ICCJ. Decizia nr. 288/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 288/2012

Dosar nr. 4656/108/2007

Şedinţa publică din 31 ianuarie 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 19 din 19 ianuarie 2010 pronunţată în Dosar nr. 4656/108/2007, Tribunalul Arad, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a condamnat inculpatul Ş.l., cu antecedente penale, fără a fi recidivist, la pedeapsa de:

- 10 (zece) ani închisoare pentru constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului, pe perioada de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat acelaşi inculpat, Ş.l. la pedeapsa de:

- 12 (doisprezece) ani închisoare pentru înşelăciune în formă continuată în dauna a 27 părţi vătămate.

În baza art. 215 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului, pe perioada de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 a condamnat acelaşi inculpat, Ş.l. la pedeapsa de:

- 6 (şase) ani închisoare pentru evaziune fiscală.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului, pe perioada de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpatul Ş.I. pentru infracţiunile prevăzute de art. 84 alin. (1) lit. 2) din Legea nr. 59/1934, art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 şi art. 48 din Legea nr. 26/1991.

A contopit pedepsele principale aplicate inculpatului Ş.I. în cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare, ce va fi executată de acesta în regim de detenţie.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa principală s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata a 3 ani de la executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul O.N., cu antecedente penale, la pedeapsa de:

- 10 (zece) ani închisoare pentru aderarea la un grup infracţional organizat.

În baza art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege, raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pe perioada de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat, O.N. la pedeapsa de:

- 12 (doisprezece) ani pentru înşelăciune în formă continuată în dauna a 27 părţi vătămate.

În baza art. 215 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului, pe perioada de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

A menţinut beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 564 din 25 octombrie 2001 a Tribunalului Vaslui definitivă prin decizia penală nr. 116 din 18 aprilie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.

A contopit pedepsele principale aplicate inculpatului O.N. în cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare, ce urmează să fie executată de acesta în regim de detenţie.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa principală s-a aplicat şi pedeapsa complementară, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata a 3 ani de la executarea pedepsei principale.

A dedus din pedeapsa principală durata arestării preventive a inculpatului, de la 18 februarie 2008 până la 23 ianuarie 2009, iar în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut faţă de acesta măsura obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei de judecată.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a condamnat inculpatul G.N., fără antecedente penale, la pedeapsa de:

- 10 (zece) ani închisoare pentru aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului, pe perioada de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat acelaşi inculpat, G.N. la pedeapsa de:

- 10(zece) ani închisoare pentru înşelăciune în formă continuată în dauna a 27 părţi vătămate.

A contopit pedepsele principale aplicate inculpatului în cea mai grea de 10 ani închisoare ce va fi executată de acesta în regim de detenţie.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa principală s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata a 3 ani de la executarea pedepsei principale.

A dedus din pedeapsa principală durata arestării preventive de la 31 mai 2007 până la 29 iulie 2007.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a condamnat inculpatul F.I.V., arestat în altă cauză, la pedeapsa de:

- 12 (doisprezece) ani închisoare pentru iniţierea şi constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat acelaşi inculpat, F.I.V. la pedeapsa de:

- 10 (zece) ani închisoare pentru înşelăciune în formă continuată în dauna a 27 părţi vătămate.

A contopit pedepsele principale aplicate inculpatului în cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare, ce va fi executată de acesta în regim de detenţie.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. alături de pedeapsa principală s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata a 3 ani de la executarea pedepsei.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen. a condamnat inculpatul C.I., cu antecedente penale, la pedeapsa de:

- 12 (doisprezece) ani închisoare pentru iniţierea şi constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pe perioada de 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat acelaşi inculpat, C.I. la pedeapsa de:

- 10 (zece) ani închisoare pentru înşelăciune în formă continuată în dauna a 27 părţi vătămate.

A menţinut beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului C.I. prin sentinţa penală nr. 1053 din 03 iunie 2005 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 140/A din 05 aprilie 2006 a Tribunalului Bihor şi decizia penală nr. 431/R din 14 septembrie 2006 a Curţii de Apel Oradea.

A contopit pedepsele principale aplicate inculpatului în cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare ce va fi executată de acesta în regim de detenţie.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul P.l., cu antecedente penale, la pedeapsa de:

- 12 (doisprezece) ani închisoare pentru iniţierea şi constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat, P.l. la pedeapsa de:

- 10 (zece) ani închisoare pentru înşelăciune în formă continuată în dauna a 27 părţi vătămate.

În baza art. 86⁴ alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.l. prin sentinţa penală nr. 509 din 08 mai 2002 a Judecătoriei Oneşti, definitivă prin decizia penală nr. 1012/A din 09 iulie 2002 a Tribunalului Bacău, această pedeapsă urmând să fie executată pe lângă cele individuale aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, de 12 ani, respectiv 10 ani închisoare.

A contopit pedepsele principale aplicate inculpatului P.I. în pedeapsa cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare la care s-a adăugat cea de 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a condamnat inculpatul B.S., fără antecedente penale, arestat în altă cauză, la pedeapsa de:

- 12 (doisprezece) ani închisoare pentru iniţierea şi constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat acelaşi inculpat, B.S. la pedeapsa de:

- 10 (zece) ani închisoare pentru înşelăciune în formă continuată în dauna a 27 părţi vătămate.

În baza art. 215 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pe perioada de 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

A contopit pedepsele principale aplicate inculpatului în cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare, ce va fi executată de acesta în regim de detenţie.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

A admis acţiunile civile exercitate alăturat celei penale de către părţile civile şi a obligat inculpaţii, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.M. SRL Arad, prin lichidator judiciar IT Management Timişoara Filiala Arad la plata către acestea, cu titlu de despăgubiri, a următoarelor sume: 86.248,04 RON către SC I.R. SRL Bucureşti; 30.404,87 RON către SC B.S.S. SRL Constanţa, 5.410,72 RON către SC D. SA Timişoara, 60.561,77 RON către SC A.P.C. SRL Ploieşti, 20.858,20 RON către SC M.D. SRL Timişoara, 22.144,66 RON către SC M. SRL Alba Iulia, 66.580,55 RON către SC C.P. SRL Sibiu, 6.822,78 RON către SC A.D.L. SRL Sfântu Gheorghe, 49,029,19 RON către SC R.B. SRL, 22.713,07 RON către SC A.A. SRL Baia Mare, 35.570,34 RON către SC C. SA Jibou, 58.369,50 RON către SC F. SA Bucureşti, 44.842,67 RON către SC T.C. SRL Timişoara, 65.953,70 RON către SC P.E. SRL Baia Mare, 39.890 RON către SC D.R. SRL Cluj Napoca, 75.579,95 RON către SC T.C. SRL Arad, 26.300,90 RON către SC C.A. SRL Arad, 13.237,95 RON către SC Y. SRL Oradea, 34.941,39 RON către SC B. SRL Cluj Napoca, 17.235,49 RON către SC A.T. SRL Arad, 35.162,39 RON către SC D.R. SRL Oradea, 20.000 RON către SC A.L. SRL Bucureşti, 11.726,26 RON către SC M.A. SRL Arad, 11.845,85 RON către SC B. SA Galaţi, 17.887 RON către SC S. SRL Arad, 10.331,10 RON către SC B.C. SRL Arad.

A admis acţiunea civilă exercitată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi a obligat inculpatul Ş.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.M. SRL Arad prin lichidator IT Management Timişoara Filiala Arad, la plata sumei de 112.762 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, constând în TVA suplimentar şi impozit pe profit.

A obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, instanţa de fond a reţinut că în cursul lunii noiembrie 2006 şi până la jumătatea lunii decembrie 2006, inculpaţii Ş.I., O.N., G.N., F.I.V., C.I., B.S. şi P.I. au iniţiat, constituit, aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat în scopul de a induce şi menţine în eroare societăţi comerciale din România cu ocazia comandării, livrării, ridicării, transportării şi depozitării de bunuri şi mărfuri, folosind drept paravan o firmă ce era de vânzare în Arad (SC G.M. SRL Arad).

Astfel, în data de 23 noiembrie 2006 inculpatul B.S., folosindu-se de numele fictiv „H.C."; a formulat prin fax o comandă către S.C. I.R. SRL Bucureşti, solicitând 5.000 m.p. Betogum (membrană) şi 5 paleţi emulsie bituminoasă. Conform înţelegerii telefonice pe care B.S. a avut-o cu martorul P.G.M., plata urma să se facă prin 2 file cec. Totodată inculpatul a comunicat martorului că cec-urile vor fi semnate de administratorul societăţii SC G.M. SRL Arad, respectiv inculpatul Ş.I.

