ICCJ. Decizia nr. 294/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 294/2012

Dosar nr. 1302.5/30/2010*

Şedinţa publică din 31 ianuarie 2012

Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată următoarele;

Prin Sentinţa penală nr. 84 din 17 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 1302.5/30/2010, în baza art. 334 C. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., săvârşită de inculpaţii A.R.M. şi F.D.

În baza art. 334 C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din rechizitoriu din art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârşită de inculpaţii B.C.C., B.A.S., M.P., P.I., M.E.A., B.D.B., A.R.M., F.D., A.Ş.I., Ş.S., P.A., M.P.D., E.M.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 săvârşită de inculpatul B.G.B. în infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârşită de inculpaţii B.C.C., B.A.S., M.P., P.I., M.E.A., B.D.B., A.R.M., F.D., A.Ş.I., Ş.S., P.A., M.P.D., E.M.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 săvârşită de inculpatul B.G.B. (doar cu referire la această infracţiune, celelalte încadrări rămânând neschimbate, astfel cum au fost reţinute în rechizitoriu).

În baza art. 334 C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din rechizitoriu din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar apoi în infracţiunea prevăzută de art. 221 C. pen. săvârşită de inculpata Ş.L.G. (doar cu referire la această infracţiune, celelalte încadrări rămânând neschimbate, astfel cum au fost reţinute în rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.C.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, privind săvârşirea infracţiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, privind săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat acelaşi inculpatul la: 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

- 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, prevăzut de art. 57 C. pen., în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 21 ianuarie 2010 la zi.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 150 euro.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi consemnate în procesul-verbal de percheziţie din data de 09 septembrie 2009, precum şi orice alte bunuri aparţinând inculpatului, ridicate de la acesta şi neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.A.S., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, privind săvârşirea infracţiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, privind săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat acelaşi inculpat la, 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la, 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 21 ianuarie 2010 la zi.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.000 euro.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.P., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, privind săvârşirea infracţiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat acelaşi inculpatul la: 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 19 ianuarie 2011 la zi.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.000 euro.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.I. la: 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la: 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate pentru pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 731/2005 a Tribunalului Timiş, definitivă prin Dosarul penal nr. 5033/2007 a ICCJ şi s-a dispus executarea acestei pedepse alăturat de cea stabilită în prezenta cauză, în total: 8 ani închisoare, cu executare în regim de deţinere, prev. de art. 57 C. pen., în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 6.400 euro.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi consemnate în procesele-verbale de percheziţie din data de 09 septembrie 2009, precum şi orice alte bunuri aparţinând inculpatului, ridicate de la acesta şi neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul M.E.A. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de: 2 ani şi 6 luni închisoare., în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum şi suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere.

În baza art. 86² C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele stabilite de către acesta; să anunţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., a fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. raportat la art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplineşte cu rea-credinţă măsurile de supraveghere stabilite, cu consecinţa executării în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa pentru infracţiunea anterioară.

În baza art. 86 alin. (2) C. pen., un exemplar al prezentei sentinţe a fost comunicată Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului M.E.A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 64 din 09 septembrie 2009, emis de Tribunalul Timiş, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.300 euro şi 12.350 RON, precum şi 9 cartele magnetice contrafăcute, corp delict 21/2009.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul B.D.B., la: 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 35 alin. (3) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a 8 cartele magnetice contrafăcute, corp delict 21/2009.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi consemnate în procesele-verbale de percheziţie din data de 09 septembrie 2009, precum şi orice alte bunuri aparţinând inculpatului, ridicate de la acesta şi neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul A.R.M., la: 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la: 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de: 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, prevăzut de art. 57 C. pen., în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., i-au interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 650 euro şi 350 RON.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul F.D., la: 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.550 euro şi 20.750 RON.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi consemnate în procesele-verbale de percheziţie din data de 09 septembrie 2009, precum şi orice alte bunuri aparţinând inculpatului, ridicate de la acesta şi neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul C.G., la: 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de: 2 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86² C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani la datele stabilite de către acesta; să anunţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86 alin. (2) C. pen., un exemplar al prezentei sentinţe a fost comunicat Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului C.G. de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 76 din 10 septembrie 2009, emis de Tribunalul Timiş, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul A.Ş.I., la: 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de: 2 ani şi 6 luni; închisoare, în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86² C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani la datele stabilite de către acesta; să anunţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. raportat la art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplineşte cu rea-credinţă măsurile de supraveghere stabilite, cu consecinţa executării în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa pentru infracţiunea anterioară.

În baza art. 86 alin. (2) C. pen., un exemplar al prezentei sentinţe a fost comunicat Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului A.Ş.I. de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 69 din 10 septembrie 2009, emis de Tribunalul Timiş, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.450 euro.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.G.B., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, privind săvârşirea infracţiunii de complicitate la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la: 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat, în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86² C. pen., s-a stabilite un termen de încercare de 5 ani socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani la datele stabilite de către acesta; să anunţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (2) C. pen., un exemplar al prezentei sentinţe a fost comunicat Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la 04 noiembrie 2009.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, privind săvârşirea infracţiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat acelaşi inculpat la: 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, privind săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat acelaşi inculpat la: 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 08 ianuarie 2010 la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d C. proc. pen., a fost achitat inculpatul Ş.S., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, privind săvârşirea infracţiunii de iniţiere a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la: 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de: 3 ani închisoare, în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ şi art. 71 alin. (5) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum şi suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere.

În baza art. 86² C. pen., stabileşte un termen de încercare de 5 ani socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele stabilite de către acesta; să anunţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86 alin. (2) C. pen., un exemplar al prezentei sentinţe a fost comunicat Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului Ş.S. de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 71 din 10 septembrie 2009, emis de Tribunalul Timiş, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 6.250 euro şi a unui hard disk drive, marca WD, capacitate 250 Gb.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, privind săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionata pentru restul de pedeapsa de 958 de zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani şi 11 luni închisoare aplicata prin Sentinţa penală nr. 414/2004 a Tribunalului Bucureşti şi contopeşte acest rest cu pedeapsa aplicată în prezentul dosar, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare, condamnatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de: 2 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86² C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele stabilite de către acesta; să anunţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (2) C. pen., un exemplar al prezentei sentinţe a fost comunicat Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului P.A. de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 80 din 10 septembrie 2009, emis de Tribunalul Timiş, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.150 euro.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.P.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, privind săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la: 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen., art. 82 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale, precum şi suspendarea executării pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., în sensul că săvârşirea în termenul de încercare a unei infracţiuni intenţionate, are drept urmare revocarea suspendării condiţionate, cu consecinţa executării în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa pentru infracţiunea anterioară.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului M.P.D. de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 78 din 10 septembrie 2009, emis de Tribunalul Timiş, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.450 euro.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul E.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, privind săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului E.M. de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 79 din 10 septembrie 2009, emis de Tribunalul Timiş, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 5500 euro.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.V.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, privind săvârşirea infracţiunii de asociere la un grup infracţional organizat.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la: 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului G.V.D. de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 81 din 10 septembrie 2009, emis de Tribunalul Timiş, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 284 euro.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, privind săvârşirea infracţiunii de asociere la un grup infracţional organizat.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la: 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului G.C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 73 din 10 septembrie 2009, emis de Tribunalul Timiş, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 100 euro.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., a fost condamnat inculpatul Z.V.D., la: 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de asociere la un grup infracţional organizat.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la: 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la deţinere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de: 3 ani închisoare, în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86² C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele stabilite de către acesta; să anunţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86 alin. (2) C. pen., un exemplar al prezentei sentinţe a fost comunicat Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la 04 noiembrie 2009.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata Ş.L.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., privind săvârşirea infracţiunii de asociere la un grup infracţional organizat.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. i¹) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 221 C. pen., săvârşită de aceeaşi inculpată.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.V.Ş., la: 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de asociere la un grup infracţional organizat.

În baza art. 86² C. pen., s-a stabilite un termen de încercare de 5 ani socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele stabilite de către acesta; să anunţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (2) C. pen., un exemplar al prezentei sentinţe a fost comunicat Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş.

A fost respinsă cererea numitei F.A. ca inadmisibilă.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 4.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli judiciare. Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara nr. 42/D/P/2009 din data de 22 februarie 2010 înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş la data de 24 februarie 2010, sub număr unic de dosar 1302.4/30/2010, au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii: P.I., M.E.A., B.D.B., B.C.C., B.A.S., A.R., F.D., A.Ş.I., C.G., F.C., L.C., Ş.S., G.V.D., G.C., E.M., P.A., M.P.D. şi M.P. (arestat în lipsă). în stare de libertate au fost trimişi în judecată inculpaţii Ş.L.G., B.G.B., Z.V.D. şi D.V.Ş..

În fapt, s-a reţinut că, la data de 24 martie 2009 ofiţerii BCCO Timişoara, Serviciul de combatere a criminalităţii informatice au fost contactaţi de martorul cu identitate protejată P.G. zis „K." care a demascat activitatea infracţională desfăşurată de gruparea infracţională condusă de B.C.C., M.P., B.A.S. şi compusă din A.R., B.D.B., P.I., M.E.A., A.Ş.I. la care erau asociaţi şi alţi indivizi interesaţi de obţinerea de bani prin extrageri frauduloase din bancomate cu ajutorul cârdurilor donate, atât din judeţul Timiş cât şi din judeţul Botoşani şi municipiul Bucureşti. În baza acestei informaţii organele de anchetă au procedat la efectuarea de activităţi specifice pe linia prevenirii şi combaterii comerţului electronic, tot mai extins în ultima perioadă, ocazie cu care au identificat mai multe grupuri infracţional organizate şi persoane care s-au asociat cu aceste grupări, în scopul îmbogăţirii rapide prin efectuarea de extrageri frauduloase de bani din bancomatele situate atât pe teritoriul României cât şi pe teritoriul altor state din Uniunea Europeană cum ar fi Germania, Franţa, Italia, Olanda, Luxemburg etc.

Mai mult aceste persoane implicate în acest gen de infracţiuni au dezvoltat o tehnologie inedită de captare a datelor de identificare a proprietarilor de cârduri, prin aplicarea pe fanta de introducere a cârdului şi a tastaturii bancomatelor a unor dispozitive contrafăcute ce imitau originalul, mod în care reuşeau să doneze datele personale şi de cont,respectiv codurile PIN ale posesorilor, pentru ca ulterior acestea să fie inscripţionate pe carduri blank cu ajutorul aparatului MSR şi folosite la extragerile frauduloase de numerar din ATM-uri. Această activitate s-a propagat relativ rapid, deoarece membrii grupurilor infracţionale s-au organizat foarte bine în ducerea la bun sfârşit a activităţii pe care şi-au asumat-o în cadrul grupului, cu finalitatea obţinerii unor sume deosebit de avantajoase. O altă metodă de captare a datelor de identificare a titularilor cardurilor a fost aceea a montării unor microcipuri la terminalele POS amplasate în supermarketuri şi staţii de benzinărie de pe teritoriul Italiei unde cei implicaţi le-au montat pe timpul nopţii iar pe timpul zilei le recuperau pentru ca ulterior prin crearea unui program SOFT de copiere a microcipurilor să le descarce în foldere, obţinând în acest mod datele de identificare a cărţilor de credit şi codurile PIN ale titularilor italieni, date ce urmau să fie scrise manual, cu ajutorul unui aparat tip MSR 206 pe suporţi de plastic conţinând o bandă magnetică (carduri blank).

În concluzie, s-a remarcat existenţa a două grupuri infracţional organizate formate, primul din inculpaţii.B.C.C., B.A.S. şi M.P. cu rolul de iniţiatori ai grupului infracţional organizat la care au aderat inculpaţii B.D.B., F.D., A.R., M.E.A., A.Ş.I., L.C., F.C., B.G.B., C.G.,D.V.Ş. şi P.I., iar al doilea format din inculpaţii Ş.S., Ş.L., P.A., E.M., M.P.D. şi G.C. cu rolul de iniţiatori ai grupului la care au aderat inculpaţii G.V.D., G.C. şi Z.V.D.. Activitatea infracţională a celor două grupări este dovedită atât de declaraţiile inculpaţilor M.E.A., A.Ş.I., B.D.B., G.V.D. şi C.G. cât şi de interceptările telefonice, notele de filaj, planşe foto, rulajul transferurilor bancare, declaraţia martorului cu identitate protejată P.G. etc, care nu lasă nici un fel de îndoială cu privire la implicarea inculpaţilor în săvârşirea faptelor pe care legiuitorul le sancţionează în cuprinsul Legii nr. 365/2002 privind comerţul electronic.

În drept s-a reţinut în cuprinsul rechizitoriului următoarele: Fapta inculpatului B.C.C. care începând din anul 2007 împreună cu inculpaţii B.A.S. şi M.P. a pus bazele constituirii unui grup infracţional organizat specializat în falsificarea instrumentelor de plată electronice, deţinerea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice precum şi efectuarea în mod repetat de extrageri frauduloase din bancomate prin folosirea de carduri contrafăcute, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, art.25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului B.A.S. care începând din anul 2007, împreună cu inculpaţii B.C.C. şi M.P. a pus bazele constituirii unui grup infracţional organizat specializat în falsificarea instrumentelor de plată electronice, deţinerea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice precum şi efectuarea în mod repetat de extrageri frauduloase din bancomate prin folosirea de carduri contrafăcute, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, art.25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului M.P. care începând din anul 2007, împreună cu inculpaţii B.C.C. şi B.A.S. a pus bazele constituirii unui grup infracţional organizat specializat în falsificarea instrumentelor de plată electronice, deţinerea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice precum, falsificarea de instrumente de plată electronică şi efectuarea în mod repetat de extrageri frauduloase din bancomate prin folosirea de carduri contrafăcute, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului P.I. care începând din anul 2007 a aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat constituit de inculpaţii B.A.S., B.C.C. şi M.P., prin efectuarea în mod repetat de operaţiuni financiare în mod fraudulos folosind carduri contrafăcute de aceştia.întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului M.E.A. care începând din anul 2007 a aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat constituit de inculpaţii B.A.S., B.C.C. şi M.P., prin efectuarea în mod repetat de operaţiuni financiare în mod fraudulos folosind carduri contrafăcute de aceştia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatului B.D.B. care începând din anul 2007 a aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat constituit de inculpaţii B.A.S., B.C.C. şi M.P., prin efectuarea în mod repetat de operaţiuni financiare în mod fraudulos folosind carduri contrafăcute de aceştia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a)C. pen.

Fapta inculpatului A.R.M. care începând din anul 2007 împreună cu inculpaţii F.D. şi C.G. a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat iniţiat de inculpaţii B.C.C., B.A.S. şi M.P., prin deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică şi efectuarea în mod repetat de extrageri frauduloase din bancomate cu carduri donate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului F.D. care începând din anul 2007 împreună cu inculpaţii A.R.M. şi C.G. a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat iniţiat de inculpaţii B.C.C.,B.A.S. şi M.P., prin deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică şi efectuarea în mod repetat de extrageri frauduloase din bancomate cu carduri donate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care începând din anul 2007 împreună cu inculpaţii F.D. şi A.R.M. a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat iniţiat de inculpaţii B.C.C.,B.A.S. şi M.P., prin deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatului A.Ş.I. care începând din anul 2007 a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de inculpaţii B.A.S., B.C.C. şi M.P., prin efectuarea în mod repetat de operaţiuni financiare în mod fraudulos folosind carduri contrafăcute de aceştia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatului B.G.B. care în cursul anului 2009 s-a asociat grupului infracţional organizat, iniţiat de inculpaţii B.C.C., B.A.S. şi M.P. ajutând şi sprijinind membrii grupului la efectuarea de extrageri frauduloase în numerar prin folosirea instrumentelor de plată electronice falsificate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului F.C. care începând din anul 2009 a aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat prin deţinerea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice şi falsificarea de instrumente de plată electronice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Fapta inculpatului L.C. care începând din anul 2009 a aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat prin comercializarea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului Ş.S. care începând din anul 2008 a pus bazele constituirii unui grup infracţional organizat specializat în specializat în fabricarea şi deţinerea de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, falsificarea de instrumente de plată electronice şi efectuarea de extrageri frauduloase de numerar din ATM prin folosirea de carduri clonate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta învinuitei Ş.L.G. care începând din anul 2008 s-a asociat la grupul infracţional organizat de inculpatul Ş.S. (soţul său) ajutând şi sprijinind la efectuarea de extrageri frauduloase în numerar din ATM, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 27 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului P.A. care începând din anul 2008 a aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat, constituit de inculpatul Ş.S., prin efectuarea în mod repetat de extrageri frauduloase în numerar din ATM cu carduri clonate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului M.P.D. care începând din anul 2008 a aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat, constituit de inculpatul Ş.S., prin efectuarea în mod repetat de extrageri frauduloase în numerar din ATM-uri cu carduri clonate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului E.M. care începând din anul 2008 a aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat, constituit de inculpatul Ş.S. prin efectuarea în mod repetat de extrageri frauduloase în numerar din ATM cu carduri clonate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului G.V.D. care începând din anul 2008 a aderat la grupul infracţional organizat instituit de inculpatul Ş.S. prin deţinerea, confecţionarea şi comercializarea de echipamente în scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatului G.C. care începând din anul 2008, alături de inculpatul G.V., a aderat la grupul infracţional organizat instituit de inculpatul Ş.S. prin deţinerea, confecţionarea şi comercializarea de echipamente în scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului Z.V.D. care începând din anul 2008 s-a asociat alături de inculpatul G.V.D. la grupul infracţional ajutând şi sprijinind activitatea infracţională de deţinere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică,întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta învinuitului D.V.Ş. care începând din anul 2009 la propunerea inculpatului M.E.A., s-a asociat la grupul infracţional organizat constituit de inculpaţii B.A.S., B.C.C. şi M.P., prin activităţi de montarea CPI-urilor la terminalele POS ale centrelor comerciale în vederea copierii conturilor cărţilor de credit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La termenul de judecată din data de 21 aprilie 2010, prima instanţă a dispus disjungerea cauzei în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.P., având în vedere aspectul că acesta se afla în stare de arest la domiciliu în Italia, formându-se un nou Dosar cu număr unic 3050/30/2010.

Prin Sentinţa penală nr. 241 din 12 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 1302.4/30/2010, în baza art. 300 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus restituirea dosarului organului de urmărire penală în vederea refacerii actului de sesizare al instanţei.

Prin Decizia penală nr. 720/R din 14 iulie 2010, Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara, a casat sentinţa recurată şi, rejudecând cauza a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Timiş în vederea judecării în continuare a cauzei pe fond.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Timiş sub număr unic de Dosar 1302.5/30/2010.

La termenul de judecată din data de 20 decembrie 2010, prima instanţă a dispus conexarea Dosarului 3050/30/2010 la Dosarul nr. 1302.5/30/2010.

În faza de judecată au fost audiaţi toţi inculpaţii, martorii din rechizitoriu, au fost întocmite referate de evaluare cu privire la inculpaţi şi s-a administrat proba cu înscrisuri în circumstanţiere.

La termenul de judecată din data de 03 februarie 2011, cu prilejul concluziilor pe fond, orale şi scrise, a fost invocată de inculpaţii B.C.C., B.A.S. şi M.P., prin apărătorii aleşi, nelegalitatea mijloacelor de probă administrate în acuzare. Astfel, s-a susţinut că:

1. Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate în această cauză, autorizaţiile emise în acest sens de către Tribunalul Timiş şi încheierile de prelungire emise ulterior de către aceeaşi instanţă sunt lovite de nulitate absolută, întrucât ele au fost emise înainte de începerea urmăririi penale în cauză, ceea ce conduce la concluzia înlăturării din probatoriu a proceselor-verbale în care sunt transcrise aceste convorbiri, fiind incidenţă în speţă prevederea art. 64 alin. (2) C. proc. pen. privind probele obţinute în mod nelegal. În acest sens, a fost invocată Decizia nr. 962/2009 a Curţii Constituţionale care a statuat că momentul la care se poate cere şi acorda autorizaţia pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi a celorlalte forme de înregistrări trebuie să fie plasat ulterior momentului începerii urmăririi penale, deci ulterior datei de 18 august 2009, când a fost începută faţă de aceşti inculpaţi urmărirea penală prin rezoluţiile din aceeaşi dată, or, în speţă toate aceste interceptări şi înregistrări s-au realizat în lunile iunie - iulie 2009.

Curtea Constituţională a României, fiind sesizată cu o excepţie de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91¹ C. proc. pen., deşi, formal, a respins excepţia de neconstituţionalitate ridicată, a statuat că „dispoziţiile legale criticate nu permit, aşa cum în mod eronat susţine autorul excepţiei, administrarea mijloacelor de probă în afara procesului penal, adică în faza actelor premergătoare. Dacă ar fi aşa, în mod evident o astfel de instrumentare poate fi cenzurată în faţa instanţelor de judecată. Nu se poate admite însă ideea înfrângerii prezumţiei de constituţionalitate ca urmare a aplicării unor dispoziţii legale în contradicţie cu legea ori cu principiile fundamentale".

Prin urmare, Curtea Constituţională, pornind de la interpretarea alin. (1) al art. 91¹ C. proc. pen., conform cărora interceptarea şi înregistrarea convorbirilor pot fi dispuse numai la cererea procurorului care efectuează ori supraveghează urmărirea penală, a statuat că „administrarea unor astfel de mijloace de probă este plasată în cadrul primei faze a procesului penal, urmărirea penală putând fi începută, potrivit art. 221 şi 228 C. proc. pen., atât in personam, cât şi in rem". Interceptările făcute anterior începerii urmăririi penale, adică în faza actelor premergătoare nu pot fi considerate ca fiind obţinute în mod legal, ele fiind administrate în afara procesului penal, care cunoaşte, în procedura penală românească, două faze - faza urmăririi penale şi faza judecăţii. Actele premergătoare au, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în decizia mai sus amintită, „o natură proprie, care nu poate fi identificată sau subsumată naturii precise şi bine determinate a altor instituţii şi care au ca scop verificarea şi completarea informaţiilor deţinute de organele de urmărire penală în vederea fundamentării convingerii cu privire la oportunitatea urmăririi penale. Având un caracter sui-generis sustras hegemoniei garanţiilor impuse de faza propriu-zisă de urmărire penală, este unanim acceptat faptul că în cadrul investigaţiilor prealabile nu pot fi luate măsuri procesuale ori administrate probe care presupun existenţa certă a unei urmăriri penale începute".

Având în vedere faptul că interceptările şi înregistrările convorbirilor telefonice s-au efectuat înainte de începerea urmăririi penale faţă de inculpaţii din acest dosar, nefiind încheiat niciun proces-verbal de constatare a efectuării de acte premergătoare, în condiţiile art. 224 C. proc. pen., s-a apreciat că ele trebuie excluse, probele astfel obţinute fiind nelegale, ele neputând fi folosite în procesul penal, aşa cum dispune art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

1. Prima instanţă a apreciază că aceste susţineri sunt nefondate. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 91¹ alin. (1) C. proc. pen., interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condiţiile prevăzute de lege, dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea şi înregistrarea se impune pentru stabilirea situaţiei de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanţilor nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată.

Alin. (2) al aceluiaşi articol enumera infracţiunile pentru care se poate admite acest mijloc de probă.

Din analiza dispoziţiilor art. 91¹ C. proc. pen., rezultă că înregistrarea convorbirilor telefonice este subordonată unor condiţii strict determinate, şi anume: să existe date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni.

Datele sau indiciile temeinice pot privi fie pregătirea, fie săvârşirea unei infracţiuni, astfel încât înregistrarea se poate efectua şi înainte de săvârşirea oricărei infracţiuni; să privească o infracţiune dintre cele pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu; să fie utilă pentru aflarea adevărului. Utilitatea trebuie apreciată de organul de urmărire penală care face propunerea pentru autorizarea, de către judecător, a interceptărilor convorbirilor telefonice; să existe o autorizaţie din partea judecătorului competent.

Potrivit dispoziţiilor art. 91³ alin. (1) C. proc. pen., convorbirile telefonice sunt redate integral într-un proces-verbal ce constituie mijloc de probă.

Rezultă, aşadar, că legalitatea interceptărilor convorbirilor telefonice nu este condiţionată de începerea urmăririi penale. Legea nu prevede, ca o garanţie distinctă, obligativitatea înştiinţării persoanei interesate despre faptul înregistrării. Această omisiune este firească, având în vedere scopurile pentru care s-a luat o asemenea măsură şi caracterul secret al acesteia. Ulterior, însă, învinuitul sau inculpatul are dreptul de a lua cunoştinţă despre înregistrare, având totodată posibilitatea de a contesta conţinutul înregistrărilor.

Prin urmare, împrejurarea că în cauza de faţă autorizaţiile pentru interceptarea convorbirilor telefonice şi ambientale au fost date de judecătorul competent în perioada iunie - iulie 2009, iar rezoluţiile de începere a urmăririi penale împotriva inculpaţilor au fost date la 18 august 2009 nu poate să constituie un motiv de nulitate absolută, nefiind incidente niciunul din cazurile limitativ prevăzute în dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Este adevărat faptul că Curtea Constituţională cuprinde în considerentele hotărârii menţionate referinţe legate de administrarea mijloacelor de probă în afara procesului penal, în faza actelor premergătoare, dar nu statuează cu valoare de principiu, în mod imperativ că interceptările efectuate în faza actelor premergătoare contravine legii sau principiilor fundamentale. Nici ICCJ în recursurile în interesul legii pe care Ie-a soluţionat până în prezent nu a statuat în sensul arătat.

Chiar dacă în dosarul de urmărire penală nu există încheiat un proces-verbal de constatare a efectuării de acte premergătoare, în condiţiile art. 224 C. proc. pen., proces-verbal care cuprinde mai degrabă constatările proprii ale organului de urmărire penală, dispoziţiile procedural-penale au suferit în timp modificări, fiind introduse ulterior art. 224 C. proc. pen. dispoziţiile art. 91¹ C. proc. pen. care prevăd că rezultatul interceptărilor se consemnează într-un proces-verbal, care există la dosarul de urmărire penală din prezenta cauză şi care constituie mijloc de probă.

Cât priveşte valoarea probantă a proceselor-verbale ce se încheie cu ocazia înregistrărilor, se impune a se observa că legea nu cuprinde nicio derogare de la principiul liberei aprecieri a probelor, instanţa de judecată analizând aceste probe în contextul celorlalte probe administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti.

2. S-a mai susţinut că declaraţiile martorului cu identitate protejată P.G. au fost luate cu încălcarea dispoziţiilor art. 86² alin. (2), (5) şi (6) C. proc. pen., ceea ce atrage şi în ceea ce le priveşte aplicarea prevederilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen. Astfel, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de judecată, ascultarea martorului cu identitate protejată s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 86 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., care obligau atât procurorul, cât şi judecătorul să aducă la cunoştinţa martorului dreptul a fi audiat în prezenţa unui consilier de probaţiune. Or, aşa cum rezultă din „declaraţia de martor" cât şi din Încheierea de şedinţă din data de 20 decembrie 2010 şi „declaraţia de martor cu identitate protejată" din aceeaşi dată, martorului audiat în condiţiile art. 86¹ C. proc. pen. nu i-a fost adus la cunoştinţă dreptul prevăzut de art. 86 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen.

În faza de judecată, deşi textul art. 86 alin. (6) teza întâi C. proc. pen. impunea semnarea declaraţiei doar de către preşedintele completului şi de către procuror, aceasta este semnată şi de către martor, în contextul în care teza a II-a a aceluiaşi text impune şi instanţei obligaţia prevăzută de alin. (5) de a păstra declaraţia semnată de martor separat, în condiţii de maximă siguranţă.

2. Prima instanţă a constatat că aceste argumente sunt întemeiate şi că dispoziţiile legale invocate nu au fost respectate întocmai, însă sancţiunea care poate fi aplicată în această situaţie este nulitatea relativă, cel care a suferit o vătămare în acest caz fiind martorul cu identitate protejată şi care nu a invocat viciile constatate în cursul urmăririi penale sau al judecăţii.

Contrar celor susţinute, prima instanţă a constatat că declaraţia luată martorului cu identitate protejată în faza de urmărire penală este însoţită de un proces-verbal de ascultare de procuror, în acord cu prevederile art. 86 alin. (5) C. proc. pen., astfel cum rezultă din de la filele 7 - 8 vol. 2 dosar urmărire penală.

3. S-a mai arătat că declaraţiile inculpaţilor M.E.A., A.Ş.I. şi B.D.B. (în faza de urmărire penală) au fost obţinute nelegal, cu încălcare prevederilor art. 68 alin. (1) C. proc. pen., acestea fiind obţinute prin promisiuni şi îndemnuri făcute de organul de urmărire penală, fapt atestat de declaraţia inculpatului B.D.B. din faza de judecată, precum şi din concluziile puse de apărătorul ales de la acel moment al inculpaţilor M.E.A. şi A.Ş.I. (av. S.C.) cu ocazia dezbaterilor din Dosarul nr. 6400/30/2009, ocazie cu care acesta a afirmat că a avut o înţelegere cu d-na procuror în sensul că dacă cei doi inculpaţi vor face declaraţii care să îi incrimineze nu li se va mai cere prelungirea măsurii arestului preventiv.

3. Prima instanţă a constatat că în Dosarul nr. 6400/30/2009 al Tribunalului Timiş, susţinerile apărătorului ales al inculpaţilor M.E.A., A.Ş.I., B.G.B., avocat C.S., au fost următoarele: „achiesează concluziilor colegei sale, solicitând, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă şi, în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara. Totodată, arată că în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A.Ş.I. şi B.G.B., nu se impune menţinerea stării de arest preventiv în vederea efectuării percheziţiei informatice, de Ia domiciliul acestora nefiind ridicate obiecte. Mai mult decât atât, nu se poate reţine faţă de inculpaţi implicarea acestora în comiterea vreunei fapte penale." Aşadar, susţinerile inculpatului B.D.A. date în faţa instanţei în sensul primei declaraţii date în faza de urmărire penală, care să fi fost obţinută prin promisiuni şi îndemnuri de organul de urmărire penală nu sunt coroborate cu nicio altă probă din dosar, d-l avocat neconfirmând poziţia ulterioară a cestui inculpat, astfel că aceste susţineri urmează a fi înlăturate.

