ICCJ. Decizia nr. 2689/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 669 din 20 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș a fost condamnat inculpatul Ș.G., la următoarele pedepse: 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen.; 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen.
în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
în temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani.
în temeiul art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a Ii-a C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.
Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Statul Român, reprezentat prin A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Maramureș la plata sumei de 48.527,98 lei, din care 10.371 lei reprezintă obligații cu reținere la sursă, 20.713,79 lei - TVA și 17.443,19 lei - impozit pe profit, precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente acestor sume, până la achitarea integrală a debitului.
în temeiul art. 353 C. proc. pen. s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 445/P/2011 din data de 17 august 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Conform art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, comunicarea unei copii a dispozitivului către Oficiul Național al Registrului Comerțului.
în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care, 200 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondurile Ministerului Justiției către dl. av. R.V.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 445/P din 23 august 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost trimis în judecată inculpatul Ș.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și respectiv, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul, în calitate de administrator al SC S.P. SRL Vișeu de Sus, în perioada februarie 2008-ianuarie 2009 a reținut, dar nu a vărsat la bugetul statului sumele reprezentând impozite și contribuții individuale ale angajaților societății, cauzând astfel un prejudiciu de 10.371 lei. De asemenea, inculpatul Ș.G., în aceeași calitate, în perioada 2008-2009 a omis să înregistreze în contabilitate operațiunile comerciale efectuate, respectiv stocul lipsă din gestiune și să calculeze obligațiile fiscale aferente, cauzând bugetului statului un prejudiciu în cuantum de 38.156,98 lei.
în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: sesizarea din 29 decembrie 2009 a Gărzii Financiare, Secția Maramureș (filele 5,6); procesul-verbal de constatare din 08 octombrie 2009 al Gărzii Financiare, Secția Maramureș și nota explicativă dată de învinuit (filele 7-11); adresa din 10 august 2010 a I.T.M. Maramureș privind statele de plată depuse de SC S.P. SRL Vișeu de Sus (filele 23-32); fișa de evidență sintetică emisă de Administrația Finanțelor Publice Vișeu de Sus pentru SC S.P. SRL Vișeu de Sus privind situația impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă individuale (filele 37-53); adresa din 25 mai 2010 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Maramureș privind constituirea de parte civilă (fila 55); adresa din 26 mai 2010 a Administrației Finanțelor Publice Vișeu de Sus privind debitele cu care figurează societatea administrată de către învinuit (fila 56); actele constitutive ale SC S.P. SRL Vișeu de Sus (filele 57, 58); adresele din 24 august 2010 și 17 august 2011 ale administratorului judiciar C.I. S.P.R.L. (filele 60, 62); sentința civilă nr. 3530 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Maramureș privind deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de SC S.P. SRL (filele 63, 64); ordonanța de instituire a măsurilor asigurătorii asupra imobilului deținut de către învinuit și comunicarea luării acestei măsuri (filele 80-83); declarația martorului C.V. (filele 85, 86); declarațiile învinuitului (filele 87, 88, 91, 92); procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 93).
în cadrul cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea inculpatului, precum și a martorului C.V., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (filele 56, 58).
în cauză s-a constituit în calitate de parte civilă Statul Român, reprezentant prin Administrația Națională a Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 48.527,98 lei, precum și dobânzile și penalitățile de întârziere aferente (fila 43).
în ceea ce privește solicitarea formulată de partea civilă în sensul introducerii în cauză a SC S.P. SRL în calitate de parte responsabilă civilmente, nu i s-a putut da curs, instanța a constatat că această societate comercială și-a încetat existența ca urmare a închiderii procedurii de faliment prin sentința civilă nr. 2961/2011 a Tribunalului Maramureș și dizolvării acesteia.
SC S.P. SRL, administrată de inculpatul Ș.G. a fost supusă procedurii de insolvență ca urmare a unei cereri formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș, iar prin sentința civilă nr. 114 din 12 ianuarie 2011 a Tribunalului Maramureș a fost atrasă răspunderea administratorului, care a fost obligat să suporte cu averea proprie toate creanțele societății. Ulterior, prin sentința civilă nr. 2961/2011 a Tribunalului Maramureș s-a dispus închiderea procedurii de faliment față de societatea administrată de inculpat (filele 62, 70 dosar urmărire penală).