În data de 29 noiembrie 2006 martorul P.G. s-a deplasat în Arad, unde s-a întâlnit la sediul SC G.M. SRL Arad cu inculpatul G.N. (martorul P.G. l-a recunoscut ulterior pe acesta, proces-verbal de recunoaştere), care i-a înmânat contractul încheiat între cele două societăţi şi două file cec cu o valoare totală de 62.378,67 RON.

În data de 11 decembrie 2006 inculpatul B.S., folosindu-se tot de numele H.C., a trimis prin fax o nouă comandă către SC I.R. SRL, prin care solicita 8.000 m.p. membrană bituminoasă. Şi în acest caz plata s-a efectuat, prin intermediul a 2 file CEC.

În ambele cazuri marfa comandată a fost livrată către SC G.M. SRL Arad.

La data de 15 decembrie 2006 reprezentanţii SC I.R. SRL au introdus spre plată prima filă CEC (conform înţelegerii), însă aceasta a fost refuzată pentru lipsă de disponibil, acelaşi lucru întâmplându-se cu celelalte file cec.

În data de 20 noiembrie 2006 inculpatul O.N., folosindu-se de numele M.V. a formulat prin fax o comandă pentru achiziţionarea unor centrale termice de la SC B.S.S. SRL Constanţa, punctul de lucru Arad. După trimiterea comenzii, inculpatul Ş.I. a contactat-o telefonic pe reprezentanta SC B.S.S. SRL Constanţa, martora T.L., pentru a discuta în legătură cu mărfurile comandate. În aceeaşi zi martora s-a deplasat la sediul SC G.M. SRL din Arad, unde s-a întâlnit cu inculpatul Ş.I. şi s-a semnat contractul de vânzare-cumpărare între cele două societăţi. Pe lângă inculpatul Ş. la sediul societăţii mai erau două persoane pe care martora i-a recunoscut ca fiind G.N., iar pe cea de a doua a recunoscut-o după voce, ca fiind persoana cu care a discutat prima dată la telefon şi care a întocmit comanda, respectiv O.N.

Conform înţelegerii iniţiale, inculpatul Ş.I. a emis o filă cec în alb, ştampilată şi semnată urmând ca sumele de bani să fie scrise la momentul finalizării contractului în funcţie de cantitatea de bunuri efectiv livrate.

Ulterior la data de 21 noiembrie 2006 inculpatul Ş.I. a trimis o nouă comandă, tot prin fax. La data de 27 noiembrie 2007 acesta s-a prezentat la sediul SC B.S.S. SRL, unde a semnat factura fiscală pentru marfa comandată şi a emis fila cec cu data scadentă la 18 decembrie 2006. În aceeaşi zi marfa a fost livrată la locul indicat de Ş.I.

La data de 18 decembrie 2006, când fila cec a fost introdusă pentru plată şi a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

La începutul lunii decembrie 2006 inculpatul O.N., folosindu-se de numele de M.V. a făcut o comandă prin fax, către SC D. SA Timişoara, pentru achiziţionarea unor cizme protecţie din cauciuc.

Reprezentantul SC D. SA Timişoara, martorul S.C. a luat legătura telefonic cu inculpatul O.N., înţelegându-se ca modalitate de plată emiterea unei file cec cu scadenţă la 7 zile.

În data de 07 decembrie 2006 au fost facturate mărfurile comandate şi transportate la Arad cu un autovehicul aparţinând SC D. SA, martorul S.C. însoţind marfa.

La sediul SC G.M. SRL din Arad, martorul s-a întâlnit cu inculpatul Ş.I., care s-a recomandat ca fiind patronul societăţii, acesta din urmă a semnat şi ştampilat facturile şi a emis fila cec, având termen de scadenţă la 15 decembrie 2006. Ulterior, la data de 15 decembrie 2006 când fila cec a fost introdusă la plată, aceasta a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

În cursul lunii noiembrie 2006, inculpatul Ş.I. a luat legătura cu SC A.P.C. SRL Ploieşti în vederea încheierii unui contract de colaborare pentru achiziţionarea unor bunuri.

În acest sens, la sediul SC G.M. SRL Arad s-au deplasat martorii C.T. şi R.S., care s-au întâlnit cu inculpaţii Ş.I. şi G.N. şi au semnat un contract de colaborare.

După aproximativ o săptămână cei doi martori s-au întâlnit din nou cu inculpaţii Ş.I. şi G.N., iar acesta din urmă a făcut o comandă pentru o serie de produse electronice şi electrocasnice marca „P.";. Ca modalitate de plată s-a emis o filă cec seria cu scadenţă la 30 zile. Fila cec a fost semnată şi ştampilată de inculpatul Ş.I., care a eliberat-o când a primit marfa comandată.

Ulterior, inculpatul G.N. a mai făcut două comenzi pentru produse „P.";, care au fost onorate de către SC A.P.C. SRL Ploieşti, iar plata s-a făcut prin emiterea de file cec, având ca scadenţă tot 30 zile. Comenzile au fost făcute înainte de scadenţa primei file cec emise.

La data scadenţei primei file cec aceasta a fost introdusă pentru plată, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil, acelaşi lucru petrecându-se şi cu celelalte două file cec.

În data de 20 noiembrie 2006, inculpatul B.S., folosindu-se de numele H.C. a făcut o comandă prin fax, către SC M.D. SRL Timişoara, pentru achiziţionarea a diverse bunuri (baterii chiuvetă, chiuvete, prize, întrerupătoare).

În acest sens la sediul SC G.M. din Arad s-au deplasat administratorul SC M.D. SRL Timişoara, numitul P.M.I. şi martora S.C., care s-au întâlnit cu inculpatul Ş.I. (amândoi l-au recunoscut pe acesta cu ocazia prezentării pentru recunoaştere după planşe foto), acesta a semnat factura fiscală, iar ca modalitate de plată le-a dat celor doi o filă cec cu scadenţă la 30 zile.

La începutul lunii decembrie 2006, inculpatul B.S., tot cu numele de H.C. a mai făcut o comandă prin fax. La data de 09 decembrie 2006 numitul P.M.I. şi martora S.C. s-au deplasat din nou la sediul SC G.M. Arad, unde s-au întâlnit de data aceasta cu inculpatul G.N., care a semnat pe factura de livrare, ambii l-au recunoscut pe G.N. inclusiv în sala de judecată, şi le-a dat acestora o filă cec, completată anterior de inculpatul Ş.I., având scadenţă la data de 18 decembrie 2006.

În ambele cazuri marfa a fost livrată şi descărcată la sediul SC G.M. SRL Arad.

La data scadenţei primei file cec, aceasta a fost introdusă la plată, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil, acelaşi lucru întâmplându-se şi cu cea de a doua filă cec.

În cursul lunii noiembrie 2006, inculpatul O.N., sub numele de M.V. a luat legătura telefonică cu martorul C.V., reprezentant al SC M. SRL Alba Iulia, comunicându-i acestuia că este director la SC G.M. SRL Arad şi doreşte să achiziţioneze centrale termice.

În data de 15 noiembrie 2006 inculpatul Ş.I. a trimis prin fax o comandă de centrale termice către SC M. SRL Alba Iulia.

În data de 23 noiembrie 2006 martorul C.V. s-a deplasat la sediul SC G.M. SRL Arad pentru livrarea mărfii, unde s-a întâlnit cu Ş.I. (ulterior martorul l-a recunoscut pe acesta, conform procesului-verbal de prezentare pentru recunoaştere. Acesta a semnat contractul de distribuţie şi conform înţelegerii marfa a fost achitată prin emiterea de către inculpatul Ş.I. a unei file cec, având ca termen de scadenţă 14 decembrie 2006, în valoare de 22.144,66 RON.

La data scadenţei filei cec aceasta a fost introdusă la plată, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

La începutul lunii decembrie 2006, inculpatul O.N. l-a contactat telefonic pe martorul T.M.V., acesta fiind reprezentantul SC C.P. SRL Sibiu, în vederea achiziţionării, pentru SC G.M. SRL Arad a unor centrale termice. Cu această ocazie, după stabilirea preţului de achiziţie, s-a convenit ca modalitate de plată, emiterea unor file cec cu dată scadentă.

În baza celor discutate la telefon, în data de 07 decembrie 2006 martorul T.M. s-a deplasat în Arad, la sediul SC G.M. SRL, unde s-a întâlnit cu inculpatul O.N./M.V. Ulterior martorul l-a recunoscut pe inculpat, conform procesului-verbal de prezentare pentru recunoaştere şi i-a dat acestuia factura pe care inculpatul a semnat-o şi a ştampilat-o. Totodată inculpatul O.N. i-a înmânat martorului o filă cec, care era semnată şi ştampilată de către Ş.I., iar martorul a trecut pe aceasta data scadenţei, respectiv 15 decembrie 2006.

