ICCJ. Decizia nr. 2497/2012. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2497/2012
Dosar nr. 4176/91/2011
Şedinţa publică din 1 august 2012
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 224 din 07 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 4176/91/2011 a fost condamnat inculpatul G.I. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 76 alin. (3) C. pen. a fost înlăturată pedeapsa complementară.
În condiţiile art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. S-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu 04 iulie 2011 la zi.
S-a constatat că partea vătămată G.M. nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la 5000 lei daune morale către partea civilă C.D. şi s-au respins pretenţiile materiale ca neîntemeiate.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008 s-a dispus recoltarea de probe biologice de la inculpatul G.I.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către Spitalul de Urgenţă „Sf. Pantelimon"; Focşani la suma de 446,00 lei şi către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vrancea la suma de 723,42 lei plus dobânzile legale pentru ambele sume începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la achitarea integrală a debitelor.
A fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu în sumă de 100 lei a fost plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 1435/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.I. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., constând în aceea că în seara de 02 iulie 2011, în jurul orei 2000, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi şi a unei puternice stări de tulburare (determinată de injuriile şi comportamentul violent manifestat iniţial faţă de el de una din părţile vătămate), în timp ce se afla pe un drum public în zona magazinului numitului B.G. în aceeaşi împrejurare, a aplicat lovituri cu un topor în zona capului atât lui G.M. cât şi lui C.D., urmărind suprimarea vieţii celor două victime, rezultat socialmente periculos care nu s-a produs.
Examinând actele şi lucrările dosarului prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara de 02 iulie 2011, în jurul orei 2000, inculpatul G.I. s-a deplasat la magazinul numitului B.G., pentru unele cumpărături.
Anterior, la aceeaşi unitate comercială au ajuns părţile vătămate G.M. şi C.D., împreună cu fraţii S.C. şi S.I., care intenţionau să facă unele cumpărături şi să consume câte o bere.
Întrucât între G.I. şi G.M. exista o stare conflictuală mai veche, inculpatul, pentru a evita orice incident, nu a intrat în incinta magazinului, ci s-a aşezat pe o bancă situată pe partea cealaltă a drumului comunal, unde stătea de vorbă cu un alt localnic, respectiv cu numitul G.M.I. Acesta din urmă avea asupra sa un topor pe care l-a înfipt într-o buturugă.
La scurt timp partea vătămată G.M. (unchiul martorului G.M.I.) l-a observat în zonă pe G.I., moment în care a început să-i adreseze injurii, a smuls o scândură din gardul magazinului şi s-a îndreptat spre inculpat pentru a-l lovi.
Fiind sub o puternică stare de tulburare, de surescitare psihică, G.I. a luat toporul adus de G.M.I. şi s-a îndreptat la rândul său spre partea vătămată G.M. Cei doi s-au întâlnit în mijlocul drumului, împrejurare în care G.I. a ridicat toporul şi a încercat să-l lovească în cap pe G.M., partea vătămată ferindu-se şi parând lovitura cu acea scândură pe care o avea în mâini.
Datorită loviturii scândura s-a rupt în două, iar cu unul din cele două capete G.M. l-a lovit pe inculpat peste antebraţul stâng. în apărarea numitului G.M. a intervenit C.D., care a fost lovit de inculpat de două ori cu muchia peste umărul drept şi cu tăişul toporului în zona capului. întrucât partea vătămată C.D. a început să sângereze abundent, G.I. a abandonat toporul şi a fugit spre domiciliul său, timp în care între G.M. şi G.M.I. violentele au continuat.
În cele din urmă G.M.I. a fugit şi el spre domiciliul său, iar C.D., care suferise o plagă deschisă la urechea dreaptă, a fost transportat cu ambulanţa la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf.Pantelimon"; Focşani unde a rămas internat în secţia chirurgie până a doua zi.
Pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele organele de urmărire penală au dispus efectuarea unor constatări medico-legale faţă de partea vătămată C.D. şi inculpatul G.I., de către specialişti din cadrul Serviciului Judeţean de Medicină Legală Vrancea.
Astfel, la fila 53 dosar urmărire penală, prin raportul de constatare medico-legală nr.139 B din 04 iulie 2011, s-au concluzionat următoarele: numitul C.D. prezintă leziuni de natură traumatică, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur, cu muchii ascuţite şi pot data din 02 iulie 2011; din punct de vedere medico-legal, la momentul actual, necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; prin natura lor şi la momentul producerii, leziunile traumatice nu au pus în primejdie viaţa sus-numitului; timpul de îngrijiri medicale real va fi stabilit numai după efectuarea examenului radiologie al mandibulei.
