ICCJ. Decizia nr. 2537/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2537/2012
Dosar nr. 59482/3/2011/a5
Şedinţa publică din 13 august 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 26 iulie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 3002 rap la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor G.N., B.F. şi I.G. În temeiul art. 139 alin. (1) C. proc. pen., a respins ca nefondate cererile inculpaţilor B.F. şi I.G. de înlocuire a măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
A constatat instanţa că lăsarea în libertate a acestora prezintă şi în prezent un pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât fapta reţinută în sarcina lor constituie infracţiune pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Acest pericol rezidă din natura şi gravitatea infracţiunii, dar şi din modul de desfăşurare a activităţii infracţionale, cantitatea de drog traficată. De asemenea, a constatat că există suficiente indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. (3) C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit fapta pentru care sunt cercetaţi, relevante fiind probele administrate la dosar.
A constatat instanţa că în prezent subzistă temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, măsură luată şi menţinută cu respectarea disp. art. 143 C. proc. pen. şi respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi că temeiurile iniţiale nu s-au modificat şi nici nu au încetat. A apreciat că în cauză menţinerea măsurii arestării preventive se justifică în scopul de a-i face pe inculpaţi să conştientizeze asupra comportamentului antisocial, cât şi pentru buna desfăşurare a judecăţii şi pentru a-i împiedica să comită alte fapte penale.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpaţii G.N., B.F. şi I.G. şi au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii şi revocarea măsurii arestării preventive, arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, întrucât pericolul social s-a diminuat, nu au antecedente penale, au recunoscut săvârşirea faptelor şi au beneficiat de disp. art. 3201 C. proc. pen.
Analizând recursurile declarate, sub aspectele invocate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (3) şi art. 38514 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţii G.N., B.F. şi I.G. sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - nr. 119/D/P/2011 din data de 5 septembrie 2011 au fost trimişi în judecată, în stare de arest, inculpaţii G.N., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, prev. de: art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.; art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; B.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, prev. de: art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; I.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, prev. de: art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; şi în stare de libertate, a inculpaţilor D.M., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. de: art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; V.I., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de risc şi mare risc în formă continuată, prev. de: art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 258 din 9 aprilie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul I.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul I.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa mai grea, de 3 ani închisoare. A aplicat inculpatului disp. art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului I.G. de la data de 13 iunie 2011 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului I.G.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul G.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul G.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. A aplicat inculpatului disp. art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului G.N. de la data de 13 iunie 2011 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului G.N.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. A aplicat inculpatului disp. art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului B.F. de la data de 13 iunie 2011 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului B.F.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. respectiv cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. condamnă pe inculpatul V.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 861 C. pen., suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, conform art. 862 C. pen.
În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantităţilor totale cocaină şi a obligat inculpaţii la câte 1.500 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut cu privire la inculpatul G.N. că, în cursul anului 2011, în repetate rânduri şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu mai multe persoane, a deţinut în vederea vânzării, a vândut, a oferit cu titlu gratuit şi a intermediat vânzarea a diferite cantităţi de droguri de mare risc, împrejurări în care, la data de 31 martie 2011, singur, a vândut investigatorului "M.D." cantitatea de 26,56 grame de amestec conţinând cocaină în concentraţie de 21,27% ± 2% (Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 1 aprilie 2011 al Inspectoratului General al Poliţiei Române - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor), cu suma de 1.800 euro şi 100 RON, la data de 18 aprilie 2011, împreună cu inculpatul V.I., a oferit cu titlu gratuit investigatorului "M.D." două comprimate având ca substanţă activă MDMA/3,4-methylenedioxymetamfetamine (Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 19 aprilie 2011 al Inspectoratului General al Poliţiei Române - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor), iar la data de 12 iunie 2011, împreună cu inculpaţii D.M., I.G. şi B.F., a vândut cantitatea de 573,55 grame, în concentraţie de 29,99% ± 2% (Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 21 iunie 2011 al Inspectoratului General al Poliţiei Române - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor), pentru suma de 36.000 euro, din care 33.000 euro s-au plătit la data constatării comiterii flagrante a actului material de trafic ilicit de droguri de mare risc din 12 iunie 2011, cu precizarea că respectiva cantitate de cocaină a fost transportată din Olanda - Belgia, la solicitarea acestui inculpat.
