ICCJ. Decizia nr. 2411/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2411/2012
Dosar nr. 1767/33/2011/a7
Şedinţa publică din 11 iulie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin încheierea din 29 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1767/33/2011, a fost respinsă , ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A.S.
Pentru a hotărî astfel .instanţa de fond a reţinut că o parte dintre cauzele pentru care inculpatul A.S. a fost deferit justiţiei prin Rechizitoriu Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul teritorial Cluj, sunt infracţiuni sancţionate de legiuitorul român, cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani( infracţiunile de trafic de influenţă, instigare la spălare de bani, luare de mită, complicitate la spălare de bani şi primire de foloase necuvenite), dar al căror maxim, pentru fiecare faptă în parte, nu depăşeşte 18 ani închisoare. Prin urmare, din acest punct de vedere, al condiţiilor impuse de legiuitorul român, în alin. (1) al art. 160 2 C. proc. pen., această nouă cerere formulată de inculpat s-ar circumscrie acestor exigenţe, dar instanţa este obligată să evalueze această cerere şi cu atenta analiză a prevederilor alin. (2) al aceluiaşi text legal ( art. 1602 C. proc. pen.) şi a temeiurilor de fapt şi de drept ce rezultă din probatoriul administrat în cauză până la acest moment procesual. S-a reţinut că inculpatul, prin apărătorul său ales, a înţeles să învedereze faptul că este momentul oportun pentru a nu mai fi supus măsurii preventive a arestului, deoarece împotriva sa nu există date concrete, de natură a justifica temerea că ar putea comite alte infracţiuni sau că ar putea zădărnici aflarea adevărului în prezenta cauză, în vreuna din modalităţile expuse de tezele finale ale alin. (2) al art. 160 2 C. proc. pen. S-a arătat că o asemenea susţinere nu poate fi însuşită de către instanţă deoarece, în prezenta cauză, interpretându-se coroborat probatoriul administrat în faza urmăririi penale cu cel administrat până în prezent în faţa instanţei de fond demonstrează că, dacă s-ar admite această nouă petiţie, ar exista pericolul, cu potenţial mărit, ca inculpatul să se angreneze, din nou, în sfera ilicitului penal.
S-a reţinut că inculpat are pe rolul organelor judiciare alte cauze în derulare, pentru comiterea unor fapte similare celor pentru care în prezenta cauză este judecat, iar modul în care, în prezent, se derulează cercetarea judecătorească (ce este de abia la debut), justifică menţinerea sa la dispoziţia instanţei de judecată.
Există la dosarul cauzei probe din care, în opinia instanţei, rezultă date concrete, care justifică temerea că, lăsat în libertate, inculpatul ar avea un potenţial ridicat de angrenare a sa în sfera ilicitului penal, deoarece din conţinutul convorbirilor telefonice, autorizate a s-au efectuat în prezenta cauză, a rezultat că, acesta, paralel activităţii de primar al municipiului Cluj Napoca, ce era abilitat să o îndeplinească, şi-ar fi desfăşurat activitatea infracţională pentru care se află în faţa instanţei de la Târgu Mureş, dar şi activitatea infracţională pentru care, prin rechizitoriul D.N.A- SERVICIUL TERITORIAL CLUJ, din 22 decembrie 2011 s-a disjuns cauza pentru efectuarea de cercetări.
Posibilitatea reangajării inculpatului în sfera ilicitului penal rezultă din faptul că, la momentul supunerii sale, măsurii preventive a arestului, acesta utiliza mai multe cartele telefonice, numere de telefon ale unora dintre acestea fiind cunoscute doar de un număr foarte restrâns al prietenilor săi. O parte din numere de telefon astfel utilizate de inculpat, trebuiau să fie folosite de persoanele cărora inculpatul le comunica aceste numere doar în anumite situaţii şi într-un anumit interval orar.
S-a reţinut că probatoriul administrat în cauză, până la acest moment procesual, reprezentat de data de 25 iunie 2012, demonstrează că este necesar ca acest inculpat (ce se află la primul contact cu legea penală, are un nivel de instruire ridicat, are în întreţinere doi minori, are statutul de cadru didactic universitar) să fie la dispoziţia instanţei, deoarece , din conţinutul convorbirilor telefonice desfăşurate între două dintre inculpatele cauzei, reiese că inculpatul petent, în desfăşurarea activităţii infracţionale imputate, ar fi apelat şi la concursul altor persoane, ca, de exemplu , soţia sa, faţă de care manifesta încredere.
