ICCJ. Decizia nr. 2870/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2870/2012
Dosar nr. 5871/2/2011
Şedinţa publică din 18 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 2074/P/2010 din data de 28 aprilie 2011, s-au dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisar D.A., subcomisar P.C., comisar S.V., subinspector B.I., subinspector G.M., a.s.p. G.D., toţi din cadrul D.G.P.M.B. - Serviciul Omoruri, sub aspectul comiterii infracţiunilor de furt, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi de complicitate la represiune nedreaptă, prevăzute de art. 208 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 268 C. pen. Neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul procuror G. - E. - E. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi de represiune nedreaptă prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi de art. 268 C. pen. Neînceperea urmăririi penale faţă de agent Z.A., agent D.M., agent principal B.R., toţi din cadrul D.G.P.M.B. - Secţia X Poliţie şi sergent major B.C. din cadrul D.G.J. Bucureşti sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii procurori N.C., S.C. şi G.C. sub aspectul comiterii infracţiunii abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere petentul D.G., iar prin rezoluţia nr. 1361/11-2/2011 din data de 31 mai 2011, pronunţată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost respinsă, ca neîntemeiată.
La data de 24 iunie 2011 petentul D.G. a formulat plângere înregistrată, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
Prin Sentinţa penală nr. 534/F din 18 noiembrie 2011, definitivă, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.G. împotriva rezoluţiilor nr. 2074/P/2010 din 28 aprilie 2011 şi nr. 1361/11-2/2011 din 31 mai 2011, date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a menţinut rezoluţiile atacate.
A constatat că toate actele de urmărire penală au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, neputându-se reţine existenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Sub aspectul infracţiunii de represiune nedreaptă, prevăzută de art. 268 C. pen., subiectul activ al infracţiunii nu poate fi decât o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a se putea dispune punerea în mişcare a acţiunii penale, arestarea, trimiterea în judecată sau condamnarea unei persoane, ştiind că respectiva persoană este nevinovată.
Cu privire la criticile referitoare la actele de cercetare penală, a constatat că aceste aspecte reprezintă argumente ce ţin de apărarea petentului în dosarul în care a fost trimis în judecată în calitate de inculpat ori ar putea constitui motive specifice căilor de atac.
În privinţa magistraţilor procurori N.C., S.C. şi G.C., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, a reţinut că în mod corect, procurorul a constatat că petentul a criticat, în termeni generali, activitatea magistraţilor procurori sus-menţionaţi, fără a identifica, în concret, cauzele penale în care aceştia ar fi desfăşurat activităţi cu încălcarea normelor legale şi nu a precizat în ce constau, în mod efectiv, faptele acestora, cărora petentul Ie-a atribuit un caracter penal. Neputându-se stabili încălcarea unor atribuţii de serviciu, atât în sarcina organelor de urmărire penală, cât şi în sarcina procurorilor, a constatat că în mod corect, s-a dispus, în cauză, neînceperea urmăririi penale.
La data de 4 mai 2012, împotriva acestei sentinţe, petentul D.G. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cererea acestuia fiind la dosar. Recursul este inadmisibil.
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări C. proc. pen. de natură să contribuie la accelerarea soluţionării proceselor, între acestea regăsindu-se şi înlăturarea unor căi de atac, cum este şi cazul recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în procedura reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. (plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată) Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, hotărârea prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, este definitivă.
Dispoziţiile art. XXIV din Legea nr. 202/2010 (dispoziţii tranzitorii) prevăd că numai în situaţia în care hotărârile au fost pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a legii, rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Se constată că sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 18 noiembrie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile pronunţate de judecător în procedura prevăzută de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., este definitivă.
Întrucât petentul a formulat o cale de atac neprevăzută de lege, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge ca inadmisibil recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., iar în temeiul art. 192 C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul D.G. împotriva Sentinţei penale nr. 534/F din 18 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2920/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 2869/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
