ICCJ. Decizia nr. 2412/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2412/2012
Dosar nr. 78038/3/2011/a4
Şedinţa publică din 11 iulie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin încheierea din 26 iunie 2012, Curtea Apel Bucureşti, secţia a II-a penală , investită cu soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti şi inculpaţii S.I., S.M., S.C. şi O.E., I.V., C.V.R., I.M.D., T.L. şi T.A.E. împotriva sentinţei penale nr. 83 din 02 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti. secţia l-a penală, în baza art. 300 şi 160b, C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor S.I., S.M., S.C. şi O.E.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că :
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că măsura arestului preventiv a fost legal dispusă, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi în prezent, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în raport cu gravitatea infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată apelanţii - trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În speţă, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare şi ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, precum şi credinţa că justiţia nu acţionează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracţionale de un accentuat pericol social.
Împotriva acestei încheieri, inculpaţii S.I., S.M., S.C. şi O.E. au declarat, în termen legal, prezentele recursuri, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, a obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpaţii fost arestaţi în baza art. 148 lit. f) c. proc. pen., existând motive temeinice de a bănui că a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, infracţiune pentru care au şi fost condamnaţi (nedefinitiv) la pedepse cu închisoare.
La acest moment procesual, pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpaţilor l-ar prezenta este actual, real şi precis fiind evidenţiat prin fapte, date şi indicii puternice.
Înalta Curte constată că, raportat la baza factuală reţinută, necesitatea realizării unei protecţii reale şi eficiente a ordinii de drept justifică în continuare plasarea în detenţie a inculpaţilor, detenţie ce nu a depăşit pragul de rezonabilitate în accepţia reglementărilor şi jurisprudenţei CEDO.
Cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara nu este întemeiată , întrucât protejarea ordinii publice şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal fac necesară menţinerea arestării preventive a inculpaţilor S.I., S.M., S.C. şi O.E., după cum deja s-a arătat.
Recursurile declarate învederându-se, aşadar, nefondate, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.I., S.M., S.C. şi O.E. împotriva încheierii din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a, pronunţată în dosarul nr. 7803/3/2011 (833/2012).
Obligă recurenţii inculpaţi S.I., S.M., S.C. la plata sumei de câte 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 25 lei, reprezentând onorariile parţiale pentru apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat O.E. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2411/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2413/2012. Penal → |
|---|
