ICCJ. Decizia nr. 2381/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2381/2012
Dosar nr. 5317/2/2012 /a1
Şedinţa publică din 4 iulie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin încheierea penală din 2 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 5317/2/2012 în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate P.C., cetăţean român, fiul lui l. şi C., născut în Municipiul Galaţi, judeţul Galaţi, cu domiciliul în sat Burca, comuna Vidra, judeţ Vrancea, pe o durată de 5 zile, începând cu 2 iulie 2012 până la 6 iulie 2012, inclusiv.
Totodată, s-a fixat termen la data de de 5 iulie 2012 pentru ca parchetul să depună mandatul european de arestare, tradus în limba română.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 2 iulie 2012 a fost înregistrată semnalizarea în S.I.S., transmisă prin intermediul I.G.P.R. -C.C.P.I., cu traducerea acesteia în limba română, din care reiese faptul că autoritatea judiciară din Germania a emis un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate P.C., întrucât acesta este urmărit pentru comiterea unor infracţiuni de fraudă comercială, înşelăciune în convenţii prin falsificare de documente, în grup organizat prevăzute de art. 263 alin. (1), (2), (3), teza 1, 2 nr. 1, alin. (5), art. 267 alin. (1), (3) nr. 1, alin. (4), art. 22, art. 23, art. 25 alin. (2), art. 52, art. 53 toate C. pen. german.
Infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate P.C., astfel cum a fost expusă în cuprinsul semnalării, au corespondent în legislaţia română (art. 3 din Legea nr. 143/2000).
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de Legea nr. 302/2004, republicată şi pentru a se asigura punerea în executare a mandatului european de arestare, în sensul de a se preîntâmpina sustragerea persoanei solicitate P.C., apreciază necesară arestarea acesteia pe o durată de 5 zile, perioadă în care procurorul va asigura prezentarea mandatului european de arestare, tradus în limba română.
Potrivit art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată, completată şi republicată, dacă persoana a fost reţinută potrivit art. 101 din aceeaşi lege, judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin C.C.P.I., arestarea persoanei solicitate sau obligarea acesteia de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile.
Constatând că la dosar nu se găseşte mandatul european de arestare pentru a se putea proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi formă pentru arestarea şi predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare germane, emitente a mandatului european de arestare, având însă în vedere semnalarea transmisă de autoritatea judiciară din Germania, s-a urmat procedura cerută de art. 99 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, necesitatea asigurării celerităţi în derularea procedurii de punere în executate a mandatului european de arestare şi gravitatea acuzaţiilor, instanţa de fond a dispus arestarea persoanei solicitate pentru o durată de 5 zile, de la 2 iulie 2012 până la 6 iulie 2012, inclusiv conform art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs persoana solicitată P.C., solicitând lăsarea sa în libertate. Critica adusă nu este fondată.
Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de persoana solicitată nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte reţine că mandatul european de arestare se execută, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr. L190/1 din 18 iulie 2002.
Raţiunea mandatului european constă în necesitatea de a se asigura garanţia că persoanele urmărite nu se pot sustrage justiţiei pe întreg teritoriul Uniunii Europene, acesta reprezentând un instrument de aducere a persoanei solicitate în faţa statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.
Astfel, în mod corect a dispus instanţa de fond arestarea persoanei solicitate pe o durată de 5 zile, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată şi republicată, persoana solicitată fiind reţinută în baza dispoziţiilor art. 101 alin. (1) şi (2) din lege, pe baza semnalării transmise în SIS.
Cu privire la măsura preventivă dispusă, Înalta Curte apreciază că, în mod justificat, instanţa de fond a ales măsura arestării preventive faţă de persoana solicitată, având în vedere gravitatea faptelor comise, privarea de libertate reprezentând în acelaşi timp o garanţie pentru a se asigura prezenţa acestuia în faţa organelor judiciare, existând pericolul de a se sustrage şi de a tergiversa punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare germane.
Prin urmare, critica persoanei solicitate de a fi lăsată în libertate nu poate fi primită de către Înalta Curte, în condiţiile în care în cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european instanţa nu poate face aprecieri cu privire la legalitatea sau temeinicia măsurilor dispuse de către autorităţile judiciare solicitante.
Reţinând că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă recursul declarat de persoana solicitată, ca nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 820 RON, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană condamnată P.C. împotriva încheierii din 2 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală, pronunţată în Dosarul 5317/2/2012.
Obligă recurentul persoană condamnată la plata sumei de 820 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2093/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 208/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