Din declarația inculpatului coroborată conform art. 69 C. proc. pen. cu declarația martorului C.V. a rezultat că în perioada februarie 2008-ianuarie 2009 societatea administrată de inculpat a avut un nr. de 4 și 7 angajați și care au beneficiat de salarii lunare (filele 91, 85 dosar urmărire penală fila 58).
Potrivit adresei nr. 8334 din 10 august 2010 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Maramureș, SC S.P. SRL Vișeu de Sus a depus statele de plată pentru perioada februarie 2008-ianuarie 2009, conform cărora au fost reținute impozitele și contribuțiile individuale ale angajaților (filele 23-32 dosar urmărire penală).
De asemenea, potrivit mențiunilor procesului-verbal de constatare din 08 octombrie 2009 întocmit de Garda Financiară - Secția Maramureș, până la data de 21 iulie 2009 SC S.P. SRL nu a virat la bugetul statului, începând cu luna februarie 2008, sumele reprezentând impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă ale angajaților în termenul legal de 30 de zile de la scadență, respectiv 1130 lei impozit pe salarii, 3200 lei CASS angajați, 5701 lei CAS angajați și 280 lei șomaj angajați, aspecte confirmate și din fișe de evidență sintetică a Administrației Finanțelor Publice Vișeu de Sus (filele 37-53 dosar urmărire penală).
Prin declarațiile date în cursul urmăririi penale și ulterior, al cercetării judecătorești, inculpatul Ș.G. a recunoscut săvârșirea faptei de care este acuzat, arătând că a reținut, dar nu a vărsat la bugetul statului sumele reprezentând contribuții individuale ale angajaților societății (filele 91 și 54 dosar urmărire penală).
De asemenea, în urma controlului efectuat de comisarii Gărzii Financiare s-a constatat că SC S.P. SRL Vișeu de Sus figura cu un stoc scriptic de materii prime (buștean și cherestea) în valoare de 109.019,97 lei, însă acestea nu au fost evidențiate și faptic (fila 9 dosar urmărire penală). în nota explicativă dată de inculpat la data controlului, acesta a arătat că nu deține faptic în stoc materii prime, că nu le-a predat în custodie și nici nu a efectuat achiziții ori vânzări de materii prime în perioada 01 ianuarie 2009-07 octombrie 2009 (fila 10 dosar urmărire penală).
în consecință, câtă vreme potrivit documentelor contabile societatea comercială administrată de inculpat a deținut un stoc de materii prime în valoarea menționată, fără ca acesta să se mai regăsească și faptic, rezultă că operațiunile comerciale privind aceste materii, inclusiv eventuale constatări referitoare la degradarea, distrugerea sau sustragerea lor, nu au fost evidențiate, determinând sustragerea de la plata obligațiilor fiscale către stat.
Potrivit procesului-verbal de constatare din 08 octombrie 2009 întocmit de Garda Financiară, diferența dintre stocul scriptic și cel faptic de materii prime este de 109.019,97 lei și reprezintă o lipsă de bunuri din gestiunea societății fiind echivalentă cu o livrare de bunuri în conformitate cu prevederile art. 128 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 571/2003, operațiune în raport de care s-a calculat un prejudiciu de 38.156,98 lei, din care TVA - 20.713,79 lei și impozit pe profit 17.443,19 lei (fila 7 dosar urmărire penală).
în raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului Ș.G. care în calitate de administrator al SC S.P. SRL în perioada februarie 2008-ianuarie 2009, a reținut dar nu a vărsat la bugetul statului în termenul legal de 30 de zile de la scadență, sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă ale angajaților societății, cauzând un prejudiciu în cuantum de 10.371 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
De asemenea, fapta inculpatului Ș.G. care în aceeași calitate, în perioada 2008-2009 a omis să înregistreze în contabilitate operațiunile comerciale efectuate privind livrarea unor materii prime în valoare de 109.019,97 lei, având drept consecință sustragerea de la plata taxei pe valoare adăugată și impozit pe profit în cuantum total de 38.156,98 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere că acesta, în calitate de administrator al SC S.P. SRL Vișeu de Sus, nu a respectat obligațiile prevăzute de art. 128 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 571/2003, respectiv de înregistrare în evidențele contabile a eventualelor lipsuri în gestiune, prin procese-verbale de scoatere din uz. în consecință, conform art. 128 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 571/2003 lipsa din gestiune este asimilată livrării de bunuri cu plată, operațiune impozabilă în sensul art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., având în vedere că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului.
