ICCJ. Decizia nr. 2478/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

Prin sentința penală nr. 455 din 17 noiembrie 2010 a Tribunalului Dolj, secția penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul P.M.?. din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen., ca nefondată, iar în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M.?. la pedeapsa de 8 ani închisoare și, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului - ca pedeapsă complementară - exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza Ii-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

în baza art. 61 alin. (1) teza a Ii-a C. pen., s-a revocat liberarea condiționată privind restul de 337 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentin?a penală nr. 695 din 19 octombrie 2006 a Judecătoriei Băilești și s-a contopit restul rămas de executat cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

în baza art. 180 alin. (2) cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M.?. la pedeapsa de 1 an închisoare (infracțiune săvârșită față de partea vătămată T.N.); în baza art. 61 alin. (1) teza a Ii-a C. pen., s-a revocat liberarea condiționată privind restul de 337 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentin?a penală nr. 695 din 19 octombrie 2006 a Judecătoriei Băilești și s-a contopit restul rămas de executat cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

în baza art. 180 alin. (2) cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M.?. la pedeapsa de 1 an închisoare (infracțiune săvârșită față de partea vătămată ?.A.), iar în baza art. 61 alin. (1) teza a Ii-a C. pen., s-a revocat liberarea condiționată privind restul de 337 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentin?a penală nr. 695 din 19 octombrie 2006 a Judecătoriei Băilești și s-a contopit restul rămas de executat cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

în baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M.?. la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza art. 61 alin. (1) teza a Ii-a C. pen., s-a revocat liberarea condiționată privind restul de 337 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentin?a penală nr. 695 din 19 octombrie 2006 a Judecătoriei Băilești și s-a contopit restul rămas de executat cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

în baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M.?. la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art. 61 alin. (1) teza a Ii-a C. pen., s-a revocat liberarea condiționată privind restul de 337 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentin?a penală nr. 695 din 19 octombrie 2006 a Judecătoriei Băilești și s-a contopit restul rămas de executat cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare; în baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a interzis inculpatului - ca pedeapsă complementară - exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza Ii-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, iar conform art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului - ca pedeapsă accesorie - drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale; în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 03 ianuarie 2010, la zi, iar conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

în baza art. 180 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.P. la pedeapsa de 1 an închisoare (infracțiune săvârșită față de partea vătămată O.G.A.); în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentin?a penală nr. 102 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Băilești, definitivă la 23 iunie 2009 prin nerecurare și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare; în baza art. 321 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.P. la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar conform art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentin?a penală nr. 102 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Băilești, definitivă la 23 iunie 2009 prin nerecurare și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 5 luni închisoare.

în baza art. 217 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.P. la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentin?a penală nr. 102 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Băilești, definitivă la 23 iunie 2009 prin nerecurare și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în final inculpatul executând pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 5 luni închisoare, iar în baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului - ca pedeapsă accesorie - drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale; în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 03 ianuarie 2010, la zi; conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

în baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către P.V. și P.F. a unei furci cu 3 coarne, lungimea de 160 cm și a două topoare, primul cu o coadă de lemn cu lungimea de 105 cm, lama de 17 cm și muchia de 4x5 cm, al doilea cu o coadă de 102 cm, lama de 15 cm și muchia de 6x6 cm, aceștia având obligația să le păstreze până la soluționarea definitivă a cauzei; în baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpați a toporului cu lungimea de 110 cm, lama de 16 cm și muchia de 4x5 cm.; în baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Craiova și a fost obligat inculpatul P.M.?. să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență Craiova suma de 2440,61 lei, actualizată în raport de coeficientul de inflație de la data producerii prejudiciului până la data plății efective; în baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal Băilești și a fost obligat inculpatul P.M.?. să plătească părții civile Spitalul Municipal Băilești suma de 5,45 lei, actualizată în raport de coeficientul de inflație de la data producerii prejudiciului până la data plății efective; în baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T.N. și a fost obligat inculpatul P.M.?. să plătească părții civile T.N. suma de 2500 lei despăgubiri cu titlu de daune morale; s-a respins cererea formulată de partea civilă T.N. privind acordarea sumei de 2000 lei daune materiale, ca nefondată; în baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă ?.A.; a fost obligat inculpatul P.M.?. să plătească părții civile T.N. suma de 5000 lei, despăgubiri cu titlu de daune morale; în baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC O.C.G. Băilești și au fost obligați inculpații P.M.?. și P.P., în solidar, să plătească părții civile S.C.O.C.G. Băilești suma de 600 lei, despăgubiri cu titlu de daune materiale; s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă C.D., ca nefondată și s-a luat act de împrejurarea că partea vătămată O.A.G. nu s-a constituit parte civilă.

în baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumelor de 1100 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 9/P/2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatului P.M.?. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (privind pe partea vătămată C.D.); lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (privind pe partea vătămată T.N.); lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (privind pe partea vătămată ?.A.); ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; distrugere, prev. de ped. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; toate cu aplicarea pentru toate infracțiunile a dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. și a inculpatului P.P. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 alin. (1) C. pen; lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. (2) C. pen. (privind pe partea vătămată O.G.A.); distrugere, prev. de ped. de art. 217 alin. (1) C. pen; cu aplicarea pentru toate infracțiunile a dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

în fapt, în seara de 31 decembrie 2009, părțile vătămate C.D., ?.A., T.N., O.G.A., precum și martorii: C.T.M., D.F.A., C.G.Ș., B.V.M., C.M.O. s-au întâlnit la barul cunoscut sub denumirea "L.I.", aparținând S. C O.C.G. Băilești, situat în Băilești, strada Unirii, unde urmau să participe la petrecerea de revelion.

Petrecerea s-a desfășurat fără incidente până în jurul orei 01,00, când inculpații P.M.?. și P.P. s-au deplasat cu o căruță la bar. în aceste împrejurări, inculpatul P.M.?., având asupra sa un topor, și inculpatul P.P. o furcă au pătruns în interiorul barului "L.I.", exercitând acte de violență asupra unora dintre persoanele aflate în bar, distrugând bunuri.

Astfel, inițial inculpatul P.M.?. a lovit cu toporul în zona feței pe partea vătămată ?.A. care, pentru a scăpa l-a împins pe P.M.?., după care a fugit din interiorul barului, deplasându-se pe stradă până în curtea locuinței numitului C.D.Ș. în continuare inculpatul P.M.?. s-a deplasat spre partea vătămată C.D. care stătea pe o canapea din interiorul barului. Inculpatul P.M.?. i-a aplicat acestei părți vătămate o primă lovitură cu toporul în zona frontală, toporul spărgând și o lustră mai înainte de a-l lovi pe C.D. în urma acestei lovituri, pe care încercase să o pareze cu mâna dreaptă, partea vătămată C.D. a căzut. în timp ce încerca să se ridice, partea vătămată C.D. a observat că inc. P.M.?. intenționa să îl mai lovească încă o dată în zona capului, cu toporul. Pentru a se apăra de lovitură, partea vătămată C.D. și-a protejat capul cu antebrațul mâinii stângi, astfel că lovitura aplicată de inculpatul P.M.?. a fost recepționată în acea zonă. Intensitatea acestei lovituri a fost deosebit de puternică, astfel că, potrivit raportului de constatare din 22 ianuarie 2010 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, părții vătămate C.D. i-a fost produsă o fractură de olecran stâng cu luxație anterioară a radiusului și fragmentului distal cubital.

Ulterior, inculpatul P.M.?. s-a deplasat spre locul în care era amplasată tejgheaua barului, unde se afla partea vătămată T.N. Inculpatul P.M.?. i-a aplicat și acestei părți vătămate mai multe lovituri cu toporul.

Inc. P.P. a lovit cu furca pe partea vătămată O.G.A., în zona mâinii drepte și abdominală.

Văzând cele întâmplate, numiții B.V.Ș. și C.M.O. s-au ascuns în spatele unei lăzi frigorifice din interiorul barului. Inc. P.P. a lovit cu furca vitrina lăzii frigorifice, care s-a spart.

Situația de fapt a rezultat din declarațiile părților vătămate, care se coroborează cu probele administrate, respectiv: procesul - verbal de cercetare la fața locului precum și planșa fotografică, raportul de constatare medico-legală din 22 ianuarie 2010, certificatul medico-legal din 11 ianuarie 2010; certificatele medico-legale din 04 ianuarie 2010; din 04 ianuarie 2010; procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare întocmit de organele de poliție la 03 ianuarie 2010, percheziție efectuată în baza autorizației nr. 1 emisă la 01 ianuarie 2010, de Judecătoria Băilești; plângerea formulată de numita M.E.L. - reprezentantă a SC O.C.G. SRL, precum și declarația acesteia; procesele verbale de examinare a unor obiecte ridicate de organele de poliție și planșa fotografică; declarațiile martorilor C.G.Ș., D.F.A., C.T.A., C.M.O., B.V.M., M.F., M.S., I.V.C., M.O., B.T.M.C.

în drept, s-a constatat că faptele comise de inculpatul P.P. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen; lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (privind pe partea vătămată O.G.A.); distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen, cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., iar faptele comise de inculpatul P.M.?. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (privind pe partea vătămată C.D.); lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (privind pe partea vătămată T.N.); lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (privind pe partea vătămată ?.A.); ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

în ceea ce privește cererea inculpatului P.M.?. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen., motivat de faptul că leziunile nu au pus în pericol viața victimei, iar inculpatul nu a prevăzut, sau deși a prevăzut, nu a acceptat posibilitatea survenirii decesului părții vătămate și că a acționat fără intenție directă sau indirectă, instanța de fond a apreciat-o neîntemeiată, în condițiile în care s-a reținut că inculpatul a intrat în bar cu un topor, obiect apt de a ucide, a lovit-o pe partea vătămată C.D. la nivelul capului, cu o intensitate foarte mare, atenuată doar de pararea loviturii de către partea vătămată (care prezintă leziuni și respectiv fractură pe brațe), iar concluzia certă este că a acționat cu intenție indirectă, întrucât a prevăzut și a acceptat posibilitatea decesului părții vătămate. împrejurarea că leziunile cauzate nu au pus în pericol viața victimei nu a putut dovedi lipsa intenției inculpatului, deoarece victima s-a apărat și datorită apărării, nu s-a produs un rezultat mai grav, care să pună în pericol viața acesteia.

