ICCJ. Decizia nr. 2682/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

Prin sentința penală nr. 16 din 16 ianuarie 2012 a Tribunalului Botoșani, inculpatul M.D.C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și art. 3201alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 și art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

S-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C. pen.

S-a dispus confiscarea corpurilor delicte înregistrate la poz. XX/2011 la Camera de corpuri delicte a instanței.

A fost admisă în parte acțiunea civilă, inculpatul fiind obligat să plătească părții civile G.A., suma de 35.000 RON cu titlu de daune materiale și 70.000 RON daune morale, cât și suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a respins cererea privind restituirea lucrurilor formulată de către partea civilă G.A.

Totodată, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență Botoșani suma de 22.248,66 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate, iar părții civile Serviciul Județean de Ambulanță Botoșani suma de 452,70 RON cu titlu de cheltuieli de transport.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Botoșani a constatat că, prin rechizitoriul nr. 208/P/2011 din 22 iulie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din 22 iulie 2011, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M.D.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), reținându-se în sarcina sa că, în noaptea de 25 din 26 februarie 2011, situându-se pe un drum public din orașul B., județul Botoșani, a înjunghiat-o pe partea vătămată G.A., cauzându-i leziuni corporale care i-au pus în primejdie viața și care au necesitat 90-95 zile de îngrijiri medicale, așa cum s-a constatat prin expertizele medico-legale succesive existente la dosar și prin constatările suplimentare ale acestora depuse la dosar.

în concret, prin această expertiză medico-legală s-a concluzionat că partea vătămată a prezentat diagnosticul "Plagă înjunghiată penetrantă abdominală reg. hipocondru stg. cu secțiune de robord costal și pachete vasculare intercostale, șoc hipovolemic prin hemoperitoneu masiv (3 litri sânge), plagă transfixiantă lob hepatic stg. plagă transfixiantă gastrică, plagă transfixiantă pancreatică, secțiune de arteră splenică, secțiune arteră renală stg., hematom retroperitoneal stg., ruptură splină pol inferior", afecțiuni pentru care s-a intervenit chirurgical.

Leziunile s-au putut produce prin lovire cu un obiect înțepător-tăietor și pot data din noaptea de 25 din 26 februarie 2011. Leziunile au necesitat 90-95 zile îngrijiri medicale, conform constatărilor suplimentare de la dosar și au pus în primejdie viața părții vătămate. Absența splinei și a rinichiului constituie pierdere de organe.

Partea vătămată G.A. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând să fie despăgubit cu 100.000 euro daune materiale, constând în cheltuielile efectuate cu însănătoșirea, implicând medicamente, plata medicilor, a asistentelor medicale, transport, oameni care l-au îngrijit, alimentație specială, transplant rinichi, cât și un milion lei daune morale.

Inculpatul, prezent în instanță, în stare de libertate și fiind audiat la termenul de judecată din 17 noiembrie 2011, a arătat că recunoaște și regretă săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, solicitând să fie judecat potrivit procedurii de judecată în cazul recunoașterii vinovăției, prevăzute de art. 3201C. proc. pen., cerere pe care prima instanță a admis-o.

în legătură cu latura civilă a cauzei, inculpatul a arătat că este de acord cu despăgubirea părții vătămate, doar în limita pretențiilor pe care aceasta și le va dovedi în cauză, așa încât instanța a încuviințat audierea martorilor A.A.M., C.Ș. și C.C., din declarațiile acestora rezultând cheltuielile materiale pe care partea vătămată le-a făcut cu însănătoșirea, cheltuieli care, întregite cu actele de la dosar, determină un prejudiciu material de 35.000 RON, atât în mod direct, cât și indirect, pe cale de prezumție.

Drept urmare, în baza situației expuse mai sus, a probelor administrate în cauză la urmărirea penală, cât și a recunoașterilor inculpatului, instanța de fond a reținut vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și a procedat la condamnarea lui potrivit acestor texte de lege, iar la individualizarea judecătorească a pedepsei aplicate, a făcut aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu coborârea pedepsei în limitele prevăzute de acest text de lege, avându-se în vedere și situația personală a inculpatului, aflat în stare de recidivă postexecutorie. La individualizarea judecătorească a pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere criteriile de mai sus, s-a apreciat totuși că, pentru condamnarea și reeducarea inculpatului, dată fiind gravitatea deosebită a infracțiunii săvârșite, se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., precum și confiscarea corpurilor delicte aferente cauzei.

Instanța de fond nu a dat curs cererii părții vătămate de a i se restitui de la dosar mijloacele materiale de probă constând în hainele acestuia de la data săvârșirii infracțiunii, întrucât ele sunt necesare în continuare cauzei, în condițiile în care una sau alta dintre părți va înțelege să declanșeze căi de atac.