4. Inculpaţii, prin apărătorii aleşi, au mai arătat că procesele-verbale întocmite de către lucrătorii de poliţie din cadrul BCCO Timişoara ulterior datei de 28 martie 2009, când dosarul, prin declinarea de competenţă efectuată de către aceiaşi lucrători de poliţie, a fost înregistrat la DIICOT - Serviciul Teritorial Timiş sunt lovite de nulitate absolută, în condiţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., fiind efectuate de către un organ necompetent. Astfel, având în vedere faptul că în speţă ne aflăm în faţa unui caz de urmărire penală proprie a procurorului, toate actele de urmărire penală trebuiau efectuate de către acesta, putându-se uzita şi procedura delegării, în condiţiile art. 135 C. proc. pen., care impun necesitatea ca procurorul să emită o rezoluţie în acest sens, în care să se precizeze actul ce urmează a fi efectuat şi lămuririle necesare organului ierarhic inferior pentru efectuarea acestuia. Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului de urmărire penală, nu rezultă că ar fi fost date rezoluţii de delegare în favoarea lucrătorilor de poliţie pentru încheierea unor procese-verbale în care să fie consemnate date cu privire la pretinsa noastră activitate infracţională.

Mai mult decât atât, prin procesul-verbal încheiat la data de 03 septembrie 2009 de către subinspector P.G. din cadrul BCCO Timişoara sunt constatate împrejurări de fapt care nu au la bază alte mijloace de probă, în contextul în care lucrătorul de poliţie nu are calitatea de investigator acoperit. Prin urmare, aceste procese-verbale nu pot avea nicio valoarea probantă. Este şi cazul procesului-verbal mai sus arătat în care se consemnează faptul că în data de 04 mai 2009 B.A.S. şi B.C.C., împreună cu tatăl lor, s-ar fi întâlnit cu B.D.B. „în localitatea Arad într-o benzinărie M, unde au discutat aprins. (..) Din investigaţiile efectuate ulterior a reieşit faptul că lui B.D.B. i-a fost luat autoturismul marca "X" cu numărul de înmatriculare "XX" de către B.C.C. în schimbul celor 64 de carduri dispărute", deşi nu există nicio altă probă în acest sens. Mai mult decât atât, la dosarul cauzei nu există emisă vreo autorizaţie de interceptare a convorbirilor ambientale purtate de subsemnaţii, astfel că se iscă problema procedurală a căii prin care organele de poliţie au intrat în posesia acelor informaţii.

4. Având în vedere infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, aşa cum prevede art. 11 din Legea nr. 39/2003, putându-se uzita şi procedura delegării, în condiţiile art. 135 C. proc. pen., care impun necesitatea ca procurorul să emită o rezoluţie în acest sens, în care să se precizeze actul ce urmează a fi efectuat şi lămuririle necesare organului ierarhic inferior pentru efectuarea acestuia. Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că au fost date de către procuror ordonanţe de delegare în favoarea lucrătorilor de poliţie pentru încheierea unor procese-verbale în care să fie consemnate date cu privire la activitatea infracţională a inculpaţilor.

În concluzie, prima instanţă a apreciat că aspectele de nelegalitate semnalate asupra unor mijloace de probă administrate în cauză sunt nefondate pentru argumentele expuse mai sus şi urmează a le respinge. Coroborând întreg probatoriul administrat în cauză, proces-verbal de sesizare din oficiu, procese-verbale de percheziţie domiciliară şi informatică, declaraţii inculpaţi, declaraţii învinuiţi, declaraţii martori, note de filaj, note de redare scrisă a interceptărilor telefonice, planşe foto, precum şi orice alte înscrisuri, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Rezoluţia din 18 august 2009 a fost începută urmărirea penală faţă de inculpaţii B.C.C., B.A.S., M.P., P.I. şi M.E.A., reţinându-se, în fapt, că, începând din anul 2006 aceştia au constituit împreună un grup infracţional organizat, specializat în extrageri frauduloase de bani din bancomate situate pe raza mai multor judeţe, cu folosirea de carduri donate cu ajutorul aparatului MSR.

Potrivit rechizitoriului, activitatea infracţională a acestor inculpaţi debutează în anul 2007 când, împreună obţineau fraudulos codurile PIN prin montarea de microcipuri în terminalele POS de la casele de marcat ale supermarketurilor amplasate pe teritoriul Italiei şi a altor ţări din UE şi continuând apoi cu extrageri frauduloase din ATM-uri. Prin descriptarea prin sistem software şi aparatul MSR se obţineau numerele PIN pe care ulterior le inscripţionau cu marker-ul pe carduri blank. Iniţial grupul B. - B. - M. primeau CIP-urile de la unul dintre cei mai influenţi distribuitori de CIP-urilor, respectiv numitul S.V.M., zis „JE" (între ei existând strânse legături de afinitate), el având rolul de deţinător şi distribuitor de CIP-urilor din oraşul Craiova. Din datele şi probele deţinute s-a stabilit că acest „JE" obţinea CIP-urile printr-o filieră din Italia prin metoda montării lor pe terminalele POS ale caselor de marcat din supermarketuri, iar atunci când transmitea datele titularului şi cele ale conturilor aflate pe CIP-uri, folosea două telefoane „NK" pe care erau montate soft-uri prin intermediul cărora se făcea recepţionarea acestor date în format „bluetooth".

În declaraţiile date în ambele faze procesuale, asemănătoare şi concordante, inculpaţii B.C.C., B.A.S., M.P. şi P.I. au negat orice implicare infracţională.

Astfel, inculpatul B.C.C. a arătat în esenţă că B.A.S. este fratele său, B.D.B. şi P.I. sunt verişorii săi, prin intermediul ultimului cunoscându-l pe M.E.A. pe care l-a întâlnit de 4 - 5 ori. Cu A.Ş.I. a lucrat împreună în construcţii şi îl cunoaşte de 7 ani, iar cu M.P. este prieten şi l-a cunoscut în Italia. Pe F.D. şi A.R.M. îi cunoaşte doar din vedere, iar pe ceilalţi inculpaţi nu îi cunoaşte. Deplasările frecvente în Italia le justifică prin aceea că el locuieşte acolo împreună cu familia, iar cele din Arad şi Cluj sunt motivate de interese personale, fără vreun scop ilicit.

Inculpatul B.A.S. a declarat că, în afara rudelor sale, îi cunoaşte pe numiţii A.R.M., F.D., M.P., M.E.A. (doar din vedere), A.Ş.I. (cu care a lucrat în construcţii). Deplasările la Baia Mare şi Cluj făcute împreună cu M.P. le argumentează prin aceea că avea o prietenă din Baia Mare la vremea respectivă care făcea cursuri universitare la Cluj, iar aici l-a întâlnit pe P.I., care se afla în vizită la un prieten. Datorită defectării autoturismului cu care s-au deplasat în aceste locaţii, fratele său B.C.C. a venit să îi recupereze de la Cluj.

Inculpatul M.P., audiat doar de către prima instanţă, a relatat că a făcut mai multe deplasări cu maşina sa împreună cu B.A.S., însoţindu-l la Baia Mare, Cluj doar în calitate de prieten, locaţii care aveau legătură cu iubita acestuia, şi, unde i-a întâlnit ocazional pe inculpaţii P.I., apoi pe M.E.A. şi A.Ş.I. Inculpatul a mai arătat că singurii cu care a fost într-o permanentă legătură au fost prietenii săi, fraţii B. şi cu care nu a avut niciun fel de afaceri ilicite, pe inculpatul A.Ş.I. l-a cunoscut într-o discotecă din Italia, pe inculpatul A.R.M. îl cunoaşte din vedere şi pe care l-a întâlnit în comuna Iecea Mică în compania inculpatului B.D.B., verişorul prietenilor săi, inculpaţii B.C.C. şi B.A.S., iar pe inculpatul M.E.A. îl ştie prin intermediul lui P.I.

Inculpatul P.I. şi-a menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală, menţinându-şi aceeaşi poziţie constantă de nerecunoaştere a faptelor. Cu toate că a fost surprins de camerele de luat vederi în faţa unui bancomat aflat în municipiul Timişoara şi altul în Baia Mare extrăgând sume de bani, el a susţinut că nu este deţinătorul nici unui card de credit, negând efectuare a unor extrageri frauduloase prin folosirea de carduri donate. În susţinerea alibiului, inculpatul a susţinut că a fost la un prieten din Baia Mare, dar s-a cazat la hotel, unde s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul M.E.A. Acel prieten, un anume „F.", pe care-l cunoaşte de 6 ani de zile, dar nu ştie alte date de identificare ale acestuia, i-a dat cardul său, card emis de o bancă din Italia, pentru a efectua extrageri în numele său, întrucât nu cunoştea metodologia funcţionării bancomatelor.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.E.A., acesta şi-a recunoscut de la bun început implicarea infracţională, arătând că încă din anul 2007 inculpatul P.I. l-a cooptat în activitatea de extragere frauduloasă de numerar din bancomate prin folosirea de carduri donate şi împreună cu acesta s-a deplasat în Bucureşti unde, alături de inculpaţii B.D.B., B.A.S., A.R. şi A.Ş.I. au început să comită această activitate ilegală. Ulterior, grupul a fost statuat drept grup infracţional organizat, prin proclamarea ca lideri şi coordonatori ai inculpaţilor M.P., B.A.S. şi B.C.C. Aceştia şi-au atribuit rolul de „şefi" prin stabilirea metodelor de „lucru", alegerea localităţilor unde urmau să se deplaseze pentru a efectua extragerile şi mai mult erau cei care preluau sumele obţinute din extrageri, după care tot ei erau cei care distribuiau „trăgătorilor" partea ce li se cuvenea din totalul sumelor obţinute fraudulos, adică cei 10%.

Din conţinutul aceleiaşi declaraţii s-a reţinut faptul că suma totală obţinută într-o noapte de „tras" era de circa 150.000 - 200.000 euro din care fiecărui trăgător îi revenea circa 1.500 - 2.000 euro/persoană, restul rămânând celor trei lideri menţionaţi mai sus. Din conţinutul probelor de la dosar se confirmă faptul că M.E.A. împreună cu M.P., B.A.S., B.C.C., B.D.B., B.A.S., A.R., A.Ş.I. şi P.I. au făcut deplasări frecvente atât în ţară (Bucureşti, Cluj Napoca, Baia Mare, Bistriţa-Năsăud, Cernăuţi, Deva, Iaşi, Alba Iulia, Oradea, Arad, Timişoara etc), cât şi în alte ţări din UE cum sunt Italia, Olanda, Luxemburg, Germania, Franţa unde, prin folosirea cardurilor donate au efectuat extrageri frauduloase de numerar din ATM-uri. Acuzaţiile reţinute în sarcina inculpatului M.E.A. sânt probate atât de recunoaşterea faptelor comise, cât şi de interceptările telefonice purtate de acesta cu ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat, precum şi de notele de filaj, respectiv dovada transferurilor bancare.

Prima instanţă a mai reţinut procesul-verbal încheiat la data de 24 noiembrie 2009 al cărui conţinut atestă faptul că, la acea dată acesta a însoţit organele de anchetă pe str. D. din Timişoara unde a indicat un autoturism marca "Y" cu numărul "YY" de culoare albastră, a cărui roată-stânga spate conţinea un pachet cu un număr de 9 (nouă) carduri contrafăcute, învelite într-o folie de aluminiu, având aplicate câte un autocolant cu numărul PIN. Cu privire la aceste carduri, inculpatul M.E.A. a susţinut că ele i-au fost înmânate de inculpaţii M.P. şi B.A.S. înainte de plecarea spre oraşul Bistriţa-Năsăud unde urmau să le folosească la alte extrageri frauduloase de numerar din bancomatele situate pe raza acestui oraş. Chiar dacă acest proces-verbal nu este semnat de inculpatul M.E.A., acest aspect nu conduce la nulitatea absolută a acestui înscris şi înlăturarea acestuia din probatoriu, atâta timp cât conţinutul lui nu este contestat de către acest inculpat şi nu se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

S-a susţinut în mod critic de către apărătorii aleşi ai inculpaţilor faptul că declaraţia inculpatului M.E.A. dată în cursul urmăririi penale are conţinut identic cu cea a inculpatului A.Ş.I., cei doi inculpaţi motivând că acest lucru se datorează faptului că au participat împreună la săvârşirea aceloraşi fapte, însă acest aspect nu conduce la înlăturarea din probatoriu a acestor declaraţii, atâta timp cât ele au fost menţinute şi în faţa instanţei şi pe care prima instanţa Ie-a apreciat că exprimă adevărul, luând în considerare ansamblul probator.

Declaraţia inculpatului M.E.A. se coroborează cu cea a inculpatului A.Ş.I. şi cu cea a inculpatului B.D.B., prin care aceştia recunosc că au participat împreună la extrageri frauduloase din bancomate, iar acesta din urmă îi incriminează într-o declaraţie dată în faza de urmărire penală pe inculpaţii B.C.C. şi B.A.S. cu privire la extragerile de bani şi pe care prima instanţă a luat-o în considerare sub acest aspect, întrucât declaraţiile acestor inculpaţi se coroborează şi cu alte probe din dosar, după cum urmează:

Potrivit declaraţiei martorului cu identitate protejată, P.G., în cursul lunii martie 2009 acesta s-a întâlnit cu numiţii C., D., L. şi P. (despre care a aflat ulterior că se numesc B.C.C., B.A.S., B.D.B. şi M.P.) în complexul „M" din Timişoara unde aceştia i-au propus să facă extrageri din bancomate cu ajutorul unor carduri falsificate ce au numere de conturi ale unor persoane din Italia, fiindu-i relatat modul de obţinere a acestor numere de conturi. Astfel, codurile PIN erau obţinute prin montarea de microcipuri în terminalele POS de la casele de marcat ale supermarketurilor amplasate pe teritoriul Italiei. Aceste microcipuri transmiteau conturile şi pin-urile aferente prin bluetooth unor telefoane mobile din apropierea magazinelor, iar aceste date erau descărcate cu ajutorul unui program pe un laptop, iar apoi, cu ajutorul unui MRS, numerele de conturi erau scrise pe carduri blank. Acelaşi martor a relatat că extragerile urmau să se facă împreună cu alţi băieţi în diferite oraşe ale ţării, la sfârşitul fiecărei luni şi începutul lunii următoare, deoarece atunci se alimentau cardurile cu bani în Italia. Martorul a mai arătat că, cu aceeaşi ocazie a văzut mai multe carduri care nu erau inscripţionate, aspect după care şi-a dat seama că nu erau emise de vreo bancă şi aveau înscris cu marker-ul pin-ul, compus din 4 sau 5 cifre.

În cursul audierii în faţa instanţei, acest martor i-a identificat din grup pe cei cu care a discutat, mai puţin pe M.P., care s-a prezentat în instanţă la un termen ulterior.

Faptul că aceşti inculpaţi făcea extrageri din bancomate o dovedesc atât transferurile bancare făcute prin sistemul WU, cât şi convorbirile telefonice din data de 02 mai 2009 ora 17:33, 01 mai 2009 ora 22:39, şi 03 mai 2009, ale lui B.C.C. purtate cu B.D.B., din care rezultă supărarea pe care o încearcă acest inculpat atunci când vărul său B.D.B. „face joc dublu" în sensul că cele 64 de „undiţe" - „plute" (sinonimul folosit de ei pentru cardurile donate) şi „sticle goale" (sinonimul folosit pentru conturile care nu conţin sume de bani) au dispărut de la domiciliul acestuia din urmă. Tot astfel, convorbirea din data e 03 mai 2009, ora 02.08, purtată la o oră târzie din noapte dintre inculpaţii A.R.M. şi F.D. redă faptul că inculpatul F.D. îşi desfăşoară activitatea de extragere frauduloasă de bani din ATM-uri şi constată că conturile titularilor au fost golite de numerar de cealaltă „echipă de trăgători" (inculpaţii M.E.A., P.I., B.A.S. şi B.C.C.) până la limita zilnică stabilită de unitatea bancară, iar el a rămas fără şansa de a-şi însuşi pe ziua respectivă sumele de bani.

Din notele de filaj întocmite în cauză s-a probat faptul că fraţii B. şi M.P. se deplasau în diverse oraşe ale ţării cum este Cluj-Napoca, Bistriţa şi Satu Mare, asigurând câmpul infracţional, prin supravegherea atentă şi vigilentă a tuturor persoanelor care circulau în jurul bancomatelor de unde trăgătorii extrăgeau banii, iar atunci când exista oricât de mic pericol sau li se păreau că unii dintre trecători sunt suspecţi pentru acel perimetru de teritoriu, le cerea telefonic trăgătorilor să părăsească de urgenţă zona, abandonând orice obiect sau bani care i-ar putea încrimina, în cazul în care ar fi fost reţinuţi. Elocvente în acest sens sunt notele de filaj din data de 29 mai 2009 când inculpaţii B.C.C., B.A.S., M.P. şi A.Ş.I. se întâlnesc în incinta complexului comercial „IM" la barul „TC" întâlnire premergătoare deplasării lor în localitatea Bistriţa-Năsăud unde aceştia, însoţiţi de inculpaţii M.E.A. şi P.I., au efectuat extrageri frauduloase din bancomate.

Conţinutul aceloraşi note de filaj regăsesc şi perioadele în care aceştia au efectuat extragerile, respectiv 30 - 31 mai/01 iunie 2009, după cum urmează: 30 - 31 mai/01 iunie 2009 oraşul Bistriţa-Năsăud, oraşul Baia Mare perioada 01/02 iunie 2009 şi Cluj-Napoca perioada 02 iunie 2009 - 04 iunie 2009.

De asemenea, declaraţia inculpatului B.D.B. (din faza de urmărire penală din data de 09 septembrie 2009), coroborată cu cea a inculpatului A.Ş.I. confirmă participarea inculpaţilor M.E.A., P.I., B.A.S. şi B.C.C. la extrageri frauduloase din bancomate.

Potrivit declaraţiei inculpatului M.E.A., coroborat cu procesul-verbal din 27 martie, în cursul anului 2008 inculpaţii B.C.C., M.P., P.I. şi alţii, au fost depistaţi pe teritoriul Serbiei având asupra lui carduri bancare contrafăcute.

Totodată, din acelaşi proces-verbal reiese că inculpatul P.I. a fost arestat de autorităţile italiene pentru o perioadă de 6 luni pentru deţinerea de carduri bancare contrafăcute, în cursul anului 2008.

În urma percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului P.I. a fost ridicat un înscris tradus din limba sârbă care dovedeşte faptul că P.I. împreună cu alţi făptuitori au fost surprinşi de autorităţile sârbe în timp ce efectuau extrageri frauduloase cu carduri donate, de la mai multe bancomate situate în localitatea Pancevo, carduri care au fost reţinute şi supuse expertizei. Ulterior s-a dovedit că, cardurile ridicate de la P.I., au fost contrafăcute.

Potrivit declaraţiei inculpatului M.P., în coroborare cu hotărârea Curţii de Apel Florenţa - Italia, acesta a fost condamnat pentru acelaşi gen de faptă cu cea cu privire la care este cercetat în prezentul dosar şi pentru care a fost arestat la data de 26 noiembrie 2009 şi eliberat la 25 septembrie 2010, deoarece şi-a executat pedeapsa, la data comunicării adresei de către autorităţile italiene procesul fiind încă pe rol.

Faţă de probele analizate mai sus, prima instanţă a reţinut că Inculpaţii B.C.C., B.A.S., M.P., P.I. şi M.E.A. se fac vinovaţi de săvârşirea faptei prevăzute la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi pentru care i-a condamnat, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută la art. 27 alin. (1) din aceeaşi lege. Schimbarea încadrării juridice se impune având în vedere că în sarcina inculpaţilor a fost reţinută fapta de a efectua extrageri de bani din bancomat folosindu-se de carduri falsificate, ceea ce se încadrează în prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, iar nu în cele ale primului aliniat al aceluiaşi articol. Astfel, primul aliniat se referă la „efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos .. prin utilizarea unui instrument de plată electronică .. fără consimţământul titularului instrumentului respectiv", ceea ce implică folosirea unui card bancar valabil, căci numai în această ipoteză se poate vorbi despre un titular care îşi poate da sau nu consimţământul. De altfel, chiar art. 1 pct. 14 din lege dă următoarea definiţie: "titular - persoană care deţine un instrument de plată electronică pe baza unui contract încheiat cu un emitent, în condiţiile prevăzute de lege". Or, câtă vreme inculpaţii a folosit carduri falsificate care nu au un "titular" în sensul legii, fapta se încadrează în dispoziţiile alin. (2) care incriminează operaţiunile frauduloase „prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive".

Ipoteza inculpatului P.I. că a efectuat extrageri de pe bancomat cu un card valabil al unui prieten care nu ştie să facă astfel de extrageri nu poate fi reţinută de către instanţă, susţinerile urmând a fi înlăturate, întrucât sunt neverosimile şi nu au fost dovedite, inculpatul neputând preciza numele acestui martor, deşi susţine că îl cunoaşte de 6 ani de zile şi că îi este prieten.

Tot astfel au fost înlăturate în parte şi susţinerile inculpaţilor B.C.C., B.A.S., M.P., coroborate cu cea a inculpatului B.D.B. privitoare la neimplicarea lor infracţională în extragerile frauduloase din bancomate întrucât sunt contrazise de probele mai sus analizate.

Inculpaţii B.C.C., B.A.S., M.P., P.I. şi M.E.A. au fost trimişi în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Această dispoziţie legală prevede că constituie infracţiune iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 prin grup infracţional organizat se înţelege „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului".

Probele administrate relevă faptul că în prima fază inculpaţii B.C.C., B.A.S., M.P., rude şi prieteni, s-au cunoscut şi împrietenit în Italia, de mai mulţi ani de zile, de prin anul 2007, unde prin metodele arătate obţineau codurile pin ale unor conturi din Italia şi apoi le inscripţionau pe cardurile blank. Aceştia, printr-un consens neunivoc, la care s-au alăturat ulterior inculpaţii P.I. şi M.E.A. făceau extrageri frauduloase din bancomate, deplasându-se în acest sens în mai multe oraşe ale ţării, dar şi în afara ei, unde se întâlneau nu tocmai întâmplător şi cu alţi inculpaţi care se aflau în acelaşi timp în aceeaşi locaţie, extragerile făcându-se după un anumit plan, regulat, periodic, la sfârşit şi la început de lună, când se ştia foarte bine că în această perioadă conturile din Italia se alimentau cu bani; în acest scop, aceştia îşi procurau în prealabil carduri falsificate; pentru a-şi pune în aplicare planurile, inculpaţii erau într-o permanentă legătură, fie directă, fie telefonică, se cunoşteau, cum de altfel ei înşişi recunosc, astfel că relaţiile lor nu erau nici ocazionale şi nici întâmplătoare, fiecare dintre ei urmărind din aceasta să obţină un beneficiu material. Rolurile inculpaţilor erau prestabilite, chiar dacă aceştia se situau la un moment dat pe aceeaşi poziţie, aceea a trăgătorului şi aveau perspectiva duratei acţiunii lor, până la momentul prinderii lor de către organele de anchetă.

Astfel, prima instanţă a apreciat că în prezenta cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru care inculpaţii B.C.C., B.A.S., M.P., P.I. şi M.E.A. au fost condamnaţi.

Primii trei inculpaţi din cei antemenţionaţi au mai fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 24 alin. (1) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 incriminează „falsificarea unui instrument de plată electronică pedeapsa pentru această infracţiune fiind închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi."

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 „fabricarea ori deţinerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani".

Declaraţia inculpatului A.Ş.I. potrivit căreia l-a văzut pe inculpatul B.A.S. în casa lui din Cărpiniş cum încarcă cu un aparat MSR cardurile, precum şi a inculpatului M.E.A. care afirmă că aparatura necesară falsificării cardurilor era achiziţionată de fraţii B.C.C. şi B.A.S. şi M.P. şi păstrată la domiciliul lui B.D.B. din Iecea Mică, nu a fost apreciată decât în contextul impus de art. 69 C. proc. pen., aceste declaraţii putând servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Având în vedere că la percheziţiile domiciliare şi informatice efectuate la aceşti inculpaţi nu s-au reţinut aspecte relevante pentru cauză, prima instanţă a înlăturat susţinerile inculpaţilor A.Ş.I. şi M.E.A., inculpaţii M.P., B.A.S. şi B.C.C. fiind achitaţi pentru art. 24 alin. (1) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Faptul că la percheziţia informatică efectuată asupra laptop-ului marca HP aparţinând inculpatului M.P., din care rezultă că pe suportul de stocare a datelor de tip hard disk drive au fost identificate urme ale unor liste de domenii internet ce găzduiesc pagini web aparţinând unor bănci din Italia, Spania şi America, liste de adrese FTP (file de transfer protocol - modalitate de transfer de date prin intermediul internetului),precum şi liste cu adresele URL ale mai multor servere din Rusia, Slovacia sau Statele Unite ale Americii respectiv urme de conectare pe site-urile instituţiilor financiare Bank of America, Poşte Italia, Banco Posta, Banco Populare di Vicenza, Unicaja Bank, Banco Naţionali pentru a accesa opţiunea online banking, nu dovedeşte că inculpatul M.P., B.A.S. sau B.C.C. ar fi falsificat instrumente de plată electronică şi ar fi deţinut astfel de instrumente de plată, astfel cum s-a reţinut în rechizitoriu, ci doar atestă eventual că aceşti inculpaţi erau interesaţi de transferurile bancare.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată pentru infracţiunile reţinute în sarcina fiecărui inculpat, prima instanţă a avut în vedere prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracţiunea săvârşită de inculpaţi, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpaţilor-starea fizică, dezvoltarea intelectuală şi morală, comportarea lor, condiţiile în care au crescut şi trăit, precum şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Inculpaţii B.C.C., B.A.S., M.P., P.I. nu au recunoscut niciuna dintre faptele reţinute în sarcina lor, cu excepţia inculpatului M.E.A., care a detaliat activitatea infracţională atât în ceea ce-l priveşte, cât şi cea a inculpaţilor cu care a intrat în legătură, considerându-se, însă, în principal, nevinovat pentru fapta prevăzută la art. 7 din Legea nr. 39/2003. Potrivit precizărilor parchetului, acesta urmează să beneficieze de dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, ca urmare a unui denunţ potrivit căruia mai multe persoane urmau să fie trimise în judecată în stare de arest preventiv.

Inculpaţii B. şi inculpatul M.P. s-au sustras iniţial urmăririi penale, mandatele de arestare în ceea ce îi priveşte fiind emise în lipsă la data de 09 septembrie 2009, fiind reţinuţi ulterior, iar inculpatul M.P. a fost arestat în Italia la 26 noiembrie 2009 şi eliberat la 25 septembrie 2010, prezentându-se de bună-voie la termenul din data de 19 ianuarie 2011 în faţa instanţei. Acesta a susţinut că nu s-a sustras cercetărilor şi că nu a aflat de proces în mod oficial decât în luna decembrie 2010 când a venit acasă cu ocazia sărbătorilor, deşi a avut chiar de la primul termen de judecată apărător ales.

Din fişa de cazier judiciar a inculpaţilor rezultă că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, mai puţin inculpatul P.I., care a săvârşit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv în termenul de încercare de 5 ani pentru pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 731/2005 a Tribunalului Timiş, definitivă prin Dosarul penal nr. 5033/2007 a ICCJ, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 83 C. pen.

Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, inculpaţii B.A.S. şi B.C.C. au dovedit faptul că au fost retribuiţi în perioada august - septembrie 2009 la firma din Italia a tatălui lor, B.T., pentru funcţia de impiegat din cadrul societăţii. Totodată, aceştia, alături de inculpatul M.P. au solicitat executarea pedepsei la locul de muncă, depunând în acest sens acordul societăţii angajatoare, în conformitate cu dispoziţiile art. 86⁷ C. proc. pen.

Din cuprinsul referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul de la domiciliul fiecăruia, rezultă că toţi cei 5 inculpaţi au şanse de a se integra corespunzător în societate prin implicarea în muncă, sprijin familial sau al unui serviciu specializat prin includerea într-un program de consiliere individuală.

Inculpaţii, deşi elemente tinere ale societăţii, nu au ocupaţie şi loc de muncă stabil, nefăcând dovada unor venituri licite, cu precizarea făcută mai sus îl legătură cu fraţii B.C.C. şi B.A.S., iar potrivit înscrisurilor din dosarul de urmărire penală, transferurile bancare erau operate în cea mai mare parte la sfârşit şi la început de lună, deci exact în perioada extragerilor frauduloase din bancomate, transferurile fiind făcute fie între inculpaţi, fie între inculpaţi şi terţe persoane, rude sau prieteni, în scopul deghizării adevăratei origini a provenienţei banilor. Sub acest aspect, aceste sume de bani urmează a fi confiscate, fiind obţinute ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni. Vor fi supuse confiscării şi corpurile delicte, cardurile contrafăcute folosite la săvârşirea extragerilor frauduloase din bancomate, restul bunurilor ridicate la percheziţiile domiciliare ale inculpaţilor şi care nu au legătură cu cauză urmând a fi restituite.

Deşi reprezentanta parchetului a apreciat prin rechizitoriu că în temeiul art. 118 lit. b) C. pen. prima instanţă a dispus confiscarea autovehiculelor marca "X" cu nr. "XX" proprietatea inculpatului B.D.B., autoturismul marca "X" nr. "XXX" proprietatea inculpatului B.A.S., autoturismul marca "Z" nr. "ZZ", proprietatea mamei inculpatului B.C.C., respectiv B.M.T., autoturismul marca "X" nr. "XXXX" proprietatea inculpatului M.P., maşini pe care inculpaţii mai sus amintiţi le-au folosit la săvârşirea faptelor, prima instanţă apreciind că, deşi cu aceste autoturisme inculpaţii s-au deplasat în diverse locaţii pentru a extrage bani din bancomate, acestea nu au servit la săvârşirea vreunei infracţiuni, în sensul art. 118 lit. b) C. pen., respectiv nu au servit efectiv la realizarea laturii obiective a vreunei infracţiuni şi nefiind pregătite ori adaptate în scopul realizării laturii obiective a vreunei infracţiuni, prin similitudine statuând şi ICCJ în Decizia nr. 18 din 12 decembrie 2005, dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii.