Cu privire la inculpatul B.F. s-a reţinut că, în cursul lunii iunie 2011, împreună cu inculpatul I.G., a transportat din Olanda, prin Belgia şi până pe teritoriul României cantitatea de 573,55 grame, în concentraţie de 29,99% ± 2% (Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 21 iunie 2011 al Inspectoratului General al Poliţiei Române - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor), iar la data de 12 iunie 2011, împreună cu acelaşi inculpat a predat respectiva cantitate de cocaină coinculpaţilor G.N. şi D.M., în vederea vânzării acesteia către investigatorii sub acoperire "M.D." şi "N.M.", pentru suma de 36.000 euro, din care la acea dată s-au plătit 33.000 euro.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.G. s-a reţinut că, în cursul lunii iunie 2011, împreună cu inculpatul B.F., a transportat din Olanda, prin Belgia şi până pe teritoriul României cantitatea de 573,55 grame, în concentraţie de 29,99% ± 2% (Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 21 iunie 2011 al Inspectoratului General al Poliţiei Române - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor), iar la data de 12 iunie 2011, împreună cu acelaşi inculpat a predat respectiva cantitate de cocaină coinculpaţilor G.N. şi D.M., în vederea vânzării acesteia către investigatorii sub acoperire "M.D." şi "N.M.", pentru suma de 36.000 euro, din care la acea dată s-au plătit 33.000 euro.
Înalta Curte, pornind de la temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor G.N., B.F. şi I.G., reţine că potrivit art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 din acelaşi cod şi dacă inculpaţii au săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, se poate dispune măsura arestării preventive.
În ceea ce priveşte temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, care subzistă, analiza actelor şi lucrărilor dosarului relevă îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Astfel, se constată că, în raport de actele dosarului, prima condiţie prevăzută de textul de lege menţionat, referitoare la săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, este îndeplinită, având în vedere că infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 sunt sancţionate cu pedepse ce depăşesc 4 ani închisoare, (respectiv 3 - 15 ani, 10 - 20 ani, 15 - 25 ani).
Analiza actelor şi lucrărilor dosarului relevă existenţa şi a celei de-a doua cerinţe prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care trebuie îndeplinită cumulativ, în sensul că există probe din care să rezulte că lăsarea inculpaţilor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, ratificată de România, orice persoană are dreptul la libertate şi nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul la libertate, Convenţia consacră implicit principiul după care nicio persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă există excepţia privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres şi limitativ, de dispoziţiile art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reţinută în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a o împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.
În materia privării de libertate, Convenţia trimite, în esenţă, la legislaţia naţională şi la aplicabilitatea dreptului intern. Legalitatea sau regularitatea detenţiei obligă ca arestarea preventivă a unei persoane şi menţinerea acestei măsuri să se facă în conformitate cu normele de fond şi de procedură prevăzute de legea naţională care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispoziţiile Convenţiei şi să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.
În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale acceptate pentru arestarea şi, desigur, menţinerea acestei măsuri a unui inculpat, suspectat că a comis o infracţiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei), riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice aplicarea justiţiei (Wemhoff împotriva Germaniei), riscul să comită noi infracţiuni (Matzenetter împotriva Austriei) sau să tulbure ordinea publică (Letellier c. Franţei).
Înalta Curte constată că, în cauză, este îndeplinită una dintre aceste condiţii, respectiv pericolul ca inculpaţii să tulbure ordinea publică.
Înalta Curte constată că menţinerea arestării preventive a inculpaţilor G.N., B.F. şi I.G. este justificată, aceştia fiind trimişi în judecată pentru infracţiuni caracterizate de un grad ridicat de pericol social - trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, care prin natura lor, împrejurările comiterii, forma continuată şi urmările produse impun menţinerea detenţiei provizorii.
Din această perspectivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că pericolul concret pentru ordinea publică al faptelor săvârşite poate fi dedus atât din pericolul social concret deosebit de ridicat, din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi din circumstanţele personale ale inculpaţilor ori din modul organizat în care aceştia au acţionat care ar crea în rândul colectivităţii un sentiment de insecuritate, de pericol şi de nesiguranţă, specific pericolului pentru ordinea publică.
În consecinţă, Înalta Curte constată că nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, ci acestea se menţin în continuare, motiv pentru care, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile declarate de inculpaţii G.N., B.F. şi I.G. cu obligarea recurenţilor-inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.G., B.F. şi G.N. împotriva Încheierii din data de 26 iulie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 59482/3/2011.
Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 486/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 490/2012. Penal → |
|---|
