ICCJ. Decizia nr. 2406/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2406/2012
Dosar nr. 4657/303/2012/a1
Şedinţa publică din 11 iulie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin încheierea din 15 mai 2012 , Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, investită cu soluţionarea recursurilor declarate de recurenţii - inculpaţi M.G. şi P.G. împotriva sentinţei penale nr. 194 din data de 27 martie 2012 pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 4657/303/2012, în temeiul disp. art. 3002 C. proc. pen. rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a recurenţilor-inculpaţi M.G. şi P.G.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că :
În cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii au comis cele două fapte pentru care au fost condamnaţi, printr-o hotărâre de condamnare pronunţată în primă instanţă, iar între deţinerea preventivă a inculpaţilor în cauză şi condamnare există o legătură suficientă pentru a opina că ne aflăm în prezenţa unei detenţii legale, urmare a condamnării celor doi inculpaţi de o instanţă competentă, astfel cum, constant, a statuat instanţa europeană în interpretarea art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenţie care dispune că „ deţinerea unei persoane este legală dacă are la bază o condamnare pronunţată de un tribunal competent";.
Acuzaţiile aduse inculpaţilor în cauză legitimează, în continuare, detenţia preventivă a acestora în sensul că interesul public al menţinerii ordinii, în cauza dată, trece înaintea dreptului recurentului - inculpat arestat preventiv, la libertate.
Temeiurile de fapt şi de drept care au impus luarea şi menţinerea arestării preventive a inculpaţilor nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susţine depăşirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul P.G. a declarat prezentul recurs.
La termenul de judecată din 11 iulie 2012, prezent personal în faţa instanţei , inculpatul a declarat că îşi retrage recursul, solicitând să se ia act de voinţa sa.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul P.G., Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 3854 alin. (2), cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat în condiţiile arătate în textul de lege menţionat şi constatând îndeplinite cerinţele respective, urmează a lua act de voinţa recurentului valabil exprimată.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 , din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
la act de retragerea recursului declarat de inculpatul P.G. împotriva încheierii din 15 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 4657/303/2012 (1243/2012).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2405/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2407/2012. Penal → |
|---|