Aşadar, în raport de criteriile de individualizare prezentate, prima instanţă a stabilit pedepse minime prevăzute de legiuitor.

Prin Rezoluţia din 18 august 2009 a fost începută urmărirea penală faţă de inculpaţii B.D.B., A.R.M., F.D., C.G., reţinându-se, în fapt, că, începând din anul 2009 aceştia au constituit, aderat şi sprijinit împreună un grup infracţional organizat, specializat în extrageri frauduloase de bani din bancomate situate pe raza mai multor judeţe, cu folosirea de carduri donate cu ajutorul aparatului MSR.

Potrivit rechizitoriului, activitatea infracţională a inculpaţilor B.D.B. şi A.R.M. debutează în anul 2007 când, împreună cu inculpaţii B.C.C., B.A.S., M.P., P.I., A.Ş.I. montau microcipuri în terminalele POS de la casele de marcat ale supermarketurilor amplasate pe teritoriul Italiei şi apoi făceau extrageri frauduloase din ATM-uri.

În declaraţiile date, inculpatul B.D.B. a relatat, în esenţă, în ceea ce-l priveşte, că, în cursul anului 2009, împreună cu inculpatul A.R., F.D. a făcut extrageri frauduloase de bani de la mai multe ATM-uri situate pe raza judeţului Timiş cu ajutorul unor carduri falsificate primite de la un prieten din Italia, banii fiind împărţiţi în mod egal şi tot împreună cu aceşti inculpaţi s-au deplasat în Bucureşti de unde, cu ajutorul inculpaţilor L.C. şi F.C. au achiziţionat cu suma de 4.000 euro o faţă de ATM confecţionată artizanal de la inculpatul Ş.S., faţă cu care s-au deplasat apoi de două ori în Franţa, fiind însoţiţi şi de inculpatul C.G., pentru a culege numere de conturi. Revenind în ţară, s-au deplasat în judeţul Dâmboviţa la locuinţa inculpatului F.C. pe care-l cunoştea A.R.M. şi care a inscripţionat conturile cu dispozitivul MSR pe nişte carduri blank rămase de la inculpatul B.C.C.

Deşi iniţial inculpaţii A.R.M. şi F.D. au refuzat să dea declaraţie, pentru ca apoi să nege acuzele care li se aduc, în faţa instanţei de judecată au relatat implicarea lor infracţională în aceeaşi modalitate descrisă de inculpatul B.D.B.

Inculpatul C.G. a recunoscut că în luna mai 2009 a fost contactat telefonic de mai multe ori de către inculpatul A.R., urmarea căruia s-a deplasat în Timişoara de unde a plecat împreună cu inculpaţii B.D.B. şi F.D. în Franţa pentru a monta o faţă de bancomat confecţionată artizanal, cu ajutorul căreia au fost capturate 12 numere de conturi, după care, odată întorşi în ţară, a revenit în final, la domiciliul său din Dorohoi. În luna iulie 2009 a plecat din Timişoara împreună cu inculpaţii A.R., B.D.B. şi F.D. din nou în Franţa, unde timp de două zile faţa de bancomat a fost montată la două bancomate şi ulterior luată de un cetăţean care şi-a dat seama de artificiul inculpaţilor. Pentru acest serviciu, inculpatul C.G. a primit de la inculpatul A.R.M. 600 de euro, bani pe care i-a acceptat din nevoie pentru tratamentul mamei sale bolnave.

Din coroborarea declaraţiilor anteanalizate ale inculpaţilor B.D.B., A.R.M., F.D. prima instanţă a reţinut că aceştia în calitate de prieteni, la sugestia inculpatului B.D.B., au făcut extrageri frauduloase repetate din bancomate în cursul anului 2009 cu ajutorul unor carduri primite de la un prieten din Italia. Pentru a-şi continua această activitate infracţională, notele de filaj existente la dosarul cauzei confirmă faptul că aceştia s-au deplasat în cursul anului 2009, prin luna mai, la Bucureşti la întâlnirea cu inculpaţii F.C. şi L.C. pentru achiziţionarea dispozitivelor contrafăcute. Închirierea autoturismului necesar deplasării spre Bucureşti a fost realizată de martorul P.M., în calitate de administrator al societăţii de închirieri autoturisme care susţine că şi anterior datei de 08 septembrie 2009, inculpatul A.R. a închiriat maşină de la firma sa, în perioada 08 mai 2009 - 10 mai 2009 şi 15 iulie 2009 - 19 iulie 2009 când acesta a făcut deplasări şi în afara ţării. Acelaşi martor confirmă faptul că în perioada 29 februarie 2008 - 05 martie 2008 un alt inculpat cercetat în acest dosar şi anume inculpatul B.D.B. a închiriat de la firma sa un autoturism marca „DL" cu nr. DL1, autoturism pe care acesta l-a folosit în deplasările lor în vederea efectuării de extrageri frauduloase din ATM-uri.

Tot notele de filaj, dar şi convorbirile telefonice dovedesc şi faptul că inculpatul F.D. împreună cu A.R. şi B.D.B. l-au vizitat la domiciliul pe cel care Ie-a vândut aceste dispozitive şi anume inculpatul Ş.S. După achiziţionarea acestor dispozitive inculpaţii F.D., A.R., B.D.B. şi C.G. au efectuat deplasări în Franţa unde, cu toţii, montau dispozitivele contrafăcute, obţinând în acest mod datele de identificare şi codurile PIN ale titularilor care foloseau respectivele conturi. Elocvente în acest sens sunt şi interceptările telefonice privind discuţiile purtate între inculpaţii A.R. şi C.G. la data de 11 mai 2009, 22 mai 2009, 05 şi 09 iulie 2009 din care reiese faptul că cei doi montau dispozitive pe fanta de intrare a cardului la ATM-uri. După obţinerea codurilor PIN, inculpaţii reveneau în ţară, iar apoi căutau un aparat MSR să-i ajute la inscripţionarea cardurilor blank. Aşa s-a întâmplat şi în cazul acesta, când inculpatul B.D.B. i-a cerut inculpatului M.E.A. să le facă rost de un aparat MSR şi pentru că suma de 1400 euro cerută li s-a părut foarte mare au renunţat la achiziţionarea lui. Acest aspect este probat în mod concludent de discuţia telefonică purtată la data de 24 iunie 2009 ora 23:19:53 de inculpaţii F.D. şi A.R., revoltaţi de preţul ridicat perceput de M.E.A.

În data de 08 septembrie 2009 inculpaţii F.D. şi A.R. au închiriat de la firma SC "M." SRL Timişoara cu sediul pe str. D., autoturismul marca ........ cu nr. de înmatriculare ........, cu care au pornit spre Bucureşti în noaptea de 09 septembrie 2009 în jurul orelor 2:00, pentru întâlnirea cu inculpatul F.C. În acest sens, inculpaţii A.R. şi F.D. au luat contactul cu acest inculpat, aşa cum rezultă şi din convorbirile telefonice purtate între ei înainte de efectuarea acestei deplasări. Ca urmarea intervenţiei monitorizate a ofiţerilor desemnaţi din cadrul IGPR - BCCO Bucureşti, întâlnirea nu a mai avut loc deoarece inculpaţii A.R. şi F.D. au fost reţinuţi şi conduşi la sediul DIICOT - Serviciu Teritorial Timişoara pentru cercetări.

Faţă de starea de fapt reţinută şi probele analizate mai sus, prima instanţă a reţinut că inculpaţii B.D.B., A.R.M., F.D. se fac vinovaţi de săvârşirea faptei prevăzute la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi pentru care au fost condamnaţi, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută la art. 27 alin. (1) din aceeaşi lege. Schimbarea încadrării juridice se impune având în vedere aceleaşi argumente arătate în privinţa inculpaţilor B.C.C. ş.a, pe care prima instanţă nu Ie-a reiterat.

În sarcina inculpaţilor A.R.M., F.D. şi C.G. a mai fost reţinută prin rechizitoriu şi infracţiunea prevăzută la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Chiar dacă la percheziţiile domiciliare şi informatice efectuate la aceşti inculpaţi nu s-ar reţinut aspecte relevante pentru cauză, din starea de fapt reţinută reiese că aceştia au achiziţionat şi montat dispozitive contrafăcute la bancomate, dispozitive apte să citească codurile pin şi numerele de conturi prin intermediul cărora urmau a fi falsificate cardurile blank, carduri pe care prima instanţă Ie-a asimilat instrumentelor de plată electronică în sensul definiţiei date în art. 1 al legii privind comerţul electronic şi prin care urmau a fi făcute retragerile în numerar. Pentru deţinerea acestor dispozitive, prima instanţă a condamnat inculpaţii A.R.M., F.D. şi C.G.

Inculpaţii B.D.B., A.R.M., F.D. şi C.G. au fost trimişi în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Probele administrate relevă faptul că inculpaţii B.D.B., A.R.M. şi F.D., prieteni fiind, de comun acord făceau în mod repetat extrageri frauduloase din bancomate, extragerile făcându-se după un anumit plan, regulat, periodic, la sfârşit şi la început de lună, când se ştia foarte bine că în această perioadă conturile din Italia se alimentau cu bani; în acest scop, aceştia îşi procurau în prealabil carduri falsificate; pentru a-şi pune în aplicare planurile, inculpaţii erau într-o permanentă legătură, fie directă, fie telefonică, făceau deplasări împreună pentru a-şi procura dispozitive contrafăcute şi pentru a obţine conturile terţelor persoane pe care ulterior să le exploateze, fiecare dintre ei urmărind din aceasta să obţină un beneficiu material. Rolurile inculpaţilor erau prestabilite, chiar dacă acestea erau aceleaşi, ideea de grup nepresupunând în mod obligatoriu existenţa unui şef, noţiune ce presupune o subordonare, textul de lege vorbind de coordonare care poate fi hotărâtă şi în unanimitate, atâta timp cât există un plan de acţiune comun; totodată, inculpaţii aveau perspectiva duratei acţiunii lor, acţiune care a durat mai multe luni de zile, din luna mai, până în luna septembrie 2009, când au fost reţinuţi de către organele de anchetă.

În ceea ce priveşte cererea de schimbare de încadrare juridică formulată de inculpaţii A.R. şi F.D. prin apărător ales, din art. 7 din Legea nr. 39/2003 în art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., în baza art. 334 C. proc. pen., prima instanţă a respins-o ca fiind neîntemeiată, apreciind ca fiind îndeplinite condiţiile definiţiei „grupului infracţional organizat", astfel cum este definit în art. 2 din Legea nr. 39/2003, astfel cum s-a reţinut mai sus.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce au fost aplicate pentru infracţiunile reţinute în sarcina fiecărui inculpat, prima instanţă a avut în vedere prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracţiunea săvârşită de inculpaţi, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpaţilor - starea fizică, dezvoltarea intelectuală şi morală, comportarea lor, condiţiile în care au crescut şi trăit, precum şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Inculpaţii B.D.B., A.R.M. şi F.D. au avut o poziţie oscilantă de recunoaştere sau nerecunoaştere a săvârşirii faptelor şi vice-versa, relatând implicarea lor infracţională în modul descris generic mai sus de către instanţă, doar inculpatului C.G. a detaliat activitatea infracţională atât în ceea ce-l priveşte, cât şi cea a inculpaţilor cu care a intrat în legătură, toţi considerându-se, însă, nevinovaţi pentru fapta prevăzută la art. 7 din Legea nr. 39/2003. Potrivit precizărilor parchetului, acesta din urmă inculpat a beneficiat de dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, ca urmare a denunţării activităţii infracţionale desfăşurare de inculpaţii A.R., F.D. şi B.D.B.

Din fişa de cazier judiciar a inculpaţilor rezultă că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală. Din cuprinsul referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul de la domiciliul fiecăruia, rezultă că toţi cei 4 inculpaţi au şanse de a se integra corespunzător în societate prin implicarea în muncă, sprijin familial sau al unui serviciu specializat prin includerea într-un program de consiliere individuală.

Inculpaţii nu au ocupaţie şi loc de muncă stabil, nefăcând dovada unor venituri licite. Sumele de bani găsite asupra inculpaţilor A.R. şi F.D. în momentul reţinerii lor pe autostrada Piteşti - Bucureşti, în timp ce se deplasau la Bucureşti în vederea achiziţionării unei feţe de bancomat prin intermediul inculpatului F.C. au fost confiscate, fiind obţinute ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni. Susţinerea inculpatului F.D. în faţa instanţei că suma de 200 milioane ROL găsită la el în cameră aparţinea mamei sale care tocmai venise din Italia şi vroia să facă anumite reparaţii, nu este dovedită cu nici un mijloc de probă, astfel că a fost înlăturată, aceşti bani au fost confiscaţi. Au fost supuse confiscării şi corpurile delicte, cardurile contrafăcute folosite la săvârşirea extragerilor frauduloase din bancomate de la inculpatul B.D.B. şi care au fost preluate prin intermediul martorului cu identitate protejată, P.G., restul bunurilor ridicate la percheziţiile domiciliare ale inculpaţilor şi care nu au legătură cu cauză urmând a fi restituite.

Faţă de solicitarea inculpatului B.D.B. prin apărător ales de a se reţine cu privire la acesta dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., prima instanţă a constatat că acestea nu îi sunt aplicabile câtă vreme inculpatul nu a dat nicio declaraţie personală în faţa instanţei în sensul că solicită ca judecata să se facă în baza probelor de urmărire penală şi că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare al instanţei, cererea urmând a fi respinsă.

Aşadar, în raport de criteriile de individualizare prezentate, prima instanţă a stabilit pedepse minime prevăzute de legiuitor.

Inculpatul A.Ş.I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul parchetului pentru comiterea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat specializat în falsificarea instrumentelor de plata electronică şi efectuarea de extrageri frauduloase de bani prin folosirea unui instrument de plată electronic falsificat.

Iniţial, inculpatul a avut o atitudine de negare atunci când s-a ridicat problema acuzaţiilor de care era învinuit, arătând că nu se cunoaşte cu inculpaţii M.E.A., P.I. şi M.P. Ulterior inculpatul A.Ş.I. a dezvăluit implicarea sa infracţională alături de inculpaţii B.C.C., B.A.S. şi M.P. despre care recunoaşte că, încă din anul 2007 a acceptat oferta inculpaţilor B.A.S. şi B.C.C., pe care i-a cunoscut într-o suburbie a oraşului Roma, de a-i însoţi la efectuarea de extrageri frauduloase din bancomate, activitate pe care a continuat-o şi atunci când au revenit în ţară. Mai mult, inculpatul A.Ş.I. recunoaşte faptul că împreună cu trupa de „trăgători" formată din M.E.A., P.I., A.R., B.D.B., B.C.C., B.A.S. şi M.P. a făcut deplasări frecvente în mai multe oraşe din tară cum sunt Bucureşti, Cluj-Napoca, Baia Mare, Bistriţa-Năsăud, Cernăuţi, Deva, Iaşi, Alba Iulia, Oradea, Arad, Timişoara unde efectuau extrageri de numerar cu ajutorul unor carduri donate.

Recunoaşterile inculpatului se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor M.E.A., B.D.B., A.R., cu pozele existente ce îl înfăţişează în localităţile Bistriţa, Cluj-Napoca şi Baia Mare în faţa mai multor bancomate efectuând extrageri la ore târzii din noapte şi notele de filaj, cum ar fi cea din data de 29 mai 2009 când inculpaţii B.C.C., B.A.S., M.P. şi A.Ş.I. se întâlnesc în incinta complexului comercial „IM" la barul „T.C.", întâlnire premergătoare deplasării lor în localitatea Bistriţa-Năsăud unde aceştia, însoţiţi de inculpaţii M.E.A. şi P.I., au efectuat extrageri frauduloase din bancomate. Conţinutul aceloraşi note de filaj regăsesc şi perioadele în care aceştia au efectuat extragerile, respectiv 30 - 31 mai/01 iunie 2009 după cum urmează: 30 - 31 mai/01 iunie 2009 oraşul Bistriţa-Năsăud, oraşul Baia Mare perioada 01/02 iunie 2009 şi Cluj-Napoca perioada 02 iunie 2009 - 04 iunie 2009.

Prima instanţă a reinterat argumentele privind luarea în considerare a declaraţiei inculpatului A.Ş.I. dată în cursul urmăririi penale despre care s-a susţinut de către apărătorii aleşi ai inculpaţilor B.A.S. şi B.C.C., M.P. şi B.D.B. că are conţinut identic cu cea a inculpatului M.E.A. dată tot în cursul urmăririi penale, cei doi inculpaţii motivând că acest lucru se datorează faptului că au participat împreună la săvârşirea aceloraşi fapte, întrucât acest aspect nu conduce la înlăturarea din probatoriu a acestor declaraţii, atâta timp cât ele au fost menţinute şi în faţa instanţei şi pe care prima instanţă Ie-a apreciat că exprimă adevărul, luând în considerare ansamblul probator.

Faţă de probele analizate mai sus, prima instanţă a reţinut că inculpatul A.Ş.I. se face vinovat de săvârşirea faptei prevăzute la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi pentru care l-a condamnat, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută la art. 27 alin. (1) din aceeaşi lege. Schimbarea încadrării juridice s-a impus având în vedere aceleaşi argumente invocate iniţial şi pe care l-a menţinut.

Din starea de fapt reţinută ce rezultă din declaraţia acestui inculpat, în coroborare şi cu celelalte probe, prima instanţă a apreciat că în prezenta cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât a aderat la grupul infracţional constituit iniţial din inculpaţii B.A.S. şi B.C.C., M.P. şi cu care a făcut extrageri frauduloase din bancomate în repetate rânduri şi pentru care inculpatul a fost condamnat.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, prima instanţă a avut în vedere prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracţiunea săvârşită de inculpaţi, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpaţilor-starea fizică, dezvoltarea intelectuală şi morală, comportarea lor, condiţiile în care au crescut şi trăit, precum şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Inculpatul A.Ş.I. a avut o atitudine de negare, iar apoi de recunoaştere a faptei extragere de bani din bancomate. Potrivit precizărilor parchetului, acesta a beneficiat de dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, ca urmare a faptului că a denunţat mai multe persoane constituite într-un grup infracţional organizat specializat în deţinerea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice precum şi în efectuarea de extrageri frauduloase în numerar, persoane care ulterior au fost identificate şi faţă de care la data de 4 februarie 2010 s-a început urmărirea penală, iar la 05 februarie 2010 s-a pus în mişcare acţiunea penală, în Dosarul cu numărul 21/D/P2010, urmând a fi trimise în judecată în stare de arest preventiv.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului A.Ş.I. rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, iar în cuprinsul referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul de la domiciliul acestuia, rezultă că au şanse de a se integra corespunzător în societate prin implicarea în muncă şi sprijinul unui serviciu specializat prin includerea într-un program de consiliere individuală.

Astfel fiind, prima instanţă l-a condamnat pe inculpat potrivit dispozitivului prezentei sentinţe.

Prima instanţă a mai reţinut că inculpatul nu are ocupaţie şi loc de muncă stabil, nefăcând dovada unor venituri licite, iar potrivit înscrisurilor din dosarul de urmărire penală, transferurile bancare erau operate în cea mai mare parte la sfârşit şi la început de lună, deci exact în perioada extragerilor frauduloase din bancomate, transferurile fiind făcute fie între inculpaţi, fie între inculpaţi şi terţe persoane, rude sau prieteni, în scopul deghizării adevăratei origini a provenienţei banilor. Sub acest aspect, aceste sume de bani, respectiv suma de 3.450 euro au fost confiscate, în baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., apreciindu-se că a fost obţinută ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, cuantumul fiind apropiat celor afirmate de el însuşi că i-ar fi parvenit din extrageri, respectiv aproximativ 3.000 euro, restul bunurilor ridicate la percheziţia domiciliară ale inculpatului şi care nu au legătură cu cauză fiind restituite, în temeiul art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen.

Inculpatul B.G.B. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul parchetului pentru comiterea infracţiunilor de asociere sub forma aderării şi sprijinirii unui grup infracţional organizat specializat în efectuarea de extrageri frauduloase de bani prin folosirea unui instrument de plată electronic falsificat şi complicitate la efectuarea de extrageri frauduloase de bani prin folosirea unui instrument de plată electronic falsificat.

În declaraţiile date, acest inculpat nu a recunoscut învinuirile aduse, susţinând că dintre toţi inculpaţii cercetaţi penal îi cunoaşte doar pe inculpaţii A.Ş.I. şi C.G., fiind cu toţii din aceeaşi localitate, dar nu are o relaţie apropiată cu aceştia. Inculpatul a mai arătat că a fost contactat telefonic de A.Ş.I. care l-a rugat să meargă la Hotelul „O" din Cluj-Napoca unde acesta era cazat şi să-i ducă bagajul la Arad. Acest aspect, reţinut şi în rechizitoriu, este confirmat de inculpatul A.Ş.I. care afirmă că odată ajuns de la Cluj în Timişoara, l-a sunat pe inculpatul B.G.B. căruia i-a spus să meargă la Hotelul „O" din Cluj-Napoca pentru a lua hainele din camerele de hotel, întrucât ei au avut probleme şi nu s-au putut întoarce la hotel. La Arad, el împreună cu inculpatul M.E.A. s-au întâlnit cu B.G.B., M.E.A. luând hainele lui şi ale lui P.I. s-au întors la Timişoara, iar el împreună cu inculpatul B.G.B. au revenit în Dorohoi.

Prima instanţă a apreciat că activitatea inculpatului B.G.B. de a recupera hainele inculpaţilor A.Ş.I., M.E.A. şi P.I. de la hotelul la care au fost cazaţi, la solicitarea prietenului său A.Ş.I., aspect necontestat, dar şi dovedit, se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., asociindu-se cu aceşti inculpaţi şi sprijinindu-i la ştergerea urmelor infracţionale, faptă pentru care urmează a fi condamnat acest inculpat.

În legătură cu suma de 12.300 RON, inculpaţii B.G.B., A.Ş.I., precum şi martorul N.S.C. declară la unison că a fost trimisă prin mandat on line martorului N.S.C., prietenul lui M. - M.E.A. de către inculpatul B.G.B. care avea o datorie la M. de la care a cumpărat un autoturism şi trebuia să-i achite contravaloarea autoturismului. S-a mai menţionat că banii nu au o provenienţă ilicită, ci reprezintă bani împrumutaţi de la B.G.B. special pentru a-şi achita inculpatul A.Ş.I. această datorie. Trimiterea banilor on line, precum şi recuperarea hainelor de la hotel de către inculpatul B.G.B. este dovedită atât de înscrisul din dosar, cât şi de discuţiile telefonice purtate în data de 02, 03 iunie 2009 între inculpaţii A.Ş.I. şi B.G.B.

În legătură cu acest aspect, prima instanţă a reţinut că, la data de 02 iunie 2009, imediat după efectuarea extragerilor frauduloase de numerar din bancomatele situate pe raza oraşelor Bistriţa-Năsăud, Satu Mare şi Cluj-Napoca, astfel cum rezultă din probele de la dosar, inculpatul B.G.B. a dispus de suma de 123.500 RON, sumă relativ mare, pe care s-o împrumute inculpatului A.Ş.I., în condiţiile în care nu avea un venit stabil în acel moment şi nu deţinea niciun loc de muncă, aspect, de altfel confirmat şi de Adeverinţa nr. 213965/2005 eliberată de ITM Botoşani, ataşată dosarului cauzei la ultimul termen de judecată, astfel că prima instanţă a apreciat faptul că această sumă provine din activitatea ilicită săvârşită de inculpatul M.E.A. Explicaţia reală a acestei sume este aceea că ea reprezenta partea din bani ce îi revenea din fraudarea conturilor pe care inculpaţii M.E.A. şi A.Ş.I. au ascuns-o în oraşul Cluj-Napoca şi pentru ca suma să ajungă în posesia lor, au cerut ajutorul inculpatului B.G.B., ajutor descris mai sus. În consecinţă, prima instanţă a înlăturat afirmaţiile inculpaţilor B.G.B., A.Ş.I., precum şi ale martorului N.S.C. sub acest aspect, apreciindu-le subiective, neadevărate şi date în virtutea unei relaţii de prietenie existentă între aceste persoane, căci dacă nu am lua în considerare natura acestei relaţii, acest ajutor nu ar mai fi fost dat.

Având în vedere că activitatea de întrajutorare a inculpatului B.G.B. se situează după momentul extragerilor frauduloase de bani din bancomate, deci după momentul consumării acestei infracţiuni, ea nu este specifică complicelui, aşa cum o cer dispoziţiile art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), care acţionează cel târziu în timpul săvârşirii faptei, astfel că pentru această infracţiune, de complicitate la efectuarea de extrageri frauduloase din bancomate cu ajutorul unor carduri donate, inculpatul a fost achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, prima instanţă a avut în vedere prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracţiunea săvârşită de inculpaţi, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpaţilor-starea fizică, dezvoltarea intelectuală şi morală, comportarea lor, condiţiile în care au crescut şi trăit, precum şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Inculpatul B.G.B., deşi a recunoscut că a ajutat un prieten, astfel cum a arătat mai sus, nu a recunoscut provenienţa ilicită a banilor expediaţi on line.

Din caracterizările depuse la dosarul cauzei, în circumstanţiere, din partea administratorului societăţii SC B.P. SRL, numitul S.M. a afirmat că l-a ajutat în repetate rânduri în activitatea lui, inculpatul dovedindu-se un om de încredere, cu bune comportări în comunitate şi fără a crea vreodată probleme. Tot astfel, numitul C.Gh. a afirmat despre inculpat că i-a fost profesor în liceu că a fost un elev muncitor, cu un bogat spirit colegial, manifestând respect faţă de colegi şi faţă de profesori, apreciind că fapta sa este un eveniment nefericit şi singular sau o eroare regretabilă.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului B.G.B. rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, iar în cuprinsul referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul de la domiciliul acestuia, rezultă că are şanse de a se integra în societate prin implicarea în muncă, prin sprijinul concubinei sale, precum şi ale unui serviciu specializat prin includerea într-un program de consiliere individuală.

Astfel, prima instanţă l-a condamnat pe inculpat potrivit dispozitivului prezentei sentinţe.

Bunurile ridicate la percheziţia domiciliară ale inculpatului au fost restituite, în temeiul art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., neavând vreo legătură cu cauza.

Inculpaţii F.C. şi L.C. au fost trimişi în judecată reţinându-se prin rechizitoriu că, începând din anul 2009 ar fi aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat prin deţinerea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice şi falsificarea de instrumente de plată electronice, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în cazul primului, respectiv prin comercializarea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în cazul secundului.

Din declaraţiile celor doi inculpaţi, coroborate şi cu declaraţiile inculpaţilor B.D.B. şi A.R., instanţa reţine următoarea stare de fapt, regăsită, de altfel, şi în actul de inculpare:

În cursul lunii mai 2009, în urma unui telefon pe care l-a primit inculpatul F.C. de la A.R.M., pe care l-a cunoscut la o discotecă în Italia, acesta i-a comunicat că ar fi interesat să achiziţioneze un calculator pentru maşina sa, scop în care s-a deplasat cu 2 prieteni în Bucureşti. Inculpatul A.R.M. nu a putut achiziţiona ceea ce dorea, întrucât la magazin nu a găsit tipul de calculator dorit. La întâlnire a participat şi inculpatul L.C.. în cadrul discuţiilor purtate, cei 3 inculpaţi de la Timişoara, respectiv B.D.B., A.R. şi F.D. s-au arătat interesaţi de achiziţionarea unui aparat de citire a cardurilor. Ca urmare a faptului că inculpatul L.C. a găsit sursa de achiziţionare a unui astfel de aparat, cei 3 inculpaţi de la Timişoara, fiind contactaţi de către inculpatul F.C., au revenit în Bucureşti după câteva zile, unde, cei cinci inculpaţi s-au deplasat împreună la locuinţa lui Ş.S. Ca urmare a faptului că aparatul nu a putut fi folosit corespunzător de către cei 3 inculpaţi cu ocazia deplasării lor în Franţa, inculpaţii s-au reîntâlnit ulterior în Bucureşti unde şi-au dat seama de faptul că mai trebuia accesat un buton al aparatului respectiv pentru a deveni funcţionabil.

Inculpaţii F.C. şi L.C. au mai precizat că nu au făcut vreo extragere frauduloasă de bani din bancomate, nu au deţinut sau falsificat vreodată instrumente de plată electronice.

Starea de fapt anterior reţinută este probată şi de interceptările telefonice ce redau convorbirile dintre inculpaţii A.R., F.C. şi L.C. în perioada 25 iunie 2009 - 09 iulie 2009, din care rezultă deplasările la Bucureşti, preţul practicat de Ş.S. la vânzarea unui dispozitiv de citit carduri, precum şi de notele de filaj care redau întâlnirile dintre inculpaţi.

Având în vedere că inculpaţii F.C. şi L.C. au intermediat vânzarea unui aparat de citit carduri obţinut de la inculpatul Ş.S., cu ocazia întâlnirilor şi discuţiilor purtate împreună la Bucureşti, acceptând în acest sens să îi sprijine pe inculpaţii B.D.B., A.R. şi F.D., constituiţi într-un grup infracţional organizat, prima instanţă a apreciat că fapta lor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în varianta sprijinirii sub orice formă a unui grup infracţional organizat, pentru care au fost condamnaţi.