În data de 09 decembrie 2006, inculpatul O.N. l-a contactat din nou pe martorul T.M., făcând o nouă comandă de centrale termice. În data de 11 decembrie 2006 inculpatul O.N. s-a prezentat la sediul SC C.P. SRL Sibiu şi a ridicat mărfurile comandate şi i-a dat martorului fila cec, care fusese în întregime completată şi semnată de Ş.I. Totodată inculpatul O.N. a semnat factura pentru aceste mărfuri cu numele de M.V.

La data scadenţei, prima filă cec a fost introdusă la plată, dar a fost refuzată pe motiv de lipsă disponibil, acelaşi lucru întâmplându-se şi cu cealaltă filă cec.

În data de 05 decembrie 2006 inculpatul O.N., sub numele de M.V., l-a contactat telefonic pe reprezentantul SC A.D.L. SRL din Sf. Gheorghe, respectiv pe martorul D.A., convenind cu acesta să achiziţioneze marfă de la această societate (articole de mic mobilier), iar ca modalitate de plată urma să se emită un bilet la ordin.

După ce marfa a fost dusă la Arad de un reprezentant al SC A.D.L. SRL din Sf. Gheorghe, s-a emis acel bilet la ordin, de către inculpatul Ş.I., care avea ca dată scadentă 15 decembrie 2006. La data de 18 decembrie 2006 s-a achitat numai suma de 389,96 RON din totalul de 7.212,74 RON, restul fiind refuzat pentru lipsă disponibil.

În data de 27 noiembrie 2006 inculpatul B.S., folosindu-se de numele H.C. a trimis prin fax o comandă de materiale electrice către SC R.B. SRL Timişoara. Reprezentantul acestei societăţi, respectiv martorul M.C.M., a luat legătura telefonic cu inculpatul Ş.I. şi a convenit cu acesta ca plata mărfurilor să se efectueze prin filă cec, care să fie emisă cu data de 18 decembrie 2006.

La data de 07 decembrie 2006, s-a prezentat la sediul SC R.B. SRL Timişoara, numitul S.E. (reprezentantul firmei de transport angajate de SC G.M. SRL), care a preluat marfa şi care i-a înmânat martorului M.C. o filă cec, completată şi semnată de inculpatul Ş.I. refuzată pentru lipsă disponibil.

În cursul lunii noiembrie 2006, inculpatul B.S., folosindu-se de numele de H.C., a trimis prin fax către SC A.A. SRL Baia Mare, pentru achiziţionarea unor materiale electrice.

în data de 24 noiembrie 2006 la sediul SC A.A. SRL s-a prezentat inculpatul Ş.I. şi s-a întâlnit cu reprezentantul acestei societăţi, respectiv martorul L.T. Ulterior martorul l-a recunoscut pe Ş.I., conform procesului-verbal de prezentare pentru recunoaştere. Cu această ocazie s-a încheiat un contract de colaborare între cele două societăţi, stabilindu-se printre altele ca modalitate de plată pentru mărfurile livrate, emiterea unor file cec cu o dată scadentă la 55 zile.

Tot în aceeaşi dată s-au livrat primele mărfuri, transportul fiind asigurat de inculpatul Ş.I., conform declaraţiei martorului C.V. După livrarea mărfii, inculpatul Ş.I. a completat şi semnat o filă cec, pe care i-a dat-o martorului L.T.

Ulterior, atât în cursul lunii noiembrie, cât şi în cursul lunii decembrie 2006, au mai fost livrate către SC G.M. SRL diverse mărfuri în baza convenţiei semnate.

La începutul lunii decembrie 2006 inculpatul Ş.I. a mai discutat telefonic cu martorul L.T., spunându-i acestuia că va veni la Baia Mare, pentru a plăti în numerar datoriile pe care le avea, fapt care nu s-a întâmplat.

În data de 12 februarie 2007 fila cec a fost introdusă pentru plată, întrucât martorul L.T. nu a mai putut lua legătura cu inculpatul Ş.I., dar aceasta a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

În data de 22 noiembrie 2006, inculpatul B.S., folosindu-se de numele H.C., a trimis prin fax o comandă pentru diverse produse industriale comercializate de către SC C. SA Jibou. În data de 23 noiembrie 2006 reprezentantul acestei societăţi, martorul M.G.I. a luat legătura telefonică cu B.S. şi cu Ş.I., iar în urma negocierilor s-a făcut o comandă pentru produse, iar ca modalitate de plată s-a hotărât emiterea unor file cec.

Astfel, în data de 30 noiembrie 2006, în baza celor mai sus arătate, martorul C.C. a transportat produsele la Arad, la depozitul SC G.M. SRL, unde le-a descărcat, după care a primit de la o persoană căreia nu îi poate preciza numele, o filă cec, care a fost completată şi semnată de inculpatul Ş.I., nedatată.

După primirea filei cec, martorul M.G. l-a contactat telefonic pe Ş.I., care i-a comunicat să treacă la dată ziua de 18 decembrie 2006, asigurându-l pe acesta că societatea dispune de bani în cont.

În data de 07 decembrie 2006, în baza comenzii din luna noiembrie 2006, SC C. SA a mai făcut un transport de produse către SC G.M. SRL Arad, conform declaraţiei martorului M.Ş. Tototdată martorul M.G. i-a transmis telefonic lui Ş.I. că marfa urmează a fi livrată şi să completeze o filă cec conform valorii acestor produse. După ce marfa a fost descărcată la acelaşi depozit ca prima dată, martorul M.Ş. a primit din partea unei persoane, fără a putea să precizeze cine era o filă cec, completată şi semnată de Ş.I., având ca dată scadentă tot ziua de 18 decembrie 2006.

La data stabilită filele au fost introduse pentru plată, însă acestea au fost refuzate pentru lipsă disponibil.

În cursul lunii noiembrie 2006 inculpatul Ş.I. a trimis prin fax o comandă către SC F. SA Bucureşti, pentru achiziţionarea unor aparate de aer condiţionat.

În urma discuţiilor dintre reprezentantul SC F. SA, martorul S.P. şi inculpatul Ş.I., s-a convenit ca plata produselor să fie efectuată cu file cec, acestea urmând să aibă o scadenţă la 25 zile de la livrarea mărfurilor.

Odată cu livrarea produselor comandate, Ş.I. a emis fila cec, având ca dată scadentă 15 decembrie 2006.

La data stabilită fila a fost introdusă pentru plată, însă a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

La începutul lunii decembrie 2006, martorul B.S., reprezentant al SC T. SRL Timişoara, a fost contactat telefonic de un reprezentant al SC G.M. SRL, pentru cumpărarea unor produse: instalaţii termice, climatizare, echipamente anti-incendiu.

În acest sens, în data de 04 decembrie 2006, martorul B.S. s-a deplasat la sediul SC G.M. SRL din Arad, unde s-a întâlnit cu inculpatul Ş.I., pe care l-a recunoscut din planşă fotografică şi a semnat cu acesta un contract de vânzare-cumpărare. În baza acestui contract inculpatul Ş.I. a dat martorului un avans de 4.000 RON, iar pentru diferenţa de 48.834,63 RON, reprezentând contravaloarea produselor comandate, s-a emis fila cec, având scadenţă la 15 decembrie 2006.

În datele de 07 decembrie 2006 şi 12 decembrie 2006, marfa comandată a fost livrată la Arad la depozitul SC G.M. SRL Arad de către martorul P.I., fiind preluată de către U.V.

La data de 15 decembrie 2006 fila cec a fost introdusă pentru plată, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

La începutul lunii decembrie 2006, inculpatul B.S., folosindu-se de numele de H.C. a transmis prin fax o comandă către SC P.E. SRL Baia Mare, pentru achiziţionarea unor cabluri electrice.

În data de 08 decembrie 2006 inculptul Ş.I. s-a întâlnit în Baia Mare cu reprezentantul SC P.E. SRL Baia Mare, martorul B.l., care l-a recunoscut din planşa fotografică, ocazie cu care s-a încheiat şi semnat un contract de vânzare-cumpărare, livrându-se şi marfa comandată.

Pentru plata acesteia inculpatul Ş.I. a plătit un avans de 20.000 RON, iar pentru diferenţă s-au emis două file cec cu scadenţă la 14 decembrie 2006 şi cu scadenţa la 22 decembrie 2006, pentru o sumă totală de 65.953,70 RON.

La data stabilită filele cec au fost introduse pentru plată, dar au fost refuzate pentru lipsă disponibil.

