ICCJ. Decizia nr. 2885/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2885/2012
Dosar nr. 556/85/2011
Şedinţa publică din 19 septembrie 2012
Asupra recursului penal de faţă:
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 145 din 12 august 2011, Tribunalul Sibiu în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de sustragere de sub sechestru prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi infracţiunea de furt prev. de art. 208 – 209 alin. lit. g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) toate cu aplic art. 33 lit. b) C. pen. , în infracţiunile de sustragere de sub sechestru prev. de art. 244 alin. (1) rap. la art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. , rupere de sigilii prev. de art. 243 alin. (1) rap. la art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. şi infracţiunea de furt prev. de art. 208 – 209 alin. (1) lit. g) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplic. art. 33 lit. a) şi lit. b) C. pen.
Au fost respinse celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice.
În baza art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.P.I., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. rap. la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.P.I. la o pedeapsă de 225 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii continuate de sustragere de sub sechestru.
În baza art. 243 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., rap. la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 225 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii continuate de rupere de sigilii.
În baza art. 208 – 209 alin. (1) lit. g) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) raportat la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
În baza art. 33 lit. a) şi b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului de 2 ani închisoare, 225 lei amendă penală şi 225 lei amendă penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei aplicate pe o perioadă de 4 ani, care reprezintă termenul de încercare stabilit în temeiul art. 82 alin. (1) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă reţinerea preventivă din 16 noiembrie 2010.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei aplicate.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei în condiţiile art. 83 şi art. 84 C. pen.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Sibiu şi a fost obligat inculpatul S.P.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.G. SRL Sibiu să plătească părţii civile suma de 8400 lei despăgubiri materiale şi respinge pretenţiile civile pentru suma de 8606 lei, reprezentând contravaloarea accizei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 450 lei onorariu avocat oficiu la urmărire penală şi parţial la instanţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul S.P.I. a fost angajat ca agent de pază la SC R.G. SRL Sibiu având contract de muncă pe perioadă nedeterminată, începând din 12 aprilie 2009, aşa cum rezultă din documentele ataşate în copie la filele 65-67 dosar urmărire penală.
Conform fişei postului (fila 68 dosar urmărire penală) inculpatul avea ca principale atribuţii să păzească şi să asigure integritatea obiectivului şi a bunurilor primite în pază, preluând serviciul în bază unui proces-verbal, după verificarea situaţiei din teren. Odată cu luarea în primire a serviciului, inculpatul trebuia să verifice integritatea sigiliilor aplicate pe autoturismele indisponibilizate, consemnând cele constate în procesele-verbale. În această calitate, inculpatul a avut acces la toate autoturismele indisponibilizate în perimetrul D.J.A.O.V Sibiu.
La ieşirea din serviciu, inculpatul S.P.I. a încheiat procesele-verbale ataşate ca probe la dosar prin care a atestat predarea autoturismelor din incintă cu sigiliile intacte (filele 77-104).
În cursul anului 2009, angajaţii D.J.A.O.V. Sibiu au indisponibilizat o autoutilitară marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare, în care a fost depistată o cantitate de alcool de 350 litri, şi care era destinată comercializării, fără documente de provenienţă şi fără a fi introdusă în prealabil în sistemul de accizare de pe teritoriul României (a se vedea nota de constatare nr. 5938 din 09 iulie 2009, filele 33-39).
Pentru această faptă, Judecătoria Avrig a dispus condamnarea inculpatei S.E. într-un dosar separat, aşa cum s-a arătat în continuare (sentinţa penală nr. 25 din 25 februarie 2010, definitivă prin decizia penală nr. 676 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia filele 33-34 dosar instanţă).
La acea dată, autoutilitara şi cantitatea de alcool din interiorul acesteia au fost sigilate şi depozitate în curtea D.J.A.O.V. Sibiu, conform procesului-verbal de contravenţie nr. 54 din 09 iulie 2009 (filele 30-31) şi adeverinţei de reţinere a bunurilor nr. 15 din 09 iulie 2009 ( fila 32).
Este de reţinut că între D.J.A.O.V. Sibiu şi SC R.G. SRL Sibiu a fost încheiat un contract de prestări servicii, paza urmând a fi asigurată de angajaţii societăţii prestatoare ( filele 54-57), printre care angajaţi, era şi inculpatul S.P.I.