Ulterior prin raportul din 18 iulie 2011 (aflat la fila 55 dosar urmărire penală), după primirea tuturor datelor medicale au fost formulate următoarele concluzii: numitul C.D. prezintă plagă contuză, excoriaţii, pareză facială periferică dreaptă; leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu corp dur cu muchii ascuţite şi pot data din 02 iulie 2011; din punct de vedere medico-legal, timpul de îngrijiri medicale acordat iniţial (prin raportul de constatare medico-legală nr. 139B din 04 iulie 2011) se prelungeşte totalizând 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (acest interval ia în considerare pareza facială periferică dreaptă); leziunile traumatice prin natura lor şi la momentul producerii nu au pus în primejdie viaţa sus-numitului; pareza facială periferică dreaptă are potenţial infirmizant; aprecierea/constatarea unei eventuale infirmităţi fizice permanente posttraumatice se va putea face (doar prin examinarea nemijlocită a persoanei) după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice de recuperare anatomo-funcţională, nu mai devreme de şase luni de la momentul traumatic.
Prin raportul nr. 141/B din 05 iulie 2011 (aflat la fila 58 dosar urmărire penală) aceiaşi specialişti au concluzionat, după examinarea inculpatului G.I., faptul că acesta a prezentat o echimoză pe antebraţul stâng, care s-a putut produce la 02 iulie 2011 prin lovire cu corp dur, cu suprafaţa alungită, în condiţiile unui mecanism de apărare, necesitând pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Prima instanţă a arătat că situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută mai sus rezultă din procesul verbal de cercetare la faţa locului, rapoartele de expertiză şi de constatare medico-legală, raportul de expertiză psihiatrică nr. A1/7676/2011 al Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici";, coroborate cu declaraţiile părţii vătămate G.M. şi ale părţii civile C.D. date în cursul urmăririi penale (la filele (15-20 dosar urmărire penală) şi la instanţă (la filele 25,26) şi în parte cu declaraţiile inculpatului G.I. date în cursul urmăririi penale (la filele 21-26) şi la instanţă (la filele 23,24) precum şi cu declaraţiile martorilor C.L., S.C., S.I. date la urmărirea penală (la filele 27-39) şi la instanţă (la filele 96,117,118) şi ale martorului B.N. dată la instanţă (la fila 49).
Instanţa de fond a reţinut că în drept fapta inculpatului G.I., care în seara de 02 iulie 2011, în jurul orei 2000, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi şi a unei puternice stări de tulburare determinată de injuriile şi comportamentul violent manifestat iniţial faţă de el de una dintre părţile vătămate, în timp ce se afla pe un drum public, în zona magazinului numitului B.G., în aceeaşi împrejurare, a aplicat lovituri cu un topor în zona capului, atât lui G.M. cât şi lui C.D., urmărind suprimarea vieţii celor două victime, rezultat care nu s-a produs, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (2) C. pen. pentru care urmează să răspundă penal.
Prima instanţă a arătat că pentru această încadrare juridică de tentativă la omor deosebit de grav faţă de cele două părţi vătămate G.M. şi C.D., şi nu de încăierare prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. faţă de partea vătămată G.M. şi de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. (1) C. pen. raportat la art. 180 alin. (2) C. pen. faţă de partea vătămată C.D., pledează următoarele argumente:
Prima instanţă a reţinut că din această declaraţie rezultă cu certitudine că obiectul vulnerant folosit de inculpat a fost toporul, că inculpatul a ridicat toporul să lovească pe partea vătămată G.M. care a parat cu scândura, că între timp a intervenit partea civilă C.D. care a apucat de coada toporului, că inculpatul şi C.D. trăgeau de topor, că între timp a intervenit şi G.M. şi că inculpatul l-a lovit mai apoi pe C.D. cu toporul.
Instanţa de fond a arătat că nu pot fi reţinute susţinerile inculpatului cum că acesta nu l-ar fi lovit pe C.D. de două ori cu muchia toporului peste umărul drept şi cu tăişul în zona capului şi că l-ar fi lovit în mod indirect, întrucât expertiza medicală nr. 139 B din 04 iulie 2011 şi raportul din 08 iulie 2011 (depuse la filele 54-56 în dosarul de urmărire penală) menţionează gravitatea leziunilor pe care le prezintă C.D. şi anume : pe cap, preauricular dreapta, la nivelul inserţiei lobului auricular, plagă contuză liniară dispusă vertical, de aproximativ 2 cm lungime, suturată chirurgical, plagă situată pe fond tumefiat, sensibil la palpare; pe cap, la nivelul pavilionului auricular drept, pe antehelix 1n 1/3 medie,două zone excoriate superficiale, neregulate juxtapuse, 0,6/0,2 cm şi respectiv 1,2/0,5 cm, crustă hematică fină maronie.
De asemenea, se consemnează ca diagnostic „TC facial cu plagă contuză lob urechea dreaptă. Traumatism toracic închis+umăr drept";
La examenul ORL efectuat la data de 04 iulie 2011, se consemnează : „traumatism facial acut cu plagă tăiată reg. preauriculară dr.; traumatism otic drept cu leziune perete inferior CAE şi sufuziuni hemoragice la nivelul membranei timpanice; pareză facială dr. posttraumatică. S-a recomandat Rx.mandibulă";.
