ICCJ. Decizia nr. 2613/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

Prin sentința penală nr. 8/MF din 6 octombrie 2011, Tribunalul Argeș a respins cererea de ridicare a sechestrului judiciar formulată de petentul M.R.

în baza disp. art. 160^8a alin. (6) C. proc. pen. a respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații M.V., M.C., D.F. și T.M.

A respins cererile inculpaților M.C., D.F. și T.M. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, respectiv de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev. și ped. de art. 329 alin. (1) C. pen.

A respins cererea inculpatului M.V. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev. și ped. de art. 329 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul M.V., la:

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001;

- 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001;

în baza disp. art. 33, 34 și 35 C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, în cond. art. 57 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

în baza disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

în baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

în baza disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) și art. 357 C. proc. pen. a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada executată începând cu data de 15 martie 2011, la zi.

A condamnat pe inculpatul M.C., la:

în baza disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

în baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

A condamnat pe inculpata R.D., la:

- 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001;

- 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001;

în baza disp. art. 33, 34 și 35 C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, în cond. art. 57 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

în baza disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

în baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatei.

în baza disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) și art. 357 C. proc. pen. a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatei perioada executată începând cu data de 23 martie 2011, la zi.

A condamnat pe inculpatul D.F., la:

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de persoane, prev. și ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de minori, prev. și ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

în baza disp. art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 690 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 345 din 12 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș definitivă prin decizia penală nr. 1398 din 13 martie 2007 a I.C.C.J. și a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, în cond. art. 57 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. sporită cu 6 luni închisoare; în total va executa 7 ani și 6 luni închisoare în cond. art. 57 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

în baza disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

în baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

A condamnat pe inculpatul T.M., la:

în baza disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

în baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

în baza disp. art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea în echivalentul monedei naționale a sumelor de : 12.150 euro de la inculpatul M.C., 5.365 euro de la inculpata R.D., 815 euro de la inculpatul D.F. și 2.650 euro de la inculpatul T.M.

în baza disp. art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a admis în parte acțiunea formulată de partea civilă P.A., și obligă în solidar pe inculpații M.V., R.D., D.F. și T.M. să plătească părții civile suma de 5.000 euro daune morale în echivalentul monedei naționale.

în baza disp. art. 163 C. proc. pen. menține sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr. 94/D/P/2010 din 25 martie 2010 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Pitești asupra autoturismelor folosite de inculpații T.M. și M.C.

în baza disp. art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

La începutul lunii ianuarie 2010 inculpata R.D., a recrutat-o prin înșelăciune pe victima minoră M.I.M., pe care a transportat-o în Italia și a cazat-o într-o colonie de țigani în localitatea Bitondo, obligând-o să practice prostituția stradală; pentru a o constrânge pe partea vătămată să se prostitueze, inculpata i-a luat acesteia actul de identitate și banii pe care îi câștiga de pe urma prostituției.

în perioada în care inculpata R.D. nu se afla în Italia, partea vătămată era supravegheată de soțul inculpatei, numitul R.Ș., care s-a sustras de la urmărirea penală.

în cauză a mai fost identificată și victima P.A. care prin înșelăciune a fost recrutată de către inculpatul M.V. și transferată către inculpata R.D., plătindu-se pentru aceasta un autoturism de culoare vișinie și suma de 500 euro.

Inculpata R.D. a asigurat transportul și cazarea părții civile în Italia, unde a obligat-o să practice prostituția în beneficiul inculpatei în orașele Bari și Andria.

Inculpata cunoștea că partea vătămată constituită parte civilă, este bolnavă de ciroză hepatică; deoarece nu a beneficiat de un tratament corespunzător, partea civilă s-a îngrășat, iar în această situație inculpata a presupus că victima este gravidă și a trimis-o în țară pentru a face o întrerupere de sarcină.

în perioada în care inculpatul M. nu se afla în Italia, transportul la locul unde se practica prostituția, supravegherea și protecția victimei erau asigurate de inculpații D.F. și T.M.