Față de aceste considerente, instanța de fond a procedat la individualizarea pedepselor la care a fost condamnat fiecare inculpat, pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina lor, ținând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penale, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor (în timpul nopții, după o pregătire și înarmare prealabilă), de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de urmările produse, respectiv vătămarea unui număr de patru persoane, distrugerea unor bunuri, de antecedentele penale ale inculpatului P.M.?. care a suferit anterior multe condamnări penale, faptele din prezenta cauză fiind comise în stare de recidivă postcondamnatorie (inculpatul a fost liberat condiționat la 10 februarie 2009 cu un rest de 337 de zile), precum și de alte circumstanțe personale ale inculpatului, apreciindu-se că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoare și cu executarea acestora în regim privativ de libertate.

în cauză s-a constatat incidența dispozițiilor art. 109 alin. (5) C. proc. pen., a art. 109 alin. (4) C. proc. pen.

Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a lua act de împrejurarea că partea vătămată O.G. nu s-a constituit parte civilă; acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Craiova s-a apreciat întemeiată, față de dispozițiile art. 313 alin. (1) din legea nr. 95/2006,art. 14 alin. (3) C. pen. și 346 C. proc. pen., motiv pentru care inculpatul P.M.?. a fost obligat către această parte la plata sumei de 2440,61 lei, actualizată în raport de coeficientul de inflație de la data producerii prejudiciului până la data plății efective, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate C.D. De asemenea, în temeiul acelorași texte de lege, și acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal Băilești s-a constatat a fi întemeiată, dispunându-se în consecință obligarea inculpatul P.M.?. la plata către să parte a sumei de 5,45 lei actualizată, în raport de coeficientul de inflație de la data producerii prejudiciului până la data plății efective, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate T.N.

în baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., prima instanță a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T.N. și l-a obligat pe inculpatul P.M.?. la plata sumei de 2500 lei despăgubiri cu titlu de daune morale, pentru suferința îndurată ca urmare a leziunilor ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale.

Cererea formulată de partea civilă T.N., privind acordarea sumei de 2000 lei daune materiale, a fost respinsă ca nefondată, întrucât nu a dovedit în nici un fel efectuarea de cheltuieli cu îngrijirea sănătății.

în baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă ?.A. și l-a obligat pe inculpatul P.M.?. să plătească acesteia suma de 5000 lei despăgubiri cu titlu de daune morale, pentru suferința îndurată ca urmare a leziunilor ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale și pentru prejudiciul estetic cauzat respectiv cicatricea din zona feței; totodată, în baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C.O.C.G. Băilești și au fost obligați cei doi inculpați P., în solidar, la plata sumei de 600 lei despăgubiri cu titlu de daune materiale, întrucât doar această sumă a fost dovedită prin înscrisurile depuse, respectiv factura și chitanța existente la filele 34-35 din dosar.

S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă C.D., ca nefondată, reținând în acest sens că pe parcursul desfășurării procesului penal, partea a renunțat la acordarea de daune morale și a cerut doar suma de 5000 lei daune materiale, iar aceste din urmă pretenții nu au fost dovedite.

împotriva sentinței Tribunalului Dolj au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpații P.M.?. și P.P.

Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie primul motiv de apel vizând nelegalitatea sentinței, sub aspectul încadrării juridice dată faptei de instanța de fond, privind pe inculpatul P.M.?.

în esență, s-a susținut că din ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultă că inculpatul P.M.?. a pătruns înarmat cu un topor în incinta barului situat pe strada Unirii din municipiul Băilești, județ Dolj, aplicând părților vătămate lovituri cu tăișul toporului și vizând zone vitale, provocându-le leziunile consemnate în actele medico-legale, nesuprimarea vieții acestora fiind consecința auto-apărării, dar și a unor împrejurări ce au apărut independent de voința agresorului. în concluzie, s-a susținut că inculpatul P.M.?. a încercat să suprime viața prin mai multe acte infracționale diferite, dar comise în aceeași împrejurare, activitatea sa rămânând în faza tentativei, astfel că încadrarea juridică ce trebuia dată faptei era cea prev. de art. 20 rap la art. 174,175 lit. i), 176 lit. b) C. pen.