La sfârşitul lunii noiembrie 2006, inculpatul Ş.I. a transmis prin fax o comandă către SC D.R. SRL Cluj Napoca, pentru cumpărarea unor radiatoare şi microcentrale de apartament.

În urma discuţiilor telefonice ulterioare, purtate de către inculpat cu reprezentantul SC D.R. SRL Cluj Napoca, martorul P.T. s-a convenit ca plata produselor să se efectueze prin emiterea unei file cec cu scadenţă la 10 zile.

La data de 05 decembrie 2006 produsele comandate au fost livrate către SC G.M. SRL Arad prin intermediul unei firme de transport, iar Ş.I. a emis fila cec, semnată şi ştampilată.

La data scadenţei, fila a fost introdusă pentru plată, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

În data de 23 noiembrie 2006, inculpatul O.N., folosindu-se de numele M.V., a transmis prin fax o comandă către SC T. SRL Arad, pentru achiziţionarea unor centrale termice.

Această comandă a fost prezentată de reprezentantul SC T. SRL, martora M.A., administratorului societăţii, care a aprobat-o, plata urmând a fi făcută cu un avans de 10% şi emiterea unei file cec cu scadenţă la 21 zile.

În baza acestora SC G.M. SRL a plătit un avans de 3.250 RON, iar după livrarea mărfii de către SC T. SRL la depozitul SC G.M. SRL, unde avizul de însoţire a mărfii a fost semnat de U.V. cu numele de R.V., s-a emis şi fila cec, semnată şi ştampilată de Ş.I.

În cursul lunii decembrie 2006, inculpatul O.N. folosind tot numele de M.V., a mai făcut o comandă către SC T. SRL Arad pentru cumpărarea de centrale termice, aceasta fiind la rândul ei făcută în aceleaşi condiţii. În acest caz s-a emis fila cec.

La data scadenţelor filele cec au fost introduse pentru plată, dar au fost refuzate pentru lipsă disponibil.

În cursul lunii noiembrie 2006, inculpatul Ş.I. s-a prezentat la sediul SC C.A. SRL Arad, unde s-a întâlnit cu reprezentantul acestei societăţi, martorul C.R. şi a încheiat cu acesta un contract de închiriere pentru un spaţiu de depozitare situat în incinta fostelor „S. Arad";. Tot în aceeaşi zi s-a semnat şi un proces-verbal de predare a respectivei hale, acest proces-verbal fiind semnat de către inculpatul G.N., folosindu-se de numele P.G. Deşi nu s-a stipulat în contract inculpatul Ş.I. a dat martorului o filă cec, trecând pe acesta data de 15 decembrie 2006, reprezentând chiria aferentă.

La data stipulată fila cec a fost introdusă pentru plată, dar aceasta a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

Martorul C.R. i-a recunoscut pe Ş.I. şi G.N. cu ocazia prezentării pentru recunoaştere după planşe fotografice.

La începutul lunii decembrie 2006, inculpatul G.N. s-a deplasat la sediul SC Y. SRL Oradea - punct de lucru Arad - unde, folosindu-se de numele P.G., şi spunând că este reprezentantul SC G.M. SRL Arad, s-a arătat interesat de achiziţionarea mai multor sortimente de parchet laminat. Iniţial acesta a dorit să achiziţioneze o cantitate de 700 m.p. de parchet, dar întrucât în stoc nu era această cantitate iar pentru întreaga cantitate trebuia să aştepte aproximativ o săptămână a achiziţionat doar 370 m.p.

Pentru această cantitate de parchet G.N. a înmânat reprezentantului SC Y. SRL, martorul B.L.G., fila cec, scadentă la data de 15 decembrie 2006.

Transportul parchetului a fost efectuat de martorul S.G., care a dus bunurile la depozitul SC G.M. SRL Arad, unde l-a predat lui U.V.

La data de 15 decembrie 2006 fila cec a fost introdusă pentru plată, însă a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

În data de 07 decembrie 2006, martorul R.G.M. a fost contactat telefonic de conducerea SC B. SRL Cluj Napoca, comunicându-i-se că o societate din Arad, respectiv SC G.M. SRL doreşte să achiziţioneze de la aceştia membrană bituminoasă.

În acest sens martorul s-a deplasat la sediul SC G.M. SRL, unde iniţial s-a întâlnit cu inculpatul G.N. care s-a recomandat cu numele „M.";. Martorul a discutat cu acesta preţurile de vânzare, iar la un moment dat a venit şi inculpatul Ş.I. cu care a negociat modalitatea de plată şi de efectuare a transportului. S-a stabilit ca plata să fie făcută prin filă cec, transportul urmând a fi asigurat de Ş.I.

Totodată martorul R.G. a solicitat celor doi inculpaţi să întocmească o notă de comandă pe care să o trimită la sediul SC B. SRL din Cluj Napoca, pentru a li se factura marfa. Nota de comandă a fost întocmită de B.S., folosindu-se de numele H.C.

În data de 08 decembrie 2006 marfa solicitată a fost livrată, iar martorul R.G. s-a deplasat din nou la sediul SC G.M. SRL Arad, unde a primit de la inculpatul G.N. fila CEC, în valoare de 34.941,38 RON cu dată scadentă la 18 decembrie 2006.

La data precizată fila cec a fost introdusă pentru încasare, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

Martorul R.G. i-a recunoscut cu ocazia prezentării pentru recunoaştere după planşă foto pe inculpaţii Ş.I. şi G.N. ca fiind persoanele cu care a discutat la sediul SC G.M. SRL Arad.

La sfârşitul lunii noiembrie 2006, inculpatul G.N. s-a prezentat la sediul SC A.T. SRL din Arad, unde s-a interesat de posibilitatea cumpărării unor bunuri: mobilier, combină frigorifică, cuptor microunde. În acest sens a discutat cu martorul B.I. acesta comunicându-i că bunurile se pot achita prin plata unui avans, iar restul prin filă cec cu scadenţa la 10 zile.

În aceste condiţii, în data de 04 decembrie 2006 inculpatul a venit din nou la sediul SC A.T. SRL Arad, unde a plătit un avans de 2.000 euro, iar pentru restul sumei (17.235,49 RON) a completat fila cec cu scadenţă la 14 decembrie 2006. În facturile emise inculpatul G.N. a declarat că se numeşte P.G. După emiterea filei cec marfa a fost livrată.

Atât martorul B.I. cât şi martorul T.L., care a fost prezentă la discuţii, l-au recunoscut cu ocazia prezentării pentru recunoaştere după planşă foto (proces-verbal) pe G.N., ca fiind persoana care a venit la sediul SC A.T. SRL, a făcut comanda şi a emis cec-ul.

La sfârşitul lunii noiembrie 2006, inculpatul G.N., folosindu-se de numele P.G. s-a deplasat la firma SC D.R. SRL, la punctul de lucru din Timişoara, unde s-a întâlnit cu reprezentantul acestei societăţi, respectiv martorul B.M. şi s-a interesat de achiziţionarea unui utilaj. Cei doi s-au înţeles ca achitarea utilajului să fie făcută printr-un avans, iar pentru restul se va emite o filă cec.

În data de 30 noiembrie 2006 G.N. s-a prezentat din nou la punctul de lucru din Timişoara, unde a semnat cu numele de P.G. contractul de vânzare-cumpărare şi i-a dat martorei o fila cec cu scadenţă la 30 zile, în valoare de 35.162,39 RON.

În aceeaşi zi s-a efectuat şi livrarea utilajului la depozitul SC G.M. SRL din Arad, de către martorul H.D., care la rândul său s-a întâlnit cu inculpatul G.N., ulterior acesta l-a recunoscut cu ocazia prezentării pentru recunoaştere după planşă fotografică.

La data stabilită fila cec a fost introdusă la bancă pentru încasare, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

Ulterior achiziţiei acestui utilaj, inculpatul G.N. a luat legătura cu martorul C.G., care la rândul său dorise să cumpere utilajul de la SC D.R. SRL Oradea, dar a renunţat, datorită preţului prea mare (aproximativ 9.000 euro) şi i-a propus să-l cumpere contra sumei de 5.000 euro, fapt ce s-a şi întâmplat, martorul ridicând utilajul de la depozitul SC G.M. SRL Arad, unde i-a dat banii inculpatului G.N. Martorul C.G. l-a recunoscut ulterior cu ocazia prezentării pentru recunoaştere după planşă fotografică şi în sala de judecată pe G.N.

Utilajul cumpărat de la SC D.R. SRL a fost găsit la martorul C.G. căruia i-a fost lăsat în custodie până la finalizarea cauzei (proces-verbal de lăsare în custodie).

