ICCJ. Decizia nr. 2308/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2308/2012
Dosar nr. 6404/109/2006
Şedinţa publică din 28 iunie 2012
Asupra recursurilor penale de faţ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 348 din 16 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 6404/109/2006, s-a dispus, în baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., rap. la art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen., condamnarea inculpatei P.C.G., domiciliată în municipiul Piteşti, la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., rap. la art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 7 şi 6 luni închisoare şi la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b C. pen.
S-a dispus ca pedeapsa să se execute prin privare de libertate, conform dispoziţiilor art. 57 C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen., în sensul că s-au interzis inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., rap. la art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.M.A., domiciliat în prezent în comuna Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa, la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 9 ani şi 3 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.
În baza art. 2151alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., rap. la art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 9 ani şi 3 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani şi 3 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
S-a dispus ca pedeapsa să se execute prin privare de libertate, conform dispoziţiilor art. 57 C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen., în sensul că s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a dispus anularea ordinelor de plată falsificate, din 15 august 2005, din 16 august 2005 şi din 17 august 2005.
În baza art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 - 16 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ. şi 1000 alin. (3) C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii A.M.A. şi P.C.G., aceştia în solidar la rândul lor cu părţile responsabile civilmente SC V.R.K.D. SRL, prin lichidator SC P. SA şi SC B.C.R. S.A., la plata către partea civilă SC B.R.D. - G.S.G. SA Bucureşti, a sumei de 2.875.340,37 lei, reprezentând despăgubiri materiale, plus dobânzi şi comisioane, până la achitarea integrală a debitului.
S-a dispus comunicarea sentinţei la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Comercial Argeş, pentru înregistrarea menţiunilor, conform dispoziţiilor art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 republicată.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul A.M.A., în calitate de administrator al SC V.R.K.D.I. SRL Piteşti, a încheiat cu SC B.R.D. G.S.G. G.P. SA Sucursala Argeş, acordul - cadru din 2005, în baza căruia banca se obliga să-i pună la dispoziţie credite de descoperit de cont pentru acoperirea necesităţilor de plată ale clientului, născute din ordine de plată în lei vizate cu menţiunea acceptat de către unităţile trezoreriei statului sau de către bănci comerciale, ordine de plată primite în bancă în sistemul S.W.I.F.T., B.T.
În baza acordului - cadru şi cererilor de creditare din15 august 2005, din 16 august 2005 şi din 18 august 2005, SC V.R.K.D.I. SRL a solicitat în perioada 15 - 18 august 2005 acordarea a trei credite pentru descoperit de cont temporar, astfel: prin cererea din 15 august 2005 s-au solicitat 909.000 lei pe o perioadă de 4 zile, prin cererea din 16 august 2005 s-au solicitat 949.000 lei pentru o perioadă de 4 zile, iar prin cererea din 18 august 2005 s-a solicitat acordarea unui credit în valoare de 959.000 lei, pe o perioadă de 6 zile.
Fiecare dintre aceste credite au fost garantate cu câte două ordine de plată emise de SC V.R.K.D.I. SRL Piteşti, reprezentând contravaloarea alimentării contului, constând în transferul sumelor respective din contul societăţii deschis la B.C.R. Sucursala Argeş în contul deschis la B.R.D., astfel: primul credit a fost garantat cu O.P. fără data emiterii în valoare de 450.000 lei şi O.P. fără dată în valoare de 460.000 lei, ambele purtând ştampila B.C.R. Sucursala Argeş şi datate 15 august 20005, prin ştampilare; a doilea credit a fost garantat cu O.P. nr. 310 fără data emiterii în valoare de 460.000 lei şi O.P. fără dată în valoare de 490.000 lei, ambele purtând ştampila B.C.R. Sucursala Argeş şi datate 16 august 2005, prin ştampilare, iar creditul în valoare de 959.000 lei a fost garantat cu O.P. fără data emiterii în valoare de 490.000 lei şi O.P. fără dată în valoare de 470.000 lei, ambele purtând ştampila B.C.R. Sucursala Argeş şi datate 17 august 2005, prin ştampilare.
Exemplarul verde al ordinelor de plată, anexat la cererile de creditare, a fost semnat, datat şi ştampilat la rubrica primire/acceptare de către administratorul de cont al SC V.R.K.D.I. SRL de la B.C.R. Sucursala Argeş, inculpata P.C.G., toate ordinele de plată fiind completate pe verso cu menţiunea „confirmat telefonic C.P.” şi purtând ştampila B.R.D. Sucursala Argeş, cu zilele respective.