în cadrul celui de-al doilea motiv de apel, s-a criticat sentința pentru nelegalitate, susținându-se că, în condițiile în care, prin dispozițiile celorlalte infracțiuni reținute în sarcina inculpaților, nu este incriminată ca element constitutiv sau ca circumstanță agravantă fapta de a purta fără drept un instrument apt să provoace moartea (inculpatul P.M.?. cu un topor, iar coinculpatul P.P. o furcă), în sarcina ambilor inculpați trebuia reținută, în concurs real, și infracțiunea de port fără drept a unuia din instrumentele enumerate în art. 1¹alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991. Al treilea motiv de apel privește temeiul legal al confiscării obiectelor folosite de inculpați la săvârșirea agresiunilor împotriva părților vătămate, susținându-se că instanța de fond, chiar dacă a concluzionat că bunurile aparțin părinților inculpaților și au fost luate și folosite la comiterea infracțiunilor fără știrea acestora, se impunea confiscarea contravalorii obiectelor respective, conform art. 118 C. pen.

Cel de-al patrulea motiv vizează soluționarea laturii civile a cauzei, susținându-se că prin sentința apelată, deși a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă ?.A., în mod greșit inculpatul P.M.?. a fost obligat la plata de despăgubiri civile către T.N.

Ultimul motiv de apel a vizat netemeinicia sentinței, susținându-se că ambii inculpați au suferit multiple condamnări pentru infracțiuni grave, săvârșite cu violență, fiind cercetați și în prezent pentru fapte asemănătoare celor pentru care au fost trimiși în judecată în cauza de față. în aceste condiții, s-a apreciat că pedepsele aplicate de instanța de fond nu au fost just individualizate și s-a solicitat instanței de control judiciar majorarea acestora, în măsură să satisfacă exigențele enunțate în dispozițiile art. 52 C. pen.

Inculpații au criticat sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a susținut că inculpatul P.M.?. nu a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor solicitându-se achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

S-a criticat încadrarea juridică dată faptei pentru inculpatul P.M.?. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen., motivându-se că leziunile produse părții vătămate C.D. nu au pus în pericol viața acestuia, inculpatul a acționat cu intenție indirectă "din moment ce a manifestat o atitudine indiferentă față de rezultatul faptelor sale, neexistând probe certe care să facă dovada că inculpatul a urmărit suprimarea vieții victimei".

Cu privire la inculpatul P.P. s-a criticat sentința pentru netemeinicie, susținându-se că se impunea re?inerea de circumstanțe legale atenuante în beneficiul acestuia, ca o consecință a atitudinii sincere manifestate de inculpat, iar ca o consecință a principiului aplicării legii mai favorabile, s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320¹C. proc. pen., având în vedere că inculpatul a recunoscut faptele așa cum au fost descrise prin actul de sesizare a instanței.

Prin decizia penală nr. 104 din 26 martie 2012, Curtea de Apel Craiova a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, declarat împotriva sentinței penale nr. 455 din 17 noiembrie 2010 a Tribunalului Dolj - Secția Penală, privind pe inculpații P.M.?. și P.P.

A desființat sentința în parte, și rejudecând:

în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei inculpatului P.M.?., din inf. prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen., în inf. prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen.

în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i)-176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.M.?. la 9 ani închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.

în baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpat la 1 an închisoare (parte vătămată T.N.).

în baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpat la 1 an închisoare (parte vătămată ?.A.).

în baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpat la 1 an și 6 luni închisoare.

în baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpat la 1 an și 4 luni închisoare.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

în baza art. 61 alin. (1) teza a II a C. pen., a revocat liberarea condiționată privind restul de 337 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentin?a penală 695 din 19 octombrie 2006 a Jud. Băilești, pe care l-a contopit în pedeapsa aplicată în cauza de față, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen. - pedeapsă complementară.

în baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.

A obligat pe inculpatul P.M.?. la 5.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă ?.A.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

A respins apelurile inculpaților P.M.?. și P.P., declarate împotriva sentinței penale nr. 455 din 17 noiembrie 2010 a Tribunalului Dolj - Secția Penală, ca nefondate.

A menținut starea de arest a inculpaților P.M.?. și P.P. și a dedus arestul preventiv de la 17 noiembrie 2010, la zi, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

în motivare, s-a reținut că din ansamblul materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești (constând din declarațiile părților vătămate, proba testimonială, dar și din actele medico-legale depuse la dosar), a rezultat că inculpatul P.M.?., înarmat cu un obiect apt să provoace moartea, a pătruns în barul cunoscut sub denumirea "L.I." situat în mun. Băilești, a aplicat lovituri repetate, cu intensitate, celor trei părți vătămate, astfel că încadrarea juridică legală ce urma să fie dată faptei este infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 175 lit. i), 176 lit. b) C. pen.

în conformitate cu dispozițiile art. 117 pct. 1 C. proc. pen., instanța de control judiciar a dispus expertizarea inculpatului P.M.?., iar din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici București a rezultat că inculpatul a prezentat diagnosticul de "tulburare de personalitate de tip dissocială", iar la data de comiterii infracțiunilor a avut discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.

în consecință, instanța în baza art. 334 C. proc. pen., ca urmare a apelului declarat de Ministerul Public, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului P.M.?. din inf. prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în inf. prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

în ceea ce privește reținerea și a infracțiunii prev. de art. 1¹alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în concurs real cu infracțiunile reținute prin actul de sesizare în sarcina ambilor inculpați, Curtea a apreciat că nu se justifică.