Întrucât nu rezultă din nicio probă din dosar că inculpatul L.C. ar fi deţinut vreun echipament de falsificare a instrumentelor de plată electronică, dovadă stând faptul că acest echipament a fost preluat de inculpaţii B.D.B., A.R. şi F.D. de la domiciliul inculpatului Ş.S. şi nu de la inculpatul L.C., de asemenea, nici la percheziţia domiciliară nu a fost găsit un astfel de aparat, susţinerile parchetului fiind pur subiective, prima instanţă a achitat acest inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. pen. pentru art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Trimiterea în judecată a inculpatului F.C. pentru faptele prevăzute la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 s-a făcut pe baza declaraţiei exclusive a inculpatului B.D.B., care a arătat în prima sa relatare din faza de urmărire penală că inculpatul F.C. "a inscripţionat cele 12 conturi, el având un dispozitiv MSR"; această afirmaţie nu a fost apreciată decât în contextul impus de art. 69 C. proc. pen., ea putând servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Având în vedere că la percheziţiile domiciliare şi informatice efectuate la acest inculpat nu s-ar reţinut aspecte relevante pentru cauză şi nu există nicio altă probă care să confirme afirmaţiile inculpatului B.D.B., prima instanţa a înlăturat susţinerile acestuia, inculpatul F.C. fiind achitat pentru art. 24 alin. (1) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Inculpatul F.C. a refuzat iniţial să dea orice fel de declaraţii, pentru ca apoi să relateze implicarea sa infracţională astfel cum a fost reţinută de instanţa de judecată. Tot astfel a procedat şi inculpatul L.C., însă mult mai târziu, la data de 08 ianuarie 2010, când a fost prezentat pentru confirmarea mandatului de arestare preventivă emis în lipsă, acesta sustrăgându-se iniţial urmăririi penale.

Din fişa de cazier judiciar a inculpaţilor rezultă că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală. Din cuprinsul referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul de la domiciliul fiecăruia, rezultă că toţi cei 2 inculpaţi au şanse de a se integra corespunzător în societate prin implicarea în muncă, sprijin familial sau al unui serviciu specializat prin includerea într-un program de consiliere individuală.

Inculpatul L.C. a depus la dosarul cauzei înscrisuri în circumstanţiere din care reies următoarele: este licenţiat în marketing şi economia serviciilor, cu diplomă de master în dreptul afacerilor; în 2006 a fost încadrat ca ofiţer de poliţie, fiind caracterizat de preotul S.V., de la Parohia Domniţa Bălaşa ca unul dintre puţinii credincioşi care a sprijinit biserica, dar şi pe mătuşa grav bolnavă, cu un handicap locomotor şi psihic.

Aşadar, în raport de criteriile de individualizare prezentate, prima instanţă a stabilit pedepse minime prevăzute de legiuitor.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., prima instanţă a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi consemnate în procesul-verbal de percheziţie din data de 09 septembrie 2009, precum şi orice alte bunuri aparţinând inculpatului, ridicate de la acesta şi neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În ceea ce priveşte inculpaţii Ş.S., Ş.L.G., P.A., M.P.D., E.M. prin rechizitoriu s-a reţinut că:

Încă din anul 2008, inculpatul Ş.S. avea preocupări în domeniul achiziţionării de echipamente artizanale destinate copierii frauduloase a datelor aferente cărţilor de credit, pe care le cumpăra de la diverşi indivizi, printre care V.M.C., D.M., T.E., D.C. şi inculpatul G.V.D. Odată achiziţionate aceste dispozitive, inculpatul Ş.S. şi-a format trupa de „trăgători" formată din inculpaţii E.M., M.P.D. şi P.A. cu care se deplasa în ţările UE respectiv Olanda, Germania, Italia montând dispozitivele pe fanta de introducere a cardului în bancomat.

Ulterior după ce titularii îşi foloseau cardurile pentru extrageri, microcamerele ataşate de dispozitivul artizanal imprimau codurile PIN care rămâneau captate, după care inculpaţii recuperau dispozitivele, iar ulterior reuşeau să cunoască codurile PIN folosite ulterior la efectuarea de extrageri frauduloase. Metodologia folosită de acest grup infracţional organizat era sistemul WU pe care-l foloseau la expedierea sumelor obţinute din extragerile frauduloase efectuate în Olanda, Luxemburg, Germania, Italia, etc. O altă metodă folosită de membrii acestei grupări era expedierea banilor pe numele rudeniilor şi amicilor lor, cât şi pe numele învinuitei Ş.L.G., iar apoi când ajungeau în ţară primeau partea ce li se cuvenea după împărţeala dispusă de aceasta.

Inculpatul Ş.S. a înţeles să dea declaraţie doar în faţa instanţei, recunoscând doar unele din învinuirile aduse, respectiv faptul ca a fost intermediar la vânzarea unui dispozitiv de citire a cardurilor către B.D.B., vânzare ce a avut loc la domiciliul acestuia din Bucureşti unde a fost prezent şi inculpatul L.C., care i-a făcut, practic, cunoştinţa cu inculpatul B.D.B. După cca. o lună de zile, inculpatul L.C. l-a recontactat şi i-a spus că băieţii de la Timişoara ar mai vrea să mai cumpere încă un dispozitiv pentru citirea cardurilor. În acest sens, inculpatul Ş.S. a mai cumpărat un dispozitiv tot de la inculpatul G.V., însă băieţii de la Timişoara nu au mai venit la el pentru a achiziţiona aparatul şi nu a mai putut lua legătura cu ei, întrucât nu a avut numărul lor de telefon. Aparatul l-a păstrat în ideea de a-şi recupera banii daţi pe contravaloarea acestuia, în sumă de 3.500 euro.

Inculpatul a mai relatat, în esenţă, că a făcut o deplasare în Olanda împreună cu inculpaţii P.A., M.P.D., (cu care se cunoaşte de mai mulţi ani de zile, fiind vecini de cartier) şi E.M. (pe care l-a cunoscut cu cca. 2 luni înainte în târgul de maşini din Bucureşti, şi acesta ocupându-se cu vânzarea de maşini la târg în Bucureşti, la fel ca şi el) unde a montat dispozitivul la o faţă de bancomat, iar la încercarea de a-l recupera, acesta s-a rupt. Întrucât nu s-a reuşit repararea dispozitivului, inculpatul Ş.S. a primit în schimbul acestuia 30 de carduri donate de la un amic din Germania, din care un număr mai mare de 12 bucăţi Ie-a reţinut pentru sine, în ideea de a-şi recupera banii daţi pe dispozitiv, iar diferenţa de carduri a împărţit-o în mod egal celorlalţi 3 inculpaţi. Cu respectivele carduri Ş.S. a făcut extrageri în Franţa, obţinând cca. 5.000 euro.

Declaraţiile inculpaţilor P.A., M.P.D., E.M. se pliază pe aceeaşi stare de fapt relatată de inculpatul Ş.S., menţionând că ei au făcut extrageri frauduloase din Olanda cu cardurile primite de la inculpatul Ş.S., obţinând fiecare 2.800 euro, 1.700 euro, respectiv 1.150 euro.

Faptul că inculpaţii E.M., M.D.P., P.A. şi Ş.S. efectuau deplasări în străinătate rezultă din interceptările telefonice din care rezultă discuţiile purtate între inculpaţi în cursul lunii august 2009 şi din studierea notelor de filaj din data de 09 august 2009, 21 august 2009 şi 23 august 2009 când aceştia au fost reperaţi de echipa de filaj în timp ce se pregăteau să părăsească ţara, o parte dintre ei cu maşina, iar restul cu avionul. Din conţinutul notei de filaj s-a constatat că în data de 09 august 2009 inculpatul Ş.S. împreună cu soţia sa învinuita Ş.L. au părăsit locuinţa lor din Bucureşti, str. D., la volanul maşinii lor marca JGC pentru ca ulterior din oraş să-i „culeagă" pe inculpaţii M.D.P. şi P.A. şi împreună să părăsească ţara cu destinaţia Olanda în vederea montării dispozitivelor contrafăcute de inculpatul G.V. Aceeaşi notă de filaj conţine date cu privire la inculpatul G.V. care îl „vizitează" în data de 21 august 2009 la domiciliu pe inculpatul Ş.S. cu scopul de a-i înmâna dispozitivele contrafăcute pentru ca, în data de 23 august 2009 inculpaţii Ş.S. şi E.M. să folosească mijlocul de transport aviatic până în Olanda.

Din conţinutul notelor de redare scrisă a convorbirilor telefonice s-a reţinut de asemenea faptul că inculpaţii P.A. şi M.P.D. au folosit transportul cu maşina tocmai pentru a putea transporta dispozitivele contrafăcute ce nu puteau fi trecute prin filtrul aeroportului. Elocvente în acest sens sunt şi fotografiile efectuate la datele mai sus menţionate, gradat pe ore, fapt ce sprijină acuzarea acestora.

La percheziţia informatică asupra unităţii centrale, laptop-ului şi HDD-urilor aparţinând inculpatului M.P.D., s-au identificat unele date din care rezultă accesarea unor servicii internet banking aparţinând Bank of America, City Bank, E-bay, U.S. Bank, Banco Santander Spania, CGI, Banco Poşte Online, Poşte Italia, Scoţia Bank, date din care se evidenţiază accesarea unor fişiere prin sistemul FTP de pe diferite servere.

Date fiind recunoaşterile inculpaţilor privind extragerile frauduloase din bancomate, coroborate cu celelalte probe antemenţionate, prima instanţă a reţinut că inculpaţii Ş.S., P.A., M.P.D., E.M. se fac vinovaţi de săvârşirea faptei prevăzute la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi pentru care prima instanţă i-a condamnat, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută la art. 27 alin. (1) din aceeaşi lege. Schimbarea încadrării juridice s-a impus având în vedere aceleaşi argumente arătate iniţial şi pe care prima instanţă nu Ie-a reiterat.

Inculpaţii Ş.S., P.A., M.P.D., E.M. au mai fost trimişi în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Rechizitoriul susţine că în cauză este vorba de două aşa-zise „grupuri", primul alcătuit din inculpaţii: B.C.C., B.A.S. şi M.P. cu rolul de iniţiatori ai grupului infracţional organizat la care au aderat inculpaţii B.D.B., F.D., A.R., M.E.A., A.Ş.I., L.C., F.C., B.G.B., C.G. .D.V.Ş. şi P.I., iar al doilea format din inculpaţii Ş.S., Ş.L., P.A., E.M., M.P.D. şi G.C. cu rolul de iniţiatori ai grupului la care au aderat inculpaţii G.V.D., G.C. şi Z.V.D.

În ceea ce priveşte gruparea ce se pretinde a fi fost constituită de inculpatul Ş.S. ca un grup infracţional organizat, prima instanţă a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru ca infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat să subziste.

Astfel, existenţa aşa-zisului grup nu s-a prelungit în timp, neputându-se reţine că el a existat pentru o durată suficientă care să-l contureze în sensul normei de incriminare, mai exact în sensul definiţiei date de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003. Deşi în rechizitoriu se susţine că Ş.S. ar fi constituit acest grup începând cu anul 2008, se poate observa că în dosar nu există nicio probă care să demonstreze că în acel moment s-ar fi realizat o înţelegere de constituire a grupului (de altfel, procurorul nici nu arată momentul şi modalitatea concretă în care s-ar fi constituit grupul infracţional) şi nici nu există probe care să demonstreze că în acel an s-ar fi comis vreo infracţiune din care s-ar putea deduce existenţa grupului.

Prima faptă la care se face referire în rechizitoriu cu privire la inculpatul Ş.S. este cea din luna mai 2009 cu referire la vânzarea unei feţe de bancomat lui B.D.B. (însoţit la Bucureşti de inculpaţii A.R. şi F.D.) pe care l-a cunoscut prin intermediul lui L.C. şi F.C., obiectul fiind procurat de la inculpatul G.V. În acelaşi sens, trebuie observat că şi urmărirea penală a fost începută doar pentru fapte din anul 2009.

„Grupul" presupus de parchet nici nu înglobează, de altfel, participanţii la vânzarea feţei de bancomat din luna mai 2009, ci doar persoanele ce au participat în luna august 2009 la extragerile din bancomat, deci cu atât mai puţin se poate vorbi de o durată în timp a grupului, în sensul cerut de lege.

Nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul Ş.S. ar fi iniţiatorul sau liderul unui grup infracţional organizat, fiind eronată şi susţinerea din rechizitoriu potrivit căreia acestui inculpat i s-ar fi zis „Ş.", aspect oricum insuficient pentru a dovedi existenţa unei ierarhii. Aprecierea eronată din rechizitoriu porneşte de la faptul că într-o convorbire telefonică interceptată în data de 11 mai 2009 inculpatul L.C. i se adresează inculpatului Ş.S. cu apelativul „Ş.", pierzându-se, însă, din vedere că în aceeaşi zi, în convorbirea purtată la ora 22 şi 17 min., inculpatul L.C. îi spune tot „Ş." şi inculpatului A.R., ceea ce dovedeşte că în realitate este vorba despre un tic verbal al inculpatului L.C., nicidecum de o recunoaştere a calităţii de lider a inculpatului Ş.S. Inculpatul L.C. a recunoscut în declaraţia dată în faţa instanţei că expresia o foloseşte ca simplu mod de adresare, fără alte conotaţii.

În realitate, în speţă este vorba despre o pluralitate ocazională, o participaţie penală la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, nefiind vorba nici măcar de infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni. Din probele administrate în cauză rezultă că extragerile frauduloase de bani din bancomat au fost efectuate ca urmare a intenţiei de a comite imediat această infracţiune, ea nefăcând parte dintr-un program infracţional dinainte stabilit pentru o oarecare perioadă. Or, ceea ce diferenţiază cele două forme de pluralitate constă tocmai în aceea că în cazul celei ocazionale participanţii iau hotărârea de a comite în mod imediat una sau mai multe infracţiuni determinate, clar prefigurate, în vreme ce pluralitatea constituită, reglementată de art. 323 C. pen., se caracterizează prin faptul că membrii asocierii prefigurează un program infracţional generic şi de durată, fără a stabili foarte precis numărul şi felul infracţiunilor ce urmează a le comite.

Faţă de cele de mai sus, s-a concluzionat că în speţă nu se conturează niciunul dintre elementele esenţiale ale grupului infracţional organizat, cu excepţia numărului de cel puţin 3 persoane, context în care prima instanţă a apreciat că faţă de inculpaţii Ş.S., P.A., M.P.D., E.M. se impune achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În sarcina inculpatului Ş.S. a mai fost reţinută prin rechizitoriu şi infracţiunea prevăzută la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002. Chiar dacă la percheziţia domiciliară efectuată la acest inculpat nu s-au reţinut aspecte relevante pentru cauză, din starea de fapt reţinută reiese că acesta a achiziţionat de la inculpatul G.V. şi montat dispozitive contrafăcute la bancomate, dispozitive apte să citească codurile pin şi numerele de conturi prin intermediul cărora urmau a fi falsificate cardurile blank, carduri pe care prima instanţă Ie-a asimilat instrumentelor de plată electronică în sensul definiţiei date în art. 1 al legii privind comerţul electronic şi prin care urmau a fi făcute retragerile în numerar. Pentru deţinerea acestor dispozitive, prima instanţă l-a condamnat inculpatul Ş.S.

În ceea ce priveşte săvârşirea de către inculpatul Ş.S. a infracţiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronică, prima instanţă a reţinut următoarele:

Din analiza percheziţiei informatice asupra laptop-ului său ridicat de la locuinţa acestuia cu prilejul percheziţiei domiciliare din data de 09 septembrie 2009 s-a stabilit că pe suportul de stocare de date tip „hard disk drive" au fost identificate un număr de 99 fişiere tip imagine, ce înfăţişează fotografii ale unor bancomate şi dispozitive sau componente folosite pentru copierea în mod fraudulos de date de cărţi de credit, aparat tip MSR (aparat citire benzi magnetice) demontat şi modificat pentru a fi folosit la copierea frauduloasă de date ale cărţilor de credit. De asemenea s-au mai relevat un număr de 10 fişiere reprezentând materiale de prezentare a caracteristicilor şi modul de funcţionare a unui aparat tip MSR precum şi un fişier tip „doc" şi denumirea „NMWD" conţinând datele de identificare a unui card bancar şi codul PIN aferent acestuia. Prin inscripţionarea acestor date pe un suport de plastic tip blank, se creează o clonă a cardului bancar, cu ajutorul codului PIN aferent acestuia, aflat în acelaşi fişier, putând fi efectuate retrageri frauduloase de numerar. După acelaşi suport de stocare de date aparţinând laptop-ului inculpatului Ş.S., s-a identificat 1 fişier denumit „Nouveau document texte" conţinând date de identificare a unui număr de 107 (osutăşapte) carduri bancare şi codurile PIN aferente acestora. Şi în acest caz, datele inscripţionate pe suporţi de plastic tip blank constituie clone ale cardurilor bancare, iar codurile PIN înscrise pe ele şi aflate pe fişierul în cauză erau folosite de inculpatul Ş.S., la efectuarea retragerilor frauduloase de numerar. în urma investigaţiilor efectuate de serviciul Secret Service numerele de conturi menţionate mai sus au fost folosite pentru falsificarea de carduri bancare cu care s-au realizat extrageri frauduloase în numerar din ATM-urile aflate pe teritoriul Angliei.

De asemenea, inculpatul Ş.S. a fost monitorizat de Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate, Serviciul de Combatere a Criminalităţii Informatice încă din cursul lunii aprilie 2009, când Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea a înregistrat un dosar penal conţinând interceptări de telefonie mobilă vizând pe inculpaţii Ş.S., G.V.D. şi alţi indivizi neidentificaţi care corespondau între ei, discuţiile purtate fiind orientate cu precădere în domeniul contrafacerii instrumentelor de plată electronice.

În acest sens stau mărturie stau interceptările telefonice purtate de inculpatul Ş.S. în perioada 26 februarie - 03 martie 2009 (două convorbiri) cu o persoană neidentificată având ca obiect detalii tehnice referitoare la fabricarea artizanală de dispozitive de copiere a cardurilor bancare ce urmează să fie montate pe bancomate. Cei doi folosesc în acest sens expresii tipice cum ar fi "luminiţă cu cameră dreaptă", „cameră cu vampiri", „normală fără cameră", termeni care descriu orificiul ce se aplică pe fanta de intrare a cardurilor în bancomate, iar luminiţa respectiv camera cu vampiri indică camerele de luat vederi cu rolul de a copia codurile PIN formate de titulari atunci când foloseau bancomatul respectiv.

Date fiind aceste aspecte, nu se poate susţine că inculpatul nu avea preocupări în domeniul falsificării instrumentelor de plată electronice şi pentru care inculpatul a fost condamnat.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate pentru infracţiunile reţinute în sarcina fiecărui inculpat, prima instanţă a avut în vedere prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracţiunea săvârşită de inculpaţi, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpaţilor-starea fizică, dezvoltarea intelectuală şi morală, comportarea lor, condiţiile în care au crescut şi trăit, precum şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Inculpaţii E.M., M.P.D., P.A. şi Ş.S. nu au recunoscut toate învinuirile din rechizitoriu, relatând implicarea infracţionala în modul arătat mai sus.

Din fişa de cazier judiciar a inculpaţilor rezultă că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, mai puţin inculpatul P.A., care a săvârşit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind condamnat la pedeapsa de 9 ani şi 11 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 414/2004 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Dosarul penal nr. 4457 din 09 septembrie 2004 a ICCJ, arestat la 22 februarie 2000, eliberat la data de 07 aprilie 2009, cu un rest de 958 de zile, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 61 C. pen.

Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei la ultimul termen de judecată, inculpaţii Ş.S. şi E.M. au dovedit faptul că erau angajaţi, realizând venituri licite şi din vânzarea de maşini second-hand aduse din străinătate

Din cuprinsul referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul de la domiciliul fiecăruia, rezultă că toţi cei 4 inculpaţi au şanse de a se integra corespunzător în societate prin implicarea în muncă, sprijin familial sau al unui serviciu specializat prin includerea într-un program de consiliere individuală.

Inculpaţii au recunoscut că au făcut extrageri de bani din bancomate cu ajutorul cardurilor donate, bani pe care i-au trimis în ţară prin transferuri bancare şi care au fost confiscaţi, provenind din săvârşirea unei infracţiuni. Tot astfel a fost confiscat un hard disk de la inculpatul Ş.S. ce stochează date cu legătură infracţională.

Aşadar, în raport de criteriile de individualizare prezentate, prima instanţă a stabilit pedepse minime prevăzute de legiuitor.

În ceea ce priveşte inculpata Ş.L.G., parchetul a înţeles să ceară tragerea la răspundere penală a acesteia pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire implicită la art. 323 C. pen.

Astfel cum a reţinut prima instanţă şi în cazul inculpatului Ş.S., activitatea acestuia şi a inculpaţilor E.M., M.P.D. şi P.A. reprezintă o pluralitate ocazională, o participaţie penală la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, nefiind vorba de infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen. (asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni). Din probele administrate în cauză rezultă că extragerile frauduloase de bani din bancomat au fost efectuate ca urmare a intenţiei de a comite imediat această infracţiune, ea nefăcând parte dintr-un program infracţional dinainte stabilit pentru o oarecare perioadă. Or, ceea ce diferenţiază cele două forme de pluralitate constă tocmai în aceea că în cazul celei ocazionale participanţii iau hotărârea de a comite în mod imediat una sau mai multe infracţiuni determinate, clar prefigurate, în vreme ce pluralitatea constituită, reglementată de art. 323 C. pen., se caracterizează prin faptul că membrii asocierii prefigurează un program infracţional generic şi de durată, fără a stabili foarte precis numărul şi felul infracţiunilor ce urmează a le comite.

Întrucât inculpata Ş.L.G. nu şi-a adus vreo contribuţie la extragerile frauduloase de bani din bancomat şi nu există niciun fel de probe din care să rezulte o înţelegere de constituire sau de aderare la o pretinsă asociere, aceasta a fost achitată în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Totodată, prima instanţă a dispus cu privire la această inculpată încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. i¹) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 221 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 în complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, iar apoi în infracţiunea prevăzută de art. 221 C. pen.

Asupra argumentelor ce impun schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 în infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 prima instanţa nu a revenit, fiind aceleaşi ca pentru ceilalţi inculpaţi.

Schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 în infracţiunea prevăzută de art. 221 C. pen. respectiv tăinuire, se impune pentru considerentele expuse în cele ce urmează:

Faptele imputate inculpatei prin rechizitoriu constau în aceea că a primit din străinătate prin sistemul WU bani de la soţul său şi de la inculpaţii E.M. şi M.P.D. în cursul lunii august 2009. În plus, acuzaţiile vizează şi „împărţeala" banilor pe care o făcea inculpata.

Raportat la starea de fapt, se poate observa că inculpata nu este complice la infracţiunea de extragere frauduloasă de bani din bancomat, ea neacordând nici sprijin material, nici sprijin moral la această activitate desfăşurată în străinătate de soţul său şi inculpaţii E.M., M.P.D. şi P.A. în timp ce ea se afla în România.

Primirea sumelor de la soţul său, fie direct, fie prin intermediul lui E.M., în contextul în care soţul său atinsese limita sumei ce putea fi expediată într-o zi reprezintă un act de tăinuire, căci este ulterioară activităţii de retragere din bancomat. Or. pentru a fi un act de complicitate, actul de ajutor trebuie să fie anterior sau concomitent desfăşurării activităţii infracţionale a autorului, iar nu ulterior. Astfel, primirea banilor după extragerea lor frauduloasă se înscrie în preceptul normei ce incriminează tăinuirea: „.. primirea .. unui bun .. cunoscând că bunul provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obţinerea, pentru sine sau pentru altul, a unui folos material".

Conform Deciziei nr. 2 din 21 ianuarie 2008 a Secţiilor Unite ale ICCJ, numai tăinuirea repetată are semnificaţia unei complicităţi, altfel spus, doar tăinuirea urmată de promisiunea tăinuirii viitoare reprezintă complicitate, însă în speţa de faţă o asemenea ipoteză nu poate fi reţinută.

Concluzionând, se poate observa că inculpata Ş.L.G. nu a efectuat nici acte de tăinuire repetată, nici alte acte materiale care să semnifice un ajutor material sau moral la activitatea de sustragere de bani din bancomat.

În ceea ce priveşte starea de fapt, suma primită de la M.P.D. nu are semnificaţia unui act de tăinuire, căci nu este îndeplinită cerinţa legală de a se urmări obţinerea unui folos material, ci reprezintă restituirea unui împrumut, fără conotaţii penale. Astfel, declaraţiile date în acest sens de inculpaţi în faţa instanţei, precum şi de inculpatul M.P.D. în faza de urmărire penală în 27 octombrie 2009 sunt confirmate de conţinutul convorbirii interceptate în data de 26 august 2009, în care inculpatul M.P.D. discută cu concubina sa şi îi spune că a restituit o parte din împrumutul luat de la Ş.S.: „i-am dat Iu ăsta 1.000 din bani .. să-mi taie din datoria aia veche, ce aveam să-i dau".

În ceea ce priveşte afirmaţiile din rechizitoriu privind „împărţeala" realizată de inculpată, se poate observa că nu există probe în acest sens şi, chiar dacă ar exista, tot nu ar fi vorba de acte de complicitate, fiind acte ulterioare comiterii infracţiunii de extragere, iar nu anterioare sau concomitente.

Având în vedere că tăinuirea a fost comisă de soţia inculpatului căruia îi aparţinea bunul tăinuit (banii primiţi aparţinând inc. Ş.S., fiind irelevant că i-a trimis direct sau prin intermediul inculpatului E.M.), în speţă operează cauza de nepedepsire prevăzută de art. 221 alin. (2) C. pen., conform căruia „tăinuirea săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată nu se pedepseşte", consecinţa fiind încetarea procesului penal în baza art. 10 lit. i¹) C. proc. pen.

Inculpaţii G.V.D. şi G.C. au fost trimişi în judecată reţinându-se prin rechizitoriu că, începând din anul 2008 ar fi aderat la grupul infracţional organizat institui de inculpatul Ş.S. prin deţinerea confecţionarea şi comercializarea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în fapt reţinându-se că cei doi ar fi furnizat dispozitive de copiere a cardurilor inculpatului Ş.S.

În declaraţiile date, inculpatul G.V. a relatat că îi cunoaşte pe inculpaţii Ş.S., G.C. şi Z.V.D. cu care este vecin şi prieten. A recunoscut că achiziţiona feţe de bancomat de la numitul „F." pe care le revindea apoi altor persoane, printre care şi inculpatului Ş.S.

Relaţia dintre inculpatul G.V. şi Ş.S. reiese şi din notele de filaj care redau vizitele primului la domiciliul celui de-al doilea inculpat.

Inculpatul G.V. a mai arătat că a fost plecat în Olanda pentru a fotografia diferite bancomate în scopul confecţionării unor fante artizanale menite să se potrivească la structura de construcţie a bancomatelor din ţările UE, dovadă fiind şi faptul că la percheziţia informatică efectuată pe un suport de stocare a datelor de tip CD inculpatului al au fost descoperite imagini reprezentând bancomate.

Inculpatul G.C. nu a recunoscut învinuirile aduse, arătând că a fost plecat în Olanda în data de 30 mai 2009 singur şi nu împreună cu inculpatul G.D.V., în vederea achiziţionării unor piese auto, fiind de meserie mecanic auto, şi nu pentru a fotografia bancomate pentru perfecţionarea echipamentelor în România. A acceptat de la G.D.V. să-i plătească contravaloarea transportului către Olanda întrucât şi acesta, la rândul său l-a rugat să-i facă un serviciu în sensul că i-a dat un dispozitiv de plastic pe care să îl probeze la un bancomat să vadă dacă se potriveşte, fără însă să facă acest lucru, obiectul lăsându-l acasă într-un sertar. Inculpatul a mai precizat că a acceptat banii oferiţi întrucât avea mare nevoie de ei, mama sa fiind bolnavă în acea perioadă, decedând ulterior la câteva zile, respectiv în data de 05 iunie 2009, conform certificatului de deces depus la dosar.

Argumentul că inculpatul G.C. deţinea, confecţiona şi comercializa echipamente în scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică se sprijină pe următoarele probe, care se coroborează între ele: inculpatul G.V. a relatat în faza de urmărire penală că inculpatul G.D.V. a plecat în luna iunie 2009 în Olanda cu o „gură" nefuncţională pentru a o proba pe bancomate, întrucât nu se potrivea bine, B.C.C. o mai ajusta, revenind în forma finală la numitul „F." pentru a o echipa cu aparatura electronică necesară. Ajungerea la destinaţie este confirmată de inculpatul G.C. care trimite un SMS inculpatului G.D.V. în data de 31 mai 2009, mesaj cu următorul conţinut: „Mai avem puţin şi intrăm în Olanda". Tot inculpatul G.D.V. a arătat că tranzacţiile privind revânzarea dispozitivelor o mai făcea şi inculpatul G.C.

La percheziţia informatică efectuată pe un CD aparţinând acestui inculpat s-au descoperit imagini ce înfăţişează subansamble şi componente de bancomat. Din transferurile bancare reiese că în data de 05 iunie 2009, aflându-se în Bucureşti, inculpatul G.D.V. a trimis inculpatului G.C., aflat în Amsterdam - Olanda, suma de 100 euro. Aşadar, inculpaţii G.V.D. şi G.C. au fost condamnaţi pentru deţinerea, confecţionarea şi comercializarea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Având în vedere că prima instanţă nu a reţinut existenţa vreunui grup iniţiat de inculpatul Ş.S., a achitat inculpaţii G.V.D. şi G.C. pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată pentru infracţiunile reţinute în sarcina fiecărui inculpat, prima instanţă a avut în vedere prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracţiunea săvârşită de inculpaţi, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpaţilor - starea fizică, dezvoltarea intelectuală şi morală, comportarea lor, condiţiile în care au crescut şi trăit, precum şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Inculpatul G.V.D. a adoptat iniţial o atitudine nesinceră în raport cu faptele pentru care a fost arestat, pentru ca ulterior să recunoască faptele şi să facă declaraţii cu privire la legăturile infracţionale pe care Ie-a stabilit cu inculpaţii Ş.S. şi G.C., iar potrivit precizărilor parchetului acesta a beneficiat de dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul G.C. şi-a negat implicarea infracţională pe tot parcursul procesului penal.

Din fişa de cazier judiciar a inculpaţilor rezultă că inculpatul G.V.D. nu este cunoscut cu antecedente penale, iar inculpatul G.C. se află în stare de recidivă postexecutorie, fiind condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 518/2002 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin neapelare, arestat la 22 octombrie 2001, eliberat la data de 29 decembrie 2004, cu un rest de 692 de zile.

Din cuprinsul referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul de la domiciliul fiecăruia, rezultă că toţi cei 2 inculpaţi au şanse de a se integra corespunzător în societate prin implicarea în muncă, sprijin familial sau al unui serviciu specializat prin includerea într-un program de consiliere individuală.