S-a menţionat de către prima instanţă că, în august 2005, inculpata P.C. era administrator cont client la B.C.R. Sucursala Argeş şi, conform fişei postului, aceasta avea atribuţii cu privire la documentele de plată primite de la clienţi, şi anume de a primi şi a verifica documentaţia primită de la client, de a identifica clientul pe baza procedurilor specifice, de a gestiona conturile clienţilor şi documentele care stau la baza operaţiunilor, de a sesiza asupra eventualelor riscuri operaţionale, de a monitoriza operaţiunile dispuse de clienţi şi a realiza evidenţe operative, de a respecta circuitul documentelor potrivit normelor de lucru care reglementează procesul de derulare a operaţiunilor bancare şi normelor de arhivare privind păstrarea documentelor în arhiva curentă şi cea permanentă.
Aceste atribuţii erau date în aplicarea prevederilor Normei Metodologice nr. 10/2003 a B.C.R. privind operaţiunile de ghişeu şi celor ale Normei nr. 2/2005 ale B.N.R., privind ordinul de plată, care prevăd etapele pe care le parcurge unitatea bancară iniţiatoare în legătură cu ordinele de plată primite de la clienţi, şi anume: recepţia (procedura prin care o instituţie de credit recunoaşte că a primit spre autentificare, acceptare şi executare un ordin de plată), autentificarea (procedura de recunoaştere de către bancă a persoanelor pe care emitentul ordinului de plată le-a autorizat să semneze autentic) şi acceptarea (procedura prin care o instituţie recunoaşte ca valabil un ordin de plată recepţionat în vederea executării, obligându-se să execute serviciul de a transfera fondurile corespunzătoare sumei prevăzute în ordinul de plată, la termenele şi în condiţiile dispuse de emitent prin ordinul de plată respectiv).
Au fost observate prevederile N.M. nr. 10/2003 a B.C.R., conform cărora acceptarea are loc după verificarea existentei disponibilului în contul plătitorului cel puţin la nivelul ordinului de plată acceptat, administratorul de cont fiind cel care verifică şi acceptă ordinele de plată întocmite corect şi complet.
Totodată, potrivit art. 277 din N.M. nr. 10/2003 a B.C.R., dacă plătitorul nu are disponibil în cont sau nu sunt îndeplinite condiţiile pentru acceptare, ordinul de plată se restituie, iar conform art. 257 din N.M. nr. 10/2003 a B.C.R., exemplarul vernil al ordinului de plată se restituie emitentului după debitarea contului acestuia.
Deşi inculpata cunoştea toate aceste norme şi atribuţiile ce îi revin ca administrator de cont, semnând fişa postului la data de 8 decembrie 2004, şi-a încălcat cu bună ştiinţă îndatoririle, contribuind la prejudicierea B.R.D., prin aceea că a confirmat prin semnarea, datarea şi ştampilarea ordinelor de plată, primirea şi acceptarea acestora, fără a verifica existenţa disponibilului în contul clientului (societatea comercială SC V.R.K. D.I. S.R.L.), a restituit exemplarul 2 vernil emitentului, certificând astfel, în mod nereal, existenţa disponibilului în contul acestuia, pentru executarea ordinelor de plată respective, înainte de debitarea în realitate a contului clientului, deşi a acceptat ordinele de plată nu le-a introdus în sistemul informatic propriu al B.C.R., de unde acestea urmau să fie validate şi preluate în sistemul Regis pentru efectuarea transferului în contul beneficiarului deschis la B.R.D.
În cazul constatării lipsei disponibilului în contul clientului, inculpata trebuia să restituie O.P. emitentului. Aceasta nu a respectat însă circuitul documentelor, păstrarea şi arhivarea O.P., întrucât exemplarele albe ale celor 6 ordine de plată, deşi primite şi acceptate, nu s-au găsit în arhiva B.C.R.
Inculpata mai avea îndatorirea de a utiliza eventualele încasări ale clientului SC V.R.K.D.I. SRL Piteşti pentru acoperirea ordinelor de plată în cauză, acceptate la plată, însă aceasta nu a monitorizat contul.