La începutul lunii decembrie 2006, inculpatul G.N., folosindu-se de numele P.G. s-a deplasat la punctul de lucru din Timişoara al SC A.L. SRL Bucureşti, unde s-a întâlnit cu reprezentanţii acestei societăţi, respectiv martorii P.E. şi N.F. Acesta s-a interesat de achiziţionarea mai multor obiecte de iluminat, aceştia înţelegându-se ca marfa achiziţionată să fie achitată prin plata unui avans şi emiterea unei file cec cu scadenţa la 20 zile pentru restul sumei.

În data de 09 decembrie 2006 inculpatul G.N. a achitat un avans de 2.000 RON. Tot în aceeaşi zi a fost facturată marfa şi transportată parţial la depozitul SC G.M. SRL din Arad, de către martorul N.F. Aici acesta s-a întâlnit cu inculpatul G.N. care i-a înmânat fila cec cu o valoare de 32.000 RON, cei doi înţelegându-se şi cu privire la celelalte tranşe rămase de livrat din marfă. În data de 11 decembrie 2006 trebuia făcută ultima livrare, dar care nu s-a mai făcut, întrucât martorul nu l-a mai găsit pe G.N.

La data scadenţei filei cec aceasta a fost introdusă la bancă pentru încasare, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

Martorul N.F. l-a recunoscut ulterior, cu ocazia prezentării pentru recunoaştere după planşă fotografică pe inculpatul G.N.

La începutul lunii decembrie 2006, acelaşi inculpat, G.N., s-a prezentat la magazinul aparţinând SC M.A. SRL Arad, unde s-a interesat de achiziţionarea unor piese de mobilier, vorbind în acest sens cu martorul Ţ.S.I., lăsând la plecare un număr de telefon pentru contacte ulterioare, martorul Ţ.S. l-a recunoscut pe G.N. cu ocazia prezentării pentru recunoaştere după planşă fotografică.

În urma acestor discuţii, în data de 08 decembrie 2006 s-a prezentat la magazin inculpatul Ş.I. care a luat legătura cu reprezentantul SC M.A. SRL Arad, respectiv partea vătămată Ş.M. Inculpatul Ş.I. a făcut o comandă pentru cumpărarea mai multor piese de mobilier, iar pentru plată a emis fila cec, în valoare de 11.726,26 RON, având termen de scadenţă la 18 decembrie 2006.

Marfa cumpărată a fost transportată la depozitul SC G.M. SRL Arad de către martorul C.A., unde a fost preluată de U.V.

La data de 18 decembrie 2006 fila cec a fost introdusă pentru încasare, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

În cursul lunii noiembrie 2006, inculpatul Ş.I. l-a contactat telefonic pe reprezentantul SC B. SA Galaţi, respectiv martorul I.N. şi i-a comunicat că doreşte să achiziţioneze mai multe uşi de interior şi dacă se poate, să le achite prin filă cec. La acceptul martorului, inculpatul a trimis în data de 17 noiembrie 2006 un fax cu comandă pentru uşi.

La data de 07 decembrie 2006 marfa a fost facturată şi transportată de către martorii l.S. şi l.A. la depozitul SC G.M. SRL Arad. Aici cei doi au primit de la Ş.I. fila cec cu o valoare de 11.845,85 RON cu o scadenţă la 25 zile.

La data stipulată fila a fost introdusă pentru plată, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

În data de 11 decembrie 2006, inculpatul Ş.I. împreună cu o altă persoană, care nu a putut fi identificată, s-a prezentat la magazinul din Arad al SC S. SRL Arad, unde a discutat cu reprezentantul acestei societăţi, martorul G.R.V., despre posibilitatea de a achiziţiona piese de mobilier. Cei doi s-au înţeles ca modalitate de plată să fie emisă o filă cec cu scadenţă la 10 zile.

În urma discuţiilor s-a întocmit o factură în valoare de 17.887,00 RON, pentru care Ş.I. a lăsat fila cec, marfa fiind transportată la depozitul SC G.M. SRL Arad. Ulterior martorul G.R. l-a recunoscut pe Ş.I. cu ocazia prezentării pentru recunoaştere după planşa fotografică.

La data stabilită fila cec a fost introdusă pentru plată, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

În cursul lunii decembrie 2006, inculpatul G.N., folosindu-se de numele P.G., l-a contactat telefonic pe reprezentantul SC B.C. SRL Arad, respectiv martorul D.A. arătându-se interesat de achiziţionarea de tehnică de calcul pentru SC G.M. SRL Arad. În urma discuţiilor s-a convenit ca plata să se efectueze cu filă cec cu o dată scadentă ulterioară.

Bunurile au fost livrate de martorul L.M., care s-a deplasat la sediul SC G.M. SRL din Arad, unde i-a fost înmânată filă cec în valoare de 10.331,10 RON.

La data scadentă fila a fost introdusă pentru plată, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

Ulterior constatării celor arătate la punctele anterioare s-a solicitat Gărzii Financiare Arad, efectuarea unor verificări cu privire la actele contabile ale SC G.M. SRL Arad.

În acest sens s-au întocmit notele de constatare din 04 iulie 2007 şi din 12 septembrie 2007, înregistrate la Garda Financiară Arad, constatându-se că inculpatul Ş.I., în calitate de administrator la SC G.M. SRL Arad nu a înregistrat în actele contabile ale societăţii mărfurile aflate pe stoc şi preluate cu ocazia cesionării societăţii de la martorul C.G., mărfuri în valoare de 223.544,14 RON şi care nu au mai fost găsite la efectuarea controlului. În acest sens s-a prejudiciat bugetul statului cu suma de 47.709 RON, din care 9.622 RON impozit pe profit şi 38.087 RON TVA. Totodată inculpatul Ş.I. a achiziţionat pentru SC G.M. SRL Arad, de la diverşi furnizori, mărfuri în valoare totală de 1.054.262,35 RON, pentru plata cărora a emis file cec fără acoperire şi deşi mărfurile nu au mai fost găsite cu ocazia controlului, deci au fost înstrăinate, toate aceste operaţiuni nu se regăsesc în actele contabile ale societăţii. Astfel s-a cauzat un prejudiciu bugetului statului în valoare de 62.053 RON, din care 33.686 RON TVA şi 28.367 RON impozit pe profit.

Instanţa de fond a apreciat că faptele inculpaţilor constituie elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, motiv pentru care a dispus condamnarea acestora la pedepse cu inchisoarea.

Împotriva sentinţei Tribunalului Arad au declarat apel inculpaţii P.I., B.S., O.N., C.I., Ş.I., G.N. şi F.I.V.

Inculpatul P.I. a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate pe motiv că aceasta nu este motivată cu privire la soluţia de condamnare. Acesta a mai susţinut că în mod greşit s-a reţinut în sarcina sa infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, întrucât nu a avut nici un moment reprezentarea că participă la o activitate infracţională. Activitatea s-a rezumat la faptul că a încercat să vândă membrane bituminoase unei firme din Oneşti care i-au fost încredinţate de către administratorul SC G.M. Arad spre valorificare, astfel că în sarcina sa s-ar putea reţine cel mult o participare sub forma complicităţii privind transportul acestor membrane însă contravaloarea acesteia nu se încadrează în limitele unui prejudiciu deosebit de grav ceea ce ar presupune o schimbare de încadrare juridică a infracţiunii de înşelăciune.

Un alt motiv de apel s-a referit la greşita reţinere a stării de recidivă a inculpatului deşi prin sentinţa penală nr. 754/2009 Judecătoria Oneşti a constatat reabilitarea sa de drept cu privire la pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 509/2009 a Judecătoriei Oneşti.

Inculpatul G.N. a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate pe motiv că nu a comis faptele reţinute în sarcina sa, întrucât el nu a aderat la un grup infracţional iar instanţa nu a reţinut faptul că el s-a aflat la Arad pentru a desfăşura o activitate de prestări de serviciu în calitate de şofer la SC G. SRL Arad şi nu a negociat contractele cu părţile vătămate, nu le-a indus în eroare pe acestea şi nu a semnat nici o factură.

Acesta a mai arătat că pe majoritatea inculpaţilor i-a cunoscut la Arad unde a ajuns în calitate de şofer al inculpatului C.I. şi nu avea cum să participe la constituirea unui grup infracţional.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei având în vedere sinceritatea dovedită pe parcursul procesului penal.