Prin procesul-verbal nr. 2043 din 03 martie 2010 (fila 40) încheiat între D.J.A.O.V. Sibiu şi şeful obiectivului de pază D.M., în calitate de reprezentant al SC R.G. SRL, s-au predat spre păstrare şi pază mai multe mijloace de transport indisponibilizate, inclusiv autoutilitara marca Peugeot pe care a fost aplicat sigiliul cu nr. 369447. Ulterior, la 17 martie 2010 s-a încheiat un nou proces verbal de predare-primire, în care erau predate în pază şi alte bunuri, fiind menţionată din nou autoutilitara marca Peugeot, în care se afla şi cantitatea de 330 litri de alcool etilic a 96% ( filele 41-41).
În data de 17 martie 2010 autoutilitara a fost verificată de angajaţii punctului vamal, fără a fi constatate nereguli la sigiliul aplicat. Ulterior însă, în data de 26 octombrie 2010 s-a constata că sfoara de pe uşa din spate a autoutilitarei în cauză, pe care era aplicat sigiliul, fusese ruptă şi apoi reînnodată, iar din interior a fost sustrasă o mare parte din cantitatea de alcool indisponibilizată, respectiv 40 de pet-uri a 5 litri (din 50 existente) şi toate cele 160 pet-uri a 0,5 litri de alcool dublu rafinat de 96%.
Privitor la împrejurarea că inculpatul S.P.I. a fost cel care a rupt singur sigiliul, a se vedea declaraţia sa dată de acesta pe parcursul cercetării judecătoreşti ( fila 31 dosar instanţă).
Dispariţia alcoolului a fost constatată de martorii C.I.A. (filele 115-116) şi M.I.L. (filele 117-118), angajaţi ai D.J.A.O.V. Sibiu, care au declarat că în urma controlului efectuat asupra autovehiculelor indisponibilizate în parcul auto din curtea instituţiei, au constatat că autoutilitara marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare prezenta sfoara sigiliului ruptă şi reînnodată. Verificând interiorul autoutilitarei martorii au constatat dispariţia cantităţii de alcool menţionate, fiind sesizate organele de urmărire penală.
Trecându-se la investigaţii în rândul colegilor de serviciu ai inculpatului, a fost audiat martorul P.G. ( filele 125-126),şi el angajat la SC R.G. SRL ca agent de pază la acelaşi obiectiv. Acesta a relatat faptul că, în repetate rânduri, l-a auzit pe inculpat când a afirmat între colegii de serviciu că a sustras din incinta curţii D.J.A.O.V. Sibiu diverşi recipienţi cu alcool, pe care i-a transportat la domiciliul său din localitatea Orlat. Acesta a arătat că inculpatul a scos din geantă o sticlă cu alcool, din care a dat altor trei colegi de serviciu să guste, afirmând că respectivul alcool este din cel luat de la vamă.
Aceste împrejurări sunt confirmate şi de martorul M.I. (fila 130) care a arătat că, în timp ce se deplasa cu alţi colegi de la serviciu spre localitatea de domiciliu, inculpatul S.P.I. le-a oferit spre consum nişte alcool, şi a afirmat că provenea de la vamă, unde a fost confiscat pentru că era contrafăcut.
În data de 25 octombrie 2010 inspectorii vamali din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Sibiu l-au depistat pe numitul B.I. care avea în posesia sa un bidon din plastic cu capac şi mâner de culoare albastră, în care se afla cantitatea de 5 litri alcool etilic, cu o concentraţie alcoolică de circa 92%, fără timbru fiscal şi fără documente de provenienţă (filele 49-53).
În urma audierii, martorul a precizat că a achiziţionat cantitatea de alcool de la inculpatul S.P.I., de la domiciliul acestuia din localitatea Orlat. A arătat martorul că a apelat la inculpat întrucât aflase de la alte persoane că acesta obişnuia să vândă astfel de produse, plătind pentru alcoolul astfel achiziţionat suma de 50 lei ( filele 122-124).
La rândul său, martora P.M. ( filele 127-128), vecină cu inculpatul a aflat că în cursul lunii iulie 2010 inculpatul i-a comunicat că îi putea vinde diverse cantităţi de alcool dacă era interesată. În aceste condiţii, martora a achiziţionat de la inculpat cantitatea de 10 sticle a 0,5 litri de alcool, contra sumei de 50 lei. A precizat martora că pe recipienţii în care era ambalat alcoolul, sigilaţi cu capac de culoare albastră, era aplicată o etichetă de culoare albastră pe care era trecută menţiunea „produs şi îmbuteliat de SC C. SRL Sibiu”.
