ICCJ. Decizia nr. 2726/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2726/2012
Dosar nr. 2316/90/2012
Şedinţa publică din 10 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 96 din 16 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. 2316/90/2012 s-a dispus, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului P.T., la pedeapsa principală de 13 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare, în condiţiile prev. de art. 57 C. pen. şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a computat din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul reţinerii şi al arestării preventive, începând cu data de 19 martie 2012, până în prezent.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cuţitului - corp delict, cu lungimea de 8 cm şi lăţimea de 2 cm., aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Vâlcea.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. combinat cu art. 1349 din noul C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile P.M.L., domiciliată în mun. Rm.-Vâlcea, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Rm.-Vâlcea, suma de 12.000 RON, cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 400.000 RON, cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Victima S.V. era pensionară şi locuia singură în cartierul G. din mun. Rm.-Vâlcea, având o fiică în Spania.
Inculpatul a fost căsătorit cu victima din anul 2007 până în luna septembrie 2011 când cei doi au divorţat, iar în luna decembrie 2011, inculpatul a fost evacuat din domiciliul acesteia.
Cu acea ocazie, agenţii de poliţie i-au atras atenţia inculpatului că nu mai are dreptul să pătrundă în domiciliul victimei şi nici să ia legătura cu aceasta.
De menţionat, că anterior, inculpatul a mai fost căsătorit, ca de altfel şi victima, având o fiică încredinţată după divorţ mamei şi un frate stabilit în Grecia, cu care însă nu a mai luat nici o legătură.
După divorţul de victimă, inculpatul cunoscând că nu are voie să meargă la domiciliul acesteia, înainte cu o săptămână, a căutat-o pe aceasta la biserica din cartierul G., unde ştia că merge sâmbăta şi duminica, dar nu a găsit-o. Întrucât dorea să discute cu victima în legătură cu divorţul şi să-i ceară explicaţii cu privire la evacuare, în dimineaţa zilei de 19 martie 2012, în jurul orei 04:30, inculpatul a pătruns fără drept în domiciliul victimei, pe o poartă din spatele casei şi a intrat într-un şopron unde a stat până la ivirea zorilor.
Asupra sa, într-o pungă, inculpatul avea o bucată de slănină şi pâine, precum şi un cuţit pe care îl folosea în scopul de a se hrăni.
În jurul orei 06:30, inculpatul a auzit uşa de la casă şi un bărbat , îndreptându-se către WC-ul din curte. Fiind surprins, deoarece ştia că victima este singură, inculpatul a ieşit din şopron, a intrat în casă şi a închis uşa de la intrare pe interior, după care în dormitorul victimei, care abia se trezise.
Fiind nervos că a văzut un bărbat ieşind din casă, având cuţitul asupra sa, a prins victima de păr, cu o mână şi cu cealaltă mână i-a aplicat trei-patru lovituri de cuţit în regiunea gâtului.
Loviturile s-au succedat cu repeziciune, una după alta, victima neavând timp să reacţioneze, decedând aproape instantaneu, din cauza hemoragiei externe consecutive leziunilor traumatice.
În raportul medico-legal de necropsie din 28 martie 2012 întocmit de Serviciul judeţean de Medicină Legală Vâlcea, se arată că: „Moartea numitei S.V. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei externe consecutive unei plăgi tăiate – înţepate cervicale, cu secţiune de arteră carotidă comună dreaptă şi vena jugulară dreaptă, survenite în cadrul unui traumatism cranio-cervical, cu plăgi tăiate – înţepate şi secţiuni multiple la nivelul părţilor moi ale gâtului. Leziunile tanato-generatoare s-au putut produce prin lovituri repetate cu un corp tăietor – înţepător (posibil cuţit corp delict) în cadrul agresiunii umane stabilite de anchetă; restul leziunilor traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin loviri repetate cu acelaşi corp tăietor – înţepător şi cu corpuri dure. Între leziunile traumatice constatate şi producerea morţii există legătură directă de cauzalitate”.
După ce a ucis-o pe victimă, inculpatul a părăsit imediat locuinţa, ieşind pe aceeaşi poartă pe care a intrat şi s-a deplasat către barajul de pe râul Olt, aflat în apropiere unde a şi fost depistat de poliţie, care între timp fusese alertată prin serviciul 112.
În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în dispoziţiile art. 174 C. pen.
Împotriva sentinţei au declarat apel partea civilă P.M.L. şi inculpatul P.T.
Partea civilă a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei, solicitând reţinerea în sarcina inculpatului, a infracţiunii de omor deosebit de grav.
Inculpatul a solicitat desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi în rejudecare să se constate că fapta a fost comisă pe fondul unor neînţelegeri, că a recunoscut-o şi pe cale de consecinţă se justifică reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 78/A din 10 iulie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, s-a dispus admiterea apelului declarat de partea civilă P.M.L. domiciliată în Rm.-Vâlcea, cartier G., judeţul Vâlcea, împotriva sentinţei penale nr. 96 din 16 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 2316/90/2012.
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală.
Rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.T., în pedepsele componenete.
A înlăturat aplicarea disp.art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei de omor, din infracţiunea prev. de art. 174 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. a) C. pen.
A trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, Tribunalul Vâlcea, în vederea efectuării cercetării judecătoreşti.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus la zi prevenţia.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.T., împotriva aceleiaşi sentinţe.
A obligat pe apelantul-inculpat la 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON onorariu avocat oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
A obligat pe inculpat să-i plătească părţii civile 1.000 RON, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că fapta inculpatului realizează elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. c) C. pen., ceea ce impunea efectuarea cercetării judecătoreşti de către instanţa de fond şi asigurarea inculpatului la un proces efectiv, cu posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de lege.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs inculpatul invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen., solicitând reţinerea infracţiunii de omor şi reducerea pedepsei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) teza finală C. proc. pen., dispoziţiile alin. (1)-(6) nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.
Rezultă, din analiza dispoziţiilor legale enunţate, că legiuitorul a exclus posibilitatea aplicării procedurii simplificate în cazul infracţiunilor sancţionate cu detenţiunea pe viaţă, situaţie în care este obligatoriu a se efectua cercetare judecătorească la instanţa de fond.
Încadrarea juridică atribuită faptei săvârşită de inculpat, de către instanţa de apel, în dispoziţiile art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. a) şi art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., este legală, astfel încât, în raport de pedeapsa prevăzută de lege, detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi, s-a impus desfiinţarea sentinţei pronunţată de instanţa de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Omorul a fost săvârşit prin cruzimi, inculpatul aplicând victimei, astfel cum rezultă din probele administrate în faza de urmărire penală, 22 de lovituri cu cuţitul, dintre care 3-4 în regiunea gâtului, ceea ce a produs victimei suferinţe mai mari, prelungite în timp, care au depăşit suferinţele inerente acţiunii de ucidere.
Ca atare, instanţa de fond va proceda la administrarea tuturor probelor pe care le va aprecia ca fiind utile cauzei, valorificând atitudinea procesuală a inculpatului, de recunoaştere a faptei, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (2) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 78/A din 10 iulie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va menţine starea de arest a inculpatului, pericolul pentru ordinea publică fiind prezent, actual, impunând continuarea judecăţii cu inculpatul în stare de detenţie provizorie.
În temeiul disp.art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 78/A din 10 iulie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Menţine starea de arest a inculpatului.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2647/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2742/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
