ICCJ. Decizia nr. 2575/2012. Penal
| Comentarii |
|
A. Prin sentința penală nr. 45 din 21 martie 2012 a Tribunalului Vâlcea, în baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și b1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul D.M., la 16 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 8 ani, ca pedeapsă complementară.
în baza art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare.
în baza art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 8 ani.
S-au aplicat prevederile art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen. și cele ale art. 57 C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 20 decembrie 2011, la zi.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpat.
în baza art. 17 alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate minore D.E.A., cu domiciliul în comuna Lăcusteni, reprezentată de mama sa, D.T., cu domiciliul în comuna Lăcusteni, suma de 50.000 lei, cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că partea vătămată minoră D.E.A. s-a născut la data de 24 mai 1998 și a locuit, împreună cu inculpatul D.M. și cu mama sa, D.T., într-un imobil compus din trei camere, un hol și o sală, proprietatea martorei D.F., mama inculpatului. Toate ușile de la casă sunt construite din lemn și sunt prevăzute în partea superioară cu ferestre prin care se poate observa, atât de pe treptele de la intrarea în casă, cât și din hol, ceea ce se întâmplă în interiorul camerelor. în dimineața zilei de 02 ianuarie 2010, martorul F.C. a mers în vizită la sora sa, D.T. Ca urmare a faptului că acesta a locuit o perioadă de timp la sora sa și că obișnuia să o viziteze pe aceasta, atunci când a intrat în curtea locuinței nu a fost lătrat de câine. în momentul în care a ajuns la ușa de intrare în casă, martorul s-a uitat pe fereastră, în camera inculpatului, ocazie cu care a observat că acesta era în pat, sub pătură, deasupra fiicei sale D.E.A., întreținând un raport sexual cu partea vătămată. în momentul în care inculpatul a auzit zgomotul de la ușa de la intrare, a ieșit în întâmpinarea cumnatului său și, considerând că nu a observat cele ce s-au întâmplat în cameră, l-a servit cu un pahar cu vin. La rândul său, partea vătămată, îmbrăcată în pijamale, a părăsit imediat camera inculpatului și a intrat în camera sa.
în momentul în care a plecat spre locuința sa, martorul F.C. s-a întâlnit cu martorii R.V. și D.N. Fiind șocat de ceea ce văzuse, F.C. Ie-a relatat acestora că l-a surprins pe inculpat în timp ce întreținea un act sexual cu fiica sa.
La scurt timp, în jurul datei de 7 - 8 ianuarie 2010, în timp ce se aflau la biserică, atât mama părții vătămate, cât și bunica și mătușa acesteia, au aflat că în sat se discută despre faptul că inculpatul întreține relații sexuale cu fiica sa. Ca urmare a acestor discuții, martora B.E., mătușa inculpatului, s-a deplasat la domiciliul familiei D. și a adus la cunoștință mamei părții vătămate, în prezența acesteia și a inculpatului, despre zvonurile care circulă prin sat.
Mai mult decât atâta, martora D.F., mama inculpatului și bunica părții vătămate, surprinsă de aceste discuții, s-a hotărât să verifice acest zvon și s-a oferit în mai multe rânduri să plătească deplasarea minorei și a mamei sale la Rm. Vâlcea, în vederea efectuării unui consult medico - legal.
în acest sens, martora a luat legătura cu martorul T.F., pentru ca acesta să asigure transportul părții vătămate și a mamei sale la spital. A fost refuzată categoric de către mama părții vătămate. Această împrejurare este confirmată și de martorul T.F. care, în declarația sa a arătat că a purtat o discuție cu D.F. și pentru că nu i-a venit să creadă ceea ce i s-a spus, i-a cerut să o ia pe partea vătămată și să meargă cu ea la un control medical, oferindu-se să le transporte cu mașina la spital. Cei doi au stabilit și ziua în care să se deplaseze la medic. Nu a mai făcut această deplasare întrucât a fost contactat telefonic de bunica minorei care i-a comunicat că părinții părții vătămate refuză să-i dea fata pentru a merge la spital.
în aceeași perioadă, mama părții vătămate a formulat plângere penală împotriva fratelui său și a persoanelor cu care acesta a discutat despre relațiile dintre inculpat și fiica sa, plângere pe care ulterior și-a retras-o.
Din declarația martorei Ț.E. a rezultat că, în urmă cu aproximativ 2 ani, inculpatul a venit împreună cu partea vătămată în vizită la soțul său, care era bolnav și atunci a observat cum, fără jenă, inculpatul a luat-o pe fiica sa pe genunchi și a început să o sărute pe față și pe gură, sărut ce nu părea a fi deloc părintesc. Soțul său i-a atras atenția inculpatului că nu este bine ce face, însă acesta a replicat că este copilul său și a continuat să o sărute. A stat de vorbă cu mama părții vătămate despre situația la care a asistat personal, însă aceasta i-a replicat că inculpatul o iubește pe partea vătămată, așa cum a iubit-o și pe cealaltă fiică.