Inculpatul T.M. a recrutat-o pe învinuita M.G., a transportat-o în Italia și prin amenințări și violență a obligat-o să practice prostituția în beneficiul său și al inculpatului M.C.

Inculpatul T.M. supraveghea și monitoriza câștigurile victimelor traficului de persoane iar sumele încasate de la partea vătămată M.I.M. erau trimise în țară de către aceasta și învinuita M.G.L. pe numele inculpaților T.M. și M.C.

La sfârșitul lunii iulie 2010, mama părții vătămate M.I.M., martora M.D., care lucrează la Autogara Nord Pitești, a reușit prin intermediul unui conducător auto de la firma A. să o aducă în țară pe partea vătămată.

După ce partea vătămată M.I.M. a venit în țară a fost contactată și amenințată în mai multe rânduri de inculpatul M.C., care astfel a încercat să o constrângă să se reîntoarcă în Italia pentru a practica în continuare prostituția în beneficiul său.

Inculpații T.M. și D.S. cu intenție au înlesnit activitatea infracțională desfășurată de inculpații M.C., M.V. și R.D., împiedicând victimele să se deplaseze potrivit voinței proprii, și le-au supravegheat, asigurându-le transportul și găzduirea în coloniile de țigani din orașele Bari și Andria.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu procese-verbale de sesizare din oficiu, redarea convorbirilor telefonice și de supraveghere operativă, declarațiile părților vătămate, formularele Western Union și Money Gram, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpaților de nerecunoaștere a faptelor.

Reținând că din probele dosarului rezultă vinovăția inculpaților, instanța de fond a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Considerând întemeiată în parte cererea formulată de partea civilă, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., instanța de fond a dispus obligarea în solidar a inculpaților M.V., R.D., D.F. și T.M. la plata sumei de 5000 euro în echivalentul monedei naționale către partea civilă P.A.

împotriva acestei sentințe, au declarat apel, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 363 C. proc. pen., inculpații M.V., M.C., D.F., T.M. și R.D., criticând-o sub următoarele aspecte de nelegalitate și netemeinicie:

- în cauză nu sunt probe care să dovedească vinovăția lor;

- partea vătămată M.I.M. se prostituează în continuare și nimeni nu a constrâns-o să se prostitueze;

- partea vătămată M.G. are o relație de concubinaj cu inculpatul T.M. și continuă să se prostitueze;

- părțile vătămate au revenit asupra declarațiilor, afirmând că au fost amenințate cu închisoarea de către procuror.

Prin decizia penală nr. 56/A-MF din 29 mai 2012 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.V., M.C., T.M., D.F. și R.D., împotriva sentinței penale nr. 8/MF din data de 06 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală.

A menținut arestarea preventivă a apelanților inculpați M.V., M.C., T.M., D.F. și R.D. și a dedus la zi detenția pentru fiecare dintre aceștia.

A obligat pe fiecare apelant inculpat la câte 2500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar pe inculpata R.D. și la 400 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de prim control judiciar a reținut că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în baza unei analize coroborate a întregului ansamblu probator, iar vinovăția inculpaților a fost just reținută, rezultând indubitabil, din probele administrate în cauză.

împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal de 10 zile prev. de art. 363 C. proc. pen., inculpații M.V., M.C., D.F., T.M. și R.D.

Recurenții inculpați M.V., M.C. și D.F. critică decizia penală atacată pentru netemeinicie - caz de casare prev. de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., solicitând aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus.

Recurenții inculpați au solicitat de asemenea ca instanța să aprecieze asupra aplicării disp. art. 320¹C. proc. pen.