în rezolvarea laturii civile a cauzei, prima instanță a apreciat că se impune obligarea inculpatului la plata către partea vătămată a daunelor materiale menționate mai sus, iar dintre daunele morale solicitate, în sumă de un milion RON, s-a apreciat că suma de 70.000 RON cu acest titlu este suficientă pentru dezdăunarea acesteia, pentru a nu se ajunge pe această cale la o îmbogățire fără just temei, daunele morale justificându-se, dacă se are în vedere în primul rând concluziile medico-legale sus arătate și nu în ultimul rând suferința pe care partea vătămată a îndurat-o până în prezent și pe care o va resimți și în viitor, datorită pierderilor de organe.

întrucât partea vătămată a fost transportată la spital și spitalizată, inculpatul a fost obligat să plătească cheltuielile de transport și spitalizare ale acestuia.

împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpatul M.D.C. și partea civilă G.A., criticând-o pentru netemeinicie.

în motivarea apelului său, inculpatul M.D.C. a arătat că acesta vizează atât latura penală, cât și latura civilă, solicitând în esență reducerea semnificativa a cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată, raportat la contextul concret în care a fost comisă fapta și la elementele ce caracterizează persoana sa, iar în latură civilă să se constate că partea - vătămată trebuia decăzută din proba cu martori, deoarece nu a depus lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviințare conform art. 170 coroborat cu art. 186 C. proc. civ. și pe cale de consecință că se impune admiterea doar în parte a pretențiilor civile, respectiv a daunelor materiale dovedite doar cu înscrisuri, iar în subsidiar diminuarea despăgubirilor civile acordate de prima instanță.

Partea civilă G.A. nu și-a motivat apelul declarat în cauză și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-le susține oral, fie personal, fie prin intermediul apărătorului său ales.

Prin decizia penală nr. 36 din 18 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă G.A. împotriva sentinței penale nr. 16 din 16 ianuarie 2012 a Tribunalului Botoșani.

A fost obligată partea civilă apelantă să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

S-a admis apelul declarat de inculpatul M.D.C. împotriva sentinței penale nr. 16 din 16 ianuarie 2012 a Tribunalului Botoșani.

S-a desființat în parte sentința penală sus menționată și în rejudecare:

A fost obligat inculpatul M.D.C. să plătească părții civile G.A. suma de 27.156,62 RON cu titlu de daune materiale (în loc de 35.000 RON).

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii, iar celelalte cheltuieli judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Procedând la soluționarea apelurilor declarate în cauză de către partea civilă și de inculpat, prin prisma motivelor invocate și în baza actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 371 și 378 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judiciară a probelor administrate în cursul urmăririi penale, în contextul în care inculpatul a înțeles să se prevaleze de procedura prev. de art. 3201C. proc. pen., dispoziții referitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei în cazul "pledării vinovat".

Fără a relua argumentația stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care Curtea și-a însușit-o în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica Curții Europene a Drepturilor Omului și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare (Helle împotriva Finlandei), se vor sublinia punctual aspectele criticate de către inculpat și care se referă atât la cuantumul pedepsei la care a fost condamnat cât și la modul de soluționare a laturii civile a cauzei.

S-a arătat că rezultă din ansamblul probator, la care a făcut referire detaliată prima instanță, că în noaptea de 25 din 26 februarie 2011, după aproximativ 20-30 minute de la finalizarea conflictului declanșat de martorii U.V.L. și C.O., pe de o parte, și inculpatul M. și martorii P.C., A.C.V., pe de altă parte, în fața barului "C." din localitatea B., jud. Botoșani, inculpatul M.D.C., înarmat cu un cuțit a revenit la localul menționat și cu toate că s-a reușit scoaterea acestuia din club, de către martorii B.G.S., U.V.L. și C.O., acesta a înjunghiat-o pe partea vătămată G.A., în timp ce toți cei amintiți se îndreptau spre Poliția B. pentru a anunța incidentul. în urma agresiunii exercitate de inculpat asupra părții vătămate, aceasta a suferit leziuni corporale care i-au pus în primejdie viața și care au necesitat 90-95 zile de îngrijiri medicale, Aspecte ce reies din documentația medicală existentă la dosar.