Inculpaţii nu au ocupaţie şi loc de muncă stabil, nefăcând dovada unor venituri licite, astfel că sumele de bani transferate urmează a fi confiscate, iar bunurile ridicate la percheziţia domiciliară, restituite.

Aşadar, în raport de criteriile de individualizare prezentate, prima instanţă a stabilit pedepse minime prevăzute de legiuitor.

Inculpatul Z.V.D. a declarat că, dintre toţi inculpaţii îl cunoaşte doar pe G.V., împreună cu care a copilărit şi căruia i-a trimis din Irlanda 100 euro la solicitarea acestuia. A mai trimis bani surorii sale, Z.R. bani din Irlanda, întrucât a lucrat acolo doi ani de zile în perioada 2006 - 2008.

Inculpatul G.V. a afirmat că între el şi inculpatul Z.V.D. nu este decât o simplă relaţie de prietenie, acesta din urmă necunoscând cu ce se ocupă.

Prima instanţă a apreciat că susţinerile celor doi inculpaţi sunt subiective, încercându-se mascarea implicării infracţionale a inculpatului Z.V.D., tocmai datorită vechimii şi naturii relaţiei de prietenie ce îi leagă pe cei doi inculpaţi.

Potrivit înscrisurilor de la dosar, rezultă că inculpatul Z.V.D. deţinea un cont bancar deschis în Dublin - Irlanda, în perioada iulie 2007 - decembrie 2009.

Implicarea infracţională a inculpatului Z.V.D. sub forma asocierii este evidentă şi ea rezultă atât din verificarea transferurilor bancare efectuate între el şi inculpatul G.V. căruia îi trimite bani în timp ce acesta din urmă se afla în Olanda şi nu în România pentru montarea dispozitivelor contrafăcute pe bancomate, cât şi din expedierile unor sume mari de bani către numita Z.R., bani rezultaţi din extrageri frauduloase de bani din bancomate prin folosirea de carduri donate obţinute de la inculpatul G.V.D.

Inculpatul Z.V.D. şi-a negat implicarea infracţională pe tot parcursul procesului penal, iar din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

Aşadar, în raport de criteriile de individualizare prezentate, prima instanţă a stabilit pedepse minime prevăzute de legiuitor.

Prin rechizitoriul parchetului a fost trimis în judecată inculpatul D.V.Ş. pentru asociere la un grup infracţional şi deţinere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronice.

În declaraţiile date în cursul procesului penal, acesta a arătat că nu cunoaşte persoane cu numele de B.A.S., B.D.B., B.C.C. şi M.P., pe inculpatul M.E.A. îl cunoaşte de mai mulţi ani, fără a şti cu se ocupă, iar pe P.I. îl cunoaşte doar din vedere. Inculpatul a negat că a fost în Italia în anul 2009 pentru a monta microcipuri la terminalele POS.

Prima instanţă a înlăturat susţinerile inculpatului, având în vedere că nu se coroborează cu celelalte probe din dosar.

În ceea ce-l priveşte pe inculpat, din conţinutul materialului probator administrat prima instanţă a reţinut faptul că acesta a fost cooptat în grupul infracţional de către inculpatul M.E.A., astfel cum rezultă din declaraţiile acestuia, iar rolul pe care inculpaţii B.A.S., B.C.C. şi M.P. i l-au atribuit era cel de montare a CIP-urilor pe terminalele POS din centrele comerciale din Italia, pentru copierea codurilor PIN aparţinând titularilor care foloseau sistemul de plată cu cardul, urmând ca ulterior tot D.V. să le recupereze şi apoi să le predea aceloraşi inculpaţi în vederea descriptării. Pentru această activitate inculpatul D.V.Ş. trebuia să primească suma de 5.000 euro. Întrucât inculpatul nu era cunoscut de inculpaţii M.P., B.C.C. şi B.A.S., acesta a fost prezentat de către inculpatul M.E.A. cu apelativul „puştiul", aspect care se regăseşte şi în contextul interceptărilor telefonice purtate de M.E.A. cu un interlocutor neidentificat şi cu inculpatul B.D.B. din data de 24 iunie 2009.

Faptul că este aşa o probează şi conţinutul notei de filaj din data de 24 iunie 2009 nr. 1690547/4 anexele 12 - 13, din care rezultă faptul că inculpatul D.V.Ş. a părăsit imobilul situat pe str. Al. M. unde locuieşte şi se deplasează la întâlnirea cu inculpaţii M.E.A., B.A.S. şi B.C.C., întâlnire care s-a desfăşurat pe terasa localului „C." din Timişoara.

După ce inculpatul D.V. a fost pus în temă cu privire la modalitatea de montare a CIP-urilor acesta s-a deplasat în Italia în cursul lunii iulie 2009 împreună cu inculpaţii P.I. şi M.E.A. unde s-a întâlnit cu inculpaţii M.P. şi B.C.C. care le aşteptaseră venirea. Ulterior s-a dovedit că neştiinţa şi teama pe care o încercase învinuitul D.V. de a nu fi surprins de autorităţi în momentul montării CIP-urilor a dus la un fiasco infracţional deoarece CIP-urile nu au reuşit să imprime nici un cod PIN, drept pedeapsă ceilalţi inculpaţi voind să-l abandoneze pe inculpatul D.V. pe teritoriul Italiei fără nicio sumă de bani şi fără niciun ajutor de revenire în ţară.

Din starea de fapt reţinută, prima instanţă a apreciat că inculpatul D.V. a acceptat să îi însoţească pe inculpaţii M.E.A., B.A.S., B.C.C. şi M.P. în Italia, asociindu-se cu aceştia, unde trebuia să monteze cipurile pe care le deţinea la terminalele POS, făcându-se, astfel, vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen. şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, săvârşite în concurs real.

Inculpatul D.V.Ş. a manifestat un comportament nesincer negând orice implicare în activitatea infracţională reţinută în sarcina sa, iar din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

Din cuprinsul referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul de la domiciliul acestuia, rezultă că inculpatul are şanse de a se integra corespunzător în societate prin conştientizarea responsabilităţii faţă de propria sa viaţă, prin finalizarea studiilor liceale, găsirea unui loc de muncă, includerea într-un program de consiliere individuală.

Aşadar, în raport de criteriile de individualizare prezentate, prima instanţă a stabilit pedepse minime prevăzute de legiuitor.

Astfel cum s-a remarcat pe bună dreptate de către inculpaţi prin apărătorii aleşi, în cauză nu există constituiri de părţi vătămate sau părţi civile, cu toate că infracţiunea prevăzută la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 este una de prejudiciu, însă acest lucru nu exclude existenţa persoanelor vătămate şi a acestei infracţiuni, care să antreneze răspunderea penală a inculpaţilor.

Cu prilejul concluziilor pe fond, apărătorii aleşi ai inculpaţilor au solicitat a se retine în favoarea acestora circumstanţe atenuante.

În legătură cu acest aspect, prima instanţă a precizat că aspectele pozitive reţinute cu privire la inculpaţi în considerentele hotărârii au fost valorificate atunci când s-au aplicat pedepse minime acestora, circumstanţele atenuante nefiind incidente în toate cazurile şi neputând fi reţinute datorită gravităţii faptelor pentru care au fost condamnaţi inculpaţii, ţinând cont şi de cazurile de agravare a răspunderii incidente în speţă, cum ar fi forma continuată a infracţiunii, concursul de infracţiuni sau starea de recidivă.

La fila 60 din vol. I al dosarului instanţei, numita F.A., mama inculpatului F.C. a solicitat instanţei să dispună sistarea cheltuielilor judiciare la care a fost obligat fiul ei în Dosarele 6400/30/2009 şi 6944/30/2009, motivând că acesta nu este căsătorit şi ea nu poate achita aceste cheltuieli, întrucât pensia este foarte mică, anexând în acest sens titlul executoriu nr. 154050010404627 emis de ANAF - DGFP Dâmboviţa.

Având în vedere că numita F.A. nu este parte în cauză, iar solicitarea ei excede obiectul prezentului dosar, prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea acesteia.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., prima instanţă a obligat fiecare inculpat la câte 4.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli judiciare.

Împotriva Sentinţei penale nr. 84 din 17 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 1302.5/30/2010 din 04 august 2010 au declarat apeluri în termen Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara, inculpaţii B.C.C., B.A.S., M.P., P.I., B.D.B., A.R.M., F.D., F.C., L.C., Ş.S., M.P.D., M.E.A., C.G., A.Ş.I., B.G.B., P.A., E.M., G.V.D., G.C. şi Z.V.D. şi petenta B.M.T., înregistrate pe rolul Curţii de Apel Timişoara - Secţia Penală sub nr. 1302.5/30/2010* din 12 aprilie 2011.

Pentru motivarea apelului procurorului, declarat în defavoarea inculpaţilor B.C.C., B.A.S., M.P., B.D.B., A.R.M., F.D., F.C., L.C., Ş.S., M.P.D., B.G.B., P.A., E.M., G.V.D., G.C., Z.V.D., Ş.L.G. şi D.V.Ş., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara a depus la dosar un memoriu şi concluzii scrise, prin care s-a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei, arătându-se că:

1. Sentinţa este nelegală în ce priveşte pe inculpaţii P.A. şi G.C., întrucât acestora li s-au aplicat pedepse cu închisoare suspendată condiţionat respectiv, suspendată sub supraveghere, deşi au fost condamnaţi anterior la pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, respectiv de 1 an, iar condamnările anterioare nu intră în cazurile prevăzute de art. 38 C. pen.;

2. În mod nelegal s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârşită de inculpata Ş.L.G., în infracţiunea prevăzută de art. 221 C. pen. cu consecinţa încetării procesului penal pentru această faptă în temeiul art. 10 lit. i¹) C. proc. pen.;

3. Hotărârea este netemeinică datorită aprecierii greşite a probelor ceea ce a determinat achitarea parţială a unora dintre inculpaţi, după cum urmează:

a) inculpaţii B.C.C., B.A.S. şi M.P. au fost greşit achitaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, (falsificarea unui instrument de plată electronică şi deţinerea de echipamente în vederea falsificării unor astfel de instrumente);

b) inculpatul F.C. a fost greşit achitat pentru infracţiunea prevăzută art. 24 alin. (1) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002;

c) inculpatul L.C. a fost greşit achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002;

d) inculpatul B.G.B. a fost greşit achitat pentru complicitate la operaţiuni financiare frauduloase, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, prevăzută de art. 26 raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002;

e) inculpaţii Ş.S., P.A., M.P.D., E.M., G.V.D. şi G.C. au fost greşit achitaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar inculpata Ş.L.G. a fost greşit achitată pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din aceeaşi lege.

4) Pedepsele aplicate inculpaţilor Ş.S., M.P.D., E.M., Z.V.D., D.V.Ş., G.V.D. şi B.G.B. sunt netemeinice atât în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei (minim, sau mult orientat spre minimul special), cât şi modul de executare (fără privare de libertate) ceea ce nu se justifică raportat la criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP);

5) Netemeinice sunt şi pedepsele rezultante de 5 ani închisoare aplicate inculpaţilor B.D.B., B.C.C., B.A.S., M.P., A.R.M., F.D., F.C. şi L.C., raportându-le, de asemenea, la criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

La termenul din 13 iulie 2011, procurorul de şedinţă a adăugat oral un motiv de apel, constând în omisiunea nejustificată de a se confisca cele 3 autoturisme indicate la f. 76 din rechizitoriu, acestea fiind folosite în mod nemijlocit la efectuarea de retrageri frauduloase, iar fără ele inculpaţii neputându-se deplasa pentru a-şi desfăşura activitatea infracţională sau pentru a fugi de la faţa locului.

În motivarea apelului său, inculpatul A.R.M. a arătat că:

1) niciun moment activitatea infracţională pe care a recunoscut că a comis-o nu a fost ca urmare a organizării lor într-un grup cu o structură (ierarhie) determinată, cu repartizarea unor anume activităţi pe o durată în timp; ceea ce i-a apropiat şi unit este că locuiesc în acelaşi sat şi că au umblat peste tot împreună ca să îşi găsească loc de muncă; dacă au acţionat împreună, acest lucru s-a datorat unei hotărâri instantanee bizuită pe prietenia lor;

2) în mod greşit instanţa a dispus confiscarea sumelor de bani găsite la domiciliu şi, respectiv, asupra lor, întrucât nu a existat nicio dovadă că acestea ar fi provenit din activitatea lor infracţională; chiar au dovedit că ei şi membrii familiei (mamele lor) au muncit în Italia şi Germania;

3) pedeapsa trebuia aplicată diferenţiat, în raport de circumstanţele personale şi de lipsa antecedentelor penale, tinereţe, faptul că în familie au avut probleme deosebite care s-au repercutat asupra modului de a aprecia ce e bine şi ce e rău în viaţă, nevoia de a asigura existenţa sa şi a familiei, sumele relativ mici pe care Ie-a sustras.

În motivarea apelului său, inculpatul F.D. a arătat că:

1) niciun moment activitatea infracţională pe care a recunoscut că a comis-o nu a fost ca urmare a organizării lor într-un grup cu o structură (ierarhie) determinată, cu repartizarea unor anume activităţi pe o durată în timp;ceea ce i-a apropiat şi unit este că locuiesc în acelaşi sat şi că au umblat peste tot împreună ca să îşi găsească loc de muncă; dacă au acţionat împreună, acest lucru s-a datorat unei hotărâri instantanee bizuită pe prietenia lor;

Pentru motivarea apelului său, inculpatul P.I. a depus la dosar, prin apărător, un memoriu, prin care a solicitat în principal restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, iar în subsidiar, achitarea sub aspectul comiterii infr. prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, în temeiul art. 11 pct. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., arătând că:

1) au fost încălcate dispoziţiile privind sesizarea organului de urmărire penală, începerea şi efectuarea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale, precum şi trimiterea în judecată, deoarece competenţa funcţională de a efectua urmărirea penală în cazul infracţiunilor reglementate de Legea nr. 39/2003 şi de Legea nr. 365/2002 aparţine în exclusivitate procurorului din cadrul DIICOT, în timp ce în cauză procesul-verbal de sesizare din oficiu din 24 martie 2009 a fost întocmit, de către ofiţerii din cadrul BCCO Timişoara - Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate şi nu există proces-verbal de constatare a efectuării a actelor premergătoare, impunându-se restituirea dosarului la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, sancţiune consacrată în jurisprudenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia penală nr. 219/2009, Dosar nr. 11046/1/2007);

2) procurorul a obţinut ilegal mijloace de probă în cursul urmăririi penale, întrucât: în lipsa autorizaţiilor privind interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de el în intervalul mai - iulie/august 2009, procesele-verbale de transcriere a acestora sunt lipsite de valoare probatorie; declaraţiile inculpaţilor M.E.A., A.Ş.I. şi B.D.B. au fost obţinute prin promisiuni vizând obţinerea beneficiului reducerii limitelor de pedeapsă, instituit prin art. 9 din Legea nr. 39/2003, în scopul „plăsmuirii" unor probe susceptibile să îi incrimineze pe ceilalţi coinculpaţi, aspect confirmat, cu prilejul audierii în faţa instanţei de judecată, de către ultimul dintre aceştia, dovadă fiind şi inexistenţa declaraţiilor olografe ale acestora, ca şi similitudinea perfectă a conţinutului ideatic al declaraţiilor celor doi consemnate de organul de urmărire penală pe formulare tipizate (cu precizarea că, în declaraţia inculpatului A.Ş.I. a fost reprodusă inclusiv menţiunea de la pagina 3, paragraful 3, din declaraţia inculpatului M.E.A., conform căreia, sus-numitul A.Ş.I. ar fi efectuat retrageri de la bancomate împreuna cu A.Ş.I.);

3) materialul probator a fost interpretat în mod subiectiv, deoarece convorbirile telefonice nu conţin nicio referire concretă la presupusa activitate infracţională, notele de supraveghere operativă a inculpatului P.I. nu se coroborează cu alte mijloace de probă (imagini video şi carduri bancare falsificate sau chitanţe privind extragerile de numerar, descoperite asupra inculpatului), iar pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu sunt întrunite condiţiile esenţiale şi cumulative care definesc grupul infracţional organizat (structura organizată, care presupune existenţa unei structuri interne, a unui lider de grup sau a unui grup care deţine conducerea; stabilitatea în timp a structurii, caracteristică care o diferenţiază de grupările infracţionale ocazionale; activitatea coordonată, care implică existenţa unui plan de acţiune şi o repartizare a sarcinilor pentru fiecare membru al grupării; scopul comun, determinat, constând în realizarea de beneficii materiale, prin comiterea uneia sau unora din infracţiunile grave, enumerate în cuprinsul art. 2 lit. b) din legea specială). În drept, au fost invocate disp. art. 64 alin. (2), art. 68 alin. (1) şi (2), art. 374, art. 379 pct. 2 lit. a), art. 380 C. proc. pen., art. 209 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 12 alin. (1) lit. a) şi h) din Legea nr. 508/2004.

Pentru motivarea apelurilor lor, inculpaţii B.C.C., B.A.S. şi M.P. au depus la dosar, prin apărător, un memoriu, prin care au solicitat în primul rând, restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în al doilea rând, rejudecarea de către prima instanţă, întrucât aceasta nu s-a pronunţat asupra cererii de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive (disjunsă prin încheierea pronunţată la data de 20 ianuarie 2011 de către Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 5465.1/30/2009 şi trimisă completului învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 1302.5/30/2010) şi întrucât prima instanţă încălcat dreptul la un proces echitabil al inculpatului M.P. prin aceea că acesta nu a avut posibilitatea de a participa la audierea celorlalţi coinculpaţi şi nici de a le pune întrebări, iar în al treilea rând, pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie achitaţi în baza art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., arătând că:

I.1) Urmărirea penală împotriva lor a început fără legala sesizare a organelor de urmărire penală, fiindcă în privinţa lor procesele-verbale de sesizare din oficiu s-au întocmit de către membri ai BCCO - Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate din cadrul I.G.P., care nu au competenţă în cercetarea faptelor care sunt de competenţa de urmărire penală proprie a procurorului din cadrul DIICOT, iar în cauză nu s-a întocmit nici proces-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare, sancţiunea fiind restituirea dosarului la procuror pentru refacerea urmăririi penale, aşa cum reiese din Decizia penală nr. 219/2009, Dosar nr. 11046/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători;

2) Interceptările şi înregistrările de convorbiri, supravegherile operative şi controalele vizuale şi auditive discrete, transcrise în procese-verbale nu pot fi utilizate ca probă, având în vedere că au fost obţinute în afara procesului penal, care se declanşează odată cu începerea urmăririi penale;

3) Nu s-au parcurs procedurile ulterioare începerii urmăririi penale, care prevăd că învinuitul sau inculpatul trebuie informat imediat despre fapta despre care este cercetat şi despre încadrarea juridică să i se asigure posibilitatea exercitării în mod efectiv a dreptului la apărare; între momentul începerii urmăririi penale şi momentul punerii în mişcare a acţiunii penale nu s-au făcut, în ceea ce-i priveşte, vreun act de urmărire penală;

4) Rechizitoriul încalcă prevederile art. 263 alin. (1) C. proc. pen., nefăcând precizări cu privire la faptele pentru care sunt trimişi în judecată, din actul de sesizare a instanţei nerezultând care ar fi conţinutul concret al acestor fapte săvârşite de către ei, cu atât mai mult cu cât infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi de art. 24 alin. (1), de art. 25 alin. (1) şi de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cunosc variante alternative de incriminare, şi nici care sunt probele din care rezultă acesta;

II. Inculpatul M.P. s-a aflat sub puterea unui mandat de arest la domiciliu în Italia, iar când a fost eliberat de sub puterea acestuia, la termenul de judecată din data de 19 ianuarie 2011 s-a prezentat în faţa instanţei, solicitând, în temeiul art. 150 alin. (2) şi 152 alin. (4) C. proc. pen., să fie audiat, fapt care nu s-a întâmplat, el fiind fost condus în faţa judecătorului care a emis mandatul de arestare preventivă şi audiat în camera de consiliu în aceeaşi zi, dispunându-se executarea mandatului respectiv şi trimiterea cererii privind constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive la completul învestit cu soluţionarea cauzei pe fond a procesului; la termenul din 03 februarie 2011 fixat în Dosarul de fond nr. 1302.5/30/2011, a fost audiat, ulterior punându-se concluzii pe fondul cauzei, pronunţarea fiind amânată pentru termenul din 17 februarie 2011, când s-a dispus condamnarea mea şi menţinerea stării de arest, instanţa nepronunţându-se cu privire la cererea de încetare a măsurii arestării preventive trimisă spre competentă soluţionare; de asemenea, prima instanţă a încălcat dreptul la un proces echitabil al inculpatului M.P. prin aceea că acesta nu a avut posibilitatea de a participa la audierea celorlalţi coinculpaţi şi nici de a le pune întrebări, în contextul în care acesta s-a prezentat la termenul din data de 19 ianuarie 2011 în faţa instanţei de fond, fiind scos din sală de organele de poliţie şi condus la Arestul IPJ Timiş, apoi audiat la termenul din data de 03 februarie 2011, când instanţa a rămas în pronunţare;

III. 1) Nelegalitatea mijloacelor de probă administrate în acuzare: a) interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice, autorizaţiile emise în acest sens şi încheierile de prelungire emise ulterior sunt lovite de nulitate absolută, întrucât ele au fost emise înainte de începerea urmăririi penale, în acest sens fiind invocate Decizia nr. 962 din 25 iunie 2009 a Curţii Constituţionale, în care se arată că momentul la care se poate cere şi acorda autorizaţia pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi a celorlalte forme de înregistrări trebuie să fie plasat ulterior momentului începerii urmăririi penale, şi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, potrivit căreia este unanim recunoscut, în practică şi doctrină, că puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta, soluţia fiind aceeaşi şi pentru efectul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale";

b) Declaraţiile martorului cu identitate protejată „P.G." au fost luate cu încălcarea dispoziţiilor art. 86² alin. (2), (5) şi (6) C. proc. pen., care obligau atât procurorul, cât şi judecătorul să aducă la cunoştinţa martorului dreptul de a fi audiat în prezenţa unui consilier de probaţiune; declaraţia luată martorului în faza de urmărire penală încalcă art. 86² alin. (5) C. proc. pen., nefiind încheiat un proces-verbal de ascultare de procuror, ci o declaraţie care a fost semnată şi de martorul cu identitate protejată, deşi aceasta trebuia să poarte doar semnătura procurorului; la dosarul de urmărire penală se află depusă şi declaraţia olografă a martorului; în faza de judecată, deşi textul art. 86² alin. (6) teza I C. proc. pen. impunea semnarea declaraţiei doar de către preşedintele completului şi de către procuror, aceasta este semnată şi de către martor;

c) Declaraţiile inculpaţilor M.E.A., A.Ş.I. şi B.D.B. în faza de urmărire penală au fost obţinute prin promisiuni şi îndemnuri, în scopul obţinerii beneficiului prevăzut de art. 9 din Legea nr. 39/2003, făcute de organul de urmărire penală, fapt atestat de declaraţia martorului B.D.B. din faza de judecată; declaraţiile inculpaţilor M.E.A. şi A.Ş.I. în faza de urmărire penală sunt cvasiidentice, concordând inclusiv aşezarea în pagină;

d) Procesele-verbale întocmite de către lucrătorii de poliţie din cadrul BCCO Timişoara ulterior datei de 28 martie 2009, când dosarul, prin declinarea de competenţă efectuată de către aceiaşi lucrători de poliţie, a fost înregistrat la DIICOT - Serviciul Teritorial Timiş, sunt lovite de nulitate absolută, fiind efectuate de către un organ necompetent; procurorul are obligaţia de a da delegări concrete pentru fiecare act procedural, cu indicarea clară a acestuia, a limitelor delegării şi a termenului de efectuare a acestora, lucru care nu se regăseşte în speţă, ordonanţele de delegare având caracter general;

2) Netemeinicia soluţiei de condamnare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002: din probele administrate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată nu rezultă implicarea lor în comiterea faptelor pentru care instanţa a dispus condamnarea; coinculpaţii M.E.A., A.Ş.I. şi B.D.B. au dat declaraţii împotriva lor doar ulterior arestării, iar acestea nu pot servi la aflarea adevărului pentru că nu se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente; prima instanţă a aplicat dispoziţiile art. 69 C. proc. pen. numai cu privire la o anumită parte a declaraţiilor inculpaţilor M.E.A. şi A.Ş.I., în contextul în care nici celelalte părţi ale aceloraşi declaraţii nu se coroborează cu alte mijloace de probă, decât ele între ele; martorul cu identitate protejată „P.G." nu relatează în mod concret vreo activitate cu aspect infracţional la care ar fi participat sau pe care ar fi cunoscut-o în mod nemijlocit; este curios faptul că, deşi ridicarea pachetului de „folie de aluminiu" conţinând 9 carduri „contrafăcute" care se aflau la roata din partea stângă spate a unui autoturism s-a făcut la mai bine de două luni şi jumătate de la arestarea inculpatului M.E.A., cardurile, aşa cum apar în fotografii, sunt perfect curate; de asemenea, acesta sunt fotografiate pe roata autoturismului, fapt ce ar fi greu de crezut în contextul în care au rămas acolo o perioadă atât de lungă de timp fără a fi observate de cineva; probatoriul nu confirmă statutul de lideri şi coordonatori al inculpaţilor M.P., B.A.S. şi B.C.C., că aceştia şi-au atribuit rolul de „şefi" prin stabilirea metodelor de „lucru", alegerea localităţilor unde urmau să se deplaseze pentru a efectua extragerile, că ei preluau sumele obţinute din extrageri, după care tot ei erau cei care distribuiau „trăgătorilor" partea ce li se cuvenea din totalul sumelor obţinute fraudulos, adică 10%"; nu există înregistrări de convorbiri din care să reiasă că în cursul deplasărilor la Cluj-Napoca, Bistriţa şi Baia Mare, lor le-ar fi revenit rolul de supraveghere atentă şi vigilentă a tuturor persoanelor din jurul bancomatelor, „iar atunci când exista oricât de mic pericol sau li se părea că unii dintre trăgători sunt suspecţi pentru acel perimetru de teritoriu, le cereau telefonic trăgătorilor să părăsească de urgenţă zona, abandonând orice obiect sau bani care i-ar putea incrimina, în cazul în care ar fi reţinuţi"; înregistrarea convorbirii din data de 31 mai 2009 orele 22:53:16 din municipiul Bistriţa-Năsăud între P.I. şi M.E.A. nu se referă la ei trei în legătură cu extragerile din 30 - 31 mai/01 iunie 2009 în oraşul Bistriţa-Năsăud, 01 - 02 iunie - oraşul Baia Mare şi 02 - 04 iunie 2009 - Cluj-Napoca; convorbirea din data de 02 iunie 2009 orele 21:01:02 din municipiul Cluj-Napoca între M.P. şi B.A.S. poate proba cel mult prezenta lor (B.C.C., B.A.S. şi M.P.) în municipiul Cluj-Napoca; nu se atestă în vreun fel implicarea lor în extragerile frauduloase de bani din bancomate, din probe rezultând că presupuşii bani extraşi din bancomate rămâneau la aşa-zişii „trăgători", ei neavând nicio implicare în aceste fapte; din întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă în niciun mod cum ar fi fost coordonat grupul infracţional organizat şi nici ce organizare cu roluri clar împărţite ar fi avut acesta, în contextul în care între ei trei şi ceilalţi aşa-zişi membri ai grupului nu a existat o relaţiei cu caracter permanent, neavând contacte cu marea majoritate a acestora; beneficiul material sau de altă natură obţinut prin săvârşirea coordonată a infracţiunilor pentru care s-ar fi realizat asocierea trebuie să revină grupului şi nu unor membri ai acestuia, în cazul fiecărei infracţiuni alţii, beneficiul astfel realizat urmând a fi împărţit după un algoritm stabilit la nivelul grupului şi care ar trebuie să fie unul dintre elementele avute în vedere chiar la momentul constituirii acestuia; din probatoriu nu rezultă ca vreunul dintre ei ar fi utilizat date de identificare în mod neautorizat, adică fără permisiunea titularului, şi nici astfel de date cu caracter fictiv; nu s-a dovedit producerea şi utilizarea de date fictive şi conţinutul lor exact; în cauză nu există părţi vătămate, în contextul în care această infracţiune presupune existenţa sine qua non a unui prejudiciu material, nu a fost probat momentul când ar fi avut loc aceste operaţiuni, băncile la care s-ar fi făcut acestea şi sumele de bani ce fac obiectul lor, precum şi persoanele care le-au comis; prima instanţă a dispus confiscarea sumelor de 150 euro (B.C.C.), 2.000 euro (B.A.S.) şi 2.000 euro (M.P.), fără a se justifica ce reprezintă acestea şi care este provenienţa lor, neadministrându-se nicio probă în acest sens. În drept, au fost invocate prevederile art. 379 pct. 2 lit. a) şi b), art. 380, art. 345 şi 346 C. proc. pen.