Din discuția telefonică purtată la data de 19 decembrie 2011 de către organele de cercetare penală pe speaker - ui telefonului mobil al părții vătămate, în prezența acesteia și a mamei sale D.T., cu D.R.M., sora după mamă a părții vătămate, a rezultat că în luna noiembrie a anului 2011, în timp ce vorbea cu partea vătămată la telefon, aceasta i-a comunicat că tatăl ei i-a făcut ceva rău, dar a refuzat să-i spună ce anume.
în ziua de 5 decembrie 2011, în timp ce partea vătămată își făcea temele și vorbea la telefon, a fost văzută de mama sa, D.T. care, crezând că fiica sa vorbește la telefon cu un băiat, s-a enervat, a lovit-o cu mătura și a tras-o de păr, afirmând că o să ajungă femeie de moravuri ușoare. întrucât în realitate partea vătămată vorbea la telefon cu o colegă, s-a simțit nedreptățită, atât pentru faptul că a fost lovită, cât și de afirmațiile mamei sale și i-a spus că, începând cu data de 12 noiembrie 2010, tatăl său a violat-o ori de câte ori ea era plecată de acasă.
Conform declarațiilor date de partea vătămată, în ziua de 12 noiembrie 2010, în timp ce mama sa era plecată la o vecină, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a venit în camera sa, a luat-o în brațe și a dus-o în camera folosită de părinții ei. Imediat, inculpatul a ieșit în sala casei și a încuiat ușa prin interior.
Bănuind că tatăl său vrea să-i facă ceva rău, partea vătămată s-a ridicat din pat, cu intenția de a fugi în camera sa. în momentul în care a ajuns în holul locuinței, inculpatul i-a barat drumul cu mâna, a luat-o din nou în brațe și a dus-o în patul său, unde i-a prins amândouă mâinile într-o parte, s-a așezat cu genunchiul pe mâini, a dezbrăcat-o de pantaloni și de lenjeria intimă, i-a îndepărtat forțat picioarele, după care s-a dezbrăcat de pantaloni și a violat-o.
Cu toate că I-a rugat să o lase în pace și s-a luptat cu inculpatul pentru a scăpa, partea vătămată nu a reușit. în momentul în care inculpatul s-a ridicat de pe partea vătămată și a observat pe fereastră că soția sa se întoarce acasă, i-a cerut să plece repede în camera ei și a amenințat-o că, dacă îi va spune mamei sale ce s-a întâmplat, le va tăia cu cuțitul pe amândouă și le va îngropa în fundul curții.
Din acea zi și până la data de 28 sau 29 noiembrie 2011, cel puțin o dată pe săptămână, când soția sa era plecată de acasă, inculpatul a procedat în același mod, în sensul că o lua forțat în camera lui, unde întreținea un raport sexual complet. De fiecare dată, pentru a nu fi surprinși, inculpatul încuia ușa de la sală și de la cameră.
Erau situații în care, pe motiv că se simte rău, inculpatul îi spunea soției sale că vrea să doarmă cu partea vătămată. în acele nopți, inculpatul dormea în camera fiicei sale și întreținea raporturi sexuale cu aceasta.
Din declarația părții vătămate a mai rezultat că, după ce a fost violată de tatăl său, atunci când mergea în camera părinților să se uite la televizor sau să servească masa, precum și în situațiile în care încerca să se opună, tatăl său îi adresa expresii vulgare cu tentă sexuală sau o înjura și îi adresa expresii indecente cu tentă sexuală.
Modul vulgar în care inculpatul se adresa fiicei sale a rezultat și din declarațiile mamei acesteia, prin care s-au confirmat susținerile părții vătămate, precum și din declarația martorei P.A.D., profesor la școala la care învață minora.
Deși a luat la cunoștință de abuzurile pe care inculpatul Ie-a exercitat asupra părții vătămate, mama acesteia nu a sesizat organele de urmărire penală nici măcar la data de 5 decembrie 2011, când fiica sa i-a adus la cunoștință personal această situație.
în ziua de 6 decembrie 2011, în timp ce se afla la școală, partea vătămată a contactat-o telefonic pe sora sa, care se afla împreună cu familia în Spania și i-a povestit cele întâmplate. Aceasta a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani, iar la data de 16 decembrie 2011, la școala la care învață minora s-au prezentat lucrători de poliție care apoi au chemat-o și pe D.T.