Inculpatul F.I.V. a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie pe motiv că hotărârea nu este motivată, întrucât nu se precizează în ce constă participarea inculpatului la săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

S-a mai arătat că soluţia de condamnare nu se justifică raportat la probele administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti şi a urmăririi penale, astfel că se impunea achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni, lipsind latura obiectivă şi subiectivă a acestei infracţiuni şi achitarea pentru infracţiunea de înşelăciune întrucât nu a comis această faptă. S-a considerat că declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale nu au valoare probatorie întrucât unii şi-au retras declaraţiile în faţa instanţei de judecată (G.N. şi D.N.), iar alţii nu prezintă credibilitate având un comportament bizar în faţa instanţei de judecată, modificându-şi declaraţia dată în cursul urmăririi penale (M.C.).

Cu privire la bunurile găsite la locuinţa sa, se arată că nu s-a dovedit că acestea provin din bunurile achiziţionate de SC G.M. SRL. Pentru o parte din bunurile găsite inculpatul a depus documente justificative, constând în facturi şi avizele de expediere a mărfii, emise de SC P.C.C. SRL Arad, pe care instanţa le-a ignorat precum şi declaraţiile unor martori din care rezultă că locuinţa în care s-a mutat era finalizată şi făcea inutilă achiziţionarea unor bunuri.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în forma continuată în forma autoratului s-a arătat că din starea de fapt descrisă nu se regăseşte pretinsa activitate infracţională a inculpatului astfel că inculpatul nu a săvârşit nici un act de executare care să realizeze latura obiectivă a infracţiunii de înşelăciune iar fără executarea nemijlocită a acţiunii din partea autorului, nu se poate vorbi de săvârşirea infracţiunii, fiindcă nu se poate realiza conţinutul acesteia.

Inculpatul O.N. a criticat sentinţa pentru netemeinicie motivând că nu avut nici un moment reprezentarea faptului că participat la o activitate infracţională.

S-a arătat că a venit la Arad, la recomandarea unui prieten care i-a făcut cunoştinţă cu o persoană, care s-a recomandat că este reprezentant al SC G.M. SRL Arad şi care l-a angajat la această societate ca manipulant marfă, desfăşurând activităţi de încărcare şi descărcare, timp în care a fost cazat într-un apartament situat în apropierea magazinului unde îşi desfăşura activitatea şi nu s-a demonstrat că el a întocmit pe calculator sau prin fax, comenzi, facturi sau alte asemenea înscrisuri, dimpotrivă s-a dovedit că acestea au fost întocmite de inculpaţii B. şi Ş. care au folosit numele fals de H. Martorii audiaţi au declarat că nu îl cunosc pe inculpat, instanţa făcând o confuzie gravă, reţinând că el, folosind o identitate falsă a întocmit facturi în numele societăţii.

S-a mai susţinut că instanţa l-a condamnat în mod greşit pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave deşi a avut în vedere că a participat la înşelarea doar a 6 societăţi comerciale, astfel că nu se poate reţine crearea unui prejudiciu atât de mare care să se circumscrie noţiunii de prejudiciu deosebit de grav.

Inculpatul Ş.I. nu a motivat apelul în scris însă pe cale orală apărătorul din oficiu a solicitat să se aibă în vedere la reindividualizarea pedepsei poziţia procesuală a inculpatului care a recunoscut faptele, nu are antecedente penale şi nu s-a sustras de la judecarea cauzei fiind plecat la muncă în Italia.

Inculpatul B.S. nu a motivat în scris apelul fiind susţinut oral de către apărătorul din oficiu care a solicitat achitarea inculpatului nefiind dovedită vinovăţia sa.

Inculpatul C.I. nu a motivat în scris apelul, fiind de asemenea susţinut oral de către apărătorul său ales care a solicitat achitarea inculpatului pentru ambele infracţiuni, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunilor atât sub aspectul laturii obiective cât şi subiective.

Prin decizia penală nr. 49 din 9 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.I., B.S., O.N., C.I., Ş.I., G.N., F.I.V. împotriva sentinţei penale nr. 19/2010 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4656/108/2007.

În baza art. 381 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului Ş.I. şi dedusă în continuare din pedeapsă durata arestării preventive din data de 11 noiembrie 2010 la zi.

Inculpaţii au fost obligaţi fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reţinut că activitatea infracţională descrisă în actul de acuzare şi vinovăţia inculpaţilor sunt dovedite cu probele administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti.

În cursul urmăririi penale inculpatul G.N. a declarat că în cursul lunii noiembrie 2006 a fost solicitat de către inculpatul C.I., poreclit „D."; să-l însoţească în calitate de şofer la Arad pentru a discuta cu un bărbat despre care ulterior a aflat că este inculpatul F. şi care locuia în Arad în cartierul G.

Inculpatul C. i-a povestit inculpatului G. că F. i-a propus să ia două firme din Arad pentru a face afaceri, iar el să fie şoferul lor pentru a-i însoţi prin ţară. Ulterior s-a deplasat cu aceştia prin mai multe localităţi din ţară, respectiv Oradea, Braşov, Cluj, Vâlcea, iar în Bucureşti C. s-a întâlnit cu un prieten de-al său poreclit „C."; cu care s-a reîntâlnit ulterior la Arad fiind cazat la aceiaşi pensiune împreună cu „D.";. La Arad „D."; s-a mai întâlnit cu inculpatul F. şi au plecat împreună cu o maşină marca B. de culoare neagră pentru a-i arăta ceva şi s-au întors după 30 de minute.

Acelaşi inculpat a mai relatat despre modalitatea în care au acţionat toţi inculpaţii respectiv că se întâlneau la sediul firmei SC G.M. SRL unde vorbeau la telefon şi se purtau de către inculpaţi negocieri cu diferite firme. Pentru a se putea comunica mai uşor, inculpatul Ş. a făcut mai multe abonamente la O. şi telefoanele au fost împărţite: unul la D., unul la Ş., unul la N. de la Iaşi, unul la F. şi unul la C. N. de la Iaşi, care s-a dovedit a fi inculpatul O.V., se prezenta clienţilor ca fiind M.V., C. care s-a dovedit că este inculpatul B.S., se recomanda cu numele de H.C., iar inculpatul G.N. cu numele de P.V. De redactarea pe calculator se ocupa P., care s-a dovedit a fi inculpatul P.I. care era un bun cunoscător al calculatorului şi al navigării pe internet. De obicei comenzile erau semnate de şi ştampilate de inculpatul Ş.I., iar „P.";, „N. de la Iaşi"; şi „C."; le trimeteau prin fax. De găsirea depozitului s-a ocupat inculpatul Ş., acesta deplasându-se la mai multe firme din ţară însoţit de „B."; la care a fost trimis de către C., P. şi cu acceptul lui „D.";.

Inculpatul a mai declarat că l-a însoţit şi el pe inculpatul Ş. la diferite firme, pentru achiziţionarea mărfurilor. La Timişoara a fost trimis de F. care vorbise anterior cu D. şi cu inculpatul Ş., care văzuse la firma A.L. mai multe lustre şi corpuri de iluminat care-l interesau. Susţine că F. şi cu D. au luat nişte cataloage de la magazin şi apoi l-au chemat acasă şi i-au arătat de care modele avea nevoie şi ce cantitate. La acest magazin s-a folosit de numele de P.G., fapt sugerat de către ceilalţi din firmă. Tot F. i-a indicat şi o altă firmă din Timişoara de unde a comandat un utilaj de pantofi care a fost livrat la depozitul firmei din Arad. Tot trimis de inc. F., dar împreună cu acesta şi cu inc. Ş. au fost la un magazin de mobilă situat la câteva sute de metri de depozitul societăţii firmei, în numele căruia acţionau, a solicitat produsele pe care inc. F. i le-a arătat. Aceste bunuri au fost livrate la depozit unde inculpatul F. venea seara şi îşi alegea ce dorea, fiind şi el prezent împreună cu D. şi C. o dată când inc. F. şi-a ales un aparat de aer condiţionat şi o centrală termică. Mai susţine că a fost acasă la inc. F. unde a văzut mobila cumpărată de la magazinul de lângă depozit iar la un moment dat inc. F. a trimis o D.P. cu doi băieţi să încarce pentru el mai multe produse: burghie, lopeţi, betonieră, lămpi, becuri, var, vopsele.

De asemenea C., D., P., N. de la Iaşi i-au chemat pe nişte cunoscuţi de-i lor pentru a încărca din marfă şi le-u dat diferite sume de bani. Banii erau adunaţi de N. de la Iaşi şi se stabilea de D. cum se împart banii. Pentru marfa care pleca din depozit se întocmeau de către P. şi C., Ş.I., posibil şi de către N. de la Iaşi, avize de însoţire a mărfii.