Recurentul inculpat T.M., în susținerea recursului invocă cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 12 C. proc. pen. în sensul că nu sunt îndeplinite în cauză elementele constitutive ale infracțiunilor ce i se rețin în sarcină, fapt pentru care inculpatul solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Recurenta inculpată R.D. în susținerea recursului său invocă cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen. arătând că vinovăția sa nu a fost dovedită în raport de infracțiunea de trafic de minori, solicitând achitarea.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385⁶alin. (2) C. proc. pen. cât și din perspectiva disp. art. art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen. reține înalta Curte că recursurile declarate de inculpații M.V., M.C., D.F., T.M. sunt nefondate iar recursul declarat de inculpata R.D. este tardiv, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul T.M., reține înalta Curte că este neîntemeiat, în cauză nefiind incident pct. 12 al art. 385⁹C. proc. pen. referitor la situația în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Reține înalta Curte că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în baza unei analize atente și obiective a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, faptele au fost just încadrate juridic și corespunde situației de fapt stabilite, în mod corect reținând instanța fondului că sunt întrunite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul comiterii infracțiunilor ce li se rețin în sarcină.

Rezultă din probele dosarului că inculpatul M.V. a recrutat-o prin înșelăciune pe partea civilă P.A.E. când aceasta era minoră, iar după majorat a vândut-o inculpatei R.D. care a transportat-o în Italia și a obligat-o să practice prostituția stradală.

Inculpatul M.C., în perioada mai-august 2010 a preluat-o de la inculpata R.D. pe partea vătămată M.I.M. care era minoră și a obligat-o să practice prostituția stradală în Italia. La fel a procedat inculpatul M.C. și cu numitele M.G.L. și M.G. pe care le-a obligat să practice prostituția stradală.

în sarcina inculpatei R.D. se reține că în perioada ianuarie-mai 2010 a recrutat-o când era minoră pe partea vătămată M.I.M. și a obligat-o să practice prostituția stradală în Italia.

De asemenea, rezultă din probele dosarului că inculpata a cumpărat-o pe partea civilă P.A. de la inculpatul M.V. și a obligat-o să practice prostituția stradală în Italia deși cunoștea că suferă de ciroză hepatică.

în sarcina inculpaților D.F. și T.M. se reține că în cursul anului 2010, cu intenție, au înlesnit inculpaților M.C. șu R.D. desfășurarea activității infracționale privind traficul de persoane majore și minore asigurând paza și transportul părții vătămate M.I. și părții civile P.A. pe ruta România-Italia.

De asemenea, inculpatul T.M. a recrutat-o pe M.G., a transportat-o în Italia și prin amenințări și violențe a obligat-o să practice prostituția în beneficiul său și al inculpatului M.C.

Ca atare, rezultă din probele dosarului că inculpatul T.M. a recrutat prin înșelăciune părțile vătămate iar ulterior a recurs la violențe și amenințări pentru a le determina să se prostitueze în folosul său și a inculpatului M.C., fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane.

în acest sens s-a pronunțat și recursul în interesul legii de către Secțiile Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia nr. XVI din 2007 care a statuat că în cazul infracțiunilor prev. de Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, este apărat dreptul la libertatea de voință și de acțiune a victimelor.

Or, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, dreptul la libertatea de voință și acțiune al victimelor a fost înfrânt, ele fiind recrutate prin înșelăciune, transportate în Italia, cazate și, ulterior obligate prin amenințări și violențe să practice prostituția stradală, activități ce se circumscriu laturii obiective ale infracțiunii de trafic de persoane și nu de proxenetism.

Ca atare, apreciază înalta Curte că în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 12 C. proc. pen., solicitarea inculpatului T.M. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de persoane în cea de proxenetism, nefiind întemeiată.

Nici cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen. nu este incident în cauză - caz de casare invocat de către toți recurenții inculpați.

Cu ocazia soluționării recursurilor inculpaților M.V.. M.C. și D.F. și-au exprimat voința de a fi audiați în fața înaltei Curți, fapt pentru care înalta Curte a purces la audierea inculpaților, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar.

Fiind audiați, inculpații au revenit asupra declarațiilor anterioare, arătând că recunosc și regretă comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

în acest sens recurenții inculpați au invocat incidența dispozițiilor art. 320¹C. proc. pen.

înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în cauză nu sunt incidente disp. art. 320¹C. proc. pen. cât timp, potrivit alin. (1) al acestui text de lege procedura simplificată a judecării cauzei în cazul recunoașterii vinovăției poate deveni o opțiune pentru inculpat până la momentul începerii cercetării judecătorești.

Cum inculpații nu și-au exprimat voința în acest sens, instanța fondului a procedat la soluționarea cauzei în procedura obișnuită, efectuând cercetarea judecătorească conform art. 321 și următoarele C. proc. pen.

Este de adevărat că O.U.G. nr. 121/2011 cât și decizia Curții Constituționale prevăd posibilitatea incidenței acestei proceduri simplificate și în căile de atac, însă, înalta Curte reține că în raport de data soluționării apelului inculpații aveau posibilitatea să beneficieze de această procedură în fața apelului, însă nu și-au exprimat voința în acest sens, astfel încât reține că în acest moment procesual nu mai este posibilă judecarea cauzei în această procedură.

Referitor la criticile de netemeinicie formulate de inculpații M.V., M.C., D.F., T.M., reține înalta Curte, că nu sunt întemeiate.

Pedepsele aplicate inculpaților au fost bine individualizate în raport de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanța de fond dând eficiența necesară tuturor criteriilor generale de individualizare judiciară a pedepsei, stabilind o proporție între gradul de pericol social concret al faptelor comise și sancțiunea penală aplicată fiecărui inculpat.

Gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, natura infracțiunilor comise, de natură să afecteze libertatea de acțiune și voință a părților vătămate, modalitatea și împrejurările comiterii infracțiunilor, concretizate prin numărul mare de inculpați implicați în activitatea infracțională, atitudinea agresivă a acestora asupra părților vătămate, perioada relativ mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, sunt împrejurări care justifică regimul sancționator stabilit de instanța de fond.

Lipsa antecedentelor penale, cu excepția inculpatului D.F. care este recidivist, singurul element circumstanțial personal pozitiv al inculpaților, a fost avut în vedere de instanța de fond care i-a dat eficiența necesară în sensul aplicării unor pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege.

Or, înalta Curte apreciază că nu se impune a se da, în continuare, eficiență acestei circumstanțe personale care de altfel este o stare normală a fiecărui individ și nu o virtute care să atragă o sancțiune penală mai blândă.

Faptul că inculpații au recunoscut faptele în fața înaltei Curți nu poate să conducă la aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus, apreciind înalta Curte că această manifestare de voință nu reprezintă altceva decât o recunoaștere formală, în contextul existenței unor probe indubitabile de vinovăție, cu scopul vădit de a beneficia de o diminuare a răspunderii penale și în nici un caz nu reprezintă o atitudine de regret și de asumare a faptelor și consecințelor acestora.

Nu poate fi omisă nici atitudinea inculpaților de amenințare a părților vătămate după comiterea faptelor, împrejurare ce le-a determinat pe acestea să revină asupra declarațiilor inițiale.

Față de aspectele invocate înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpaților au fost bine dozate și sunt apte să asigure scopul educativ și coercitiv astfel cum este definit de disp. art. 52 C. pen.

Referitor la recursul declarat de inculpata R.D., reține înalta Curte că este tardiv și îl va respinge ca atare.

Din înscrisurile existente la dosar rezultă că soluția instanței de fond a fost comunicată inculpatei la data de 8 iunie 2012 iar recursul a fost declarat la data de 22 iunie 2012, fiind depășit astfel termenul legal de 10 zile de declarare a recursului astfel cum este reglementat de disp. art. 385³C. proc. pen.

Față de toate argumentele prezentate, înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarat de inculpații M.V., M.C., D.F., T.M.

în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge ca tardiv recursul declarat de inculpata R.D.

în baza art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedepsele aplicate inculpaților M.V., M.C., D.F., T.M., durata reținerii și arestării preventive de la 15 martie 2011 la 29 august 2012.

S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

← ICCJ. Decizia nr. 2679/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2478/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2613/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2613/2012. Penal