Eticheta descrisă de către martoră era identică cu etichetele aplicate pe sticlele de 0,5 litri indisponibilizate în autoutilitara marca Peugeot, aspecte reţinute şi în procesul verbal de constatare a contravenţiilor prin care s-a dispus şi măsura indisponibilizării bunurilor.
Martora a precizat că are cunoştinţă de faptul că inculpatul i-a vândut alcool dublu rafinat şi unchiului său M.V., aspecte confirmate ulterior.
Astfel, fiind audiat martorul M.V. (fila 132) acesta a afirmat că în data de 14 octombrie 2010 s-a deplasat la domiciliu inculpatului din localitatea Orlat şi a achiziţionat contra sumei de 50 lei, o cantitate de 5 litri alcool, care era ambalat într-un bidon de plastic cu capac albastru. Martorul nu a primit de la inculpat factură fiscală pentru marfa vândută şi nici chitanţă pentru suma de bani încasată. Văzând planşele foto de la fila 52 dosar urmărire penală, instanţa reţine că descrierea martorului, concordă cu modul în care a fost ambalat alcoolul indisponibilizat cu sigiliul vămii.
Activitatea de comercializare a alcoolului desfăşurată de inculpatul S.P.I. a rezultat în mod neechivoc şi din convorbirile telefonice purtate de acesta în perioada 26-28 octombrie 2010, respectiv 01—16 noiembrie 2010, (filele 153-154; 166; 169-169;, 179- 180 dosar urmărire penală).
Inculpatul a fost depistat la data de 16 noiembrie 2010, la intrarea în Municipiul Sibiu, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Ford, cu numărul de înmatriculare. Acesta transporta în vederea comercializării 7 recipienţi din plastic a 5 litri cu alcool, sigilaţi cu capac de culoare albastră şi mâner de aceeaşi culoare (filele 43-48).
Martorii B.I. (filele 122-124) şi B.P. ( filele 120-121), care se aflau împreună cu inculpatul în autoturismul oprit în trafic, au confirmat faptul că întreaga cantitate de alcool a fost încărcată în maşină de către inculpat, la domiciliul acestuia, cu intenţia de a se deplasa în Sibiu pentru a livra alcoolul unei persoane necunoscute.
Cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la inculpat au fost identificaţi un număr de 5 recipienţi din plastic de 5 litri în care se afla alcool, sigilaţi cu capac şi mâner de culoare albastră, pentru care inculpatul nu a putut prezenta documente justificative. Inculpatul a declarat organelor de cercetare penală, în timpul efectuării percheziţiei, că recipienţii cu alcool identificaţi în imobilul în care locuieşte provin dintr-o utilitară parcată în curtea D.J.A.O.V. Sibiu ( filele 109-113).
O împrejurarea esenţială a cauzei pentru încadrarea în drept a faptei, o reţine instanţa aceea că, pentru cantitatea de 330 litri alcool etilic de 96o depistat la data de 9 iulie 2009 de către echipa de control din cadrul D.J.A.O.V în autoutilitara Peugeot cu număr de înmatriculare aparţinând inculpatei S.E. şi indisponibilizată apoi în parcul auto al acestei societăţi, cantitate de alcool ce formează şi obiectul dosarului de faţă, Judecătoria Avrig a pronunţat condamnarea inculpatei S.E., la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani şi 6 luni. S-a reţinut în sarcina inculpatei S.E., comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 2961 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 (achiziţionare de alcool etilic de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatori autorizaţi şi a celei prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005 (evaziune fiscală).
Cu privire la infracţiunile de mai sus, s-a reţinut de către instanţă că inculpata S.E. a achitat contravaloarea accizei datorate pentru cantitatea de 330 litri alcool etilic din prezenta cauză, în sumă de 8606 lei.
Procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.P.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. ;
- sustragere de sub sechestru prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. ;
- furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., toate faptele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Faţă de declaraţia inculpatului S.P.I., din faza de cercetare judecătorească prin care acesta a recunoscut fapta şi a susţinut că pentru a deschide portiera autoutilitarei Peugeot şi a lua din interiorul maşinii alcoolul rafinat, în mod repetat, pe timp de noapte, pe care apoi l-a comercializat şi consumat, precum şi faţă de împrejurarea că pentru aceeaşi cantitate de alcool neaccizată, a fost condamnată definitiv inculpata S.E. (filele 33-43 dosar instanţă), cea care a şi achitat contravaloarea accizei datorate părţilor civile A.N.V. – Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Sibiu, instanţa în temeiul art. 334 C. proc. pen. a pus în discuţia părţilor la două termene diferite, schimbări ale încadrării juridice ale faptelor deduse judecăţii.
