ICCJ. Decizia nr. 2417/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2417/2012
Dosar nr. 77255/3/2011/a5
Şedinţa publică din 11 iulie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 246 din 14 decembrie 2011, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a fost admis recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2011. pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. 73852/3/2011, a fost casată încheierea recurată şi, în fond, în rejudecare, a fost. admisă cererea inculpatului şi s-a dispus liberarea provizorie a acestuia, sub control judiciar.
Pe timpul liberării provizorii sub control judiciar, inculpatului i-au fost impuse a fi respectate obligaţiile prevăzute de art. 1602 alin. (3) lit. a) – e) şi alin. (3) lit. c) C. proc. pen., şi anume:
- să nu depăşească limita teritorială a judeţului Buzău, decât în condiţiile stabilite de instanţa de judecată;
- să se prezinte la instanţa de judecată, ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliţie în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;
- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată;
- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;
A fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 1602 alin. (3)2 şi art. 16010 C. proc. pen.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
La termenul de judecată ( în apel ) din 28 iunie 2012 a fost pusă în discuţie cererea formulată de inculpatul P.C. privind ridicarea controlului judiciar instituit prin decizia penală nr. 2467 din 14 decembrie 2011 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Prin încheierea de şedinţă din 28 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, printre altele, a fost respinsă ca nefondată cererea de ridicare a controlului judiciar formulată de inculpat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că motivele invocate de inculpat prin apărător (cuantumul pedepsei aplicate, conduita sinceră şi achitarea în parte a prejudiciului) au fost cunoscute şi apreciate de instanţă şi că, la acest moment procesual, continuă să fie justificat controlul judiciar.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul P.C. a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând casarea în parte a încheierii şi, pe fond, admiterea cererii de ridicare a controlului judiciar.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 1603 C. proc. pen., controlul judiciar instituit de instanţă poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în tot sau în parte, pentru motive temeinice.
Din textul de lege mai sus evocat rezultă că modificarea controlului judiciar este o vocaţie pe care o are inculpatul şi nu o obligaţie a instanţei de a o dispune şi că aceasta poate fi acordată pentru motive temeinice.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că dispoziţia instanţei de apel - de a respinge cererea de modificare a controlului judiciar - este legală şi temeinică.
Toate aceste elemente ce ţin de comportamentul inculpatului, de faptul că prejudiciul a fot achitat parţial, că pedeapsa aplicată de prima instanţă este egală cu perioada de arest preventiv, de faptul că faţă de ceilalţi coinculpaţi nu s-a dispus nici o măsură, nu pot constitui, argumente cu caracter pertinent şi suficient, pentru a justifica la acest moment procesual ridicarea controlului judiciar.
Pentru ridicarea controlului judiciar instanţa trebuie să constate existenţa unor motive mai puternice decât cele avute în vedere la luarea acestei măsuri, temeiuri care să justifice convingerea că ridicarea sau modificarea controlului judiciar este oportună.
Aşa fiind , prin prisma ce!or învederate, Înalta Curte constată că la acest moment procesual, daca s-ar proceda la ridicarea controlului judiciar, astfel cum se solicita de către inculpat, s-ar putea compromite buna desfăşurare a procesului penal.
Recursul declarat învederându-se, aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 225 lei, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii din 28 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 77255/3/2011 (1274/2012).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2416/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2421/2012. Penal → |
|---|