Inculpatul a mai relatat că după, ce el a plecat de la firmă a fost căutat de B. din partea lui D. şi care i-a spus că după plecarea sa la firmă a mai rămas N. de la Iaşi, P. şi posibil D. şi F. Acesta i-a mai spus că F. şi N. au fost la firmă şi au luat toată aparatura electronică marca P. care mai era acolo fapt ce l-a nemulţumit pe D. O parte din bunuri care au mai rămas la firmă au fost transportate de N. de la Iaşi şi D., iar o parte de către C.

D. i-a trimis inculpatului, prin B., o combină muzicală P., un uscător de păr, un aspirator în contul banilor ce trebuia să-i primească pentru perioada în care a lucrat pentru firma SC G.M. SRL.

În confruntarea care a avut loc, în cursul urmăririi penale, între inc. P. şi inc. G.N. acesta din urmă a relatat, de asemenea, că inc. P. venea frecvent pe la firmă, însoţit de inc. B.S., vorbeau la telefon cu diferite firme din ţară, inc. B. dicta şi inc. P. scria pe calculator şi trimitea comenzi pentru marfă.

Cu acelaşi prilej inc. G. a mai arătat că inc. B. se folosea de numele de H.C. în negocierile de pe telefon şi de asemenea contacta telefonic mai multe cunoştinţe la care vindea mărfurile achiziţionate de SC G.M. SRL. S-a mai arătat că ultimii care au plecat de la firmă pentru a-şi împărţi marfa au fost inc. B., Ş., C., F. şi O. şi că el şi P. au fost folosiţi de Ş., B. şi C. pentru comiterea infracţiunilor.

Martorul U.V. a declarat că a fost contactat de inculpatul C.I. şi a fost de acord să lucreze la depozitul firmei SC G.M. SRL şi aici i-a cunoscut pe inculpaţii O.N., G.N., Ş.I. care veneau, cu diferite atribuţii pe la depozit şi pe inc. P.I. pe care l-a recunoscut din planşele foto pentru că locuia la aceiaşi pensiune cu el şi despre care i s-a spus de către inc. Ş. că lucrează şi el la aceiaşi firmă.

Declaraţiile inc. G.N. şi martorului U.V. se coroborează cu declaraţia martorului M.C. care a declarat că inc. F.V. a fost vizitat acasă de inc. G.N. şi de D., ambii din Constanţa şi care au discutat de achiziţionarea unei firme şi de găsirea unei persoane care să o preia şi să lucreze în beneficiul acestora.

După găsirea şi achiziţionarea firmei SC G.M. SRL Arad, care avea un magazin pe Calea A.V. din Arad, s-au prezenta şi ceilalţi inculpaţi respectiv inc. Ş. care era patronul firmei, P. şi N. din Constanţa şi N. de la Iaşi şi D. care au fost cazaţi la diferite pensiuni din Arad.

Şi acest martor a declarat că avea informaţii despre modalitatea în care inculpaţii acţionau pentru înşelarea părţilor vătămate.

Astfel inc. Ş. a făcut mai multe abonamente la telefoane mobile care au fost împărţite la N. de la Iaşi, N. de la Constanţa, D., C. şi F. şi că unul dintre principalii clienţi şi beneficiari ai bunurilor achiziţionate de firmă era inc. F. care ţinea legătura cu telefonic cu N. de la Constanţa şi cu D. pentru a le spune ce fel de mărfuri doreşte şi în ce cantităţi.

S-a mai arătat că N. de la Iaşi şi P. lucrau pe un laptop şi aveau un catalog cu diferite firme care comercializau produse electrocasnice şi electronice şi sunau la aceste firme, redactau comenzi şi le trimiteau prin fax . Inc. Ş. mergea prin ţară pe la diferite firme pentru a face comenzi fiind însoţit şi de C.

Acest martor a fost audiat şi în faţa instanţei de judecată şi a declarat că îşi menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale şi că ceea ce s-a consemnat corespunde adevărului.

Prin urmare din declaraţiile menţionate mai sus rezultă fără nici un dubiu implicarea inculpaţilor în activitatea infracţională descrisă în actul de acuzare respectiv că în perioada noiembrie 2006 şi până la jumătatea lunii decembrie inculpaţii P.I., B.S., O.N., C.I. Ş.I., G.N. şi F.I.V. s-au constituit, aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat în scopul de induce în eroare societăţi comerciale cu ocazia comandării, livrării, ridicării, transportării şi depozitării de bunuri şi mărfuri, folosind drept paravan firma SC G.M. SRL Arad.

Potrivit declaraţiilor inc. G.N. şi a martorului M.C. iniţiatorii grupului au fost inc. F.I.V. şi inc. C.I. care au identificat SC G.M. SRL Arad şi pe care ulterior au şi cumpărat-o.

După achiziţionarea acestei firme inculpaţii au făcut comenzi, în maniera arătată, folosindu-se şi de nume false cu excepţia patronului S.I., întrucât datele de identificare puteau fi verificate de partenerii de afaceri la ORC, finanţe, bănci etc.

Bunurile achiziţionate au fost valorificate ulterior prin vânzarea către alte persoane la preţuri mult mai mici decât cele cu care au fost cumpărate iar pentru achiziţionarea acestor mărfuri au fost emise CEC-uri fără acoperire, iar la introducerea acestora la plată toţi inculpaţi au fost plecaţi de la firmă încercând să evite tragerea lor la o eventuală răspundere penală.

În ce priveşte modalitatea concretă în care s-a acţionat în legătură cu înşelarea celor 26 de societăţi comerciale sunt de reţinut declaraţiile reprezentanţilor acestor societăţi comerciale care au i-au recunoscut pe unii dintre inculpaţi precum şi actele depuse respectiv comenzile trimise prin fax cu numele false folosite de inculpaţi.

În ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, Curtea a apreciat că instanţa de fond a reţinut în sarcina inculpaţilor, atât infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cât şi iniţiere, constituire şi aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, apreciind în mod întemeiat, că toţi inculpaţi au săvârşit infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave sub forma coautoratului ceea ce rezultă din modul în care fiecare a acţionat în scopul de înşela părţile vătămate.

Chiar dacă inculpatul Ş.I. a participat în mod nemijlocit la încheierea contractelor cu firmele înşelate şi la emiterea CEC-urilor fără acoperire în aceiaşi măsură au participat şi ceilalţi inculpaţi la atingerea acestui scop participând în mod elaborat la achiziţionarea SC G.M. SRL Arad la emiterea comenzilor false, la achiziţionarea mărfurilor, la împărţirea acestora sau a banilor obţinuţi, astfel că sub aspectul laturii subiective toţi inculpaţii au acţionat în scopul înşelării părţilor vătămate. Având în vedere modul în care au acţionat toţii inculpaţii nu se poate face o diferenţiere a participaţiei acestora în funcţie prejudiciile concrete cauzate fiecărei părţi vătămate cu consecinţa încadrării juridice a faptelor pentru fiecare inculpat în funcţie de valoarea prejudiciului la care şi-a adus aportul fiecare.

În ce priveşte motivul de apel invocat de inculpatul respectiv că nu este recidivist, întrucât a fost reabilitat prin sentinţa penală nr. 754/2009 de către Judecătoria Oneşti cu privire la pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 509/2009 Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat starea de recidivă a inculpatului .

Respectiv la susţinerea inculpatului F.I.V. precum că a dovedit că mărfurile găsite la domiciliul său au fost cumpărate cu acte de la o altă firmă se constată că, aşa cum s-a arătat din probele menţionate mai sus, implicarea inculpatului în activitatea infracţională şi mai ales preocuparea sa de a-şi însuşi din bunurile aduse la depozit, prin înşelarea părţilor vătămate, a fost dovedită astfel că este lipsit de relevanţă că pentru anumite bunuri care s-au găsit la locuinţa sa a prezentat anumite acte justificative.

Din fişa de cazier a inculpatului rezultă că inculpatul P.I. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, sub supraveghere, conform prev. art. 86¹C. pen., prin sentinţa penală nr. 509/2002, pronunţată de Judecătoria Oneşti şi rămasă definitivă la data de 09 iulie 2002.

Din actele de la dosar se constată că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost descoperite la data de 27 decembrie 2006, deci în cadrul termenului de încercare prev. de art. 86² C. pen., astfel că în speţă sunt incidente prev. art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 şi 84 C. pen.

Raportat la data comiterii infracţiunii din prezenta cauză Curtea a apreciat că inculpatul este recidivist şi în mod legal instanţa de fond a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare.

Respectiv la susţinerea inculpatului F.I.V., precum că a dovedit că mărfurile găsite la domiciliul său au fost cumpărate cu acte de la o altă firmă Curtea a constatat implicarea inculpatului în activitatea infracţională şi mai ales preocuparea sa de a-şi însuşi din bunurile aduse la depozit, prin înşelarea părţilor vătămate, fiind lipsit de relevanţă faptul că pentru anumite bunuri care s-au găsit la locuinţa sa a prezentat anumite acte justificative.

