ICCJ. Decizia nr. 2436/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2436/2012
Dosar nr. 4920/90/2011
Şedinţa publică din 18 iulie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 123 din 14 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 190/2010, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, formulată de condamnatul T.G. (fiul lui G. şi F., născut în comuna Şuiei, judeţul Argeş, deţinut în Penitenciarul Colibaşi).
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin rezoluţia nr. 1237/IH/6/2011 din 20 octombrie 2011 înregistrată la Tribunalul Vâlcea, la data de 24 octombrie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea a înaintat instanţei cererea de revizuire formulată de condamnatul T.G., prin care acesta a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 192 din 22 decembrie 2010 a Tribunalului Vâlcea.
S-a mai arătat în rezoluţie că, condamnatul a mai formulat o cerere de revizuire în aceeaşi cauză, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin Sentinţa penală nr. 101 din 19 octombrie 11 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 4351/90/2011.
În motivarea cererii, petentul a susţinut că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor calificat pentru care a fost condamnat definitiv. S-a mai reţinut că motivul invocat în cererea de revizuire, respectiv nevinovăţia, nu se circumscrie cazurilor de revizuire prevăzute în art. 394 C. proc. pen.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 11/A din 16 februarie 2012 a respins ca nefondat apelul formulat de revizuentul T.G. (fiul lui G. şi F., născut în comuna Şuiei, judeţul Argeş), aflat în Penitenciarul Colibaşi, împotriva Sentinţei penale nr. 123 din 14 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, reţinând că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor prevăzute de art. 394 C. proc. pen., constatând că cererea este inadmisibilă.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs revizuentul T.G., solicitând admiterea acestuia întrucât nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor pentru care a fost condamnat, autorul acesteia fiind o altă persoană, pe nume I.M., care a şi recunoscut fapta la data de 3 august 2011.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia atacată, Curtea constată că T.G. a fost condamnat, la o pedeapsă de 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii omor calificat prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. h) C. pen., în baza Sentinţei penale nr. 19 din 22 decembrie 2010 a Tribunalului Vâlcea aşa cum a fost modificată prin Decizia nr. 40 din 5 aprilie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, rămasă definitivă prin decizia penală din data de 3 august 11 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. 565/90/2010.
Potrivit dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute la alin. (1) lit. a) - e) din text.
Or, prin solicitarea formulată de condamnat se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunţate în cauză, precum şi la reanalizarea probatoriului administrat.
Mai mult decât atât, Curtea constată că în mod corect prima instanţă a respins cererea de revizuire formulată de revizuent ca inadmisibilă, constatând că lipsa vinovăţiei, motivul invocat de revizuent, nu se încadrează în cele expres şi limitativ prevăzute de lege.
În raport de împrejurarea că, condamnatul a mai formulat o cerere de revizuire în aceeaşi cauză, care a fost respinsă ca inadmisibilă şi că motivul invocat nu se circumscrie cazurilor de revizuire prevăzute de lege, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe, menţinută de decizia instanţei de control judiciar este legală şi temeinică şi în raport de dispoziţiile Deciziei nr. XXXVI din 14 decembrie 9 şi Deciziei nr. LX(60)/2007 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cum în faţa instanţei de recurs, condamnatul nu a invocat nici un motiv pentru care cele două hotărâri să fie nelegale sau netemeinice, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat, menţinându-se hotărârile atacate ca fiind legale.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul T.G. împotriva Deciziei penale nr. 11/A din 16 februarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2433/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2437/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