Acuzata a susţinut că nu se face vinovată de faptele reţinute în sarcina sa, dar susţinerile sale au fost infirmate de concluziile raportului de expertiză grafică, ce au indicat-o drept autor al semnăturilor de pe instrumentele de plată respective, iar martorele P.V.N. şi I.A.M., operatori ghişeu la B.R.D., au declarat că au verificat veridicitatea datelor înscrise pe ordinele de plată, discutând telefonic cu inculpata P.C., care a confirmat datele înscrise pe cele 6 ordine de plată.
Instanţa de fond nu a îmbrăţişat punctul de vedere exprimat de către expertul contabil numit, potrivit căruia aplicarea semnăturii şi ştampilei administratorului de cont semnifică doar primirea ordinului de plată în vederea autentificării, acceptării şi executării, el fiind în contradicţie cu dispoziţiile N.M. nr. 10/2003, ce prevăd că acceptarea are loc după verificarea existenţei disponibilului în contul plătitorului cel puţin la nivelul ordinului de plată acceptat, administratorul de cont fiind cel care verifică şi acceptă ordinele de plată întocmite corect şi complet. Ca un rezultat al acestei verificări, în cazul existenţei disponibilului în contul emitentului, administratorul de cont semnează acel ordin de plată, confirmând astfel că el a fost acceptat de către bancă, în vederea executării, moment în care se naşte obligaţia băncii iniţiatoare B.C.R. de a transfera fondurile necesare din contul plătitorului deschis la B.C.R. în cel deschis la B.R.D., aspect evidenţiat în opinia separată a expertului I.I., concordantă cu cea a instanţei.
În cazul inexistenţei fondurilor în contul debitorului la nivelul sumei înscrise în ordinul de plată, acesta se restituie emitentului, aşa cum a procedat şi martora S.G., administrator cont curent la B.C.R., care a precizat în declaraţiile date că, la primirea unui O.P., verifica existenţa disponibilului în contul emitentului şi apoi semna şi ştampila exemplarul verde, pe care îl înmâna clientului.
S-a ţinut seama şi de declaraţia dată pe parcursul cercetării disciplinare de către inculpată, din care reiese că ea proceda în acest fel de mai mult timp, la solicitarea inculpatului A.M.A., cît şi a numitului B.G. (care a fost condamnat alături de inculpată într-un alt dosar al Tribunalului Argeş pentru fapte similare), în sensul că semna ordine de plată emise de aceştia în calitate de administratori ai S.C. V.R.K. SRL respectiv SC V. SRL, cunoscând că nu există disponibil în contul acestor două societăţi comerciale, ordine de plată despre care ştia că vor fi folosite de către cei doi pentru obţinerea de credite pe termen scurt de la B.R.D. Inculpata înmâna exemplarul verde al ordinului de plată emitentului, iar exemplarul alb nu îl opera decât în momentul în care contul plătitorului, deschis la B.C.R., era alimentat de către inculpat.
Aşa rezultă şi din expertiza contabilă efectuată în faza de urmărire penală, între data înscrisă pe exemplarul verde şi cea de pe exemplarul alb al ordinelor de plată existând o diferenţă de 2 zile, tocmai pentru că exemplarul alb era operat de către inculpată după alimentarea contului societăţii deschis la B.C.R. de către inculpatul A.M.A.. În legătură cu exemplarele albe ale ordinelor de plată în discuţie, inculpata a declarat că le-a distrus atunci când şi-a dat seama că nu va mai fi alimentat contul S.C. V.R.K. SRL.
Cum aceasta cunoştea foarte bine că exemplarul verde urma să fie ataşat cererilor de creditare depuse de către inculpatul A. la B.R.D., a fost înlăturată apărarea potrivit căreia înmânarea exemplarului verde al ordinului de plată cu menţiuni care nu corespund adevărului nu ar avea nicio conotaţie penală, cum şi aceea că nu ar putea fi angajată răspunderea penală a inculpatei, de vreme ce ordinele de plată în discuţie, conform art. 13 din Regulamentul nr. 2/2005, şi-ar fi încetat efectele pană la sfârşitul celei de-a doua zile bancare următoare momentului recepţiei inclusiv.
Ordinele de plată au fost acceptate de către B.C.R. Sucursala Argeş prin semnarea acestora şi prin aplicarea ştampilei de către administratorul de cont, iar art. 13 nu are în vedere ordinele de plată acceptate.