În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor Curtea a constatat că instanţa de fond a ţinut seama de toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) având în vedere pericolul social al infracţiunilor, modalitatea şi circumstanţele în care au fost comise faptele precum şi prejudiciile cauzate părţilor vătămate.

Chiar dacă inculpatul G.N. a recunoscut faptele şi a ajutat la identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi inculpaţi, în cursul cercetării judecătoreşti a revenit, fără nici o justificare, asupra declaraţiilor iniţiale situaţie în care s-a apreciat că el nu poate beneficia de nici un act de clemenţă din partea instanţei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii Ş.I., O.N., P.I., C.I., G.N., B.S. şi F.I.V., fiecare solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate pentru motivele care au fost deja expuse în încheierea de amânare a pronunţării astfel că acestea nu vor mai fi preluate, încheierea din 17 ianuarie 20121 făcând parte integrantă din prezenta decizie.

Examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate Înalta Curte constată că acestea nu sunt fondate pentru următoarele considerente:

Analizând cu prioritate motivele de recurs care se circumscriu unor cazuri de casare care, în situaţia în care ar fi incidente ar conduce la casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, Înalta Curte arată că potrivit dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate, ceea ce presupune îndatorirea acesteia de a răspunde cu argumente la fiecare dintre criticile şi apărările formulate, în vederea garantării intereselor legitime ale părţilor în proces şi respectării caracterului echitabil al procedurii judiciare în care acestea sunt implicate.

Noţiunea de proces echitabil presupune ca instanţele să examineze efectiv problemele esenţiale şi argumentele decisive pentru soluţionarea cauzei, să indice în mod clar motivele pe care îşi întemeiază hotărârile deoarece numai în acest mod instanţa de control judiciar poate realiza o analiză completă a legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate.

În cauză se observă că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au făcut o analiză amplă şi temeinică a probelor administrate în cauză. În urma vastului probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală cât şi la prima instanţă, Tribunalul a reţinut corect starea de fapt, încadrarea juridică a faptelor, precum şi vinovăţia inculpaţilor, aplicându-le acestora pedepse cu închisoarea fie cu executare efectivă fie cu suspendarea sub supraveghere, argumentând pentru fiecare inculpat modalitatea de executare stabilită. Instanţa de apel, independent de instanţa de fond, a procedat la un examen propriu al situaţiei de fapt deduse judecăţii, analizând criticile şi apărările fiecărui inculpat.

Nu se poate reţine critica inculpaţilor C.I. şi P.I. potrivit căreia instanţele de fond şi apel nu au precizat care sunt actele materiale care dovedesc implicarea lor în activitatea infracţională reţinută în sarcina lor.

Cu privire la acest aspect Înalta Curte constată că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au prezentat detaliat activitatea infracţională a fiecărui inculpat.

Cât priveşte critica inculpatului C.I. referitoare la faptul că instanţa de apel trebuia să analizeze nex-umul cauzal în dovedirea infracţiunii de înşelăciune, Înalta Curte o constată neîntemeiată.

Nex-umul cauzal al infracţiunii de înşelăciune reprezintă de fapt legătura de cauzalitate între elementul material - acţiunea de amăgire - şi paguba produsa (urmarea imediată). Or instanţele anterioare au analizat cu precădere acest aspect esenţial în vederea stabilirii situaţiei de fapt, a încadrării juridice a faptelor şi a vinovăţiei inculpaţilor.

Infracţiunea de înşelăciune este îndreptată contra patrimoniului, astfel încât diminuarea patrimoniului victimei trebuie să fie anticipată de către persoana acuzată, iar conduita persoanei acuzate adaptată acestui scop.

Inculpaţii de la bun început, în realizarea rezoluţiei infracţionale au acţionat organizat urmărind să câştige încrederea societăţilor cu care aveau legături comerciale, pentru ca mai apoi, după primirea mărfurilor comandate, să-şi înşele partenerii contractuali emiţându-le cec-uri fără acoperire, întrucât cunoşteau de la început că nu exista provizia necesară în conturile bancare.

Cercetarea judecătorească a clarificat pe deplin modul în care au acţionat inculpaţii în realizarea activităţii infracţionale.

Intenţia ca element subiectiv al infracţiunii de înşelăciune presupune atitudinea subiectivă în raport de care se poate reproşa conduita persoanei acuzate. Răspunderea penală intervine deoarece persoana acuzată şi-a folosit capacitatea de înţelegere şi prevedere a faptelor în scopul unui rezultat fraudulos. În cazul intenţiei, atingerea rezultatului fraudulos este chiar sursa actului de conduită. Criteriile de evaluare a vinovăţiei decurg aşadar din comportamentul exterior al persoanei acuzate, de natură să clarifice sensul şi scopul acţiunilor întreprinse de aceasta. Motivaţia actului de conduită este reflectată de modul în care persoana a acţionat.

Împrejurarea că hotărârea instanţei de apel nu este detaliată cu privire la fiecare aspect invocat de către fiecare dintre inculpaţi nu este de natură a duce la desfiinţarea deciziei recurate atât timp cât problemele esenţiale supuse analizei instanţei de apel au fost examinate în mod real, în considerentele hotărârii fiind expuse argumentele care au condus la pronunţarea acesteia, nefiind astfel încălcate dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind caracterul echitabil al procesului.

Astfel că în prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. invocat de inculpaţii C.I. şi F.V., Înalta Curte constată că se susţine faptul că s-a solicitat efectuarea unei expertize financiar contabile menite să stabilească pe deplin dacă în cauză s-a produs un prejudiciu şi care este valoarea acestuia. Cu alte cuvinte nu a fost efectuată o cercetare judecătorească care să conducă la concluzia pertinentă că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Analizând hotărârile atacate Înalta Curte constată că toate cererile în probaţiune formulate de inculpaţi au fost fie admise fie respinse motivat, neexistând dovada că instanţa a omis să se pronunţe asupra unei cereri esenţiale şi care ar fi putut dovedi nevinovăţia inculpaţilor.

În ceea ce priveşte cererile de achitare formulate de inculpaţii O.N., G.N., B.S. şi F.V., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare. Acest text de lege este incident numai dacă situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de apel este în vădită contradicţie cu ceea ce rezultă din probele administrate. Pentru a constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie evidentă şi esenţială, adică să aibă o influenţă determinantă asupra soluţiei. Existenţa erorii nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate ci numai dintr-o discordanţă evidentă dintre starea de fapt reţinută şi conţinutul real al probelor.

În speţă Înalta Curte nu a identificat în cadrul situaţiei de fapt reţinute, nici un aspect esenţial stabilit de instanţele anterioare şi care să vină în contradicţie evidentă cu ceea ce rezultă din probatoriul administrat sau între actele dosarului şi considerentele hotărârilor atacate cu privire la săvârşirea infracţiunilor de către inculpaţi.

Din contră toate probele administrate în dosar confirmă pe deplin situaţia de fapt reţinută de instanţele anterioare, iar aprecierile şi concluziile inculpaţilor tind la o reinterpretare şi reapreciere a probelor administrate, ceea ce este în contradicţie cu dispoziţiile art. 385° pct. 18 C. proc. pen.

Referitor la proporţionalitatea pedepselor cu închisoarea aplicate inculpaţilor, aspect în legătură cu care au formulat critici, în principal, inculpatul Ş.I. şi în subsidiar, inculpaţii O.N., B.S. şi G.N. Înalta Curte apreciază că au fost respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar faţă de circumstanţele reale ale comiterii faptelor penale şi circumstanţele personale ale fiecărui inculpat, cuantumul sancţiunilor penale aplicate a fost corect individualizat fiind proporţional cu gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor săvârşite contribuind la realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Astfel că nu este incident în speţă nici cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Aşa fiind Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Ş.I., O.N., P.I., C.I., G.N., B.S. şi F.I.V. împotriva deciziei penale nr. 49 din 09 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara.

Deduce durata arestării preventive de la 11 noiembrie 2010 la zi pentru inculpatul Ş.I.

Obligă recurenţii inculpaţi S.I., O.N., G.N. şi B.S. la plata sumei de câte 3.800 RON, din care onorariile părţile pentru avocaţii din oficiu, în sumă de câte 2.800 RON se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi P.I., C.I. şi F.I.V. la plata sumei de câte 1.700 RON, din care onorariile părţile pentru avocaţii din oficiu, în sumă de câte 700 RON se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2012.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 2844/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2885/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

ICCJ. Decizia nr. 288/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 288/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs