ICCJ. Decizia nr. 2310/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.), ameninţarea (art. 193 C.p.), distrugerea (art. 217 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2310/2012
Dosar nr. 25447/3/2011
Şedinţa publică din 28 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 752 din data de 31 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului D.S., în sensul schimbării încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. cu reţinerea art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.
1. În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.S. la următoarele pedepse:
A. -7 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., faţă de partea vătămată P.J.;
B. -2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. faţă de partea vătămată P.V.;
C. -1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. faţă de partea vătămată D.E.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. cu referire la art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite cele trei pedepse principale şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, acesta urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi a măsurii arestării preventive de la 14 octombrie 2010 la zi, iar conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului D.S.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. la data rămânerii definitive a sentinţei;
2. În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.D. la următoarele pedepse:
A -6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. faţă de partea vătămată N.C.;
B -3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 193 C. pen. faţă de partea vătămată D.M.;
C -2 luni închisoare săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. faţă de partea vătămată D.M.;
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele trei pedepse principale şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, acesta urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea, respectiv o pedeapsă de 6(şase) luni închisoare.
Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat conform art. 82 alin. (3) C. pen., de la data rămânerii definitive a sentinţei.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.;
3. În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.C. la următoarele pedepse:
A. -2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. faţă de partea vătămată P.V.;
B. -6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. faţă de partea vătămată N.C.;
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse principale şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, acesta urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea, respectiv o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare.
Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi litera b C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat conform art. 82 alin. (3) C. pen., de la data rămânerii definitive a sentinţei.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitoare la cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei;
4. În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata M.M. la următoarele pedepse:
A. -2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. faţă de partea vătămată P.V.;
B. -6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. faţă de partea vătămată D.E.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse principale şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, acesta urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea, respectiv o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare.
Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat conform art. 82 alin. (3) C. pen., de la data rămânerii definitive a sentinţei.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitoare la cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În temeiul art. 14, 15 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi au fost obligaţi, în consecinţă, în solidar, inculpaţii D.S. şi M.M. la plata sumei de 46 lei, precum şi a dobânzii legale de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată D.E.;
În temeiul art. 14, 15 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi au fost obligaţi, în consecinţă în solidar, inculpaţii D.S., M.M. şi D.C. la plata sumei de 30 lei, precum şi a dobânzii legale de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată P.V.
În temeiul art. 14, 15 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi a fost obligat, în consecinţă, inculpatul D.S. la plata sumei de 6509.98 lei, precum şi a dobânzii legale de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată P.J.
În temeiul art. 14, 15 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi au fost obligaţi, în consecinţă, în solidar, inculpaţii D.D. şi D.C. la plata sumei de 65,35 lei, precum şi a dobânzii legale de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată N.C.
În temeiul art. 14, 15 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Colţea şi, în consecinţă, au fost obligaţi în solidar inculpaţii D.D. şi D.C. la plata sumei de 83,14 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată N.C.
S-a luat act că părţile vătămate P.J., N.C., P.V., D.E. şi D.M. nu se constituie părţi civile în procesul penal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond - în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească - a reţinut următoarea situaţie de fapt cu privire la inculpatul D.S., şi anume că, pe fondul existenţei unui conflict în stare latentă, provocat de chestiuni de ordin financiar între familia inculpatului D.S. şi familia părţii vătămate P.J., pe data de 11 octombrie 2010, în faţa chioşcului unde familia inculpatului se ocupa de comercializarea florilor, pe fondul unei discuţii legate de restituirea unei sume de bani, inculpatul D.S. i-a aplicat o lovitură de cuţit victimei P.J., provocându-i grave leziuni traumatice, cu intenţia de a-i suprima viaţa. în condiţiile aceluiaşi conflict, cu ajutorul aceluiaşi cuţit, inculpatul D.S. a zgâriat-o pe partea vătămată P.V. şi i-a tăiat acesteia părul, lovind-o apoi şi pe partea vătămată D.E. cu pumnul în zona feţei şi cu picioarele în abdomen, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt a fost şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, respectiv declaraţiile părţilor vătămate, depoziţiile martorilor audiaţi, certificate medico-legale din 24 octombrie 2010 şi din 15 octombrie 2010 (vol. I, filele 53, 61); raport de expertiză medico-legală din 2011 (vol. I, filele 55-56); raport de expertiză medico-legală din (vol. 1, fila 74); raport de expertiză medico-legală din 2011 (vol. I, fila 88); raport de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică din 26 octombrie 2010 (vol. II, filele 174-178); raport de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică din 20 octombrie 2010 (vol. II, filele 183-192); raport de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică din 21 decembrie 2010 (vol. II, filele 197-199), precum şi declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 33 din 8 februarie 2012, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii inculpaţi D.S. şi M.M. împotriva sentinţei penale nr. 752 din data de 31 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 25447/3/2011.
