ICCJ. Decizia nr. 2432/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2432/2012
Dosar nr. 21777/63/2011
Şedinţa publică din 18 iulie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 24 din 29 martie 2012 pronunţată în Dosarul penal nr. 21777/63/2011, în baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. d) şi art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.C.C. la pedeapsa de 25 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare, sporită cu 3 ani şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii i-au fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 6 noiembrie 2011, iar în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui lemn de formă circulară şi a unei scânduri din lemn.
A fost admisă acţiunea civilă, fiind obligat inculpatul la 8.000 RON daune morale către partea civilă B.A.E.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 5/6 noiembrie 2011, inculpatul N.C.C., pe fondul consumului de alcool, a aplicat multiple lovituri cu corpuri contondente minorului B.A.M., în vârsta de 3 ani şi mamei acestuia, B.A.E., urmare cărora minorului i-au fost produse leziuni traumatice care au condus la decesul acestuia.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: prin declaraţiile inculpatului N.C.C., procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşa fotografică, plângerea şi declaraţia părţii vătămate B.A.E., raportul de constatare medico-legală din 19 decembrie 2011 întocmit I.M.L. Craiova, fişa de constatare la faţa locului, întocmită de medicul legist, fişa de constatări preliminare legale, precum şi planşa fotografică cu aspecte de la necropsia victimei B.A.M., raportul de constatare medico-legală din 28 noiembrie 2011 întocmit de I.M.L. Craiova, fişa de constatări preliminare medico-legale, precum şi planşa fotografică privind pe victima B.A.E., fişa întocmită de Serviciul de Ambulanţă Judeţean Dolj, privind pe B.A.M., buletinul de analiză din 5 decembrie 2011, întocmit de I.M.L. Craiova, procesul-verbal de transcriere a înregistrării convorbirii telefonice din data de 6 noiembrie 2011, la S.N.U.A.U. 112, declaraţiile martorilor S.M., S.I., C.G. şi N.N., coroborate cu recunoaşterea inculpatului.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul N.C.C. a recunoscut exercitarea unor acte de violenţă asupra victimelor B.A.M. şi B.A.E., motivând totodată, agresarea minorului B.A.M. prin faptul că acesta plângea.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 160 din 9 mai 2012 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.C.C., împotriva Sentinţei penale nr. 24 din data de 29 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 21777/63/2011, deducând detenţia preventivă de la 29 martie 2012 la zi şi menţinând starea de arest a inculpatului, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs inculpatul N.C.C. pentru cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea acestuia şi redozarea pedepsei.
În acest sens a arătat că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, aceasta fiind comisă pe fondul consumului de alcool şi cele personale ale sale, arătând ca a avut o atitudine sinceră şi cooperantă şi a regretat comiterea faptei.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 34 C. pen. privind stabilirea pedepsei principale în cazul concursului de infracţiuni săvârşite de persoana fizica, Înalta Curte constată că alin. (2) al prezentului articol definitivează maximul pedepsei ce se poate aplica în acest caz.
Astfel, conf. art. 34 alin. (1) C. pen., "În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: (...)
b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
În acelaşi timp însă, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "Prin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente."
În acest context juridic, Înalta Curte constată că inculpatul N.C.C. a fost condamnat în baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. d) şi art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 25 ani închisoare şi în baza art. 180 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare, sporită cu 3 ani.
Având în vedere dispoziţiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă astfel stabilită este nelegală, întrucât sporul de 3 ani aplicat nu corespunde cerinţelor disp. art. 34 alin. (2) C. pen., depăşind maximul de 27 de ani, cât se putea aplica inculpatului.
Ca atare, pentru aceste considerente, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind fondat, Curtea urmează a-l admite conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul N.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 160 din 9 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte Sentinţa penală nr. 24 din 29 martie 2012 a Tribunalului Dolj şi decizia penală atacată, numai cu privire la cuantumul sporului de pedeapsă aplicat şi, rejudecând:
Reduce sporul aplicat inculpatului N.C.C. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 27 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei de la 6 noiembrie 2011 la 18 iulie 2012.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2389/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2433/2012. Penal → |
|---|