Analizându-se şi durata perioadei de arest preventiv la care a fost supus inculpatul, se reţine că, aceasta nu poate fi în nici un caz considerată ca depăşind termenul rezonabil al celei mai drastice măsuri preventive, prevăzută de legislaţia procesual penală română, deoarece, din momentul la care instanţa a fost sesizată cu soluţionarea cauzei, iniţial la Curtea de Apel Cluj, ulterior la Curtea de Apel Târgu Mureş, cauza aceasta nu a suferit amânări nejustificate, instrumentarea ei se realizează cu celeritate, şi cu stricta respectare a principiului „egalităţii armelor între toţi participanţii cauzei. Speţa pendinte, prezintă un specific deosebit, nu prin numărul persoanelor acuzate, ci prin multitudinea acuzelor ce planează asupra fiecăruia, prin intervalul de timp substanţial mare, în care se susţine de către acuză că s-ar fi desfăşurat activitatea infracţională imputată inculpaţilor, prin calitatea pe care o aveau aceştia, prin calitatea pe care o au martorii ce au fost audiaţi şi care urmează a fi audiaţi în cauză, atât în acuzare cât şi în apărare( au ocupat funcţii de demnitate publică, funcţii de conducere la nivelul unor agenţi economici de interes local sau naţional). Frecvenţa termenelor de judecată fixate în cauză, durata dezbaterilor din cadrul acestor înfăţişări (termene), multitudinea aspectelor de drept şi de fapt ce se dezbat demonstrează să speţa se instrumentează cu stricta respectare atât a dispoziţiilor art. 1-6 rap. la art. 286-289, art. 253 şi art. 301 C. proc. pen., cât şi a prevederilor art. 6 paragraf I din C.E.D.O.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.S., solicitând casarea încheierii şi , pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar şi punerea de îndată în libertate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul declarat atât în raport cu motivele scrise depuse la dosar cât şi în raport cu susţinerile orale ale apărătorului şi ale inculpatului, apreciază că acesta nu este fondat.
Potrivit art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte.
Din textul de lege mai sus evocat rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar este o vocaţie pe care o are inculpatul şi nu o obligaţie a instanţei de a o dispune şi că aceasta nu poate fi acordată în situaţiile enunţate de textul de lege.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că dispoziţia instanţei de fond - de a respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar - este legală şi temeinică.
În raport cu stipulaţiile art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ale art. 23 din Constituţia României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că acesta a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, asigurarea desfăşurării în bune condiţii a procesului penal.
În speţă, pericolul social potenţial se apreciază în raport cu comportamentul inculpatului, reacţia opiniei publice, rezonanţa faptelor comise, complexitate cauzei, numărul mare de inculpaţi, natura faptelor reţinute a fi fost săvârşite de inculpaţi .
Pericolul pentru ordinea publică îşi găseşte expresia şi în starea de nelinişte, în sentimental de insecuritate în rândul societăţii, generată de faptul că persoane bănuite de săvârşirea unor infracţiuni grave sunt cercetate şi judecate în stare de libertate.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, Înalta Curte apreciază că el rezultă din modul în care se presupune că au fost săvârşite faptele, care prezintă un grad ridicat de pericol social, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (18 acte materiale);
- complicitate la spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (19 acte materiale);
- complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 26 raportat la art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, prev. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (19 acte materiale);
- trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (21 acte materiale);
- instigare la spălare de bani în formă continuată prev de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (23 acte materiale);
- instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (23 acte materiale);
- primire de foloase necuvenite prev de art. 256 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Toate aceste elemente, de necontestat, dealtfel, nu pot constitui, cu caracter pertinent şi suficient, temeiuri în vederea eliminării, în urma examinării efectuate cu privire la existenţa art. 148 lit. f) C. proc. pen., a pericolului concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar genera la actualul moment procesual.
Datele personale favorabile inculpatului nu pot constitui, doar prin ele însele, motiv al cercetării acestuia în stare de libertate, în împrejurarea în care pericolul concret pentru ordinea publică este demonstrat, printre altele, de multitudinea actelor infracţionale. La acest moment procesual, pericolul concret pentru ordinea publică, pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar reprezenta, este actual, real şi precis fiind evidenţiat prin fapte, date şi indicii puternice.
Recursul declarat învederându-se , aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva încheierii din 29 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1767/33/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iulie 2012.
8
| ← ICCJ. Decizia nr. 2410/2012. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 2412/2012. Penal → |
|---|