Astfel, din concluziile raportului de expertiză medico-legală, partea vătămată G.A. a prezentat diagnosticul "Plagă înjunghiată penetrantă abdominală reg. hipocondru stg. cu secțiune de robord costal și pachete vasculare intercostale, șoc hipovolemic prin hemoperitoneu masiv (3 litri sânge), plagă transfixiantă lob hepatic stg. plagă transfixiantă gastrică, plagă transfixiantă pancreatică, secțiune de arteră splenică, secțiune arteră renală stg., hematom retroperitoneal stg., ruptură splină pol inferior", intervenția operatorie fiind necesară și obligatorie pentru salvarea vieții victimei, care a fost pusă în primejdie.

Leziunile s-au putut produce prin lovire cu un obiect înțepător-tăietor, pot data din noaptea de 25 din 26 februarie 2011 și au necesitat pentru vindecare 90-95 zile îngrijiri medicale, iar conform constatărilor suplimentare de la dosar au fost de natură să pună în primejdie viața părții vătămate. Absența splinei și a rinichiului constituie pierdere de organe.

S-a mai arătat că raportat la situația de fapt reținută, s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracțiunii comise de inculpat, ce se circumscrie în drept conținutului constitutiv al infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., rămasă în stare de tentativă, prev. de art. 20 C. pen., și săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) [raporat la condamnarea la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 294 din 30 mai 2005 a Tribunalului Iași pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen.], iar sancțiunea penală aplicată a fost judicios individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) - în care sunt enumerate criteriile după care se stabilește și întinderea acesteia, respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., limitele fixate de legiuitor în normele prevăzute în partea specială, împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, gravitatea acesteia, urmarea produsă - cât și persoana inculpatului și poziția sa procesuală, anume că a declarat personal în fața primei instanțe că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare și prevalându-se de dispozițiile art. 320 C. proc. pen., a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale - fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 C. pen.

Contrar punctului de vedere expus de inculpatul apelant, Curtea a constatat că a fost respectat principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, în concret ținându-se seama de limitele de pedeapsă prevăzute de normele legale incriminatoare, reduse inițial cu 1, conform art. 21 alin. (2) C. pen. și apoi cu 1/3, potrivit art. 3201alin. (7) C. proc. pen., de gradul de pericol social al faptei comise (cel abstract și generic, evaluat antefactum de legiuitorul penal prin determinarea regimului de represiune și prin stabilirea minimului și maximului posibil de sancționare, dar în corelație cu cel concret ce se stabilește post factum de organele judiciare prin analiza datelor privind conținutul și condițiile concrete de realizare a infracțiunii și cele referitoare la gradul de antisociabilitate al făptuitorului) și de urmarea produsă, cu referire expresă la efectele asupra sănătății părții vătămate pe termen lung generate de lipsa splinei și a rinichiului.

Curtea a constatat că este neîntemeiată și solicitarea inculpatului apelant vizând reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante, având în vedere și următoarele argumente:

Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este, însă, posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel:

- "conduita bună", în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., presupune atât absența antecedentelor penale, cât și un comportamentul conform normelor sociale, situație ce nu se regăsește în speță;

- "stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită", în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se regăsește în prezenta cauză;

- "atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților", în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea infracțiunii dincolo de limita oricărui dubiu rezonabil.

Drept urmare, s-a arătat că instanța nu poate ignora împrejurările ce atribuie faptei deduse judecății și persoanei inculpatului un pericol social accentuat, astfel că în urma operațiunii complexe a individualizării tratamentului penal, instanța de apel constată că resocializarea viitoare pozitivă a celui în cauză este posibilă doar prin sancțiunea aplicată de către prima instanță, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare a acesteia, fiind de natură să-l facă pe acesta să conștientizeze pe viitor că legiuitorul ocrotește valorile sociale, că orice atingere adusă acestora este sancționată aspru și că el, ca destinatar al normelor de drept care îi sunt accesibile, are obligația de a le respecta întocmai, de a evita conjuncturile care l-ar putea cantona într-o situație contrară legii, în caz contrar, va răspunde ca și în cazul de față.

Referitor la criticile formulate de inculpat, relativ la decăderea din probă a martorilor propuși de partea vătămată în dovedirea laturii civile, Curtea a arătat că față de conținutul încheierilor de ședință din 17 noiembrie 2011 și respectiv 15 decembrie 2011 ale Tribunalului Botoșani, și de dispozițiile legale aplicabile în materie, s-a constatat că solicitarea sa de a se ține cont doar de înscrisurile depuse de G.A. este neîntemeiată.

în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei, Curtea a reținut că suma de 35.000 RON acordată părții civile G.A. cu titlu de daune materiale nu se justifică, în raport de actele și dovezile depuse la dosar, având în vedere și susținerea inculpatului care a arătat că este de acord cu despăgubirea părții vătămate, doar în măsura în care pretențiile vor fi dovedite.