Astfel, la termenul din data de 13 iulie 2011 (fila 32c dosar), la cererea procurorului de şedinţă de la acel termen, s-a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. a infracţiunilor deduse judecăţii, din art. 9 lit. a) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41, art. 42, C. pen., art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 208 alin. (1) - art. 109 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen. - în infracţiunea prev. de art. 243 C. pen. şi art. 208-209 lit. g) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. ( fila 32 dosar).
La termenul din data de 10 august 2011, reprezentantul Ministerului Public a solicitat o altă schimbare de încadrare juridică, respectiv din art. 208-209 lit. i) şi g) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., - în infracţiunea prev. de art. 208-209 lit. g) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., art.44 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 243 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen. (fila 47 dosar).
Instanţa a atras atenţia părţilor că pot solicita amânarea sau lăsarea cauzei la urmă, însă s-a solicitat judecarea la acest termen.
Instanţa a reţinut că fapta inculpatului S.P.I., care în perioada martie – septembrie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a sustras de sub sechestru legal aplicat, prin ruperea sigiliului nr. 369447, cantitatea de alcool dublu rafinat de 96% indisponibilizat în autoutilitara Peugeot cu numărul de înmatriculare , a cărei acciză a fost achitată de inculpata S.E. şi a cărei pază o asigura la sediul părţii civile D.J.A.O.V, în virtutea atribuţiilor sale de serviciu, în scopul de a-l însuşi pe nedrept, realizează elementele infracţiunilor de: sustragere de sub sechestru prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., rupere de sigilii prev. de art. 243 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi furt calificat prev. de art. 208-209 lit. g) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.
În acest sens, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor deduse judecăţii, din infracţiunea de sustragere de sub sechestru, prev. de art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208-209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. - în infracţiunile de: sustragere de sub sechestru prev. de art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., rupere de sigilii prev. de art. 243 alin. (1) cu aplicare art. 41, art. 42 şi furt calificat prev. de art. 208-209 alin. (1) lit. g) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
Pentru a reţine această încadrare juridică a faptelor şi a respinge celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice formulate de către parchet, tribunalul a avut în vedere următoarele:
Dacă în ceea ce priveşte fapta inculpatului S.P.I. de a sustrage pe timp de noapte, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale alcool rafinat în scopul însuşirii pe nedrept, fapta de furt prev. de art. 208-209 alin. (1) lit. i) C. pen., încadrarea juridică nu comportă discuţie, în ceea ce priveşte sustragerea acestei cantităţi de alcool „prin efracţie” (agravanta de la art. 209 lit. g) C. pen. ), pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, opinia instanţei este în sensul că această faptă se regăseşte în conţinutul celor două infracţiuni de rupere de sigilii şi sustragere de sub sechestru prev. de art. 243 alin. (1) şi respectiv art. 244 alin. (1) C. pen., întrucât inculpatul S.P.I. a acţionat asupra unui bun legal sechestrat, prin „înlăturarea” sigiliului. Astfel, infracţiunea de rupere de sigilii nu poate fi concepută fără preexistenţa unui sigiliu legal aplicat, iar una din modalităţile de săvârşire este aceea a „înlăturării” acestuia; prin „înlăturare” se înţelege orice act prin care sigiliul aplicat este ridicat de la locul în care se află. Înlăturarea se poate efectua prin orice procedeu sau mijloace (sustragere, dezlipire, aruncare, ascundere). Acţiunea de „înlăturare” sau de „distrugere” trebuie să se îndrepte asupra sigiliului şi nu asupra bunului sigilat. Cerinţa esenţială pentru realizarea acestei infracţiuni este aceea ca acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii să se săvârşească asupra unui sigiliu legal aplicat, ceea ce în speţa dedusă judecăţii rezultă cu prisosinţă (filele 14-38 dosar urmărire penală). Pentru a putea ridica alcoolul, inculpatul S.P.I. a „înlăturat” (rupt) de mai multe ori sfoara cu care era aplicat sigiliul, iar după luarea cantităţilor de alcool, reînnoda această sfoară - aşa după cum este logic că a procedat şi a declarat inculpatul acest lucru, fiind imposibil a lua peturile cu alcool prin uşa întredeschisă a autoutilitarei, aşa după cum, greşit a apreciat procurorul că ar fi fost posibil; de altfel sfoara neruptă, nu permitea această manevră, aşa cum rezultă şi din vizionarea fotografiilor de la dosar (20-22 dosar urmărire penală).