Concluziile acestei expertize sunt în sensul că „numitul C.D. prezintă leziuni de natură traumatică, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur cu muchii ascuţite şi pot data din 02 iulie 2011";.
Nu lipsit de importanţă este că prin suplimentul la raportul de expertiză (aflat la fila 56 dosar urmărire penală), se arată că partea civilă C.D. prezintă plagă contuză, excoriaţii, pareză facială periferică dreaptă şi că pareza facială periferică dreapta are potenţial infirmizant situaţie faţă de care convingerea instanţei de fond este că inculpatul a lovit pe C.D. de două ori cu muchia toporului peste umărul drept şi cu tăişul în zona capului.
Prima instanţă a arătat că faptul că inculpatul a lovit şi cu tăişul în zona capului rezultă tot din raportul de constatare medico-legală nr. 139/P din 04 iulie 2011 şi din suplimentul la acest raport, care consemnează că leziunile părţii civile C.D. s-au putut produce prin lovire cu corp dur cu muchii ascuţite.
Prima instanţă a reţinut că obiectul vulnerant folosit, respectiv toporul şi zona vitală vizată a corpului, respectiv capul, duc la concluzia că inculpatul a urmărit suprimarea vieţii părţii vătămate având în vedere totodată şi intensitatea loviturilor aplicate care au dus la pareză facială periferică dreapta, aşa cum s-a consemnat în raportul de expertiză şi suplimentul la acest raport (filele 54-57 dosar urmărire penală).
Faţă de cele de mai sus, prima instanţă nu a dispus schimbarea de încadrare juridică în infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 180 alin. (2) C. pen., întrucât este pe deplin dovedită infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav faţă de partea civilă C.D.
În ceea ce priveşte partea vătămată G.M. prima instanţă nu a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., reţinând că şi în această situaţie rezultă cu certitudine că inculpatul a folosit ca obiect pentru lovire toporul, iar zona vizată a fost o zonă vitală şi anume capul. Chiar dacă partea vătămată G.M. nu s-a prezentat la spital, obiectul vulnerant folosit şi zona vitală vizată pledează pentru infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav şi nicidecum pentru infracţiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.
S-a apreciat că, faţă de cele două părţi vătămate este dovedită intenţia directă cu care a acţionat inculpatul, aceasta rezultând din faptul că inculpatul a aplicat lovituri ambelor victime în zone vitale, cu un obiect apt de a produce decesul.
Prima instanţă a aplicat în cauza de faţă şi dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., aşa cum s-a reţinut şi prin actul de inculpare, având în vedere că inculpatul G.I. a săvârşit infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări şi emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, respectiv G.M., produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii inculpatului.
Prima instanţă a arătat că, din actele şi lucrările dosarului rezultă că partea vătămată G.M. l-a observat în zonă pe G.I., moment în care a început să-i adreseze injurii, a smuls o scândură din gardul magazinului şi s-a îndreptat spre inculpat pentru a-l lovi.
Împotriva sentinţei sus-menţionate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul G.I.
Prin decizia penală nr. 77 din 4 aprilie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul G.I., împotriva sentinţei penale nr. 224 din 07 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 4176/91/2011.
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată, fiind înlăturate dispoziţiile de obligare a inculpatului G.I. la plata despăgubirilor civile către părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Pantelimon"; Focşani şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vrancea şi în rejudecare:
În baza art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C.civ., a fost obligat inculpatul G.I. la plata despăgubirilor civile, astfel:
- 223 lei plus dobânda legală aferentă, calculată până la data efectuării plăţii, către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf.Pantelimon Focşani;
- 361,71 lei plus dobânda legală aferentă calculată până la data efectuării plăţii, către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vrancea.
Conform disp. art. 109 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus restituirea corpului delict (un topor) către martorul G.M.I., depus la compartimentul corpuri delicte al Tribunalului Vrancea, conform procesului verbal încheiat la 25 august 2011 (f.17 dosar fond) şi s-a pus în vedere martorului că este obligat să îl păstreze până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În baza disp. art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului G.I., iar conform disp. art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 iulie 2011 la zi.
Împotriva deciziei penale nr. 77 din 4 aprilie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul G.I.
În şedinţa publică din 1 august 2012, recurentul inculpat, asistat de apărător ales, a învederat instanţei că îşi retrage recursul declarat.
Faţă de această manifestare de voinţă a recurentului inculpat, urmează a se lua act de retragerea recursului declarat de acesta, în conformitate cu dispoziţiile art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen. şi a se dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
la act de retragerea recursului declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 77 din 4 aprilie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 4 iulie 2011 la 1 august 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 1 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2496/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 2498/2012. Penal → |
|---|