Astfel au fost avute în vedere declarațiile martorilor A.A.M., C.Ș. și C.C., din care rezultă cheltuielile materiale pe care partea vătămată le-a făcut cu însănătoșirea, precum și o serie de chitanțe și înscrisuri, însă în urma analizării acestora și a calculelor aferente, Curtea a constatat ca fiind dovedită doar suma de 27.156,62 RON, astfel că a procedat la reducerea cuantumului acordat de prima instanță, cu acest titlu.

Referitor la daunele morale, Curtea a reținut că acestea constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.

Din această perspectivă, prin vătămarea corporală suferită de partea civilă, acesteia din urmă i s-a adus o atingere a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar durerile psihice provocate de o atare acțiune a inculpatului, pot și trebuie compensate prin acordarea unor despăgubiri.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, s-a reținut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. în acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză în plan psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării integrității corporale, măsura în care i-a fost afectată situația familială și socială. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei agresiunii, în cazul de față.

S-a arătat că, pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii apare necesar ca cel ce pretinde daunele morale să producă un minim de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale ocrotite, i-au fost afectate prin vătămarea corporală suferită, și pe cale de consecință să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul, situație îndeplinită în cauză.

Având în vedere urmările permanente ale faptei inculpatului suferite de partea civilă, respectiv pierderea definitivă a splinei și a rinichiului stâng - ce implică o suferință psihică foarte mare, Curtea a apreciat că un cuantum de 70.000 RON pentru daunele morale stabilite de instanța de fond, este în măsură să compenseze prejudiciul nepatrimonial încercat de partea civilă.

împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.D.C., criticând-o pentru netemeinicie cu privire la individualizarea pedepsei, caz de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul M.D.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), reținându-se în sarcina sa că, în noaptea de 25 din 26 februarie 2011, situându-se pe un drum public din orașul B., județul Botoșani, a înjunghiat-o pe partea vătămată G.A., cauzându-i leziuni corporale care i-au pus în primejdie viața și care au necesitat 90-95 zile de îngrijiri medicale.

Din analiza împrejurărilor în care s-au comis faptele s-a constatat că în acea noapte, după aproximativ 20-30 minute de la finalizarea conflictului declanșat de martorii U.V.L. și C.O., pe de o parte, și inculpatul M. și martorii P.C., A.C.V., pe de altă parte, în fața barului "C." din localitatea B., jud. Botoșani, inculpatul M.D.C., înarmat cu un cuțit a revenit la localul menționat și cu toate că s-a reușit scoaterea acestuia din club, de către martorii B.G.S., U.V.L. și C.O., acesta a înjunghiat-o pe partea vătămată G.A. în urma agresiunii exercitate de inculpat asupra părții vătămate, aceasta a suferit leziuni corporale care i-au pus în primejdie viața și care au necesitat 90-95 zile de îngrijiri medicale, fiind diagnosticată cu "Plagă înjunghiată penetrantă abdominală reg. hipocondru stg. cu secțiune de robord costal și pachete vasculare intercostale, șoc hipovolemic prin hemoperitoneu masiv (3 litri sânge), plagă transfixiantă lob hepatic stg. plagă transfixiantă gastrică, plagă transfixiantă pancreatică, secțiune de arteră splenică, secțiune arteră renală stg., hematom retroperitoneal stg., ruptură splină pol inferior", intervenția operatorie fiind necesară și obligatorie pentru salvarea vieții victimei, care a fost pusă în primejdie.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat să fie judecat conform procedurii simplificate, beneficiind astfel de prevederile art. 3201C. proc. pen.

Având în vedere gravitatea deosebită a infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă, atitudinea inculpatului care, deși se reușise scoaterea sa din local, a revenit înarmat cu un cuțit și a înjunghiat pe partea vătămată, intensitatea loviturilor și consecințele deosebit de grave asupra vieții și sănătății părții vătămate, pentru tot restul vieții, având în vedere lipsa organelor afectate, pedeapsa aplicată este just individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Aspectele menționate, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care a dat dovadă de sinceritate, dar se află în stare de recidivă, nefiind la primul contact cu legea penală, au fost avute în vedere de instanța de apel la cuantificarea pedepsei, aceasta răspunzând cerințelor legale, fiind o replică socială adecvată pericolului social concret al faptelor și făptuitorului, și singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și preventiv ale acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni.

Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

în cauza de față, pedeapsa aplicată inculpatului M.D.C. este just individualizată și în raport de dispozițiile art. 52 C. pen., scopul acesteia putând fi atins doar prin executarea pedepsei.

Față de cele menționate, înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.

în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

← ICCJ. Decizia nr. 2721/2012. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2669/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2682/2012. Penal