Pentru aceste considerente, instanţa a procedat la schimbarea încadrării juridice din cele două infracţiuni de „furt calificat” (cu agravantele pe timp de noapte şi efracţie) şi „sustragere de sub sechestru” şi, va reţine în plus şi infracţiunea de rupere de sigiliu cu consecinţa înlăturării agravantei „prin efracţie”, de la infracţiunea de furt calificat [înlăturarea art. 209 lit. i) C. pen.].
În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. a) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., infracţiune reţinută de procuror în sarcina inculpatului S.P.I. în actul de trimitere în judecată, instanţa a pronunţat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât această infracţiune nu a fost realizată nici sub latură obiectivă, nici subiectivă şi nici privitor la calitatea pe care subiectul activ ar trebui să o aibă.
Emitentul rechizitoriului şi procurorul de şedinţă de la dezbaterea în fond a cauzei, au susţinut că fapta inculpatului S.P.I., care în perioada martie – 16 noiembrie 2010 a comercializat cantitatea de alcool sustrasă către diferite persoane fizice, fără documente de provenienţă şi fără a fi supuse sistemului accizabil din România, sustrăgându-se de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat prin ascunderea sursei impozabile, ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.
Această faptă a inculpatului, nu întruneşte, în opinia instanţei, elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală. Pe de o parte, pentru faptul că, pentru exact această cantitate de alcool rafinat, s-a achitat acciza datorată către bugetul de stat de către inculpata S.E., în dosarul penal nr. 1325/787/2009 a Judecătoriei Avrig, aşa cum reiese din copiile hotărârii judecătoreşti de la dosar aflate la filele 33-43), prin care aceasta a fost sancţionată conform art. 181 C. pen. pentru fapta de a comercializa produse alcoolice sustrăgându-se de la plata accizelor (fila 34 verso). S-a reţinut plata integrală a prejudiciului, inclusiv a sumei de 8606 lei ce face obiectul acestui dosar şi care reprezintă acciza datorată pentru cantitatea de 330 litri alcool rafinat.
Aşa fiind, şi cum potrivit dispoziţiilor Codului fiscal şi Normelor de aplicare a Codului Fiscal aprobată prin H.G. 44/2004 acciza este datorată o singură dată conform art. 20651-56, se constată de tribunal că, aceasta acciză, a fost achitată la data emiterii rechizitoriului de către inculpata S.E. Pentru alcoolul etilic alimentar provenit din export sau din ţară, se plătesc accize o singură dată de către agentul economic sau importator. În speţa dedusă judecăţii, cum acciza este deja achitată, inculpatul S.P.I. nu o mai datora la data la care s-a dispus trimiterea sa în judecată. Mai mult, el nici nu avea calitate de plătitor de acciză conform art. 2069 C. fisc.
Dacă s-ar interpreta textul de la alin. (2) al art. 2069 C. fisc. în sensul că această obligaţie „ar fi solidară”, în cazul în care mai multe persoane ar fi obligate să achite aceeaşi datorie privind accizele, ar trebui să raţionăm că în situaţia ipotetică în care, terţii ar sustrage alcoolul de la inculpatul S., aceştia ar fi ţinuţi solidar la plata accizei.
Pe de altă parte apare ilogic, ca odată ce a sustras din autoutilitară alcoolul, inculpatului S.P.I. i-ar fi revenit obligaţia legală de a merge la Administraţia Financiară şi anunţa voinţa sa de a achita acciza datorată, altfel, găsindu-se vinovat în opinia emitentului rechizitoriului de „ascunderea sursei impozabile”. O situaţie identică ar trebui să fie şi în cazul în care, acest alcool ar fi fost sustras în mod repetat, de persoane diferite în perioada următoare, ceea ce ar face, ca acciza pentru cei 330 litri să fie achitată de atâtea ori, de câte ori s-ar sustrage acest alcool.
Mai mult în opinia instanţei, această infracţiune nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului S.P.I., întrucât ea nu este realizată nici sub latura sa obiectivă (neplata accizei fiind nedatorată întrucât s-a plătit), nici sub latura sa subiectivă (inculpatul nu a avut reprezentarea că ar trebui şi ar fi obligat să declare la finanţe sursa impozabilă) şi nici pentru faptul că nu poate fi subiect activ calificat, în sensul Codului fiscal.