Prima instanţă precizează că a fost dovedită înţelegerea dintre coinculpaţi, ca inculpata Pavel Cristina să ateste în mod fals pe ordinele de plată existenţa disponibilului în contul SC V.R.K. SRL deschis la B.C.R. Sucursala Argeş, iar funcţionarii B.R.D. au respectat norma de creditare la acordarea creditelor pe termen scurt solicitate de SC V.R.K.D.I. SRL Piteşti.
Astfel, potrivit Instrucţiunii nr. 7/2003 a B.R.D., acest tip de credit de descoperit de cont se acordă în baza prezentării ordinelor de plată vizate ca acceptat de către Trezorerie, bănci comerciale sau în baza ordinelor de plată primate în bancă prin sistemul Swift B.T. sau în baza ordinelor de plată vânzare cumpărare valută depuse la bancă, acceptate de client.
Potrivit normei de creditare, pct 2.5 alin. (3), garanţiile pentru overdraftul tehnic sunt reprezentate de încasările sumelor aferente overdraftului în conturile curente ale clienţilor, fără alte garanţii suplimentare. Unităţile au obligaţia de a verifica veridicitatea documentelor în baza cărora se solicită creditele de acest tip, mai ales în situaţia în care acestea sunt prezentate în copie.
Primind cererile de creditare depuse de către SC V.R.K.D.I. SRL, funcţionarii B.R.D. au respectat prevederile instrucţiunii şi, constatând existenţa cererii de creditare, existenţa ordinelor de plată vizate de B.C.R., ce făceau dovada încasării sumelor aferente overdraftului în contul clientului deschis la banca ce acordă creditul, cum valoarea creditelor era la nivelul ordinelor de plată, au făcut toate verificările care se impuneau, inclusiv la Centrala Riscurilor Bancă şi la Centrala Incidentelor de Plăţi.
De asemenea, funcţionarii B.R.D. au verificat veridicitatea ordinelor de plată, şi anume numărul, data, suma, semnătura emitentului, semnătura şi ştampila administratorului de cont, prin contactarea telefonică a inculpatei P.C., care a confirmat realitatea acestor date.
Conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, la data săvârşirii faptelor în cele două bănci era implementat sistemul Regis, care permite decontarea rapidă a plăţilor de mare valoare, precum şi vizualizarea acestora în sistem electronic.
Cât timp norma de creditare a B.R.D. nu face nicio referire la verificarea în sistem Regis a încasărilor în contul curent al clientului deschis la banca ce acordă creditul, în sarcina funcţionarilor B.R.D. nu se poate reţine nicio culpă, deoarece aceştia au respectat instrucţiunea privind acordarea creditelor de descoperit de cont.
De altfel, raportul de expertiză contabilă efectuat în faza cercetării judecătoreşti a relevat că şi în prezent, după implementarea Regis, se utilizează în continuare ordinele de plată pe suport de hârtie, în formatul celor care fac obiectul dosarului, iar norma B.N.R. privind ordinul de plată pe suport de hârtie şi, implicit, toate etapele pe care le presupune recepţie autentificare, acceptare, executare, nu a fost abrogată.
De asemenea, deşi expertul cauzei a susţinut că, după implementarea sistemului Regis, exemplarul verde nu mai funcţionează decât în relaţia dintre client şi sucursala băncii emitente, nu a indicat nicio dispoziţie legală care să prevadă acest lucru.
Potrivit Regulamentului B.N.R. nr. 8/1994, prin ordinul de plată emitentul cere societăţii bancare receptoare să pună necondiţionat la dispoziţia beneficiarului o sumă de bani la o anumită dată, iar emiterea lui nu este suficientă pentru efectuarea plăţii, fiind obligatorie îndeplinirea anumitor operaţiuni de către societatea bancară (recepţia, autentificarea, acceptarea), fără de care transferul sumei de bani nu se poate realiza.