Pentru motivarea apelului său, inculpatul B.D.B. a depus la dosar, prin apărător, un memoriu, prin care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi aplicarea în temeiul art. 74 lit. a) şi c) C. pen. a unei pedepse orientate spre minimul special pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu suspendarea condiţionată a executării, arătând că:

1. este adevărat că a declarat în faţa instanţei că împreună cu inculpaţii A.R.M. şi F.D. a retras o suma relativ modică de bani din bancomat, însă nu a avut nicio înţelegere cu vreun alt inculpat din prezentul dosar, astfel încât nu poate fi vorba de un grup organizat; chiar dacă a avut o înţelegere în trei, chiar patru, cu inculpaţii A.R.M., F.D. şi C.G., nici în acest caz nu a existat un grup structurat, vreo durată în timp şi o acţionare în mod coordonat, vreo autoritate a unuia asupra celorlalţi, existând la un moment dat chiar o înţelegere frauduloasă în detrimentul lui; lipseşte procesul-verbal de constatare a actelor premergătoare, situaţie în care nu pot fi reţinute ca probe decât cele adunate după data începeri urmăririi penale, 26 august 2009 (declaraţia lui dată în faţa instanţei de fond; declaraţiile coinculpaţilor A.R.M., F.D. şi C.G.; eventualele convorbiri telefonice purtate din data de 26 august 2009 - 8 septembrie 2009, întrucât în acest sens este Decizia nr. 962/2009 a Curţii Constituţionale cu privire la interceptarea telefoanelor în faza actelor premergătoare, respectiv după începerea urmăririi penale), iar faţă de aceste probe, soluţia nu poate fi decât achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.; nu sunt îndeplinite 2 din cele 3 condiţii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 39/2003 (structurarea şi coordonarea);

2) în ceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, pentru care a fost dispusă schimbarea încadrării juridice în art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, pedeapsa poate fi orientată spre minimul special, având în vedere declaraţia sa dată în faţa instanţei, de recunoaştere a faptului că a retras o sumă de bani, în acest sens putându-se aprecia şi aplicabilitatea art. 320¹ C. proc. pen., deoarece declaraţia lui la instanţa de fond a fost dată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, astfel încât el, la data declaraţiei de inculpat, nu a putut formula o atare cerere, iar dacă nu s-ar retine în favoarea sa dispoziţia legală antemenţionată, procesul penal fiind în plină desfăşurare, s-ar crea faţă de el o situaţie mai grea decât a altor inculpaţi ce au fost cercetaţi ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010;

3) nu are antecedente penale, fapta săvârşită fiind o simplă scăpare, aspect ce rezulta şi din concluziile referatului de evaluare aflat la dosarul de fond; prima instanţă a reţinut art. 74 lit. a) C. pen., astfel încât avea obligaţia legală să reţină şi dispoziţiile imperative ale art. 76 lit. b) C. pen. din care reiese în mod cert ca pedeapsa lui putea fi coborâtă până la 1 an, având totodată posibilitatea de a dispune aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.; şi-a învăţat lecţia, fiind în arest de 20 de luni, astfel încât la această oră poate beneficia de dispoziţiile art. 81 şi urm. C. pen., raportat şi la circumstanţele atenuante pe care Ie-a invocat; suma pe care a recunoscut ca a retras-o din bancomat este mică şi nu există nicio constituire de parte civilă, astfel încât este evident că un alt prejudiciu nu este şi nici nu poate fi dovedit; nu se impune confiscarea autoturismului marca "X" cu nr. de înmatriculare "XX", aspect confirmat şi de prima instanţă prin aceea că a dispus restituirea acestuia, instanţa de apel urmând să dispună predarea acestuia unui reprezentant al său.

Celelalte apeluri nu au fost motivate.

Conform art. 378 alin. (1¹) C. proc. pen., instanţa de apel a audiat inculpaţii prezenţi faţă de care prima instanţă a pronunţat soluţii de achitare: P.A., M.P.D., L.C., F.C., M.P., B.A.S., B.C.C., G.C., G.D.V., E.M. şi B.G.B.

În faţa instanţei de apel au fost formulate cereri în probaţiune, respinse prin încheierea din 22 iunie 2011.

Între dezbateri şi pronunţare, DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara a depus la dosar autorizaţiile şi prelungirile acestora pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor telefonice. Nefiind vorba de mijloace de probă, nu s-a impus repunerea cauzei pe rol.

Prin Decizia penală nr. 118/A din 20 iulie 2011 pronunţata de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul penal nr. 1302.5/30/2010* în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii B.C.C., B.A.S., M.P., P.I., B.D.B., A.R.M., F.D., F.C., L.C., Ş.S., M.P.D., M.E.A., C.G., A.Ş.I., B.G.B., P.A., E.M., G.V.D., G.C. şi Z.V.D. şi de petenta B.M.T. împotriva Sentinţei penale nr. 84 din 17 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 1302.5/30/2010 din 04 august 2010.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara împotriva aceleiaşi hotărâri.

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând cauza:

1. în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., a fost condamnata inculpata Ş.L.G. la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă de:

- 2 (doi) ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 (şase) luni închisoare, urmând ca inculpata Ş.L.G. să execute pedeapsa rezultantă de:

- 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.

2. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului B.C.C. şi s-au repus în individualitatea lor cele două pedepse componente, de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat şi de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat acest inculpat la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare şi 1 (un) an interzicerea, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 raportate la art. 33 C. pen.,au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente (două de către prima instanţă şi două de către instanţa de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, care a fost sporita cu 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul B.C.C. să execute pedeapsa rezultantă de:

- 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

3. A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului B.A.S. şi repune în individualitatea lor cele două pedepse componente, de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat şi de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a condamnat pe acest inculpat la o pedeapsă de:

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 raportate la art. 33 C. pen.,au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente (două de către prima instanţă şi două de către instanţa de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, care au fost sporite cu 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul B.A.S. să execute pedeapsa rezultantă de:

4. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea,, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului M.P. şi s-au repus în individualitatea lor cele două pedepse componente, de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat şi de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002,a fost condamnat acest inculpat la o pedeapsă de:

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 raportate la art. 33 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente (două de către prima instanţă şi două de către instanţa de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul M.P. să execute pedeapsa rezultantă de:

5. În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a condamnat pe inculpatul F.C. la o pedeapsă de:

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002,a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 raportate la art. 33 C. pen.,au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente (una de către prima instanţă, de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat, şi două de către instanţa de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, pe care o sporeşte cu 6 (şase) luni închisoare, urmând ca inculpatul F.C. să execute pedeapsa rezultantă de:

- 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

6. În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul L.C. la o pedeapsă de:

- 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 raportate la art. 33 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente (una de către prima instanţă, de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat, şi una de către instanţa de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, urmând ca inculpatul L.C. să execute pedeapsa rezultantă de:

- 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

7. A fost înlăturata suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B.G.B. pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat, şi înlătură suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, a condamnat pe acest inculpat la o pedeapsă de:

- 2 (doi) ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente (una de către prima instanţă, de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat, şi una de către instanţa de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, urmând ca inculpatul B.G.B. să execute pedeapsa rezultantă de:

- 3 (trei) ani închisoare.

8. A înlăturat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului Ş.S. şi înlătură suspendarea executării pedepsei accesorii.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi repune în individualitatea lor cele 3 pedepse componente, de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice, de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică şi de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 65 C. pen., a condamnat pe acest inculpat la o pedeapsă de:

- 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere a unui grup infracţional organizat în baza art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 raportate la art. 33 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente (3 de către prima instanţă şi una de către instanţa de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, care a fost sporita cu 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul Ş.S. să execute pedeapsa rezultantă de:

- 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de aii. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

9. A înlăturat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.A. şi înlătură suspendarea executării pedepsei accesorii.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi a repus în individualitatea lor restul de 958 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani şi 11 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 414/2004 a Tribunalului Bucureşti şi pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare stabilită în prezenta cauză pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) şi art. 65 C. pen., a condamnat pe acest inculpat la o pedeapsă de:

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 raportate la art. 33 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente (una de către prima instanţă şi una de către instanţa de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, pe care o sporeşte cu 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul P.A. să execute pedeapsa rezultantă de:

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 958 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani şi 11 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 414/2004 a Tribunalului Bucureşti şi contopeşte acest rest cu pedeapsa rezultantă de mai sus, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare, urmând ca inculpatul P.A. să execute pedeapsa rezultantă finală de:

- 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante finale principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

10. S-a înlăturat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.P.D. pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos şi înlătură suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 65 C. pen., a condamnat pe acest inculpat la o pedeapsă de:

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 raportate la art. 33 C. pen.,au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente (una de către prima instanţă şi una de către instanţa de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, urmând ca inculpatul M.P.D. să execute pedeapsa rezultantă de:

11. S-a înlăturat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului E.M. pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos şi înlătură suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 65 C. pen., a condamnat pe acest inculpat la o pedeapsă de:

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 raportate la art. 33 C. pen., a contopit pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente (una de către prima instanţă şi una de către instanţa de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, urmând ca inculpatul E.M. să execute pedeapsa rezultantă de:

12. S-a înlăturat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului G.V.D. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică şi suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 65 C. pen., a condamnat pe acest inculpat la o pedeapsă de:

- 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat. în baza art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 raportate la art. 33 C. pen., a contopit pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente (una de către prima instanţă şi una de către instanţa de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, urmând ca inculpatul G.V.D. să execute pedeapsa rezultantă de:

13. S-a înlăturat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului G.C. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică şi înlătură suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) şi art. 65 C. pen., a condamnat pe acest inculpat la o pedeapsă de:

- 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat. în baza art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 raportate la art. 33 C. pen., s-au contopite pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente (una de către prima instanţă şi una de către instanţa de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare, urmând ca inculpatul G.C. să execute pedeapsa rezultantă de:

14. S-a înlăturat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului Z.V.D. şi suspendarea executării pedepsei accesorii.

15. S-a înlăturat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.V.Ş. şi suspendarea executării pedepsei accesorii.

S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

În baza art. 383 alin. (1¹) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor B.C.C., B.A.S., M.P., P.I., B.D.B., A.R.M., F.D., F.C. şi L.C.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen.,s-a scăzut în continuare, din duratele pedepselor închisorii pronunţate pentru cei 9 inculpaţi arestaţi preventiv, perioada executată astfel de la 17 februarie 2011 la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii apelanţi la plata a câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat în apel.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru soluţionarea apelului procurorului.

În temeiul art. 189 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş a sumei de 1.600 RON reprezentând onorariile celor 4 apărători din oficiu.

Pentru a pronunţa aceasta sentinţa instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Astfel instanţa de apel a arătat ca nu poate primi susţinerile apărării în sensul că interceptările şi înregistrările de convorbiri nu ar putea fi făcute înainte de începerea urmăririi penale. Atât jurisprudenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi a Curţii Constituţionale sunt în sensul că interceptarea convorbirilor nu este condiţionată de începerea urmăririi penale şi nici contrară Constituţiei. Aşa cum se reţine chiar în considerentele deciziei invocate, textul art. 91¹ alin. (1) C. proc. pen. stabileşte în termeni fără echivoc că înregistrarea audio sau video se dispune dacă sunt date privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni, în timp ce începerea urmăririi penale are loc atunci când există date suficiente că s-a săvârşit o infracţiune. Aşadar, nu există vreun impediment legal ca urmărirea penală să înceapă după momentul dispunerii înregistrării convorbirilor.

A arătat de asemenea instanţa de control ca este nefondată şi susţinerea că interceptările şi înregistrările de convorbiri nu ar putea fi folosite ca mijloc de probă în lipsa unui proces-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare. Art. 91² alin. (3) C. proc. pen., introdus ulterior art. 224 privind actele premergătoare, prevede că procurorul întocmeşte un proces-verbal de redare rezumativă a convorbirilor, iar conform art. 90 alin. (1) din acelaşi cod, procesele-verbale încheiate de organul de urmărire penală sunt mijloace de probă.

Cât priveşte declaraţiile martorului cu identitate protejată „P.G.", acestea nu au fost luate cu încălcarea dispoziţiilor art. 86² alin. (2), (5) şi (6) C. proc. pen. Obligaţia procurorului şi judecătorului să aducă la cunoştinţa martorului dreptul de a fi audiat în prezenţa unui consilier de probaţiune şi neobligarea martorului cu identitate protejată de a semna declaraţia au fost instituite în favoarea martorului, astfel încât doar acesta poate invoca neregularităţile respective.

Nu se poate discuta nici asupra regularităţii rechizitoriului în raport de prevederile art. 263 alin. (1) C. proc. pen., deoarece acest aspect a intrat sub puterea lucrului judecat, Curtea de Apel Timişoara (Decizia penală nr. 720/R din 14 iulie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 1302.11/30/2010 din 14 mai 2010) admiţând recursul procurorului împotriva Sentinţei penale nr. 241 din 12 mai 2010 a Tribunalului Timiş (prin care s-a dispus restituirea cauzei la organul de urmărire penală pentru refacerea actului de sesizare), casând sentinţa recurată şi trimiţând dosarul la Tribunalul Timiş în vederea judecării în continuare a cauzei pe fond.

Curtea a observat că aceeaşi este şi situaţia criticilor aduse de apărare modului de sesizare a organelor de urmărire penală, întrucât în cuprinsul Sentinţei penale nr. 241 din 12 mai 2010 a Tribunalului Timiş se arată că este nefondată excepţia nulităţii absolute a urmăririi penale pentru nelegala sesizare a organelor de urmărire penală prin aceea că sesizarea din oficiu s-a făcut de către organele de poliţie şi nu de procuror, iar sentinţa nu a fost recurată sub acest aspect. În orice caz, aşa cum s-a statuat şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, începerea urmăririi penale, din oficiu, prin proces-verbal încheiat de organul de poliţie în cazul infracţiunilor pentru care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror este legală (a se vedea în acest sens Decizia penală nr. 1106 din 25 februarie 2004).

De asemenea, prin Sentinţa penală nr. 241 din 12 mai 2010 a Tribunalului Timiş s-a arătat că este nefondată şi cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale pe motiv că nu s-ar fi parcurs procedurile ulterioare începerii urmăririi penale, care prevăd că învinuitul sau inculpatul trebuie informat imediat despre fapta despre care este cercetat şi despre încadrarea juridică să i se asigure posibilitatea exercitării în mod efectiv a dreptului la apărare. Motivul invocat nu se regăseşte printre cazurile de nulitate absolută enumerate expres şi limitativ de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., aşa încât eventualele încălcări ale dispoziţiilor legale evocate atrag nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. În speţă, nu a fost dovedită existenţa vreunei vătămări a drepturilor procesuale ale acestor inculpaţi.

Referitor la procesele-verbale întocmite de către lucrătorii de poliţie din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Timişoara ulterior datei de 28 martie 2009, acestea respectă cerinţele legii. Dispoziţiile care reglementează delegarea au fost aplicate în mod corect, iar ordonanţele de delegare nu sunt date cu caracter general, acestea prevăzând organul delegat şi actele de urmărire penală vizate.

Instanţa de apel a arătat ca nu îşi poate însuşi nici criticile aduse modului de ascultare a inculpaţilor M.E.A., A.Ş.I. şi B.D.B. în faza de urmărire penală. Declaraţiile lor nu au fost obţinute prin promisiuni şi îndemnuri, ci în urma informării persoanelor audiate de către procuror asupra posibilităţii obţinerii beneficiului prevăzut de art. 9 din Legea nr. 39/2003. Legat de împrejurarea că declaraţiile inculpaţilor M.E.A. şi A.Ş.I. în faza de urmărire penală ar fi cvasiidentice, aceasta poate constitui doar un motiv de nulitate relativă conform art. 197 alin. (1) C. proc. pen., care poate fi invocat în condiţiile alin. 4 al aceluiaşi articol, respectiv în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Cei doi inculpaţi au fost prezenţi la efectuarea actelor criticate (fiind vorba de audierea lor) şi asistaţi de apărător ales, care a semnat declaraţiile, iar pretinsa neregularitate nu a fost invocată nici la primul termen de judecată cu procedura completă.

Nu a putut fi admisă cererea de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanţă întrucât aceasta nu s-ar pronunţat asupra cererii de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive faţă de inculpatul M.P. Prin Încheierea penală din 20 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 5465.1/30/2009 s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă emis pe numele acestui inculpat şi trimiterea, către completul învestit cu soluţionarea cauzei pe fond, a cererii formulate de apărătorul ales privind constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive. La termenul din 03 februarie 2011, când au avut loc dezbaterile, apărătorul ales al inculpatului M.P. nu a mai formulat vreo cerere de genul celei menţionate. Instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., pronunţându-se cu privire la măsura arestării preventive în sensul menţinerii acesteia, astfel încât nu se impunea şi pronunţarea în mod distinct asupra unei cereri de constatare a încetării de drept a arestării preventive.

Nu a fost fondată nici susţinerea că prima instanţă ar fi încălcat dreptul inculpatului M.P. la un proces echitabil prin aceea că acesta nu a avut posibilitatea de a participa la audierea celorlalţi coinculpaţi şi nici de a le pune întrebări. După conexarea dosarelor, la termenul de judecată din 03 februarie 2011, acest inculpat a fost adus în faţa instanţei şi audiat, fără ca el sau apărătorul ales să formuleze vreo cerere în sensul celor de mai sus (reaudierea unor inculpaţi sau martori), ceea ce denotă că nu a avut loc vreo vătămare a drepturilor sale procesuale în sensul art. 197 C. proc. pen.

Nu îi este aplicabilă inculpatului B.D.B. procedura recunoaşterii vinovăţiei prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. Incidenţa textului de lege evocat este condiţionată şi de momentul la care trebuie făcută recunoaşterea vinovăţiei, şi anume până la începerea cercetării judecătoreşti, împrejurare neregăsită în speţă.

a) Prima instanţă a considerat în mod corect că din probele administrate rezultă că au fost săvârşite cu vinovăţie şi prezintă pericolul social al unor infracţiuni faptele inculpaţilor B.C.C., B.A.S., M.P., P.I., B.D.B., A.R.M., F.D., Ş.S., M.P.D., M.E.A., A.Ş.I., P.A. şi E.M. de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzute de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.

Sub acest aspect, declaraţiile inculpaţilor M.E.A., A.Ş.I. şi B.D.B. se coroborează cu cele date de martorul cu identitate protejată „P.G.", cu înscrisurile care atestă transferurile bancare prin sistemul WU, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice dintre inculpaţii B.C.C. şi B.D.B. (purtate în 02 mai 2009 ora 17:33, 01 mai 2009 ora 22:39, şi 03 mai 2009 ora 02:08), planşele foto cu imagini surprinse de camerele de supraveghere ale bancomatelor, planşele foto cu imagini surprinse de camerele de supraveghere ale pensiunii „FC" de pe raza municipiului Baia Mare, notele de filaj neavând relevanţă împrejurarea că în cauză persoanele vătămate nu s-au constituit părţi civile. Infracţiunea menţionată mai sus subzistă indiferent de poziţia procesuală a persoanei vătămate, fiind opţiunea dacă se constituie sau nu parte vătămată ori parte civilă în cadrul procesului penal.

A apreciat instanţa de apel ca prima instanţă a pronunţat în mod eronat achitarea inculpatului B.G.B. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.

Acest inculpat a expediat din oraşul Turda, pe numele martorului N.S.C., pentru inculpatul A.Ş.I., suma de 12.300 RON, provenită din sustragerile frauduloase comise în municipiul Cluj-Napoca.

în timp ce era cazat la Hotelul O din Cluj-Napoca, inculpatul A.Ş.I. îl cheamă pe inculpatul B.G.B. la o întâlnire la benzinăria OMW de lângă MB, dirijându-l spre autoturismul D şi indicându-i în mod cifrat să ia din spatele autoturismului "floricele, mititele", referindu-se la carduri bancare falsificate şi ascunse la roata autoturismului. Inculpatul A.Ş.I. i-a oferit astfel inculpatului B.G.B. posibilitatea efectuării de extrageri, recompensându-l în acest mod pentru serviciile făcute (a se vedea nota de interceptare a convorbirilor telefonice din 02 iunie 2009 ora 23:06).

Inculpatul B.G.B. s-a deplasat din Dorohoi la Cluj-Napoca pentru a se alătura celorlalţi inculpaţi, având reprezentarea activităţilor ce urmau să le întreprindă. Misiunea lui era acea de a prelua de îndată banii rezultaţi din extragerile frauduloase şi de a-i expedia pe numele unor terţi, pentru a li se pierde urma. Elocvente în acest sens sunt convorbirile telefonice purtate în zorii zile de 03 iunie 2009 orele 05:21 şi 05:36, când inculpatul A.Ş.I. îl sună pe inculpatul B.G.B. să se deplaseze la Hotelul O pentru a le recupera hainele, fiindcă el şi inculpaţii M.E.A. şi P.I., cazaţi fiind la camerele 103 şi la A4, au părăsit în grabă locaţia, cerându-i totodată să le achite consumaţia şi să recupereze de pe noptieră vreo 700 - 800 RON. Din întrebarea adresată de inculpatul B.G.B. "da ăştia or venit acolo la hotel", rezultă că accepta posibilitatea să fie urmăriţi, ştiind deci cu se ocupă. El s-a cazat într-o altă locaţie, urmând să repete sprijinul şi pentru extragerile frauduloase ce urmau să se desfăşoare în cursul zilei de 03 iunie 2009.

Banii expediaţi de către B.G.B. proveneau din extrageri anterioare venirii la Cluj-Napoca, respectiv din cele făcute în Bistriţa şi Baia Mare (a se vedea data şi ora expedierii mandatului poştal - 02 iunie 2009). La data mandatului amintit, ei abia au ajuns în Cluj-Napoca, urmând ca extragerile să le facă seara.

Totodată, notele de filaj redau orele şi ziua deplasării pe traseul Bistriţa - Baia Mare - Cluj-Napoca, plecarea precipitată din Timişoara a inculpatului B.C.C. cu un autoturism "Z", chemat de inculpatul M.P., aflat şi el în Cluj-Napoca.

Aşadar, activitatea inculpatului B.G.B. celorlalţi trei inculpaţi (A.Ş.I., M.E.A. şi P.I.) nu este doar un sprijin acordat ulterior consumării operaţiunilor frauduloase, aşa cum a reţinut prima instanţă.

Fapta inculpatului B.G.B. de a ajuta şi sprijini efectuarea de extrageri frauduloase în numerar prin folosirea instrumentelor de plată electronice falsificate, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.

Văzându-se lipsa antecedentelor penale, dar şi conduita procesuală necorespunzătoare (a negat săvârşirea faptelor şi a susţinut că sumele de bani pe care le expedia proveneau din comerţul cu maşini, prin declaraţiile date încercând să inducă în eroare organele judiciare şi îngreunând aflarea adevărului în cauză), s-a dispus condamnarea inculpatului B.G.B. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, considerându-se că aplicarea pedepsei în cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege este suficientă să ducă la atingerea scopului acesteia.

De asemenea, instanţa de apel a mai arătat ca prima instanţă a pronunţat în mod eronat încetarea procesului penal faţă de inculpata Ş.L.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 221 C. pen., în urma schimbării încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpaţii M.P.D., P.A. şi E.M. au acţionat în străinătate (Olanda, Germania), aceştia efectuând extrageri frauduloase cu carduri primite de la inculpatul Ş.S.. O parte din sumele obţinute erau expediate pe numele rudelor, iar o altă parte pe numele inculpatei Ş.L.G. Unul din transferurile bancare este făcut pe numele D.C., însă la rubrica „telefon de contact" este trecut numărul de telefon ce aparţinea inculpatei Ş.L.G.

Inculpata era preocupată dacă ceilalţi inculpaţi au spus soţului său „cât au făcut", precum şi de stabilirea persoanelor pe numele cărora să trimită bani în ţară (a se vedea convorbirile telefonice din perioada 15 august 2009 - 26 august 2009, purtate între inculpată şi inculpaţii Ş.S., G.V.D., E.M., P.A. despre sumele scoase din bancomatele din Germania; mesajele dintre inculpata Ş.L.G. şi inculpaţii G.V.D., E.M., P.A. prin care aceştia îi comunicau sumele în euro realizate în ţările în care acţionau).

Din conţinutul convorbirilor rezultă că inculpata Ş.L.G. avea reprezentarea şi a acţiunilor ce urmau a fi săvârşite de ceilalţi inculpaţi aflaţi în străinătate în scopul de a pune în aplicare operaţiunile de extragere frauduloasă din bancomate. Fiind în cunoştinţă de cauză, primea în mod repetat sume provenite din aceste activităţi, ea ocupându-se în mod direct de împărţirea produsului infracţiunii, despre care avea cunoştinţă dinainte. Procesele-verbale de redare a situaţiei transferurilor bancare evidenţiază un număr mare de transferuri succesive pe perioade de câte 7 - 10 zile.

Relevante sunt şi notele de filaj din 09 august 2009, 21 august 2009 şi 23 august 2009, când inculpaţii E.M., M.P.D., P.A. şi Ş.S. au fost reperaţi în timp ce se pregăteau să iasă din ţară pentru a acţiona, unii cu maşina iar alţii cu avionul. Astfel, în 09 august 2009, inculpatul Ş.S. şi soţia sa, inculpata Ş.L.G. au părăsit locuinţa din Bucureşti pentru a se întâlni cu inculpaţii M.P.D. şi P.A. pentru a se deplasa în Olanda, iar în 21 august 2009 cei doi soţi sunt vizitaţi la domiciliu de inculpatul G.V.D., care le furniza dispozitive contrafăcute ce urmau a fi plasate în fanta bancomatelor din Olanda, unde, s-au deplasat inculpaţii Ş.S. şi E.M. în 23 august 2009. Rezultă că inculpata, prezentă alături de soţul ei la aceste întâlniri, avea cunoştinţă despre preocupările soţului şi ale persoanelor din anturajul lui. De asemenea, într-o convorbire telefonică purtată cu inculpatul L.C. la 10 septembrie 2009, după ce acesta a fost căutat de lucrătorii de poliţie din cadrul BCCO, inculpata îl îndeamnă în sensul ,,.. toată lumea spune asta, ..toată lumea spune: nu am făcut nimic, nu suntem vinovaţi, nu cunoaştem ..", sugerându-i să nu recunoască faptele dacă va fi chemat la anchetă.

Totodată, cu ocazia percheziţiei domiciliare şi a percheziţiei informatice făcute asupra dispozitivelor ridicate de la locuinţa celor doi soţi, au fost identificate 99 fişiere tip imagine ce înfăţişează imagini ale unor bancomate şi dispozitive sau componente folosite pentru copierea frauduloasă de date de pe cărţi de credit, aparat tip MSR demontat şi modificat pentru a fi utilizat la copierea datelor de pe carduri, fişierul numit „Nouveaut documente texte" conţinând date de identificare a unui număr de 107 carduri bancare şi codurile PIN aferente acestora.

Chiar dacă ajutorul dat de inculpată ar fi considerat tăinuire, prelungirea în timp şi repetarea transformă tăinuirea în complicitate, aşa cum s-a statuat prin Decizia nr. 2 din 21 ianuarie 2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, pronunţată în recurs în interesul legii.

Primind în mod repetat banii rezultaţi din activităţile desfăşurate în ţară şi străinătate şi asigurând legătura dintre inculpaţi, inculpata a ajutat la extragerea de sume de bani din bancomate în mod fraudulos, întărind rezoluţia infracţională a inculpaţilor, fapta ei întrunind elementele constitutive ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În consecinţă, instanţa de apel a arătat că este corectă doar prima schimbare de încadrare juridică a faptei inculpatei, din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Văzându-se lipsa antecedentelor penale, dar şi forma continuată a infracţiunii şi conduita procesuală necorespunzătoare (a negat săvârşirea faptelor, prin declaraţia dată încercând să inducă în eroare instanţa de judecată şi îngreunând aflarea adevărului în cauză), s-a dispus condamnarea inculpatei Ş.L.G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, considerându-se că aplicarea pedepsei în cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege este suficientă să ducă la atingerea scopului acesteia.

a) Prima instanţă a considerat în mod corect că din probele administrate rezultă că au fost săvârşite cu vinovăţie şi prezintă pericolul social al unor infracţiuni fapta inculpatului Ş.S. de falsificare a instrumentelor de plată electronice, prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, şi faptele inculpaţilor A.R.M., F.D., Ş.S., C.G., G.V.D., G.C., Z.V.D. şi D.V.Ş. de deţinere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică, prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

În acest sens, declaraţiile inculpaţilor M.E.A., G.V.D., C.G. şi B.D.B. se coroborează cu procesele-verbale de redare a imaginilor cu dispozitive ce se aplică pe fanta de introducere a cardurilor în bancomat în vederea copierii frauduloase a datelor inscripţionate pe cardurile bancare şi a codurilor PIN aferente (dispozitive descoperite cu ocazia percheziţiei informatice asupra mediilor de stocare a datelor în format electronic ridicate de la inculpaţii G.C., G.V.D. şi Ş.S.), procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpaţii A.R.M. şi B.D.B. (în 01 mai 2009 orele 01:19:05 şi 22:16:39; în 02 mai 2009 orele 00:43:32, 00:49:35 şi 23:13:47; în 03 mai 2009 ora 01:21:16) şi dintre inculpaţii A.R.M. şi F.D. (în 03 mai 2009 orele 01:21:16 şi 04:17:38, în 05 mai 2009 ora 05:11:59), procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpaţii A.R.M. şi C.G. (în 11 mai 2009 ora 20:54:15, în 22 mai 2009 ora 02:32:52, în 05 iulie 2009 ora 23:35:14, în 09 iulie 2009 ora 22:51:59) şi a SMS-ului din 28 august 2009 ora 10:25:40, lista transferurilor bancare prin sistemul WU.

Totodată prima instanţă a pronunţat în mod eronat achitarea inculpaţilor B.C.C., B.A.S., M.P., F.C. şi L.C. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică, prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, ca şi achitarea inculpaţilor B.C.C., B.A.S., M.P. şi F.C. pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice, prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

În declaraţiile sale, inculpatul M.E.A. relatează despre deplasările făcute împreună cu inculpaţii B.A.S., B.C.C., A.R.M., M.P. şi A.Ş.I. în diferite localităţi din ţară şi străinătate pentru a efectua extrageri sau distribui altor inculpaţi carduri falsificate, iar din sumele obţinute trăgătorii primeau 10%. Tot inculpatul M.E.A. a condus în teren organele de urmărire penală, fiind identificat autoturismul marca A cu nr. de înmatriculare "YY", a cărui roată stânga spate adăpostea 9 carduri contrafăcute, fiecare având aplicat un autocolant cu codul PIN. Despre acestea, inculpatul M.E.A. afirmă că i-au fost înmânate de inculpaţii M.P. şi B.A.S. pentru a se deplasa în Bistriţa-Năsăud în vederea efectuării de extrageri frauduloase din bancomate. Inculpaţii A.Ş.I. şi B.D.B. au arătat că inculpaţii B.A.S. şi M.P. deţin conturi ale unor persoane din Italia, obţinute de ei prin montarea de micro-cipuri în terminalele POS de la casele de marcat ale supermarket-urilor din Italia, descriind întregul procedeu prin care inculpaţii B.A.S., B.C.C. şi M.P. foloseau dispozitivele de falsificare a cardurilor, inclusiv inscripţionarea cardurilor BLANK cu ajutorul aparatului MRS. Inculpatul A.Ş.I. a declarat că inculpatul B.C.C. a afirmat că a achiziţionat aparatura necesară în vederea inscripţionării cardurilor de la un băiat numit ,,JE" (identificat în persoana numitului S.V.). Inculpatul M.E.A. arată că numitul ,,JE" a descărcat cardurile din calculator, că inculpatul M.P. era cel care le scria şi că în prezenta sa a scris la el acasă un număr de 50 de carduri, de faţă fiind şi inculpatul B.C.C. În acelaşi sens este şi declaraţia martorului cu identitate protejată „P.G." (confruntat în instanţă cu inculpaţii B.C.C. şi B.A.S., inculpatul M.P. nefiind prezent în faţa instanţei la acel moment), care a fost infiltrat, acesta arătând modul în care inculpaţii B.A.S., B.C.C. şi M.P. utilizau carduri care nu erau inscripţionate, pe care înscriau cu marker-ul PIN-ul compus din 4 sau 5 cifre, şi că a primit de la aceşti inculpaţi 14 carduri donate pentru extrageri.

Inculpatul B.C.C. a fost revoltat că vărul său, inculpatul B.D.B. făcea „joc dublu" în sensul că a luat 64 de carduri donate de la domiciliul său (în limbajul cifrat al inculpaţilor -,,undiţe" sau,,plute"), lăsând „sticlele goale" (cuvânt folosit pentru conturile ce aveau limita zilnică depăşită) datorită faptului că inculpatul B.D.B. a folosit împreună cu ceilalţi inculpaţi cardurile donate (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpaţii B.C.C. şi B.D.B.).

Inculpatul A.Ş.I. a mai declarat că l-a văzut pe inculpatul B.A.S. în locuinţa sa din Cărpiniş înscriind cardurile cu un aparat MSR iar inculpatul M.E.A. a mai declarat că aparatura necesară falsificării era achiziţionată de fraţii B. şi M.P. şi păstrată la domiciliul vărului acestora, B.D.B., din localitatea Iecea Mică.

În sensul al falsificării instrumentelor de plată electronică şi deţinerii de echipamente în vederea falsificării, de către inculpaţii B.A.S., B.C.C. şi M.P., sunt şi procesul-verbal de percheziţie informatică efectuată asupra laptop-ului aparţinând inculpatului M.P. şi notele de redare a convorbirilor telefonice purtate în 02 mai 2009. Pe hard disk drive-ul ridicat de la inculpatul M.P. au fost identificate urme ale unor liste de domenii internet care găzduiesc paginii web ale unor bănici din Italia, Spania şi S.U.A., file de transfer de date prin intermediul internetului, precum şi urme de conectare pe site-urile instituţiilor financiare din ţările amintite.

Inculpaţii F.C. şi L.C. au făcut legătura între cele două grupuri infracţionale. Inculpatul F.C. îi cunoştea din grupul B. pe inculpaţii A.R.M. şi F.D., iar prin inculpatul L.C. legătura s-a făcut între grupul B. şi cel condus de inculpatul Ş.S., care le furniza primilor echipamente în vederea falsificării cardurilor, echipamente scoase pe piaţă de inculpatul G.V.D. Inculpaţii F.C. şi L.C. se cunoşteau şi erau familiarizaţi cu preocupările celor două grupuri de falsificare a instrumentelor de plată şi efectuarea de extrageri frauduloase.

Inculpatul F.C. achiziţionau dispozitivele contrafăcute şi le livrau inculpaţilor A.R.M. şi F.D. (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpaţii F.C. şi A.R.M. în 05 septembrie 2009 ora 21:19, 07 mai 2009 şi 10 mai 2009; între inculpaţii A.R.M. şi L.C. în perioada 10 - 22 mai 2009; între F.C. şi A.R.M.

Inculpatul F.C. se ocupa şi de falsificarea cardurilor şi deţinerea de instrumente în vederea falsificării, în discuţia din 07 septembrie 2009 orele 19:20 şi 21:38 vorbind în mod direct despre preţul de achiziţie al aparaturii utilizate la falsificarea cardurilor şi rezultatul acestei operaţiuni.

La data de 21 mai 2009, ora 14:29, inculpatul F.C. îi dă îndrumări inculpatului A.R.M. cum să monteze dispozitivele de copiat în fantele de introducere a cardurilor în bancomate.

Inculpatul B.D.B. a declarat că inculpatul F.C. Ie-a sărit în ajutor, lui şi inculpaţilor F.D. şi A.R.M., dându-le un aparat MSR pentru inscripţionarea a 12 coduri PIN ale căror numere au fost aduse din Franţa, inculpatul F.C. inscripţionându-le personal. Inculpatul B.D.B. a mai arătat că, împreună cu inculpaţii A.R.M. şi F.D., s-au deplasat de mai multe ori în Bucureşti, unde, cu ajutorul inculpaţilor L.C. şi F.C. au achiziţionat o faţă de ATM confecţionată artizanal contra sumei de 4.000 euro de la inculpatul Ş.S., zis „Ş.". Cu ocazia acestei intermedieri, inculpaţii L.C. şi F.C. au deţinut echipamente de falsificare a instrumentelor de plată.

După întoarcerea din Franţa, de unde au procurat,,guri de bancomat", inculpaţii A.R.M., C.G., F.D. şi B.D.B. s-au întâlnit cu inculpatul F.C., care a inscripţionat personal numerele pe carduri. Inculpatul L.C. a luat dispozitive de falsificare direct de la inculpatul Ş.S. şi Ie-a dat inculpatului A.R.M. (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice). Din notele de filaj rezultă că au existat trei întâlniri succesive, la date diferite, între inculpaţii A.R.M., F.C., Ş.S. şi L.C.

Faptele inculpaţilor B.C.C., B.A.S., M.P., F.C. şi L.C. de a deţine echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Faptele inculpaţilor B.C.C., B.A.S., M.P. şi F.C. de a falsifica instrumente de plată electronice întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Văzându-se lipsa antecedentelor penale, se consideră că aplicarea pedepselor în cuantumurile minime prevăzute de lege este suficientă să ducă la atingerea scopului acestora, aşa încât se va dispune condamnarea inculpaţilor B.C.C., B.A.S., M.P., F.C. şi L.C. Ia pedepse de câte 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de deţinere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică, prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, precum şi condamnarea inculpaţilor B.C.C., B.A.S., M.P. şi F.C. Ia pedepse principale de câte 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de falsificare de instrumente de plată electronice, prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Faţă de cuantumurile pedepselor principale aplicate pentru infracţiunile de falsificare de instrumente de plată electronice şi de împrejurarea că textul incriminator prevede obligativitatea aplicării pedepselor complementare, în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 raportat Ia art. 65 C. pen. se va aplica fiecăruia dintre inculpaţii B.C.C., B.A.S., M.P. şi F.C. câte o pedeapsă complementară de 1 an interzicerea, după executarea pedepselor principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., deoarece, prin săvârşirea infracţiunilor pentru care sunt condamnaţi, inculpaţii devin nedemni să fie aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective publice ori să ocupe o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Prima instanţă a considerat în mod corect că din probele administrate rezultă că a fost săvârşită cu vinovăţie şi prezintă pericolul social al unor infracţiuni faptele inculpaţilor B.C.C., B.A.S., M.P., B.D.B., A.R.M. şi F.D. de constituire a unui grup infracţional organizat, faptele inculpaţilor P.I., M.E.A. şi A.Ş.I. de aderare Ia un grup infracţional organizat şi faptele inculpaţilor C.G., F.C. şi L.C. de sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, precum şi fapta inculpatului B.G.B. de sprijinire a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat, şi faptele inculpaţilor D.V.Ş. şi Z.V.D. de asociere la un grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Însă, prima instanţă a pronunţat în mod eronat achitarea inculpatului Ş.S. pentru infracţiunea de iniţiere a unui grup infracţional organizat, a inculpaţilor M.P.D., P.A. şi E.M. de constituire a unui grup infracţional organizat şi a inculpaţilor G.V.D., G.C. de aderare Ia un grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, precum şi a inculpatei Ş.L.G. de aderare şi sprijinire a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Începând aproximativ din anul 2007, inculpaţii B.C.C., B.A.S. şi M.P. au acţionat în Italia, unde, prin metode frauduloase, obţineau codurile pin ale unor conturi din Italia şi apoi le inscripţionau pe cardurile blank. Ulterior, li s-au alăturat inculpaţii A.R.M., B.D.B., P.I., M.E.A. şi A.Ş.I.. între inculpaţi exista o coeziune psihică în privinţa extragerilor frauduloase de bani din bancomate, efectuate în România şi străinătate, fiind într-o permanentă legătură, prin prezenţă fizică, telefon sau Internet. Pentru realizarea scopului, ei îşi procurau în prealabil carduri falsificate şi se deplasau pe distanţe mari, în locaţii unde se întâlneau unii cu alţii nu întâmplător, ci în urma punerii la punct a tuturor detaliilor. Ştiind că în Italia conturile de bani se alimentează la sfârşit şi început de lună, efectuau extrageri în aceste perioade, planul fiind urmat cu stricteţe. Relaţiile dintre inculpaţi nu erau ocazionale, ci subsumate scopului comun de a dobândi în mod injust sume de bani. Activitatea în grup a avut şi o stabilitate în timp, membrii propunându-şi continuitate în acţiunile lor, despre care erau conştienţi că se coordonează între ele.

Inculpatul G.V.D. a declarat că, începând cu anul 2008 şi apoi în cursul lunii ianuarie 2009, împreună cu inculpaţii G.C. şi Z.V.D., s-a ocupat de montarea de dispozitive contrafăcute pe bancomate şi de expedierea unor sume de bani, fie între aceştia, fie pe numele numitei Z.R. Inculpatul G.V.D. mai arată că a făcut deplasări în Olanda, unde, împreună cu inculpatul G.C., fotografiau bancomate, pozele fiind predate grupului ,,F." (I.D., cercetat în alt dosar) şi inculpatului Ş.S. Scopul fotografierii bancomatelor era confecţionarea dispozitivelor ce le montau apoi în fanta acestora. Dispozitivele care prezentau defecţiuni de confecţionare erau retuşate şi puse în vânzare şi inculpatului Ş.S., căruia i-au livrat astfel de echipamente încasând sume de 3.000 -3.500 euro (a se vedea şi nota de filaj în care se redă întâlnirea dintre inculpaţii Ş.S., G.V.D. şi G.C.).

În perioada 26 februarie 2009 - 03 martie 2009, inculpatul Ş.S. a purtat convorbiri prin telefonul mobil cu inculpatul G.V.D. şi alte persoane neidentificate, discuţiile având ca obiect, cu precădere, contrafacerea instrumentelor de plată electronică. De pe 42 de carduri găsite la inculpatul Ş.S. s-au făcut extrageri frauduloase în 20 mai 2009.

Grupul inculpatului Ş.S. era alcătuit din inculpaţii P.A., M.P.D. şi E.M., la care au aderat inculpaţii G.V.D., Z.V.D. şi Ş.L.G. Activitatea grupului a avut continuitate în timp din februarie 2009 până în septembrie 2009.

În discuţiile telefonice, ceilalţi inculpaţi i se adresau inculpatului Ş.S. cu apelativul ,,Ş.", expresie utilizată şi între ei când se refereau la acesta. Poziţia de lider al grupului a inculpatului Ş.S. rezultă nu numai din această expresie, ci şi din modul în care îi organiza pe inculpaţii E.M., M.P.D. şi P.A., folosiţi în postura de,.trăgători", şi pe inculpaţii G.V.D. (a se vedea discuţia de pe messenger dintre acest inculpat şi inculpatul Ş.S.), Z.V.D. şi G.C. pentru confecţionarea şi achiziţionarea dispozitivelor necesare falsificării cardurilor. La percheziţia informatică făcută asupra aparaturii ridicate de la inculpatul G.C. s-au găsit imagini reprezentând guri de bancomat sau bancomate. Ceilalţi inculpaţi îi raportau inculpatului Ş.S. despre activităţile frauduloase întreprinse în Olanda şi Germania, inclusiv sumele extrase şi modul în care erau expediate în ţară prin WU, de regulă spre inculpata Ş.L.G.

Inculpaţii P.A., M.P.D. şi E.M. au efectuat extrageri frauduloase din Olanda cu cardurile primite de la inculpatul Ş.S., obţinând sumele de 2.800 euro, 1.700 euro şi, respectiv, 1.150 euro.

Faptul că inculpaţii E.M., M.P.D., P.A. şi Ş.S. efectuau deplasări în străinătate rezultă din interceptările telefonice care atestă discuţiile purtate între inculpaţi şi din notele de filaj din zilele de 09 august 2009, 21 august 2009 şi 23 august 2009, când aceştia au fost surprinşi de echipa de filaj în timp ce se pregăteau să părăsească ţara.

În data de 21 august 2009, inculpatul G.V.D. l-a vizitat la domiciliu pe inculpatul Ş.S. cu scopul de a-i înmâna dispozitivele contrafăcute, iar în data de 23 august 2009, inculpaţii Ş.S. şi E.M. au plecat cu avionul în Olanda.

Apropierea dintre inculpaţi reiese şi din planşele foto.

Inculpaţii P.A. şi M.P.D. au folosit maşina tocmai pentru a putea transporta dispozitivele contrafăcute care nu puteau fi trecute prin filtrul aeroportului.

Conlucrarea dintre inculpaţi se reflecta şi în existenţa unui mod de împărţire a produsului activităţilor infracţionale.

Percheziţiile informatice efectuate asupra aparaturii şi mijloacelor informatice, inclusiv suporturile de stocare a datelor informatice, găsite la inculpaţii M.P.D., Ş.S., G.D.V. şi G.C. oferă elemente privind existenţa grupului şi relaţiile de subordonare a membrilor săi raportate la inculpatul Ş.S.

Inculpaţii M.P.D., P.A. şi E.M. au efectuând extrageri frauduloase în străinătate cu carduri primite de la inculpatul Ş.S., sumele obţinute fiind expediate pe numele rudelor şi pe numele inculpatei Ş.L.G.

Inculpata se preocupa ca ceilalţi inculpaţi să spună soţului său câştigul obţinut, precum şi de stabilirea persoanelor pe numele cărora să se trimită bani în ţară.

Inculpata Ş.L.G. avea reprezentarea şi a acţiunilor ce urmau a fi săvârşite de ceilalţi inculpaţi aflaţi în străinătate în scopul de a pune în aplicare operaţiunile de extragere frauduloasă din bancomate. Fiind în cunoştinţă de cauză, primea în mod repetat sume provenite din aceste activităţi, ea ocupându-se în mod direct de împărţirea produsului infracţiunii, despre care avea cunoştinţă dinainte. Au existat numeroase transferuri bancare.

Fapta inculpatului Ş.S. de a iniţia un grup infracţional organizat, faptele inculpaţilor M.P.D., P.A. şi E.M. de a constitui un grup infracţional organizat şi faptele inculpaţilor G.V.D., G.C. de a adera la un grup infracţional organizat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar fapta inculpatei Ş.L.G. de a adera şi sprijini un grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Văzându-se că inculpaţii Ş.S., M.P.D., P.A., E.M., G.V.D. şi Ş.L.G. nu au antecedente penale, se consideră că aplicarea pedepselor în cuantumurile minime prevăzute de lege este suficientă să ducă la atingerea scopului acestora, aşa încât se va dispune condamnarea inculpaţilor Ş.S., M.P.D., P.A., E.M. şi G.V.D. la pedepse de câte 5 ani închisoare şi condamnarea inculpatei Ş.L.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Având în vedere că inculpatul G.C. a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., acesta va fi condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, apreciindu-se că stabilirea pedepsei într-un cuantum superior minimului special, însă orientat către acesta, este în măsură să asigure îndreptarea făptuitorului.

Faţă de cuantumurile pedepselor principale aplicate pentru infracţiunile de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori de aderare la un asemenea grup şi de împrejurarea că textul incriminator prevede obligativitatea aplicării pedepselor complementare, în baza art. 7 din Legea nr. 365/2002 raportat la art. 65 C. pen. se va aplica fiecăruia dintre inculpaţii Ş.S., M.P.D., P.A., E.M., G.V.D. şi G.C. câte o pedeapsă complementară de 3 ani interzicerea, după executarea pedepselor principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., deoarece, prin săvârşirea infracţiunilor pentru care sunt condamnaţi, inculpaţii devin nedemni să fie aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective publice ori să ocupe o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Referitor la sancţiunile aplicate de prima instanţă, se remarcă faptul că pedepsele principale ale inculpaţilor B.C.C., B.A.S., M.P., B.D.B., A.R.M., F.D., F.C. şi L.C. pentru infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire a unui asemenea grup au fost stabilite în cuantumuri minime prevăzute de lege (5 ani închisoare), fiind bine individualizate în raport de periculozitatea faptelor şi făptuitorilor. Pe de o parte, inculpaţii amintiţi nu au antecedente penale, dar, pe de altă parte, au avut conduite procesuale necorespunzătoare, prin declaraţiile date urmărind, pe întreg parcursul procesului penal sau numai în anumite momente, zădărnicirea aflării adevărului în cauză (inculpaţii B.C.C., B.A.S., M.P., P.I., F.C. şi L.C. au negat constant săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor; inculpatul B.D.B. a negat iniţial săvârşirea faptelor, după care a recunoscut parţial la prima instanţă; inculpatul Ş.S. nu a dat declaraţii la urmărirea penală, iar în faţa primei instanţe a recunoscut nuanţat o parte din acuzaţii; inculpaţii A.R.M. şi F.D. au negat iniţial orice implicare în activităţi infracţionale, pentru ca ulterior să revină asupra poziţiei iniţiale şi să recunoască nuanţat faptele în faţa primei instanţe). Pedeapsa principală a inculpatului P.I. pentru aceeaşi infracţiune a fost stabilită în cuantum superior minimului special, însă orientat către acesta (5 ani şi 6 luni închisoare), avându-se în vedere starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Pedepsele principale ale inculpaţilor M.E.A., C.G. şi A.Ş.I. pentru infracţiunile de aderare la un grup infracţional organizat sau sprijinire a unui asemenea grup au fost stabilite în cuantumuri egale cu jumătate din minimul prevăzut de lege (2 ani şi 6 luni închisoare), ca urmare a reţinerii incidenţei art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003. Şi aceste pedepse au fost bine individualizate, inculpaţii menţionaţi neavând antecedente penale şi aducând contribuţii importante la aflarea adevărului în cauză. Totuşi, conduita lor procesual nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuante, aspectele favorabile lor fiind valorificate de prima instanţă prin aplicarea cauzei de reducere a pedepsei.

Pedepsele principale ale inculpaţilor B.G.B., Z.V.D. şi D.V.Ş. pentru infracţiunile de aderare sau sprijinire a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat, au fost stabilite în cuantumuri minime prevăzute de lege (3 ani închisoare), procedându-se corect, în raport de lipsa antecedentelor penale şi contribuţia lor la activităţile grupului.

Pedepsele principale ale inculpaţilor A.R.M., F.D., Ş.S., M.P.D., C.G., G.V.D., Z.V.D. şi D.V.Ş. pentru infracţiunile de deţinere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică (respectiv, complicitate la aceasta, în cazul inculpatului Z.) au fost stabilite în cuantumul minim prevăzut de lege (6 luni închisoare), lipsa antecedentelor penale fiind un factor care determină instanţa să aprecieze că îndreptarea făptuitorilor se poate realiza în acest mod. Pedeapsa principală aplicată inculpatului G.C. pentru aceeaşi infracţiune a fost stabilită în cuantum situat peste minimul special, dar orientat către acesta (1 an închisoare), faţă de starea de recidivă postexecutorie.

Pedeapsa principală a inculpatului Ş.S. pentru infracţiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronice a fost stabilită în cuantumul minim prevăzut de lege, bine individualizată în raport de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale.

Pedepsele principale ale inculpaţilor B.C.C., B.A.S., M.P., B.D.B., A.R.M., F.D., Ş.S., M.P.D., M.E.A., A.Ş.I. şi E.M. au fost stabilite în cuantumuri situate peste minimul special, însă orientat către acesta (2 ani închisoare, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 1 la 12 ani), prima instanţă procedând în mod just, luând în considerare numărul extragerilor frauduloase şi nivelurile sumelor de bani aferente. Pedepsele principale ale inculpatului P.I. şi P.A. au fost stabilite în cuantumuri superioare celor analizate anterior, opţiunea instanţei de fond fiind justificată, având în vedere starea de recidivă postcondamnatorie a celor inculpaţi.

În privinţa individualizării modului de executare a pedepselor închisorii, instanţa de apel a arătat că, faţă de cuantumurile pedepselor rezultante aplicate inculpaţilor B.C.C., B.A.S., M.P., P.I., B.D.B., A.R.M., F.D., F.C., L.C., Ş.S., M.P.D., P.A., E.M., G.V.D., G.C. şi Ş.L.G., este exclusă discuţia asupra vreunui alt mod de executare decât cel potrivit naturii pedepsei închisorii, în detenţie.

Nu se poate discuta nici despre vreun alt mod de executare a pedepselor rezultante aplicate inculpaţilor M.E.A., C.G. şi A.Ş.I., suspendarea sub supraveghere constituind cea mai uşoară formă de individualizare a executării pedepsei rezultante a închisorii de 2 ani şi 6 luni.

În legătură cu pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B.G.B., se apreciază că scopul acesteia nu poate fi atins fără executarea ei, chiar şi printr-o supraveghere activă. Sprijinirea unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni la legea comerţului electronic, urmată de săvârşirea infracţiunii scop, de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, la care se adaugă conduita procesuală necorespunzătoare (a negat săvârşirea faptelor, dând declaraţii prin care a îngreunat aflarea adevărului în cauză), sunt împrejurări care formează convingerea instanţei de apel că îndreptarea făptuitorului nu se poate realiza decât prin executarea pedepsei rezultante în regim de deţinere.

Prima instanţă a procedat greşit suspendând sub supraveghere executarea pedepselor rezultante de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaţilor Z.V.D. şi D.V.Ş.

Asocierea celor doi inculpaţi la câte un grup infracţional, ajutând şi sprijinind activitatea infracţională de deţinere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică (cazul inculpatului Z.V.D.) sau desfăşurând activităţi de montare a CIP-urilor la terminalele POS ale centrelor comerciale în vederea copierii conturilor cărţilor de credit (cazul inculpatului D.V.Ş.), urmate de conduite procesuale necorespunzătoare (au negat săvârşirea faptelor, prin declaraţiile date încercând să inducă în eroare organele judiciare şi îngreunând aflarea adevărului în cauză), sunt împrejurări care îndreptăţesc instanţa de apel să considere că scopul pedepselor poate fi atins doar prin executarea acestora potrivit naturii lor, în detenţie.

Prin urmare, va fi înlăturată suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultante de câte 3 ani închisoare aplicată analiză a hotărârii atacate în privinţa ei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs cei 22 de inculpaţi care au criticat decizia instanţei de apel pentru următoarele considerente:

Astfel inculpatul A.R.M., a invocat în principal incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385¹⁵ pct. 12 şi a solicitat casarea în parte a deciziei recurate şi achitarea inculpatului în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în conformitate cu dospoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de grup infracţional organizat iar în subsidiar a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385¹⁵ pct. 9 C. proc. pen. şi a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 7 în art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul F.D. a invocat în principal incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 şi a solicitat casarea în parte a deciziei recurate şi achitarea inculpatului în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de grup infracţional organizat iar în subsidiar a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reindividualizarea pedepselor în sensul aplicării circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) C. pen. şi a instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepselor. Restituirea sumei de 200 milioane ROL care i-au fost confiscate nelegal şi deducerea corecta a aretului de la 9 septembrie 2009 la zi.

Inculpatul P.I. a invocat în principal incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 şi a solicitat casarea deciziei recurate şi achitarea inculpatului în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în conformitate cu dospoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de grup infracţional organizat şi incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reindividualizarea pedepsei cât priveşte infracţiunea prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 iar în subsidiar a solicitat restituirea cauzei la parchet conform art. 380 C. proc. pen. raportat La art. 209 alin. (3) C. proc. pen.

Inculpatul B.D.B. a invocat în principal incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 şi a solicitat casarea deciziei recurate şi achitarea inculpatului în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în conformitate cu dospoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de grup infracţional organizat şi incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. şi 320¹ C. proc. pen.

Inculpatul L.C. a invocat în principal incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 şi a solicitat casarea deciziei recurate şi achitarea inculpatului în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de grup infracţional organizat şi achitarea conform art. 10 lit. c) în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 întrucât nu a fost dovedită funcţionalitatea feţei de ATM aşa că neexistând infracţiunea de bază nu poate fi reţinută nici infracţiunea de grup infracţional organizat iar în subsidiar incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 74, 76 C. pen. şi art. 86¹ C. pen. daca instanţa va aprecia că sunt totuşi întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

Inculpaţii B.C.C., B.A.S. şi M.P. au invocat incidenţa următoarelor cazuri de casare:

I. art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. şi a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât inculpatului M.P. la termenul din 3 februarie 2011 în mod nelegal i s-a respins cererea de reaudiere a acestuia şi a martorilor şi prin aceasta i s-a încălcat dreptul la apărare conform art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 321 C. proc. pen.

2. art. 385⁹ pct. 19 C. proc. pen., în sensul că hotărârea nu este motivată în apel cu privire la soluţia de condamnare şi cu privire la individualizarea pedepselor

3. art. 385⁹ pct. 17 şi 17¹ C. proc. pen. în sensul că hotărârea este contrară dispoziţiilor legale, s-a făcut o greşită aplicare a legii, s-au încălcat flagrant dispoziţiile art. 224 alin. ultim prin lipsa procesului-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare şi prin aceasta dreptul la apărare interceptările iar înregistrările de convorbiri, supravegherile operative şi controalele vizuale şi auditive discrete, transcrise în procese-verbale nu pot fi utilizate ca probă, având în vedere că au fost obţinute în afara procesului penal, care se declanşează odată cu începerea urmăririi penale şi de asemenea s-a invocat că nu s-au parcurs procedurile ulterioare începerii urmăririi penale, care prevăd că învinuitul sau inculpatul trebuie informat imediat despre fapta despre care este cercetat şi despre încadrarea juridică să i se asigure posibilitatea exercitării în mod efectiv a dreptului la apărare; între momentul începerii urmăririi penale şi momentul punerii în mişcare a acţiunii penale nu s-au făcut, în ceea ce-i priveşte, vreun act de urmărire penală; s-a invocat şi nelegalitatea mijloacelor de probă administrate în acuzare în sensul ca interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice, autorizaţiile emise în acest sens şi încheierile de prelungire emise ulterior sunt lovite de nulitate absolută, întrucât ele au fost emise înainte de începerea urmăririi penale, în acest sens fiind invocate Decizia nr. 962 din 25 iunie 2009 a Curţii Constituţionale, în care se arată că momentul la care se poate cere şi acorda autorizaţia pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi a celorlalte forme de înregistrări trebuie să fie plasat ulterior momentului începerii urmăririi penale, şi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, potrivit căreia este unanim recunoscut, în practică şi doctrină, că puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta, soluţia fiind aceeaşi şi pentru efectul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale"; De asemenea declaraţiile martorului cu identitate protejată „P.G." au fost luate cu încălcarea dispoziţiilor art. 86² alin. (2), (5) şi (6) C. proc. pen., care obligau atât procurorul, cât şi judecătorul să aducă la cunoştinţa martorului dreptul de a fi audiat în prezenţa unui consilier de probaţiune; declaraţia luată martorului în faza de urmărire penală încalcă art. 86² alin. (5) C. proc. pen., nefiind încheiat un proces-verbal de ascultare de procuror, ci o declaraţie care a fost semnată şi de martorul cu identitate protejată, deşi aceasta trebuia să poarte doar semnătura procurorului; la dosarul de urmărire penală se află depusă şi declaraţia olografă a martorului; în faza de judecată, deşi textul art. 86² alin. (6) teza întâi C. proc. pen. impunea semnarea declaraţiei doar de către preşedintele completului şi de către procuror, aceasta este semnată şi de către martor;

4. art. 385⁹ pct. 18 în sensul ca s-a comis o grava eroare de fapt care a atras condamnarea nelegala a celor trei inculpaţi soluţia legala fiind de achitare conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. declaraţiile inculpaţilor M.E.A., A.Ş.I. şi B.D.B. în faza de urmărire penală au fost obţinute prin promisiuni şi îndemnuri, în scopul obţinerii beneficiului prevăzut de art. 9 din Legea nr. 39/2003, făcute de organul de urmărire penală, fapt atestat de declaraţia martorului B.D.B. din faza de judecată; declaraţiile inculpaţilor M.E.A. şi A.Ş.I. în faza de urmărire penală sunt cvasiidentice, concordând inclusiv aşezarea în pagină; procesele-verbale întocmite de către lucrătorii de poliţie din cadrul BCCO Timişoara ulterior datei de 28 martie 2009, când dosarul, prin declinarea de competenţă efectuată de către aceiaşi lucrători de poliţie, a fost înregistrat la DIICOT - Serviciul Teritorial Timiş, sunt lovite de nulitate absolută, fiind efectuate de către un organ necompetent; procurorul are obligaţia de a da delegări concrete pentru fiecare act procedural, cu indicarea clară a acestuia, a limitelor delegării şi a termenului de efectuare a acestora, lucru care nu se regăseşte în speţă, ordonanţele de delegare având caracter general; netemeinicia soluţiei de condamnare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002: din probele administrate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată nu rezultă implicarea lor în comiterea faptelor pentru care instanţa a dispus condamnarea; coinculpaţii M.E.A., A.Ş.I. şi B.D.B. au dat declaraţii împotriva lor doar ulterior arestării, iar acestea nu pot servi la aflarea adevărului pentru că nu se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente; prima instanţă a aplicat dispoziţiile art. 69 C. proc. pen. numai cu privire la o anumită parte a declaraţiilor inculpaţilor M.E.A. şi A.Ş.I., în contextul în care nici celelalte părţi ale aceloraşi declaraţii nu se coroborează cu alte mijloace de probă, decât ele între ele; martorul cu identitate protejată „P.G." nu relatează în mod concret vreo activitate cu aspect infracţional la care ar fi participat sau pe care ar fi cunoscut-o în mod nemijlocit; este curios faptul că, deşi ridicarea pachetului de „folie de aluminiu" conţinând 9 carduri „contrafăcute" care se aflau la roata din partea stângă spate a unui autoturism s-a făcut la mai bine de două luni şi jumătate de la arestarea inculpatului M.E.A., cardurile, aşa cum apar în fotografii, sunt perfect curate; de asemenea, acesta sunt fotografiate pe roata autoturismului, fapt ce ar fi greu de crezut în contextul în care au rămas acolo o perioadă atât de lungă de timp fără a fi observate de cineva; probatoriul nu confirmă statutul de lideri şi coordonatori al inculpaţilor M.P., B.A.S. şi B.C.C., că aceştia şi-au atribuit rolul de „şefi" prin stabilirea metodelor de „lucru", alegerea localităţilor unde urmau să se deplaseze pentru a efectua extragerile, că ei preluau sumele obţinute din extrageri, după care tot ei erau cei care distribuiau „trăgătorilor" partea ce li se cuvenea din totalul sumelor obţinute fraudulos, adică 10%"; nu există înregistrări de convorbiri din care să reiasă că în cursul deplasărilor la Cluj-Napoca, Bistriţa şi Baia Mare, lor le-ar fi revenit rolul de supraveghere atentă şi vigilentă a tuturor persoanelor din jurul bancomatelor, „iar atunci când exista oricât de mic pericol sau li se părea că unii dintre trăgători sunt suspecţi pentru acel perimetru de teritoriu, le cereau telefonic trăgătorilor să părăsească de urgenţă zona, abandonând orice obiect sau bani care i-ar putea incrimina, în cazul în care ar fi reţinuţi"; înregistrarea convorbirii din data de 31 mai 2009 orele 22:53:16 din municipiul Bistriţa-Năsăud între P.I. şi M.E.A. nu se referă la ei trei în legătură cu extragerile din 30 - 31 mai /01 iunie 2009 în oraşul Bistriţa-Năsăud, 01 - 02 iunie - oraşul Baia Mare şi 02 - 04 iunie 2009 - Cluj-Napoca; convorbirea din data de 02 iunie 2009 orele 21:01:02 din municipiul Cluj-Napoca între M.P. şi B.A.S. poate proba cel mult prezenţa lor (B.C.C., B.A.S. şi M.P.) în municipiul Cluj-Napoca; nu se atestă în vreun fel implicarea lor în extragerile frauduloase de bani din bancomate, din probe rezultând că presupuşii bani extraşi din bancomate rămâneau la aşa-zişii „trăgători", ei neavând nicio implicare în aceste fapte; din întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă în niciun mod cum ar fi fost coordonat grupul infracţional organizat şi nici ce organizare cu roluri clar împărţite ar fi avut acesta, în contextul în care între ei trei şi ceilalţi aşa-zişi membri ai grupului nu a existat o relaţiei cu caracter permanent, neavând contacte cu marea majoritate a acestora; beneficiul material sau de altă natură obţinut prin săvârşirea coordonată a infracţiunilor pentru care s-ar fi realizat asocierea trebuie să revină grupului şi nu unor membri ai acestuia, în cazul fiecărei infracţiuni alţii, beneficiul astfel realizat urmând a fi împărţit după un algoritm stabilit la nivelul grupului şi care ar trebuie să fie unul dintre elementele avute în vedere chiar la momentul constituirii acestuia; din probatoriu nu rezultă ca vreunul dintre ei ar fi utilizat date de identificare în mod neautorizat, adică fără permisiunea titularului, şi nici astfel de date cu caracter fictiv; nu s-a dovedit producerea şi utilizarea de date fictive şi conţinutul lor exact; în cauză nu există părţi vătămate, în contextul în care această infracţiune presupune existenţa sine qua non a unui prejudiciu material, nu a fost probat momentul când ar fi avut loc aceste operaţiuni, băncile la care s-ar fi făcut acestea şi sumele de bani ce fac obiectul lor, precum şi persoanele care le-au comis; prima instanţă a dispus confiscarea sumelor de 150 euro (B.C.C.), 2.000 euro (B.A.S.) şi 2.000 euro (M.P.), fără a se justifica ce reprezintă acestea şi care este provenienţa lor, neadministrându-se nicio probă în acest sens.