în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă, următoarele fapte:

- portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum și folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecționate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru șocuri electrice.

Prin urmare, legiuitorul a înțeles să sancționeze faptele privind portul fără drept al obiectelor menționate în mod generic, în măsură să pună în primejdie viața sau integritatea corporală a persoanelor ori să tulbure ordinea și liniștea publică.

în cauza, prin actul de sesizare nu s-a reținut infracțiunea prev. de art. 2¹din Legea nr. 61/1991, iar la instanța de fond reprezentantul Ministerului Public nu a cerut extinderea procesului penal și în ceea ce privește această faptă în conformitate cu dispozițiile art. 336¹alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat că infracțiunea pentru care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpaților și pentru infracțiunea menționată intră în conținutul infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați de instanța de fond.

Și cel de-al treilea motiv de apel a fost apreciat nefondat.

Astfel, din probele administrate, instanța de fond a reținut că obiectele folosite de cei doi inculpați - respectiv o furcă cu trei coarne, dar și două topoare - aparțineau părinților inculpaților, situație în care s-a dispus restituirea acestora în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin. (5) C. proc. pen.

Al patrulea motiv de apel a fost apreciat fondat.

S-a reținut că prin sentință a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă ?.A., dar inculpatul P.M.?. a fost obligat la plata despăgubirilor solicitate către partea civilă T.N.

în consecință, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale, către partea civilă ?.A.

Ultimul motiv de apel formulat de parchet, vizând netemeinicia sentinței, s-a apreciat că fondat în ceea ce-l privește pe inculpatul P.M.?.

Astfel, din fișa de cazier judiciar privind antecedentele penale ale inculpatului P.M.?. (fila 102- dosar urmărire penală), a rezultat că prin sentința penală nr. 695 din 19 octombrie 2006 a Judecătoriei Băilești a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică a cuțitului pumnalului și altele prev. de art. 2¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) C. pen., în executarea căreia a fost arestat la 14 ianuarie 2006 și liberat condiționat la 10 februarie 2009, rămânând un rest neexecutat de 339 de zile, faptele din prezenta cauză fiind săvârșite în perioada liberării condiționate, ceea ce a atras starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

în consecință, având în vedere că s-a dispus schimbarea încadrării juridice într-o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare decât cea reținută de instanța de fond, aceasta a fost majorată într-un cuantum corespunzător criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 și art. 52 C. pen., care să-și atingă scopul educativ și coercitiv în cauză.

în ceea ce-l privește pe inculpatul P.P., s-a constatat că a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, este cunoscut cu antecedente penale - conform fișei de cazier judiciar (fila 100 - dosar urmărire penală) - și s-a apreciat că pedeapsa aplicată de instanța de fond a fost just individualizată.

în consecință, s-a dispus admiterea apelului declarat de Ministerul Public, s-a desființat sentința pronunțată de instanța de fond, urmând ca, în baza art. 334 C. proc. pen. să se procedeze la schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului P.M.?., din inf. prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în inf. prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile în sumă de 5.000 lei, către partea civilă ?.A.

în ceea ce privește apelurile inculpaților, Curtea a dispus respingerea acestora, ca nefondate.

Astfel, criticile formulate de inculpatul P.M.?. vizând nelegalitatea sentinței sunt nefondate.

Aplicând lovituri repetate victimelor cu un corp contondent apt să provoace moartea, în zone vitale, s-a apreciat întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, inculpatul acționând cu intenția directă de a suprima viața victimelor.

în ceea ce privește apelul declarat de inculpatul P.P., s-au constatat următoarele:

Atât în faza de urmărire penală cât și la judecata în fond și apel inculpatul a susținut că a agresat victimele cu furca și toporul, precizând că fratele său nu a săvârșit faptele pentru care s-a dispus condamnarea sa.

Materialul probator administrat a dovedit cert vinovăția inculpatului P.M.?., susținerile coinculpatului P.P. fiind nefondate.

Critica vizând netemeinicia sentinței cu privire la cuantumul pedepsei aplicate a fost apreciată neîntemeiată.

Instanța de fond a avut în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunilor pentru care inculpatul P.P. a fost trimis în judecată, antecedentele penale ale acestuia, astfel că pedeapsa rezultantă de 2 ani și 5 luni închisoare constituie o justă individualizare, în sensul dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen.

Nici critica vizând neaplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) nu a fost întemeiată, având în vedere data săvârșirii infracțiunilor, declarația inculpatului înainte de începerea cercetării judecătorești, precum și dispozițiile art. 320¹C. proc. pen.

împotriva deciziei penale nr. 104 din 26 martie 2012 a Curții de Apel Craiova au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul P.M.?.

Parchetul a invocat cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 395⁹pct. 17, 17² și 14 C. proc. pen., susținând în esență că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaților P.M.?. și P.P. prin reținerea în sarcina acestora și a infrac?iunii prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, majorarea pedepselor celor doi inculpați, urmând a se avea în vedere gravitatea faptelor săvârșite și antecedentele penale ale acestora.