A computat durata reţinerii şi arestării preventive pentru inculpatul D.S. de la 14 octombrie 2010, la zi, menţinând starea de arest preventiv a acestuia.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs inculpatul D.S. pentru cazul de casarea prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. vizând individualizarea pedepsei, susţinând că instanţa de apel nu a dat curs solicitărilor sale şi nu a aplicat o pedeapsă mai mică, întrucât nu a reţinut dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi nici nu a reţinut circumstanţele atenuante în favoarea sa, deşi a recunoscut complet săvârşirea faptelor şi putea beneficia în faţa instanţei de apel de dispoziţiile legale menţionate.
A mai arătat că a fost sancţionat administrativ în anul 2009 pentru infracţiunea de port ilegal de cuţit, însă deţinerea acestui instrument era justificată de faptul că era florar şi se folosea de cuţit în exercitarea activităţii specifice.
A mai susţinut că în cauză a intervenit împăcarea părţilor, părţile civile nu mai au pretenţii materiale, iar în raport de toate aspectele prezentate şi de vârsta tânără a solicitat aplicarea unei pedepse mai blânde cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Analizând decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată că decizia instanţei de control judiciar prin care s-a menţinut hotărârea primei instanţe este legala si temeinica.
În această ordine de idei, cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor sub aspectul cuantumului aplicat inculpatului, Înalta Curte constată că la stabilirea pedepsei rezultante s-a avut în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, modalitatea de săvârşire, recrudescenţa lor, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Astfel, în mod corect, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi persoana şi conduita inculpatului.
Prima instanţă a mai reţinut, iar instanţa de apel şi-a însuşit împrejurarea că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, care, chiar dacă nu atrag starea de recidivă, însă sunt de natură a demonstra existenţa atât a unei specializări a acestuia în comiterea unor acte antisociale, cât şi a unui grad de potenţial criminogen relativ ridicat. Edificator din acest punct de vedere este faptul că din fişa de cazier judiciar rezultă că aceluiaşi inculpat i-a mai fost aplicată în anul 2009 o sancţiune cu caracter administrativ pentru port nelegal de cuţit, infracţiune prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, aspect în raport de care se constată că inculpatul nu şi-a conformat conduita în sensul a se abţine de la alte acte similare, continuând să aibă asupra sa un corp tăietor - înţepător inclusiv la data incidentului de maximă violenţă ce a avut ca urmare punerea vieţii victimei în primejdie.
Cât priveşte solicitarea inculpatul D.S., de aplicare a dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen., motivat de faptul că, în faţa instanţei de apel, inculpatul a recunoscut săvârşirea celor trei fapte pentru care instanţa de fond l-a condamnat la o pedeapsă rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare - fila 66 dos. inst. apel, Înalta Curte constată că această solicitare a fost invocată şi în faţa instanţei de control judiciar, care, în mod corect a reţinut că examinându-se dosarul de fond, s-a observat că inculpatul D.S. a fost audiat de către judecătorul fondului, la data de 30 mai 2011 (fila 71 dosar fond), aşadar, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care îi permitea să facă uz de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.; cum inculpatul D.S. - cu prilejul audierii sale la instanţa de fond - nu a recunoscut săvârşirea faptelor, deşi avea această posibilitate, nu mai poate beneficia de dispoziţiile de favoare reglementate de textul citat.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că în raport de aspectele anterior prezentate nu are suport probator nici solicitarea inculpatului de a se reţine în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen., şi în raport de poziţia sa iniţială de negare a faptelor, ceea ce a îngreunat activitatea organelor judiciare în demersurile făcute pentru stabilirea adevărului judiciar în cauză.
Aşa fiind, în raport de toate argumentele prezentate, se apreciază că pedeapsa rezultanta aplicată inculpatului D.S. a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reaprecierea cuantumului acesteia, nefiind incidente în cauză dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi nici reţinerea de circumstanţe atenuante.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S. împotriva Deciziei penale nr. 33 din 08 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală .
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 octombrie 2010 la 28 iunie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2308/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2311/2012. Penal → |
|---|