De aceea, s-a apreciat că faptele inculpatei P.C.G., administrator de cont al SC V.R.K.D.I. SRL Piteşti la B.C.R. Sucursala Argeş, de a semna 6 ordine de plată, de a le data cu datiera, de a le ştampila cu ştampila B.C.R., spre a face dovada că au fost acceptate, şi de a înmâna exemplarul verde al acestora inculpatului A.M.A. spre a obţine ilegal credite pe termen scurt, se circumscriu dispoziţiilor art. 290 C. pen. şi art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Ordinul de plată reprezintă un înscris sub semnătură privată, iar falsificarea constă în confirmarea în mod nereal a existenţei disponibilului în cont, acţiune ce se circumscrie noţiunii de alterare a înscrisului în orice mod, prin semnarea, datarea şi aplicarea ştampilei, inculpata creând aparenţa că deja a debitat contul plătitorului cu suma înscrisă, ordinele de plată fiind înmânate cu intenţie directă inculpatului A.M.A., spre a obţine în mod nelegal credite de la B.R.D.
Inculpata a avut o înţelegere cu coinculpatul A.M.A., de a atesta în mod nereal existenţa disponibilului în contul SC V.R.K. SRL deschis la B.C.R. Sucursala Argeş şi l-a ajutat pe acesta din urmă să obţină credite de la B.R.D. în mod nelegal, aşa încât se face vinovată şi de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
La rândul său, folosind înscrisurile false în obţinerea creditelor în mod ilegal şi cauzând astfel un prejudiciu băncii creditoare, inculpatul a săvârşit infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., precum şi infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Actele materiale efectuate de cei doi inculpaţi s-au circumscris perioadei 15 - 18 august 2005 şi au avut la bază o singură rezoluţie infracţională, ceea ce atrage incidenţa art. 41 alin. (2) C. pen.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, inculpaţii A.M.A. şi P.C.G. şi partea responsabilă civilmente SC B.C.R. S.A
Prin Decizia penală nr. 75/ A din 12 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş.
A fost desfiinţată sentinţa şi, în rejudecare i-a fost interzis, inculpatei P.C.G. şi exerciţiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A.M.A. şi P.C.G., respectiv partea responsabilă civilmente B.C.R.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că probele administrate converg spre concluzia vinovăţiei inculpaţilor, faptele reţinute în sarcina inculpatei P.C.G. fiind săvârşite în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, ceea ce a atras răspunderea, sub aspectul laturii civile, a părţii responsabile civilmente.
Hotărârea instanţei de fond a fost apreciată ca fiind nelegală numai sub aspectul pedepsei accesorii pentru inculpata P.C.G., apreciindu-se că se impune şi interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, inculpaţii A.M.A. şi P.C.G. şi partea responsabilă civilmente SC B.C.R. S.A.
Parchetul a criticat hotărârea prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14, 172 şi 20 C. proc. pen.
S-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., în raport de manifestarea de voinţă a celor doi inculpaţi şi de faptul că cercetarea judecătorească a început la 30 octombrie 2007, existând situaţia tranzitorie la care O.U.G. nr. 121/2011 face referire.
În raport de limitele de pedeapsă reduse conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a solicitat înlăturarea circumstanţelor judiciare atenuante şi majorarea pedepselor pentru inculpaţi, faptele fiind comise în formă continuată şi în concurs, ambele fiind cauze de agravare a pedepsei.
S-a solicitat, în temeiul art. 118 alin. (7) lit. e) C. pen., confiscarea de la inculpatul A.M.A. a sumei de bani pe care acesta şi-a însuşit-o în interes personal în perioada 30 mai 2005 - 28 februarie 2006.
Recurenţii inculpaţi A.M.A. şi P.C.G. au criticat hotărârile pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, însă ulterior, pe parcursul judecării cauzei în recurs, aceştia au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., recunoscând faptele reţinute în sarcina acestora prin rechizitoriul parchetului.
Prin urmare, singura critică susţinută în recurs a fost circumscrisă dispoziţiilor art. 3859pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepselor.
Recurenta parte responsabilă civilmente B.C.R. a criticat hotărârile sub aspectul laturii civile, solicitând respingerea pretenţiilor civile formulate de B.R.D. - Grup Piteşti.
În opinia părţii responsabile civilmente nu sunt îndeplinite condiţiile acestei forme de răspundere, instanţele, neţinând seama de dispoziţiile O.G. nr. 99/2006.
Pe de altă parte, constituirea de parte civilă a B.R.D. a fost făcută după întocmirea actului de sesizare, astfel că, cererea acestuia se impunea a fi respinsă ca tardivă.
S-a făcut referire şi la expertiza financiar contabilă, din care rezultă că nici inculpata P.C.G. şi nici banca nu răspund, din punct de vedere patrimonial.