Referitor la inculpatul P.P., s-a motivat că suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 102 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Băilești a fost anulată prin sentința penală nr. 79 din 26 martie 2010 a Judecătoriei Băilești și ca atare nu se mai poate dispune și revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 5 luni închisoare.

în recurs, la termenul de judecată din 18 iulie 2012, reprezentantul parchetului și-a restrâns motivele de casare, arătând că nu mai susține cazul prevăzut de dispozițiile art. 385⁹pct. 17 C. proc. pen. - faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică - și nu mai solicită nici re?inerea în sarcina celor doi inculpați și a infracțiunii prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Prin urmare, examinarea cauzei se va realiza numai în limita motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 385⁹pct. 17² _i 14 C. proc. pen.

Inculpatul P.M.?. a solicitat individualizarea pedepselor, în sensul reducerii acestora, urmând a se avea în vedere circumstanțele personale favorabile și aplicarea prevederilor art. 320¹C. proc. pen., cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Examinând motivele de recurs invocate, înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la inculpatul P.P., critica parchetului este fondată.

Din fișa de cazier judiciar rezultă că prin sentința penală nr. 102 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Băilești, definitivă prin neapelare, inculpatul P.P. a fost condamnat la 5 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Prin sentința penală nr. 79 din 26 martie 2010 a Judecătoriei Băilești, definitivă prin neapelare, inculpatul P.P. a fost condamnat la 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. în temeiul dispozițiilor art. 85 alin. (1) C. pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 102 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Băilești și s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul P.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

Ca atare, greșit s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 102 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Băilești și executarea acestei pedepse alături de fiecare dintre pedepsele aplicate inculpatului P.P. pentru infracțiunile săvârșite în prezenta cauză.

Se are în vedere că suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare a fost anulată anterior prin sentința penală nr. 79 din 26 martie 2010 a Judecătoriei Băilești și prin urmare, o dată anulată nu mai putea fi și revocată în cauza dedusă judecății.

De aceea se impune înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 102 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Băilești pentru fiecare dintre pedepsele ce i-au fost aplicate în cauză.

Referitor la încadrarea juridică a faptei inculpatului P.M.Ș., se rețin următoarele:

Instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului P.M.?. din tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a motivat că din ansamblul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești (constând în depozițiile părților vătămate, actele medico-legale depuse la dosar) a reieșit să inculpatul P.M.?., înarmat cu un obiect apt să provoace moartea a intrat în barul "L.I." situat în municipiul Băilești, aplicând lovituri repetate cu intensitate celor trei părți vătămate, astfel că încadrarea juridică legală a faptei este aceea de tentativă la omor deosebit de grav.

Tentativa de omor deosebit de grav presupune că acțiunea de ucidere să fie îndreptată împotriva a două sau mai multe persoane, acțiune care rămâne fără rezultatul cerut de lege, în sensul că nu se produce moartea nici uneia dintre persoane.

în această situație, intenția de a ucide trebuie stabilită în raport cu fiecare dintre persoanele împotriva căreia se îndreaptă acțiunea făptuitorului și se realizează în funcție de instrumentul folosit de făptuitor (are sau nu aptitudinea de a ucide), zona de pe corp unde sunt aplicate loviturile, în sensul că este o zonă vitală sau nu, numărul și intensitatea loviturilor aplicate, urmările produse etc.

Examinarea medico-legală a părții vătămate T.N. a relevat că a prezentat leziuni care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și obiect tăietor și necesită 14-16 zile de îngrijiri medicale (certificat medico-legal din 4 ianuarie 2010 emis de I.M.L. Craiova). De asemenea, partea vătămată ?.A., conform certificatului medico-legal din 4 ianuarie 2010 întocmit de I.M.L. Craiova a prezentat leziuni care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și obiect tăietor și a necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale.

în raport și de concluziile actelor medico-legale se constată că leziunile traumatice suferite de părțile vătămate au fost de o intensitate redusă, nepenetrante, fără urmări grave, ce au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale, fără punerea în primejdie a vieții.

Avându-se în vedere numărul și intensitatea loviturilor aplicate (de intensitate redusă) ca și urmările produse (14-16 zile de îngrijiri medicale), intenția inculpatului cu care a acționat în ceea ce le privește pe cele două părți vătămate T.N. și ?.A. a fost aceea de a le vătăma corporal și nu de a le suprima viața.

Prin urmare, corect inculpatul P.M.?. a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni de lovire prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. (părți vătămate T.N. și ?.A.) în concurs real cu infracțiunea de tentativă la omor calificat (parte vătămată C.D.), distrugere și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, instanța de fond - Tribunalul Dolj, dispunând pe baza probelor administrate condamnarea inculpatului P.M.?. pentru aceste infracțiuni.

în ceea ce o privește partea vătămată C.D. se constată că inculpatul P.M.?. i-a aplicat lovituri repetate la nivelul capului, în forță, cu un obiect tăietor-despicător (topor) pricinuindu-i leziuni traumatice (fractură de oase proprii nazale, fractură cominutivă de olecran stâng deschisă tip I) ce au necesitat pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale (conform raportului de constatare medico-legală nr. 31/A.l din 22 ianuarie 2010).