Probele dosarului au confirmat că inculpatul, începând cu luna ianuarie a anului 2010 și până în luna noiembrie 2011, prin constrângere și amenințare a întreținut în mod repetat raporturi sexuale cu fiica sa minoră, în vârstă la acea dată de 12 ani.
în acest sens, sunt declarațiile părții vătămate, declarațiile colegelor de școală ale acesteia, martorele P.E.E. și C.A.M., cărora partea vătămată Ie-a povestit despre faptul că a fost violată de tatăl său, declarațiile celorlalți martori audiați, din cuprinsul cărora rezultă comportamentul inculpatului față de fiica sa.
Relevante în dovedirea vinovăției inculpatului, ca și în stabilirea situației în care se afla partea vătămată, au fost și consemnările pe care aceasta Ie-a făcut într-un caiet, în care sunt formulate mai multe amenințări față de o persoană apropiată pe care o iubește foarte mult, dar care a rănit-o și în care, consideră că singurul ajutor îl reprezintă sora sa care va veni în țară și va face tot ce este posibil pentru a demonstra că inculpatul este vinovat.
De asemenea, raportul de constatare medico - legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Vâlcea a concluzionat că minora prezintă o deflorare completă veche, a cărei dată de producere nu mai poate fi precizată cu exactitate.
în instanță, inculpatul a invocat în favoarea sa dispozițiile art. 70 C. proc. pen.
Faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de viol în formă agravată și în formă continuată, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și incest în formă continuată, prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
B. împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și inculpatul D.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând desființarea.
în apelul său, procurorul a invocat următoarele motive: 1) se impunea schimbarea încadrării juridice dată faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și b1) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 203 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b1) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 203 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen., dată fiind decizia pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii nr. 17/2008, prin care s-a statuat că agravanta prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen., săvârșirea violului asupra unui membru de familie, face inoperantă dispoziția alin. (2) lit. b) a aceluiași text ("victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului"), întrucât calitatea de membru de familie a victimei implică și obligația legală de întreținere, ocrotire și educare;
2) instanța de judecată nu a acordat semnificația corespunzătoare disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și a aplicat pedepse greșit cuantificate.
Dezvoltând acest ultim motiv de apel, a susținut procurorul că pericolul social grav al infracțiunilor derivă din modalitatea comiterii lor de către inculpat, dar și din consecințele grave, fizice și psihice, greu de cuantificat pentru o persoană care, la vârsta de 13 ani, a fost supusă unor traume majore.
La rândul său, inculpatul a solicitat achitarea, pe motiv că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de viol și de incest, iar la dosar nu există probe din care să rezulte vinovăția sa.
într-o apărare subsidiară, apelantul a criticat sentința și sub aspectul modului în care pedeapsa a fost dozată, arătând că nu este recidivist și că îi puteau fi aplicate dispozițiile art. 861C. pen.
Prin decizia penală nr. 49/A-MF din 18 mai 2012 a Curții de Apel Pitești - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, împotriva sentinței penale nr. 45 din 21 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, care a fost desființată, în parte, s-a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei de viol, în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text în baza căruia a fost condamnat inculpatul D.M. la 20 de ani închisoare.
în baza art. 33 lit. b) C. pen. și art. 34 C. pen., s-au recontopit pedepsele aplicate și s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de 20 ani închisoare.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței penale atacate.
S-a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.M., împotriva aceleiași sentințe, menținându-se starea de arest a acestuia.
Pentru a decide în acest sens, instanța de apel a reținut că instanța fondului a dat o corectă interpretare probelor aflate la dosar, din care rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor în legătură cu care a fost dispusă condamnarea, de viol și de incest și deși inculpatul, în mod constant, și-a susținut nevinovăția, împotriva sa au fost produse probe care au răsturnat prezumția instituită în favoarea sa de art. 52coroborat cu art. 66 C. proc. pen., iar aceste probe constau nu doar în depozițiile date de victimă, de mama și de rudele apropiate ale acesteia, ci și în dovezi științifice. Astfel, raportul de constatare medico - legală din data de 16 decembrie 2011 întocmit de Serviciul Județean de Urgență Vâlcea (f. 37 dosar de urmărire penală) concluzionează că D.E.A., în vârstă de doar 13 ani, a prezentat o deflorare completă veche, a cărei dată de producere nu mai poate fi precizată cu exactitate.
La solicitarea procurorului, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vâlcea a efectuat și un raport de evaluare psihologică a minorei, din care reiese că, în ceea ce privește abuzul sexual la care a fost supusă, aceasta povestește cu încărcătură afectivă negativă, cu dese episoade de plâns (f. 38, 39 dosar de urmărire penală).