Au fost reţinute şi dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., susţinându-se că hotărârea este nemotivată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:
Starea de fapt reţinută de instanţa de fond este corectă, iar încadrarea juridică atribuită faptelor este legală.
Din probele administrate rezultă că inculpatul A.M.A., în calitate de administrator al SC V.R.K.D.I. SRL Piteşti, a încheiat cu B.R.D. G.S.G. Groupe Piteşti, Sucursala Argeş, acordul cadru cu nr. 690/2005, în baza căruia banca se obliga să-i pună la dispoziţie credite de descoperit de cont pentru acoperirea necesităţilor de plată ale clientului, ordinele de plată fiind primite în bancă în sistemul Swift B.T.
În baza acestui acord şi a cererilor de creditare, inculpatul A.M.A. a solicitat, în perioada 15-18 august 2005 acordarea a trei credite pentru descoperire de cont temporar, fiecare credit fiind garantat cu ordine de plată emise de SC V.R.K.D.I. SRL Piteşti, reprezentând contravaloarea alimentării contului, constând în transferul sumelor respective din contul societăţii deschis la B.C.R. Sucursala Argeş, în contul deschis la B.R.D.
Exemplarul verde al ordinelor de plată, anexat cererilor de creditare, a fost semnat, datat şi ştampilat de către administratorul de cont al SC V.R.K.D.I. SRL de la B.C.R. Sucursala Argeş, de către inculpata P.C.G., toate ordinele de plată fiind completate pe verso cu menţiunea „confirmat telefonic C.P”.
Potrivit fişei postului, inculpata P.C.G. avea, printre altele, obligaţia de a primi şi verifica documentaţia clientului, de a identifica clientul pe baza procedurilor specifice, de a gestiona conturile, de a sesiza şi monitoriza operaţiunile bancare, de a respecta circuitul documentelor potrivit normelor de lucru care reglementează operaţiunile bancare.
Dacă se constata lipsa disponibilului, inculpata avea obligaţia să restituie ordinul de plată emiţătorului, ceea ce nu s-a întâmplat dată fiind înţelegerea frauduloasă a celor doi inculpaţi.
S-a constatat că inculpatul A.M.A. nu avea disponibil în cont, şi urmare activităţilor ilicite a celor doi inculpaţi s-a cauzat părţii civile SC B.R.D. - G.S.G. SA Bucureşti un prejudiciu în valoare de 2.875.340,37 lei.
Inculpatul A.M.A. şi-a însuşit, în interes personal, din încasările SC V.R.K.D.I. SRL, pe care o administra, suma de 4.590.420 lei, prin ridicări în numerar sau transferuri, din conturile societăţii în conturile sale personale.
Dat fiind faptul că inculpaţii au recunoscut comiterea faptelor solicitând aplicarea procedurii simplificate în raport cu O.U.G. nr. 220/2010 şi O.U.G. nr. 121/2011, Înalta Curte va examina hotărârile pronunţate în cauză prin prisma acestor critici, respectiv a criticilor de nelegalitate invocate, deopotrivă, în recursul procurorului, respectiv al părţii responsabile civilmente.
În ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare reţinută în sarcina inculpatului A.M.A., Înalta Curte reţine că acesta şi-a însuşit, în calitate de administrator al SC V.R.K.D.I. SRL suma de 4.590.420 lei.
Potrivit dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen. bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
În condiţiile în care suma însuşită de inculpat nu este restituită societăţii parte vătămată într-un raport juridic distinct, aceasta urmează a fi confiscată în baza textului de lege invocat.
Sub aspectul laturii civile a cauzei - critica invocată de partea responsabilă civilmente în raport de inculpata P.C.G. - se impune a fi evidenţiate, în prealabil, condiţiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale şi în cadrul acesteia - ca formă distinctă - răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de presupuşii lor în funcţiile încredinţate.
Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului are la bază ideea unei culpe în alegerea prepusului - culpa in eligendo - sau pe ideea unei culpe în alegere unită cu o culpă în supraveghere - culpa in vigilendo.
Ceea ce se reproşează comitentului este insuficienta supraveghere, îndrumare şi control de care a dat dovadă în conducerea, coordonarea prepusului.