S-a precizat că leziunile de la nivelul antebrațului pot fi considerate leziuni de autoapărare. Leziunile nu au pus în primejdie via?a victimei.

Partea vătămată C.D. a relatat constant, iar martorii au confirmat, că inculpatul P.M.?. l-a lovit cu toporul la nivelul capului (zona sprâncenei ochiului drept) și intenționând să-i aplice a doua lovitură, partea vătămată s-a apărat cu brațul, astfel că a fost lovită cu toporul la nivelul antebrațului, suferind leziunile traumatice descrise în actul medico-legal.

în cauză, există tentativă de omor a părții vătămate C.D., chiar dacă leziunile suferite nu i-au pus în primejdie viața, atâta vreme cât în raport cu regiunea anatomică în care a aplicat lovitura, obiectul folosit și cu intensitatea loviturii, inculpatul a prevăzut că în urma acțiunii sale victima ar putea să moară și a acceptat suvenirea acestui rezultat care, datorită altei împrejurări (victima s-a apărat), nu s-a produs.

De altfel, în recurs, nici nu a fost criticată de inculpat sau parchet situația de fapt reținută cu privire la partea vătămată C.D. și intenția cu care inculpatul a acționat, aceea de a-i suprima viața, acesta prevăzând rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui.

Din considerentele arătate se impune schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului P.M.?. (prin admiterea recursului inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., fiind incident cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385⁹pct. 17 C. proc. pen., - faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică) din tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) - 176 alin. (1) lit. b) C. pen., în tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) -175 alin. (1) lit. i) C. pen.

în recurs, parchetul și inculpatul P.M.?. au invocat și cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen. - pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților P.M.?. și P.P. au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, natura și gravitatea faptelor comise - infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății, patrimoniului și care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială, împrejurările comiterii faptelor: noaptea, prin întrebuințarea de furcă și topor, urmările produse constând în distrugeri de bunuri și vătămarea corporală a mai multor persoane, precum și circumstanțele personale ale inculpaților.

Pentru inculpatul P.P. s-au stabilit pedepse cu închisoarea, cuprinse între 2 ani și 1 an închisoare pentru infracțiunile săvârșite (1 an închisoare pentru lovire, 2 ani închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, 1 an închisoare pentru distrugere) și reflectă într-o măsură suficientă atât datele care circumstanțiază persoana inculpatului (în vârstă de 25 ani, cunoscut cu antecedente penale, ce a suferit condamnări anterioare pentru loviri, ultraj contra bunelor moravuri la pedepse cuprinse între 6 luni, 5 luni închisoare), cât și pericolul social concret al faptelor pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care a acționat, astfel că nu se impune majorarea pedepselor inculpatului P.P.

Cu privire la inculpatul P.M.?., ca urmare a schimbării încadrării juridice din tentativă la omor deosebit de grav în tentativă la omor calificat, pedeapsa stabilită pentru această infracțiune va fi de 8 ani închisoare.

Reducerea pedepselor inculpatului P.M.?. aplicate pentru infracțiunile săvârșite nu se justifică, date fiind împrejurările și modalitatea în care a acționat, existența stărilor de agravare a pedepsei - concursul de infracțiuni și starea de recidivă - postcondamnatorie.

Astfel, prin sentința penală nr. 695 din 19 octombrie 2006 a Judecătoriei Băilești, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pentru art. 2¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și lipsire de libertate în mod ilegal, fiind arestat la 14 ianuarie 2006 și liberat condiționat la 10 februarie 2009, fiind rămas un rest neexecutat de 337 zile.

Faptele din cauza dedusă judecății au fost săvârșite în perioada liberării condiționate, ceea ce a atras incidența dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. pen., revocarea liberării condiționate și contopirea restului rămas de executat cu fiecare pedeapsă aplicată pentru infracțiunile săvârșite în cauză.

Pe de altă parte, majorarea pedepselor inculpatului P.M.?. nu se justifică, avându-se în vedere că pedepsele stabilite inițial - 8 ani închisoare pentru tentativă la omor calificat, 1 an închisoare pentru lovire, 1 an închisoare pentru lovire, 2 ani închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, 1 an pentru distrugere - sunt în acord cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în măsură să realizeze scopul preventiv dar și educativ al pedepsei definit în art. 52 C. pen.

Referitor la aplicarea prevederilor art. 320¹C. proc. pen. - judecata în cazul recunoașterii vinovăției - inculpatului P.M.?., cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, se constată că prin Decizia nr. 1483 din 8 noiembrie 2011, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320¹alin. (1) C. proc. pen., publicată în M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 320¹alin. (1) C. proc. pen., sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii mai favorabile.

