ICCJ. Decizia nr. 2526/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2526/2012
Dosar nr. 9031/62/2011/a9
Şedinţa publică din 8 august 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 23 iulie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 9031/62/2011 în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului C.A. (fiul lui I. şi G.), arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 1 emis de Tribunalul Braşov.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. şi de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., constatând că măsura arestării preventive a inculpatului C.A. se situează pe coordonatele legalităţii, iar menţinerea acesteia este justificată.
S-a apreciat, de asemenea, că durata arestării preventive se situează în limitele generate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, astfel cum rezultă şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, nefiind depăşit termenul rezonabil, având în vedere specificul probatoriului administrat în cauză.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul C.A., solicitând punerea sa în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) şi art. 38514 C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din acelaşi text de lege, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În cauză, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a procedat la efectuarea verificărilor şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, de gravitatea deosebită a acestora, de numărul mare al persoanelor implicate în activitatea infracţională, de consecinţele produse asupra părţilor vătămate, cât şi de circumstanţele personale ale inculpatului, apreciază că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
În esenţă, în sarcina inculpatului s-a reţinut că împreună cu O.C. şi R.A. a luat decizia de a acţiona coordonat, sub îndrumarea inculpatului C.Ş., pe două paliere clar conturate în scopul comiterii de infracţiuni. Astfel, în intervalul ianuarie - aprilie 2011, O.C. a fost mâna dreaptă a liderului grupării, implicându-se atât în activităţile infracţionale de şantaj şi lipsire de libertate, cât şi în cele din sfera infracţiunilor informatice şi a donării cardurilor bancare, un rol esenţial în derularea activităţilor infracţionale de violenţă revenindu-i deopotrivă şi lui C.A.. în intervalul ianuarie - martie 2011 au aderat la grupul criminal organizat D.N.V., M.G.C., M.B.T., D.R.D., V.A.V., B.A., R.V., N.C.B., R.R.C., B.D.E., M.S.R., G.A.I., P.M. şi P.M.S.
Pe primul palier, activitatea infracţională coordonată de liderul grupului, a fost comisă de O.C., C.A., D.N.V., M.G.C., M.B.T., D.R.D., V.A.V. şi B.A. Modalitatea în care au acţionat a fost una bine definită, fiecare membru având rolul prestabilit de către C.Ş., în sensul că unii membrii au exercitat asupra părţilor vătămate presiuni de natură psihică, apelându-le telefonic şi proferând ameninţări la adresa lor sau a familiei, iar alţii au contactat direct părţile vătămate, agresându-le fizic sau verbal. Pentru a-i cointeresa pe membrii grupului, C.Ş. le promitea procente din sumele de bani ce urmau a fi obţinute de la părţile vătămate. Pe cel de-al doilea palier infracţional, C.Ş. şi O.C. au beneficiat de „sprijin" din partea lui R.A., R.V., N.C.B., R.R.C., B.D.E. şi M.S.R. care s-au implicat în activităţi de montare a dispozitivelor pentru controlul desfăşurării jocurilor electronice de tip „video multigame HOT SPOT" şi din parte lui G.A.I., P.M. şi P.M.S. care s-au implicat în activităţi de skimming.
Pe de altă parte se constată că, în cauză, s-a dispus condamnarea inculpatului prin Sentinţa penală nr. 131/S din 28 mai 2012 a Tribunalului Braşov, secţia penală, la pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 39/2003, art. 189 C. pen., art. 194 C. pen. şi art. 181 alin. (1) C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b C. pen., ca pedeapsă complementară, hotărârea de condamnare, apelată de inculpat, constituind un temei suficient pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se legislaţia internă şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestuia încadrându-se în dispoziţiile şi limitele legii.
Aceste considerente justifică dispoziţia instanţei de apel de menţinere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva Încheierii din data de 23 iulie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 9031/62/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2527/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2525/2012. Penal → |
|---|