Pentru ca răspunderea comitentului să fie angajată în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ., este necesar şi obligatoriu ca, în persoana prepusului, să fie întrunite condiţiile răspunderii pentru fapta proprie, prevăzute de art. 998 şi 999 C. civ.
Ca atare, trebuiesc dovedite existenţa prejudiciului; existenţa faptei ilicite a prepusului; raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu; existenţa vinei prepusului în comiterea faptei ilicite.
Pe lângă aceste condiţii generale, pentru angajarea răspunderii comitentului, în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ., legea cere a fi îndeplinite două condiţii speciale şi anume: a) existenţa raportului de prepuşenie şi b) prepuşii să fi săvârşit fapta în funcţia încredinţată.
În ceea ce priveşte raportul de prepuşenie, acesta se poate naşte din existenţa unui contract de muncă, obligând, deopotrivă, comitentul şi prepusul la subordonare, conducere, îndrumare, supraveghere şi control.
Sub aspectul săvârşirii faptei în funcţiile încredinţate prepusului se impune a se reţine că răspunderea comitentului operează, fără nicio îndoială, atunci când prepusul activează în cadrul normal al funcţiilor încredinţate, dacă prin nedibăcie, neglijenţă sau imprudenţă a cauzat un prejudiciu. De asemenea, comitentul răspunde şi pentru tot ceea ce depăşeşte funcţia şi anume pentru exercitarea abuzivă a acesteia, dar cu condiţia ca între acest exerciţiu şi funcţie să existe, dacă nu o legătură de cauzalitate, cel puţin o condiţie necesară - nu o simplă corelaţie ocazională - iar fapta ilicită să fi fost săvârşită în interesul comitentului sau să existe garanţia că este săvârşită în interesul comitentului. Doar în ipoteza în care se dovedeşte că victima prejudiciului, a încercat să tragă anumite foloase proprii din fapta ilicită, dându-şi seama de exercitarea abuzivă a funcţiei încredinţate, nu va putea fi antrenată răspunderea comitentului.
În speţa dedusă judecăţii, din actele cauzei rezultă că inculpata P.C.G. era administrator cont client la B.C.R. - Sucursala Argeş, având potrivit fişei postului (semnată la 8 decembrie 2004) atribuţii privind verificarea documentaţiei prezentate de clienţi, identificarea acestuia conform prevederilor, respectarea circuitului documentelor potrivit normelor de lucru care reglementează procesul de derulare a operaţiunilor bancare.
Aceste atribuţii au fost stabilite prin prisma Normelor Metodologice nr. 10/2003 a B.C.R., privind operaţiunile de ghişeu şi a celor prevăzute în Norma nr. 2/2005 a B.N.R., privind ordinul de plată care prevăd etapele ce trebuie parcurse de unitatea bancară iniţiatoare în legătură cu ordinele de plată.
Potrivit acestor norme, acceptarea are loc numai după verificarea existenţei disponibilului în contul plătitorului cel puţin la nivelul ordinului de plată acceptat, administratorul de cont - respectiv inculpata P.C.G. - fiind cel care verifica şi accepta sau nu ordinele de plată.
În condiţiile în care plătitorul - în speţă inculpatul A.M.A. - nu avea disponibil în cont sau nu erau îndeplinite condiţiile pentru acceptare, ordinul de plată se restituie, iar conform art. 257 din Normele Metodologice nr. 10/2003 ale B.C.R., exemplarul vernil al ordinului de plată se restituie emitentului după debitarea contului acestuia.
Inculpata P.C.G., contrar procedurii şi contrar atribuţiilor sale ce derivă din calitatea de administrator de cont, a confirmat, prin semnarea, datarea şi ştampilarea ordinelor de plată, primirea şi acceptarea acestora, fără a verifica în prealabil existenţa disponibilului în contul clientului (SC V.R.K.D.I. SRL al cărui administrator era inculpatul A.M.A.), certificând în mod nereal existenţa disponibilului în contul acestuia, pentru executarea ordinelor de plată înainte de debitarea contului clientului. Dacă se constata lipsa disponibilului în contul clientului, inculpata trebuia să restituie ordinul de plată emitentului. De asemenea, inculpata deşi a acceptat ordinele de plată nu le-a introdus în sistemul informatic propriu al B.C.R. de unde acestea urmau să fie validate şi preluate în sistemul REGIS pentru efectuarea transferului în contul beneficiarului deschis la BRD.