Potrivit normelor legale, sunt plătitori de accize doar „agenţii economici persoane juridice ori asociaţii familiale” şi „persoanele fizice autorizate care produc sau importă astfel de produse”, ori, inculpatul S.P.I. nu se regăseşte în nici una dintre aceste situaţii.
Aşa fiind, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a pronunţat achitarea inculpatului de sub acuza săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. Nu s-a impus nici schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de evaziune, furt şi sustragere de sub sechestru, în infracţiunea de rupere de sigilii, sustragere de sub sechestru şi, furt, întrucât obiectul juridic ocrotit este diferit.
Pe cale de consecinţă, s-a respins cererea formulată de procurorul de şedinţă din data de 13 iulie 2011 ( fila 32 dosar).
În sarcina inculpatului S.P.I., tribunalul a reţinut şi săvârşirea infracţiunii de sustragere de sub sechestru, infracţiune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. în concurs ideal cu cea de furt prev. de art. 208-209 lit. g) C. pen. şi care constă în aceea că a sustras în mod repetat, pe timp de noapte şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale cantitatea de alcool etilic, indisponibilizată legal.
Obiectul juridic social diferit la furt şi la sustragere de sub sechestru, impun reţinerea ambelor fapte ( în cazul infracţiunilor prev. de art. 244 C. pen. constând în valoarea socială a căror normală desfăşurare este asigurată prin menţinerea în stare de indisponibilizare a unui bun legal sechestrat, iar în cazul infracţiunii de furt, obiectul juridic constând în relaţiile sociale referitoare la posesia şi detenţia bunurilor mobile).
Inculpatul se face vinovat de săvârşirea ambelor infracţiuni, fiind doar „paznicul material” al bunurilor, nefiind „paznicul juridic” al acestora, întrucât atributele posesiei şi detenţiei a rămas în beneficiul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale.
Din acest punct de vedere, „paza juridică” se deosebeşte în mod esenţial de „paza materială”. Paza juridică este cea care conferă posesia, folosinţa, diriguirea şi controlul asupra lucrului şi tocmai de aceea, ea nu conferă nici un atribut paznicului asupra bunului respectiv. Pentru acest motiv, sustragerea bunurilor de către inculpat, în calitatea sa de agent de pază, a bunurilor aflate în detenţia legală a Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Sibiu şi depozitate în curtea instituţiei, întruneşte atât elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 244 C. pen., cât şi ale celei prev. de art. 208-209 C. pen.
În concluzie, instanţa a dispus condamnarea inculpatului S.P.I. pentru infracţiunea continuă de sustragere de sub sechestru prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., raportat la art. 3201 C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de rupere de sigilii prev. de art. 243 alin. (1) C. pen. cu art. 41, art. 42 C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen. şi pentru săvârşirea infracţiunii continuate de furt calificat prev. de art. 208-209 alin. (1) lit. g) C. pen. cu art. 41, art. 42 C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen., toate cu art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Reţinând vinovăţia inculpatului sub aspectul comiterii acestor infracţiuni, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) cât şi disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Referitor la modalitatea de executare a reţinut instanţa de fond că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins fără privare de libertate şi chiar faţă executarea pedepsei, dispunând în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa de fond a dispus obligarea inculpatului în solidar, cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 8400 lei despăgubiri materiale, reţinând în acelaşi timp că suma de 8606 lei, reprezentând contravaloarea accizei a fost achitată de către inculpata S.E., astfel încât a respins pretenţiile părţii civile sub acest aspect.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel, în termenul legal prev. de art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpatul S.P.I., partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională Pentru Accize Şi Operaţiuni Vamale Sibiu şi partea responsabilă civilmente S.C. R.G. S.R.L.
Prin apelul său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi rejudecând, condamnarea inculpatului S.P.I. şi pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, aplicarea unei pedepse cu închisoarea pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, majorarea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de furt calificat şi aplicarea unui spor în urma contopirii, schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, interzicerea ca pedeapsă accesorie şi a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., diminuarea despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul proporţional cu alcoolul recuperat în natură şi obligarea părţii responsabile civilmente în solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Oral, reprezentantul parchetului, a arătat că susţine doar motivele de apel referitoare la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. inculpatului, reducerea despăgubirilor civile la care a fost obligat şi a obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greşit inculpatului nu i s-au interzis şi drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. având în vedere că acesta s-a folosit de calitatea sa pentru a săvârşi infracţiunile.