în consecință, în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanța a condamnat inculpatul la următoarele pedepse: 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen.; 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen. apreciind că acestea corespund scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere gradul de pericol social relativ redus al infracțiunilor săvârșite, cuantumul prejudiciului cauzat, dar și lipsa antecedentelor penale și comportarea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului.
în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. constatând că faptele care formează obiectul prezentei cauze au fost săvârșite în concurs real, instanța a dispus contopirea pedepselor stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
în temeiul art. 81 C. pen., constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text legal și apreciind că scopul pedepsei poate fi realizat chiar fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 83 C. pen.
în temeiul art. 71 alin. (1) C. pen., instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a Il-a C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.
Conform art. 359 C. proc. pen., instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
Instanța, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata către partea civilă Statul Român, reprezentat prin A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Maramureș la plata sumei de 48.527,98 lei, din care 10.371 lei reprezintă obligații cu reținere la sursă, 20.713,79 lei - TVA și 17.443,19 lei - impozit pe profit, precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente acestor sume, până la achitarea integrală a debitului.
Potrivit art. 353 C. proc. pen., instanța a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 445/P/2011 din data de 17 august 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Conform art. 13 din Legea nr. 241/2005, instanța a dispus, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, comunicarea unei copii a dispozitivului către Oficiul Național al Registrului Comerțului.
împotriva sentinței instanței de fond, a declarat apel inculpatul S.G., care a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea soluției tribunalului și judecând în fond cauza, a se dispune în principal reducerea pedepselor componente ale concursului de infracțiuni aplicate pentru cele două fapte de evaziune fiscală, precum și a sancțiunii rezultante, iar sub aspectul laturii civile, a fi exonerat de la plata despăgubirilor întrucât prin sentința civilă nr. 114 din 12 ianuarie 2011 a secției comerciale a Tribunalului Maramureș, a fost obligat inculpatul să suporte cu averea proprie pasivul debitoarei falite SC S.P. SRL Vișeu de Jos, respectiv creanțele declarate în faliment în sumă de 448.369,04 lei, invocându-se ca text legal art. 22 C. proc. pen., în sensul că hotărârea instanței civile are autoritate de lucru judecat în fața celei penale.
Prin decizia penală nr. 78/A din 19 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - secția penală și de minori s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Ș.G. împotriva sentinței penale nr. 669 din 20 decembrie 2012 a Tribunalului Maramureș.
S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj - suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
S-a înlăturat amenda aplicata apărătorului O.M., prin încheierea din 29 martie 2012.
A fost obligat inculpatul Ș.G. să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de apel examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, a ajuns la următoarele constatări:
La dozarea și individualizarea pedepselor aplicate apelantului, s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 și 52 C. pen., împrejurarea că acesta nu posedă antecedente penale, a fost încadrat în muncă, în vârstă de 52 de ani.
S-a arătat că potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
înscrierea în lege a criteriilor generale de stabilire a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența ei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Sub aspectul individualizării pedepselor în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii lor, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului S.G. care a avut o atitudine parțial sinceră cu privire la faptele comise, nu posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier, a colaborat cu organele judiciare.
S-a arătat că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
De asemenea, numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin. (1) -, potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".
La individualizarea tratamentului penal, instanța de apel trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptei, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a mai arătat că pentru determinarea gradului de pericol social se ține cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezența unei infracțiuni. Apoi, se valorifică acest grad ținându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.
Orice sancțiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcție de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.
Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.
S-a arătat că în cauză, Tribunalul Maramureș printr-o aplicare și corelare judicioasă a prevederilor art. 74 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedepse care se situează sub minimul special prevăzut de lege, sancțiuni apreciate de către instanța de apel ca adecvate pericolului social concret al faptei și făptuitorului.
în egală măsură însă, analiza actelor și lucrărilor dosarului relevă o suită întreagă de alte aspecte a căror justă cuantificare, este în măsură să orienteze instanța de apel în menținerea sancțiunii și a modalității de executare a pedepsei neprivativă de libertate față de inculpat, aceea a suspendării condiționate a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen.
Astfel, în privința inculpatului S.G. nu se poate ignora că acesta în vârstă de 52 de ani la data comiterii infracțiunilor, este încadrat în muncă și nu posedă antecedente penale. Nu poate fi omisă nici valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat în sumă de 48.527,98 lei cu dobânzile și penalitățile de întârziere aferente, rămasă nerecuperată în totalitate.
Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei, este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia, revenind, în mod obiectiv, instanței judecătorești datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei și periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa (privativă sau nu de libertate), pe de altă parte. Mijloacele ce permit realizarea acestui obiectiv sunt reprezentate de criteriile de individualizare expres indicate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar orice altă abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a sancțiunii afectează temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești de condamnare.
Curtea de apel, examinând modul în care instanța de fond a analizat critica privind individualizarea pedepsei principale aplicată apelantului, constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare neprivative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepselor a considerat că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.
Curtea a considerat că pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a acesteia, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptelor comise de apelant, concretizată prin modul în care acesta a acționat, prin comiterea unor acțiuni de fraudare a bugetului de stat, în perioada 2008-2009 cauzând acestuia un prejudiciu de 48.527,98 lei, rămas nerecuperat, constând în aceea că nu a plătit impozite și contribuții cu reținere la sursă ale angajaților societății și totodată a omis să înregistreze în contabilitate operațiunile comerciale efectuate, în aceeași perioadă și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al inculpatului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a acestuia, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este pozitivă.
S-a arătat că, cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, așa încât nu este incident cazul de apel invocat.
împrejurarea că la dosar s-a depus o sentință comercială în cursul anului 2011, prin care S.G. a fost obligat să suporte cu averea proprie pasivul debitoarei falite SC S.P. SRL Vișeu de Jos, în cuantum de 448.369,04 lei, nu poate împiedica obligația instanței penale de a se pronunța odată cu acțiunea penală și asupra celei civile, întrucât dacă în speță vor exista două titluri executorii, pentru aceeași sumă, se va pune în executare, doar unul dintre acestea.
Pe de altă parte, suma la care a fost obligat inculpatul prin hotărârea Tribunalului Maramureș, este de 48.527,98 lei, mult diferită față de cea stabilită prin sentința comercială a aceleiași instanțe, care face referire la lipsa documentelor contabile pe perioada 2005-2008, pe când durata infracțională reținută în prezentul dosar este 2008-2009.
Mai mult, în speță, nu s-au încălcat prev. art. 22 C. proc. pen. întrucât hotărârea definitivă a instanței civile nu are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, cu privire la existența faptei, a persoanei care a comis-o și a vinovăției acesteia.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul Ș.G., fără să prezinte motivele de casare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul Ș.G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 6 și art. 9 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 33 lit. a) C. pen., fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen.
în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Statul Român, reprezentat prin A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Maramureș la plata sumei de 48.527,98 lei, din care 10.371 lei reprezintă obligații cu reținere la sursă, 20.713,79 lei - TVA și 17.443,19 lei - impozit pe profit, precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente acestor sume, până la achitarea integrală a debitului.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, în calitate de administrator al SC S.P. SRL Vișeu de Sus, în perioada februarie 2008-ianuarie 2009 a reținut, dar nu a vărsat la bugetul statului sumele reprezentând impozite și contribuții individuale ale angajaților societății, cauzând astfel un prejudiciu de 10.371 lei. De asemenea, în perioada 2008-2009 a omis să înregistreze în contabilitate operațiunile comerciale efectuate, respectiv stocul lipsă din gestiune și să calculeze obligațiile fiscale aferente, cauzând bugetului statului un prejudiciu în cuantum de 38.156,98 lei.
împotriva deciziei de condamnare, inculpatul a declarat recurs, iar pe parcursul procesului penal a intervenit decesul acestuia.
Din examinarea certificatului de deces, depus în copie la dosar de apărătorul recurentului inculpat Ș.G. rezultă că acesta a decedat la data de 15 mai 2012, decesul fiind înregistrat la Primăria orașului Vișeu de Sus la nr. 101 din 16 mai 2012.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) C. proc. pen., în caz de deces al uneia din părți, acțiunea civilă rămâne în competența instanței penale, introducându-se în cauză moștenitorii acesteia.
întrucât recurentul inculpat nu a depus la dosar motivele de casare pentru a vedea dacă acestea vizează și latura civilă a cauzei în vederea continuării acțiunii civile, înalta Curte urmează a constata că pe parcursul procesului penal a intervenit decesul inculpatului, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen.
Așa fiind, în temeiul art. 38515 alin. (2) pct. b) C. proc. pen. se va admite recursul declarat de inculpatul Ș.G., se vor casa în parte hotărârile atacate iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 6 și art. 9 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2695/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2679/2012. Penal → |
|---|