Nerespectând normele bancare, inculpata a primit şi acceptat 6 ordine de plată pentru inculpatul A.M.A., cauzând un prejudiciu părţii civile B.R.D. - G.S.G. Bucureşti, în valoare de 2.875.340,37 lei.
Fapta ilicită a fost săvârşită de inculpată în funcţiile ce i-au fost încredinţate, fiind îndeplinite, pe lângă condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale reglementată de dispoziţiile art. 998-999 C. civ. şi condiţiile speciale prevăzute de art. 1000 alin. (3) C. civ., comitentul răspunzând, alături de prepusul său pentru prejudiciul cauzat părţii civile.
Ca atare, criticile recurentei părţi responsabile civilmente SC B.C.R. S.A., nu sunt fondate, aceasta urmând a se îndrepta împotriva inculpatei P.C.G., ca prepus al său, printr-o acţiune în regres pentru repararea pagubei.
Deşi în concluziile orale reprezentantul părţii responsabile civilmente face referire la O.G. nr. 99/2006, nu se indică, în mod clar, textele de lege care ar exclude răspunderea băncii în calitatea sa de comitent, răspunderea fiind antrenată, astfel cum s-a arătat anterior, prin încălcarea normelor bancare de către inculpata P.C.G.
În ceea ce priveşte constituirea de parte civilă, din probele administrate rezultă că B.R.D. G. Sucursala Piteşti s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală, iar ulterior B.R.D. G.S.G şi-a însuşit cererea de constituire de parte civilă, ceea ce satisface cerinţele prevăzute de art. 15 şi următoarele C. proc. pen.
În fine, hotărârile instanţelor de fond şi apel sunt motivate, astfel că, instanţa de recurs poate exercita controlul asupra legalităţii şi temeiniciei acestora.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor - critică comună parchetului şi inculpaţilor - Înalta Curte va da eficienţă, pe de o parte dispoziţiilor art. 3201alin. (7) C. pen. respectiv art. 72 C. pen., aplicând pedepse de natură a satisface cerinţele impuse de art. 52 C. pen.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi de inculpaţii A.M.A. şi P.C.G..
Va casa Decizia penală nr. 75/ A din 12 iulie 2011 a Curţii de Apel Piteşti şi sentinţa penală nr. 348 din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului Argeş numai în ceea ce priveşte măsura de siguranţă a confiscării faţă de inculpatul A.M.A. şi individualizarea judiciară a pedepselor pentru ambii inculpaţi.
Astfel, va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatei P.C.G. în pedepsele componente reducându-le - prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. - la o lună închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., respectiv 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune, inculpata executând, în final, pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului A.M.A. şi după repunerea pedepselor în individualitatea lor, acestea vor fi reduse - prin reţinerea circumstanţelor judiciare atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. - la 6 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru infracţiunea de delapidare, 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune, inculpatul urmând a executa, în final, pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. se va dispune confiscarea de la inculpatul A.M.A. a sumei de 4.590.420 lei.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Se va constata că inculpata P.C.G. este arestată în altă cauză.
În baza art. 38515alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC B.C.R. S.A.
Văzând şi dispoziţiile art. 189-192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I.Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi de inculpaţii A.M.A. şi P.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 75/ A din 12 iulie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 348 din 16 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Argeş, numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor şi, respectiv, măsura de siguranţă a confiscării faţă de inculpatul A.M.A. şi, rejudecând în aceste limite:
1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. aplicată inculpatei P.C.G. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
- 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 lit. e) C. pen.;
- 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., de la 2 luni închisoare la o lună închisoare.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., de la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta decizie, urmând ca inculpata P.C.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
2. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 3 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. aplicată inculpatului A.M.A. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
- 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 lit. e) C. pen.;
- 9 ani şi 3 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
- 9 ani şi 3 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2151alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., de la 9 ani şi 3 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. la 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 3201C. proc. pen., de la 9 ani şi 3 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. la 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta decizie, de câte 6 ani închisoare şi câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. cu pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., urmând ca inculpatul A.M.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
3. În baza art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la inculpatul A.M.A. a sumei de 4.590.420 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Constată că inculpata P.C.G. este arestată în altă cauză.
II. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea responsabilă civilmente B.C.R. S.A împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat A.M.A., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta intimată inculpată P.C.G. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2304/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2310/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