în cauză a fost administrată și proba testimonială, fiind audiate nu numai mama victimei și rudele acesteia, ci și martorii B.E., C.A.A., D.N., T.E. și R.V. (f. 38, 40, 41, 42 și 43 dosar instanță), iar din coroborarea tuturor acestor probe rezultă, așa cum am arătat, vinovăția acuzatului.
în ceea ce privește corecta încadrare dată în drept faptelor, instanța de apel a constatat că aceasta se circumscriu dispozițiilor incriminatoare ale art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), motiv pentru care a făcut aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen. ca urmare a admiterii apelului parchetului procedură penală, întrucât agravanta prevăzută de alin. (2) lit. b1) al art. 197 C. pen., referitoare la violul asupra unui membru al familiei, face ca dispoziția de la alin. (2) lit. b) a aceluiași articol să nu-și mai găsească aplicabilitatea, fiind evident că membrii aceleiași familii își datorează reciproc îngrijire și ocrotire.
în baza textului de lege invocat, instanța de apel a pronunțat o nouă condamnare, iar pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de viol în formă agravată a fost individualizată în baza criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținând seama de gradul de pericol social extrem de ridicat al faptei, de urmările deosebite asupra minorei, precum și de persoana infractorului.
Criticile invocate de inculpat au fost apreciate ca nefondate, apelul acestuia fiind respins.
C. împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei sale condamnări, deși nu este autorul faptelor imputate, iar acuzațiile aduse de soția sa și de partea vătămată reprezintă doar o răzbunare din partea acestora.
Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare invocat, prev. de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Referitor la grava eroare de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, înalta Curte constată critica nefondată, activitatea infracțională a inculpatului D.M. stabilindu-se pe baza declarațiilor părții vătămate - care a arătat că, în ziua de 12 noiembrie 2010, în timp ce mama sa era plecată la o vecină, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a venit în camera sa, a luat-o în brațe și a dus-o în camera lui unde a pus-o pe pat, i-a prins amândouă mâinile într-o parte, s-a așezat cu genunchiul pe mâini, a dezbrăcat-o de pantaloni și de lenjeria intimă, i-a îndepărtat forțat picioarele, după care s-a dezbrăcat și a violat-o, amenințat-o apoi că, dacă îi va spune mamei sale ce s-a întâmplat, le va tăia cu cuțitul pe amândouă și le va îngropa în fundul curții; ulterior, în mod repetat, până la data de 28 sau 29 noiembrie 2011, cel puțin o dată pe săptămână, când soția sa era plecată de acasă, inculpatul a procedat în același mod, în sensul că o lua forțat în camera lui, unde întreținea un raport sexual complet -, precum și ale martorului F.C. - care, la data de 2 ianuarie 2011, mergând în vizită la locuința sorei sale, soția inculpatului, a văzut pe fereastră cum inculpatul se afla în pat, sub pătură, deasupra fiicei sale D.E.A. și întreținea un raport sexual cu aceasta, aspect pe care l-a relatat imediat ce a plecat spre locuința sa martorilor R.V. și D.N., cu care s-a întâlnit pe stradă.
Totodată, din declarațiile martorei D.R.M., sora după mamă a părții vătămate, a rezultat că, în luna noiembrie a anului 2011, în timp ce vorbea cu partea vătămată la telefon, aceasta i-a comunicat că tatăl ei i-a făcut ceva rău, dar a refuzat să-i spună ce anume, iar potrivit declarațiilor colegelor de scoală ale părții vătămate, martorele P.E.E. și C.A.M., partea vătămată Ie-a povestit despre faptul că a fost violată de tatăl său.
Aceste declarații, precum și consemnările pe care partea vătămată Ie-a făcut într-un caiet - sub forma unor amenințări față de o persoană apropiată pe care o iubește foarte mult, dar care a rănit-o -, se coroborează și cu concluziile actului medico-legal efectuat în cauză, ce atestă că minora prezintă o deflorare completă veche, a cărei dată de producere nu mai poate fi precizată cu exactitate.
în raport de mijloacele de probă administrate, la care s-a făcut referire, simplele susțineri ale inculpatului în sensul că nu a întreținut relații sexuale cu fiica sa, nu sunt de natură să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție expuse mai sus, analizate detaliat de instanța de fond și cea de apel, acestea evaluând corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62,art. 63 și art. 69 C. proc. pen., pe baza căruia au stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia și vinovăția inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, constatând că acesta a comis cu vinovăție faptele reținute în sarcina sa, iar pedeapsa aplicată de instanța de apel este bine dozată și nu se justifică modificarea acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispozițiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen. s-a computat durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurentul - inculpat a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2478/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2384/2012. Penal → |
|---|