În ce priveşte despăgubirile civile s-a arătat că din actele de la dosar a rezultat că o parte din alcool a fost recuperată de la inculpat, astfel că în mod greşit instanţa de fond l-a obligat la plata sumei de 8.400 lei reprezentând contravaloarea întregii cantităţi de alcool sustrase.
În final s-a arătat că deşi instanţa de fond a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile, a omis să facă aplicarea dispoziţiilor art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. referitoare la faptul că inculpatul trebuia obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin apelul declarat, Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Sibiu a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi rejudecând, condamnarea inculpatului şi pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile în cuantum de 8606 lei reprezentând accize pentru alcoolul sustras.
În motivarea apelului partea civilă a arătat că în mod greşit instanţa de fond a achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, deoarece inculpatul a vândut alcoolul - care este produs accizabil, fără a achita accizele.
Inculpatul în apelul său a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi rejudecând, reducerea despăgubirilor la care a fost obligat deoarece instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că o parte din cantitatea de alcool a fost recuperată.
Prin apelul său, partea responsabilă civilmente SC R.G. SRL Sibiu a criticat latura civilă a cauzei în sensul că partea civilă nu s-a constituit în această calitate în cauză şi nu s-a stabilit cert care este preţul cert al unui litru de alcool.
Prin decizia penală nr. 163/A din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpatul S.P.I. şi partea responsabilă civilmente SC R.G. SRL Sibiu împotriva sentinţei penale nr. 145 din 12 august 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu şi în consecinţă:
A desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul neaplicării disp. art. 64 lit. c) C. pen. în ce-l priveşte pe inculpat, a greşitei soluţionări a laturii civile a cauzei şi a neaplicării disp. art. 191 alin. (3) C. proc. pen. şi, procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului S.P.I. şi pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. c) C. pen.
A redus despăgubirile materiale pe care a fost obligat inculpatul S.P.I. să le plătească părţii civile Autoritatea Naţională a Vămilor – Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Sibiu în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.G. SRL Sibiu, de la suma de 8.400 lei, la suma de 6.600 lei.
În baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.G. SRL Sibiu suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare la fond, din care suma de 450 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu la urmărire penală şi parţial la instanţă, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.P.I. durata reţinerii din data de 16 noiembrie 2011.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor – Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Sibiu împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor – Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Sibiu să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, celelalte cheltuieli au rămas, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 50 lei s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de prim control judiciar a reţinut că încadrarea juridică a faptelor, astfel cum a fost schimbată de instanţa de fond este legală şi nu comportă niciun fel de critici.
Sub aspectul laturii penale a cauzei a reţinut instanţa de apel că doar calea de atac promovată de parchet este întemeiată şi numai în ceea ce priveşte neaplicarea disp. art. 64 lit. c) C. pen., precum şi a disp. art. 191 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de calitatea în care inculpatul S.P.I. a comis faptele ce i se reţin în sarcină a apreciat instanţa de apel că se impune şi interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., referitor la dreptul de a ocupa o funcţie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul la comiterea infracţiunii ca pedeapsă accesorie.
De asemenea, reţine instanţa de apel că instanţa de fond trebuia să dispună obligarea în solidar a inculpatului cu partea responsabilă civilmente şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în deplină concordanţă cu disp. art. 191 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei este obligată în mod solidar cu acesta şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Criticile formulate de partea civilă referitoare la achitarea inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală de faţă considerate de instanţa de apel ca neîntemeiate, însuşindu-şi în totalitate motivarea instanţei de fond sub acest aspect.
În schimb, instanţa de apel a considerat întemeiate criticile formulate de inculpat sub aspectul cuantumului despăgubirilor la plata căruia a fost obligată de instanţa de fond.
Astfel, reţinând că o parte din alcoolul sustras a fost recuperat, a considerat instanţa de prim control judiciar că prejudiciul rămas nerecuperat este în sumă de 6600 lei, fapt pentru care a dispus obligarea inculpatului la plata acestei sume către partea civilă, în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul S.P.I. şi partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov pentru Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Sibiu.
În susţinerea recursului său, inculpatul S.P.I. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. – criticile sale vizând netemeinicia pedepsei aplicate, sens în care solicită reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. în aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut pentru infracţiunea de furt calificat.
Recursul declarat de partea civilă a fost motivat în scris, criticile sale referindu-se la greşita achitare a inculpatului sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală.