în raport de decizia amintită, dispozițiile art. 320¹alin. (1) C. proc. pen., ce au o natură juridică mixtă, fiind atât o instituție procesuală, cât și o instituție de drept material se aplică tuturor inculpaților trimiși în judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care au depășit momentul procesual al începerii cercetării judecătorești, într-o atare situație fiind aplicabil principiul legii penale mai favorabile.

Potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, publicată în M. Of. nr. 931 din 29 decembrie 2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 320¹C. proc. pen., (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011.

în cauză, inculpatul P.M.?. a declarat atât la cercetarea judecătorească cât și în apel că nu recunoaște infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Pe de altă parte, pentru aplicabilitatea dispozițiilor art. 320¹C. proc. pen., în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 121/2011 se impunea ca la primul termen de judecată, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011, cu procedura completă, inculpatul să declare personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și să solicite ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

în cauză, primul termen de judecată imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011, cu procedura completă, a fost termenul din data de 12 martie 2012, la instanța de apel, avându-se în vedere că actul normativ a intrat în vigoare la 29 decembrie 2011.

Or, la acest termen de judecată, când a fost și soluționată în apel cauza, inculpatul nu a înțeles să facă o declarație în sensul dispozițiilor art. 320¹alin. (1) C. proc. pen., precizând că solicită achitarea, întrucât nu a săvârșit faptele reținute în actul de sesizare.

Prin urmare, în situația tranzitorie, pentru incidența dispozițiilor art. 320¹C. proc. pen. este necesar ca declarația inculpatului pentru aplicarea prevederilor art. 320¹C. proc. pen. să se realizeze la primul termen de judecată cu procedura completă ce are loc după data de 29 decembrie 2011, avându-se în vedere prevederile O.U.G. nr. 121/2011, care stipulează expres termenul până când se poate formula o astfel de cerere.

întrucât acest moment procesual a fost depășit, declarația ulterioară a inculpatului, făcută în recurs, la termenul din 18 iulie 2012, în sensul recunoașterii faptelor și însușirii probelor de la urmărirea penală, face ca procedura judecării în cazul recunoașterii vinovăției - art. 320¹C. proc. pen. să devină inaplicabilă.

Pentru considerentele arătate, înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul P.M.?., împotriva deciziei penale nr. 104 din 26 martie 2012 a Curții de Apel Craiova Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, privind și pe inculpatul P.P.

Va casa în parte decizia penală nr. 104 din 26 martie 2012 a Curții de Apel Craiova Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și sentința penală nr. 455 din 17 noiembrie 2010 a Tribunalului Dolj, Secția Penală și rejudecând:

- pentru inculpatul P.M.?.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. aplicată prin decizia penală nr. 104 din 26 martie 2012 a Curții de Apel Craiova Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, în pedepsele componente, pe care le va repune in individualitatea lor, după cum urmează:

- 9 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a C. pen. și 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza Ii-a și lit. b) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 217 alin. (1) cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- 337 zile rest rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentin?a penală nr. 695 din 19 octombrie 2006 a Judecătoriei Băilești.

în baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpatul P.M.?. din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. va condamna pe inculpatul P.M.?., la pedeapsa de 8 ani închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen. va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza Ii-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

în baza art. 61 alin. (1) teza a Ii-a C. pen. va revoca liberarea condiționată privind restul de 337 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentin?a penală nr. 695 din 19 octombrie 2006 a Judecătoriei Băilești și va contopi restul rămas de executat cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

în baza art. 180 alin. (2) cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. va condamna pe inculpatul P.M.?. la pedeapsa de 1 an închisoare (infracțiune săvârșită față de partea vătămată T.N.).

în baza art. 180 alin. (2) cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. va condamna pe inculpatul P.M.?. la pedeapsa de 1 an închisoare (infracțiune săvârșită față de partea vătămată ?.A.).

în baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. va condamna pe inculpatul P.M.?. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

în baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. va condamnă pe inculpatul P.M.?. la pedeapsa de 1 an închisoare.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

în baza art. 35 alin. (3) C. pen. va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza Ii-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

în baza art. 71 alin. (1) C. pen., va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

- pentru inculpatul P.P.:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 455 din 17 noiembrie 2010 a Tribunalului Dolj, Secția Penală, in pedepsele componente pe care le repune in individualitatea lor, după cum urmează;

- 1 an și 5 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani și 5 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.;

- 1 an și 5 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 217 alin. (1) C. pen.;

Va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentin?a penală nr. 102 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Băilești pentru fiecare din pedepsele componente mai sus arătate.

în baza art. 180 alin. (2) C. pen. va condamna pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

în baza art. 321 alin. (1) C. pen. va condamna pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

în baza art. 217 alin. (1) C. pen. va condamna pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele astfel stabilite, inculpatul urmând să execute in final pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Va deduce din pedepsele aplicate inculpaților P.M.?. și P.P. durata prevenției de la 3 ianuarie 2010 la 27 iulie 2012.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați in oficiu pentru recurentul inculpat P.M.?. și intimatul inculpat P.P., in sumă de câte 300 lei s-au plătit din fondul Ministerului Justiției.

← ICCJ. Decizia nr. 2613/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2575/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2478/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2478/2012. Penal