Susţine recurenta parte civilă că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, solicitând condamnarea inculpatului şi pentru infracţiunea de evaziune fiscală cu consecinţa obligării acestuia la plata accizelor.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., cât şi din perspectiva disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine Înalta Curte că recursurile declarate în cauză nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Criticile părţii civile referitoare la greşita achitare a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 nu sunt întemeiate şi nu pot determina adoptarea unei soluţii contrare celei adoptate de instanţa de fond.
Deşi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că soluţia de achitare a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală este legală şi temeinică, nu poate împărtăşi punctul de vedere exprimat de instanţa de fond în motivarea soluţiei de achitare.
Potrivit disp. art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de îndeplinirea obligaţiilor fiscale:
ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
În accepţiunea legii acţiunea de ascundere se poate realiza în fapt prin întocmirea sau deţinerea de documente false privind provenienţa, apartenenţa sau circulaţia bunului.
Ca atare elementul material al acestei infracţiuni constă în sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale prin ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.
În cazul acestei infracţiuni, fapta ilicită, ce caracterizează latura obiectivă constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Sub aspectul formei de vinovăţie infracţiunea se comite dosar cu intenţie directă calificată de scop.
Raportând aceste argumente teoretice la cauza dedusă judecăţii, reţine Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni nici sub aspectul laturii obiective şi nici sub aspectul laturii subiective, singura soluţie ce se impune în legătură cu infracţiunea de evaziune fiscală fiind achitarea.
Aşa cum am menţionat anterior, acţiunile de ascundere sau disimulare se pot realiza, în fapt prin întocmirea de documente false, privind printre altele, provenienţa bunurilor, circulaţia sau proprietatea acestora.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie aminteşte că inculpatul S.P.I. nu a efectuat niciuna din aceste activităţi care să contureze latura obiectivă a infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, inculpatul intrând în posesia bunurilor în urma sustragerii lor prin efracţie fapt pentru care a fost condamnat de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Astfel, rezultă din lucrările dosarului că inculpatul a intrat în posesia bunurilor în urma săvârşirii unei infracţiuni de furt situaţie în care fi absurdă obligarea sa la plata obligaţiilor fiscale.
Argumentele prezentate de instanţa de fond referitoare la faptul că accizele se plătesc o singură dată, împrejurarea că acestea au fost plătite de către numita S.E., inculpată în alt dosar tot pentru evaziune fiscală, nu prezintă relevanţă, determinant în pronunţarea soluţiilor de achitare , fiind modul în care inculpatul a intrat în posesia bunurilor, împrejurare în raport de care apreciază Înalta Curte că nu sunt întrunite în cauză cerinţele referitoare la latura obiectivă a infracţiunii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reaminteşte că scopul urmărit prin comiterea acestei infracţiuni este sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, fapta ilicită, constând în ascunderea provenienţei bunurilor. Or, niciun moment inculpatul S.P.I. nu a avut intenţia să desfăşoare astfel de activităţi, scopul său fiind acela de a sustrage bunurile şi a le vinde ulterior, contra unor sume de bani.
Ca atare nici sub aspectul laturii subiective nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege pentru a fi în prezenţa infracţiunii de evaziune fiscală.
Referitor la latura civilă a cauzei, faţă de argumentele prezentate anterior în nici un caz nu poate fi obligat inculpatul la plata accizelor aşa cum solicită recurenta parte civilă.
Cum inculpatul a sustras bunurile prin efracţie din autoutilitara aflată în paza sa materială, prejudiciul produs în urma săvârşirii infracţiunii de furt constă în contravaloarea alcoolului sustras şi nu în contravaloarea accizelor neplătite bugetului de stat.
Soluţia pronunţată de instanţa de apel care a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 6600 lei, având în vedere că a fost recuperată cantitatea de 60 litri alcool este legală şi temeinică, toate criticile formulate de partea civilă sub acest aspect neavând nicio bază legală.
Criticile formulate de inculpat din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. nu sunt întemeiate.
Instanţa de fond a dozat corect pedeapsa aplicată inculpatului dând eficienţă tuturor criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), realizând o proporţie între gradul de pericol social al faptei comise şi pedeapsa aplicată.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate în cauză.
Văzând şi disp. art.192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul S.P.I. şi de partea civilă AUTORITATEA NAŢIONALĂ A VĂMILOR prin DIRECŢIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ŞI OPERAŢIUNI VAMALE BRAŞOV pentru DIRECŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU ACCIZE ŞI OPERAŢIUNI VAMALE SIBIU împotriva deciziei penale nr. 163/A din data de 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 288/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2923/2012. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