Cazurile de casare invocate de inculpaţi prin apărători în recurs au fost susţinute şi cu prilejul apărărilor efectuate la fond şi de asemenea şi cu prilejul susţinerii motivelor de apel însă în recurs aceştia le-au încadrat în cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen.

Inculpatul M.E.A. a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 74, 76 C. pen. întrucât participarea inculpatului la activitatea infracţionala este una redusă.

Inculpatul B.G.B. a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. şi a solicitat în principal achitarea conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta nu exista, percheziţia domiciliară şi informatică a dovedit că nu a avut nici o contribuţie iar în subsidiar a solicitat aplicarea art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi reindividualizarea pedepselor aplicate cu menţinerea hotărârii fondului.

Inculpatul Z.V.D. a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. şi a solicitat în principal achitarea conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta nu exista, percheziţia domiciliară şi informatică a dovedit că nu a avut nici o contribuţie iar în subsidiar a solicitat aplicarea art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi reindividualizarea pedepselor aplicate cu menţinerea hotărârii fondului.

Inculpata Ş.L.G. a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. şi a solicitat achitarea întrucât inculpata a fost greşit condamnată pentru art. 26 raportat la art. 27 din Legea nr. 365/2002 şi de asemenea ne aflam în prezenta unei infracţiuni de tăinuire între soţi e pedepsită de lege, pentru care corect s-a aplicat 18¹ C. pen. iar în subsidiar a solicitat înlăturarea sporului şi aplicarea dispoziţiilor care reglementează suspendarea condiţionata a executării pedepsei.

Inculpatul Ş.S. a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. şi a solicitat menţinerea achitării cât priveşte infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, nu exista fapta de asociere, structura, ierarhia în sensul prevăzut de lege sentinţa instanţei de fond fiind cea corectă.

Inculpatul G.D.V. a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. şi a solicitat achitarea întrucât inculpatul este nevinovat iar în subsidiar a solicitat aplicarea art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi reindividualizarea pedepselor aplicate cu menţinerea hotărârii fondului.

Inculpatul G.C. a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. şi a solicitat achitarea întrucât inculpatul este nevinovat iar în subsidiar a solicitat aplicarea art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi reindividualizarea pedepselor aplicate cu menţinerea hotărârii fondului.

Inculpaţii M.P.D. şi P.A. au invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. şi au solicitat menţinerea achitării cât priveşte infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, nu exista fapta de asociere, structura, ierarhia în sensul prevăzut de lege sentinţa instanţei de fond fiind cea corectă iar în subsidiar a solicitat aplicarea art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul suspendării sub supraveghere a acestora.

Inculpatul C.G. a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 74, 76 C. pen. întrucât participarea inculpatului la activitatea infracţionala este una redusă precum şi a instituţiei suspendării sub supraveghere.

Inculpatul E.M. a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. şi a solicitat achitarea conform art. 10 lit. a) cât priveşte infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar pentru art. 27 din Legea nr. 365/2002 achitarea conform art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât inculpatul este nevinovat iar în subsidiar a solicitat aplicarea art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul aplicării instituţiei suspendării sub supraveghere.

Inculpatul A.Ş.I. a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. şi a solicitat achitarea conform art. 18¹ C. pen. întrucât faptele comise de el nu întrunesc gradul de pericol social al unei infracţiuni iar în subsidiar a solicitat aplicarea art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul aplicării instituţiei suspendării executării pedepsei prev. de art. 18¹ C. pen.

Inculpatul D.V.Ş. a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reţinerii dispoziţiilor sentinţei pronunţate de instanţa de fond întrucât în mod greşit în apel i-au fost înlăturate dispoziţiile art. 86¹ C. pen.

Inculpatul F.C. prezent în instanţă a declarat că îşi retrage recursul formulat fiind mulţumit de hotărârea pronunţată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate apreciază ca acestea sunt fondate doar în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii Ş.L.G. şi L.C. sub aspectul incidenţei cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi nefondate în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi inculpaţi pentru considerentele ce vor fi expuse:

Din analiza cauzei în raport cu motivele de recurs invocate de toţi inculpaţii şi încadrate în diferite puncte ale art. 385⁹ ca motiv al greşitei condamnări şi prin care au solicitat casarea în parte a deciziei recurate şi achitarea în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de grup infracţional organizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în deplin acord cu instanţa de apel apreciază că în raport de datele cauzei nu se impune achitarea inculpaţilor cu privire la infracţiunea menţionată.

Astfel Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 prin grup infracţional organizat se înţelege „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului".

Probele cauzei releva faptul ca inculpaţii B.D.B., A.R.M., F.D., C.G., începând din anul 2009 au constituit, aderat şi sprijinit împreună un grup infracţional organizat, specializat în extrageri frauduloase de bani din bancomate situate pe raza mai multor judeţe, cu folosirea de carduri donate cu ajutorul aparatului MSR.

Activitatea infracţională a inculpaţilor B.D.B. şi A.R.M. a debutat în anul 2007 când, împreună cu inculpaţii B.C.C., B.A.S., M.P., P.I., A.Ş.I. montau microcipuri în terminalele POS de la casele de marcat ale supermarketurilor amplasate pe teritoriul Italiei şi apoi făceau extrageri frauduloase din ATM-uri.

Tot notele de filaj, dar şi convorbirile telefonice dovedesc şi faptul că inculpatul F.D. împreună cu A.R. şi B.D.B. l-au vizitat la domiciliul pe cel care Ie-a vândut aceste dispozitive şi anume inculpatul Ş.S. După achiziţionarea acestor dispozitive inculpaţii F.D., A.R., B.D.B. şi C.G. au efectuat deplasări în Franţa unde, cu toţii, montau dispozitivele contrafăcute, obţinând în acest mod datele de identificare şi codurile PIN ale titularilor care foloseau respectivele conturi. Elocvente în acest sens sunt şi interceptările telefonice privind discuţiile purtate între inculpaţii A.R. şi C.G. la data de 11 mai 2009, 22 mai 2009, 05 şi 09 iulie 2009 din care reiese faptul că cei doi montau dispozitive pe fanta de intrare a cardului la ATM-uri. După obţinerea codurilor PIN, inculpaţii reveneau în ţară, iar apoi căutau un aparat MSR să-i ajute la inscripţionarea cardurilor blank. Aşa s-a întâmplat şi în cazul acesta, când inculpatul B.D.B. i-a cerut inculpatului M.E.A. să le facă rost de un aparat MSR şi pentru că suma de 1.400 euro cerută li s-a părut foarte mare au renunţat la achiziţionarea lui. Acest aspect este probat în mod concludent de discuţia telefonică purtată la data de 24 iunie 2009 ora 23:19:53 de inculpaţii F.D. şi A.R., revoltaţi de preţul ridicat perceput de M.E.A. iar în data de 08 septembrie 2009 inculpaţii F.D. şi A.R. au închiriat de la firma SC "M." SRL Timişoara cu sediul pe str. D., autoturismul marca .......... cu nr. de înmatriculare .........., cu care au pornit spre Bucureşti în noaptea de 09 septembrie 2009 în jurul orelor 2:00, pentru întâlnirea cu inculpatul F.C.

Toate aceste date care se circumscriu neechivoc noţiunii de probe certe de vinovăţie relevă faptul că inculpaţii B.D.B., A.R.M. şi F.D., prieteni fiind, de comun acord făceau în mod repetat extrageri frauduloase din bancomate, extragerile făcându-se după un anumit plan, regulat, periodic, la sfârşit şi la început de lună, când se ştia foarte bine că în această perioadă conturile din Italia se alimentau cu bani; în acest scop, aceştia îşi procurau în prealabil carduri falsificate; pentru a-şi pune în aplicare planurile, inculpaţii erau într-o permanentă legătură, fie directă, fie telefonică, făceau deplasări împreună pentru a-şi procura dispozitive contrafăcute şi pentru a obţine conturile terţelor persoane pe care ulterior să le exploateze, fiecare dintre ei urmărind din aceasta să obţină un beneficiu material. Rolurile inculpaţilor erau prestabilite, chiar dacă acestea erau aceleaşi, ideea de grup nepresupunând în mod obligatoriu existenţa unui şef, noţiune ce presupune o subordonare, textul de lege vorbind de coordonare care poate fi hotărâtă şi în unanimitate, atâta timp cât există un plan de acţiune comun; totodată, inculpaţii aveau perspectiva duratei acţiunii lor, acţiune care a durat mai multe luni de zile, din luna mai, până în luna septembrie 2009, când au fost reţinuţi de către organele de anchetă aşa încât nu pot fi incidente cazurile de casare invocate aşa încât pentru motivele expuse nici incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385¹⁵ pct. 9 C. proc. pen. prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 7 în art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu este aplicabil.

Inculpaţii B.C.C.,B.A.S. şi M.P. au invocat incidenţa următoarelor cazuri de casare art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. şi a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât inculpatului M.P. la termenul din 3 februarie 2011 în mod nelegal i s-a respins cererea de reaudiere a acestuia şi a martorilor şi prin aceasta i s-a încălcat dreptul la apărare conform art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 321 C. proc. pen.; art. 385⁹ pct. 19 C. proc. pen., în sensul că hotărârea nu este motivată în apel cu privire la soluţia de condamnare şi cu privire la individualizarea pedepselor; art. 385⁹ pct. 17 şi 17¹ C. proc. pen. în sensul că hotărârea este contrară dispoziţiilor legale, s-a făcut o greşită aplicare a legii, s-au încălcat flagrant dispoziţiile legale în materie astfel cum sunt arătate în motivele de recurs cu consecinţa greşitei condamnări a acestora.

Analiza cazurilor de casare invocate de inculpaţi prin apărătorii aleşi relevă faptul că acestea nu sunt incidente în raport de criticele formulate astfel cum de altfel corect a apreciat şi instanţa de apel, motivele invocate se circumscriu în opinia Înaltei Curţi unor aprecieri subiective care nu sunt susţinute probator.

Astfel în ceea ce priveşte încălcarea dreptului la apărare în sensul că inculpatului M.P. la termenul din 3 februarie 2011 în mod nelegal i s-a respins cererea de reaudiere a acestuia şi a martorilor şi prin aceasta i s-a încălcat dreptul la apărare conform art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 321 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că inculpatului i s-a respectat întru totul dreptul la apărare la termenul la care acesta a fost audiat atât acesta cât şi martorii din lucrări acesta a fost asistat de apărător, atât declaraţiile inculpatului cât şi depoziţiile martorilor au fost date cu respectarea dispoziţiilor procedurale în materie cu respectarea dispoziţiilor art. 6 din C. proc. pen., art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 24 din Constituţia României iar faptul ca s-a respins cererea de reaudiere atâta timp cât declaraţiile iniţiale au fost date cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale nu atrage de plan încălcarea dreptului la apărare aşa cum încearcă inculpatul prin apărători să susţină, instanţa de judecată de altfel cum corect a şi procedat, având posibilitatea să aprecieze asupra oportunităţii unei astfel de cereri fără ca aceasta să echivaleze cu încălcarea drepturilor încălcate aşa încât din acest punct de vedere nu poate fi incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. care să aibă drept consecinţă casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cat priveşte incidenţa art. 385⁹ pct. 19 C. proc. pen., în sensul că hotărârea nu este motivată în apel cu privire la soluţia de condamnare şi cu privire la individualizarea pedepselor Înalta Curte de asemenea apreciază că nu este aplicabil acest caz de casare pentru următoarele considerente:

Hotărârea trebuie, în principiu, să fie motivată. Calitatea hotărârii depinde în principal de calitatea motivării. O motivare bună este o necesitate imperioasă care nu poate fi neglijată în favoarea celerităţii. Motivarea permite nu numai o mai bună înţelegere şi acceptare a hotărârii de către justiţiabil ci este mai ales o garanţie împotriva arbitrarului. Pe de o parte, ea obligă judecătorul să distingă mijloacele de apărare ale părţilor şi să precizeze elementele care îi justifică decizia şi o fac să fie conformă legii şi, pe de altă parte, ea permite o înţelegere a funcţionării justiţiei. Motivarea trebuie să fie coerentă, clară şi lipsită de ambiguităţi şi de contradicţii. Ea trebuie să permită urmărirea unui raţionament care a condus judecătorul la aceasta.

Motivarea trebuie să exprime respectarea de către judecător a principiilor enunţate de CEDO în special respectarea drepturilor la apărare şi dreptul la un proces echitabil). Motivarea trebuie să răspundă pretenţiilor părţilor, adică diferitelor capete de acuzare şi mijloacelor de apărare. Această garanţie este esenţială deoarece permite justiţiabilului să se asigure că pretenţiile sale au fost examinate şi deci că judecătorul Ie-a avut în vedere.

Fără să aducă atingere posibilităţii, ba chiar obligaţiei din partea judecătorului de a acţiona în unele cazuri după bunul plac, acesta nu ar trebui sa răspundă decât mijloacelor pertinente ce ar putea influenţa asupra soluţionării litigiului. Motivarea nu trebuie neapărat să fie lungă. Trebuie găsit un echilibru just între formularea scurtă şi buna înţelegere a hotărârii.

Obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile nu trebuie înţeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. întinderea acestei obligaţii poate varia în funcţie de natura hotărârii. În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanţa, precum şi de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale şi de practicile diferite privind prezentarea şi redactarea sentinţelor şi hotărârilor în diferite state. Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui sa evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate. La examinarea chestiunilor în fapt judecătorul va întâlni contestaţii referitoare la probatoriu, mai exact asupra legalităţii acestuia şi trebuie să examineze de asemenea valoarea probanta a elementelor ce ar putea avea utilitate pentru soluţionarea litigiului.

Examinarea chestiunilor în drept trebuie sa cuprindă aplicarea regulilor de drept naţional, european şi internaţional şi trebuie neapărat sa facă referire la prevederile constituţionale relevante şi la dreptul naţional său european şi internaţional aplicabil.

Hotărârea ce a stat la baza adoptării soluţiei pronunţată în cauză are la baza toate aceste norme, este clară, convingătoare, neechivocă şi cuprinde nu numai elementele determinante care au stat la baza pronunţării soluţiei de condamnare a inculpaţilor ci şi elemente de detaliu apte să formeze convingerea unui observator independent că în cauza s-au analizat toate elementele de fapt şi drept invocate de părţi. Toate aspectele determinante se regăsesc cu prisosinţă în hotărârea atacată, aceasta respectă rigorile unei hotărâri conforme cu regulile aplicabile în materie în ceea ce priveşte cerinţa obligatorie de respectare a calităţii unei hotărâri sub aspectul motivării sale aşa încât nici acest caz de casare nu este aplicabil în speţa de faţă.

Nici dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17 şi 17¹ C. proc. pen. în sensul ca hotărârea este contrară dispoziţiilor legale, s-a făcut o greşită aplicare a legii, nu îşi găsesc aplicabilitatea.

Instanţa de apel nu numai că a făcut o corectă aplicare a legii dar aşa cum Înalta Curte a arătat cu prilejul analizei motivării hotărârii invocat ca şi caz de casare de către inculpaţi. Aceasta a detaliat pentru fiecare situaţie în parte, pentru fiecare susţinere şi apărare în fapt şi drept normele aplicabile în materie, normele de drept încălcate de către inculpaţi şi consecinţele acestora interpretând în litera şi spiritul legii fiecare aspect de drept în parte.

Nu poată fi admisă susţinerea inculpaţilor prin apărători că în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii cu consecinţa condamnării nelegale a celor trei inculpaţi atât timp probele administrate în mod judicios şi temeinic în cauză relevă pentru fiecare inculpat în parte contribuţia sa la comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa aplicarea dispoziţiilor 345 C. proc. pen. fiind consecinţa aplicării corecte a legii penale.

Fiecare critica adusă de către apărătorul inculpaţilor a fost judicios analizată şi explicată de instanţa de fond aşa încât nu poate fi admisă ipoteza unei aplicări greşite a legii cu consecinţa achitării acestora, faptele cu privire la care inculpaţii au fost trimişi în judecată fiind pe deplin dovedite.

Cu referire expresă şi la celelalte critici Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în acord cu interpretarea dată de instanţa de fond şi apel apreciază că interceptarea convorbirilor nu este condiţionată de începerea urmăririi penale şi nici contrară Constituţiei, textul art. 91¹ alin. (1) C. proc. pen. stabileşte în termeni fără echivoc că înregistrarea audio sau video se dispune dacă sunt date privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni, în timp ce începerea urmăririi penale are loc atunci când există date suficiente că s-a săvârşit o infracţiune. Aşadar, nu există vreun impediment legal ca urmărirea penală să înceapă după momentul dispunerii înregistrării convorbirilor.

Este nefondată şi susţinerea că interceptările şi înregistrările de convorbiri nu ar putea fi folosite ca mijloc de probă în lipsa unui proces-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare. Art. 91² alin. (3) C. proc. pen., introdus ulterior art. 224 privind actele premergătoare, prevede că procurorul întocmeşte un proces-verbal de redare rezumativă a convorbirilor, iar conform art. 90 alin. (1) din acelaşi cod, procesele-verbale încheiate de organul de urmărire penală sunt mijloace de probă. Cât priveşte declaraţiile martorului cu identitate protejată „P.G.", acestea nu au fost luate cu încălcarea dispoziţiilor art. 86² alin. (2), (5) şi (6) C. proc. pen. Obligaţia procurorului şi judecătorului să aducă la cunoştinţa martorului dreptul de a fi audiat în prezenţa unui consilier de probaţiune şi neobligarea martorului cu identitate protejată de a semna declaraţia au fost instituite în favoarea martorului, astfel încât doar acesta poate invoca neregularităţile respective.

Identică este şi situaţia criticilor aduse de apărare modului de sesizare a organelor de urmărire penală, întrucât în cuprinsul Sentinţei penale nr. 241 din 12 mai 2010 a Tribunalului Timiş se arată că este nefondată excepţia nulităţii absolute a urmăririi penale pentru nelegala sesizare a organelor de urmărire penală prin aceea că sesizarea din oficiu s-a făcut de către organele de poliţie şi nu de procuror, aşa cum s-a statuat şi în jurisprudenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, începerea urmăririi penale, din oficiu, prin proces-verbal încheiat de organul de poliţie în cazul infracţiunilor pentru care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror este legală (a se vedea în acest sens Decizia penală nr. 1106 din 25 februarie 2004).

Nu sunt incidente de asemenea dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 în sensul că s-a comis o gravă eroare de fapt care a atras condamnarea nelegală a celor trei inculpaţi soluţia legală fiind de achitare conform art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Astfel cu titlu de premisă se reţine că incidenţa pretinsului caz de casare indicat mai sus este generată de existenţa unei contradicţii esenţiale, greşit interpretate şi că hotărârea atacată de condamnare a celor trei inculpaţi este rezultatul unei grave erori de fapt aspecte care însă nu se confirmă în speţa de faţă.

Înalta Curte apreciază ca nu exista nici un fel de date care sa conducă la concluzia ca modului de ascultare a inculpaţilor M.E.A., A.Ş.I. şi B.D.B. în faza de urmărire penală s-a desfăşurat cu nerespectarea dispoziţiilor legale prev. de art. 323 şi 324 C. proc. pen.

Nu există nici un fel de echivoc că declaraţiile acestora au fost obţinute prin promisiuni şi îndemnuri, informarea persoanelor audiate de către procuror asupra posibilităţii obţinerii beneficiului prevăzut de art. 9 din Legea nr. 39/2003 nu echivalează cu noţiunea de "promisiune" sau "indemn" ci garantează întocmai dreptul la un proces echitabil aşa cum este definit prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Nu este fondată nici susţinerea că prima instanţă ar fi încălcat dreptul inculpatului M.P. la un proces echitabil prin aceea că acesta nu a avut posibilitatea de a participa la audierea celorlalţi coinculpaţi şi nici de a le pune întrebări. După conexarea dosarelor, la termenul de judecată din 03 februarie 2011, acest inculpat a fost adus în faţa instanţei şi audiat, fără ca el sau apărătorul ales să formuleze vreo cerere în sensul celor de mai sus (reaudierea unor inculpaţi sau martori), ceea ce denotă că nu a avut loc vreo vătămare a drepturilor sale procesuale în sensul art. 197 C. proc. pen.

În mod corect rezultă din probele administrate rezultă că au fost săvârşite cu vinovăţie şi prezintă pericolul social al unor infracţiuni faptele inculpaţilor B.C.C., B.A.S., M.P., P.I., B.D.B., A.R.M., F.D., Ş.S., M.P.D., M.E.A., A.Ş.I., P.A. şi E.M. de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzute de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi de asemenea rezultă indubitabil vinovăţia acestora sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 solicitarea de achitare fiind subiectivă şi nesusţinută probator.

De asemenea în mod corect instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului B.G.B. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.

Acest inculpat a expediat din oraşul Turda, pe numele martorului N.S.C., pentru inculpatul A.Ş.I., suma de 12.300 RON, provenită din sustragerile frauduloase comise în municipiul Cluj-Napoca.

În timp ce era cazat la Hotelul O din Cluj-Napoca, inculpatul A.Ş.I. îl cheamă pe inculpatul B.G.B. la o întâlnire la benzinăria OMW de lângă MB, dirijându-l spre autoturismul D. şi indicându-i în mod cifrat să ia din spatele autoturismului „floricele, mititele", referindu-se la carduri bancare falsificate şi ascunse la roata autoturismului. Inculpatul A.Ş.I. i-a oferit astfel inculpatului B.G.B. posibilitatea efectuării de extrageri, recompensându-l în acest mod pentru serviciile făcute (a se vedea nota de interceptare a convorbirilor telefonice din 02 iunie 2009 ora 23:06).

Inculpatul B.G.B. s-a deplasat din Dorohoi la Cluj-Napoca pentru a se alătura celorlalţi inculpaţi, având reprezentarea activităţilor ce urmau să le întreprindă. Misiunea lui era acea de a prelua de îndată banii rezultaţi din extragerile frauduloase şi de a-i expedia pe numele unor terţi, pentru a li se pierde urma. Elocvente în acest sens sunt convorbirile telefonice purtate în zorii zile de 03 iunie 2009 orele 05:21 şi 05:36, când inculpatul A.Ş.I. îl sună pe inculpatul B.G.B. să se deplaseze la Hotelul O pentru a le recupera hainele, fiindcă el şi inculpaţii M.E.A. şi P.I., cazaţi fiind la camerele 103 şi la A4, au părăsit în grabă locaţia, cerându-i totodată să le achite consumaţia şi să recupereze de pe noptieră vreo 700 - 800 RON. Din întrebarea adresată de inculpatul B.G.B. ,,da" ăştia or venit acolo la hotel", rezultă că accepta posibilitatea să fie urmăriţi, ştiind deci cu se ocupă.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.G., acesta deşi nu a făcut vreo extragere de bani din bancomate, i-a sprijinit pe cei trei inculpaţi atunci când s-a deplasat cu ei în Franţa şi i-a ajutat să monteze faţa de bancomat pentru ca aceştia să poată obţine în final carduri blank cu care să efectueze extrageri ilegale de bani, activitate pentru care a fost remunerat, după cum el însuşi recunoaşte aşa încât în prezenta cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru care inculpaţii B.D.B., A.R.M., F.D. şi C.G. au fost condamnaţi.

Probele administrate în cauză relevă faptul că inculpatul A.Ş.I. se face vinovat de săvârşirea faptei prevăzute la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi pentru care l-a condamnat, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută la art. 27 alin. (1) din aceeaşi lege. Schimbarea încadrării juridice s-a impus având în vedere aceleaşi argumente invocate iniţial şi pe care l-a menţinut.

Inculpatul A.Ş.I. a avut o atitudine de negare, iar apoi de recunoaştere a faptei extragere de bani din bancomate iar solicitarea sa de a se face în raport de datele concrete ale cauzei aplicarea dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Caracterul penal al faptei este înlăturat dacă fapta concretă nu prezintă gradul de pericol necesar al unei infracţiuni.Pericolul social al infracţiunii, stabilit în abstract de legiuitor în momentul incriminării faptei trebuie să existe, să se verifice prin fiecare faptă săvârşită, pentru a caracteriza fapta respectivă ca infracţiune. Este posibil ca în concret fapta săvârşită, deşi formal să îndeplinească toate trăsăturile pentru a fi caracterizată ca infracţiune, adică este prevăzută de legea penală, este săvârşită cu vinovăţia cerută de lege, dar pericolul social să nu evidenţieze o periclitare a valorilor sociale ocrotite, să fie minim, să nu fie suficient pentru a caracteriza fapta ca infracţiune.

Cu alte cuvinte este posibil,ca în concret fapta săvârşită să fie lipsită de importanţă prin pericolul social minim pe care-l prezintă, iar pentru combaterea ei, nu este necesară aplicarea unei pedepse. în astfel de situaţii, când pericolul social concret al faptei săvârşite este minim, când nu este suficient pentru a caracteriza fapta ca infracţiune - este înlăturat caracterul infracţional al faptei şi pe cale de consecinţă este înlăturată şi răspunderea penală. Cum însă, la incriminarea unei fapte legiuitorul ia în considerare printre altele şi pericolul social ce-l reprezintă fapta, tot legiuitorul trebuie să prevadă în ce condiţii fapta concretă nu are gradul de pericol social necesar al unei infracţiuni.

În art. 18 C. pen. se prevede că „nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni".

Prin aceste dispoziţii, aşa cum am arătat mai sus se stabileşte pentru organul de aplicare a legii sarcina de a stabili pe baza unor criterii legale prevăzute în art. 18¹ alin. (2) C. pen. dacă fapta săvârşită prezintă sau nu gradul de pericol social necesar pentru caracterizarea acesteia ca infracţiune.

Când pericolul social concret nu este suficient pentru caracterizarea faptei ca infracţiune, caracterul penal al faptei este înlăturat, iar făptuitorului i se aplică o sancţiune cu caracter administrativ prevăzută de art. 91 C. pen.

Fapta prevăzută de legea penală care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, potrivit art. 18¹ C. pen. este o faptă lipsită în mod vădit de importanţă, concluzie ce rezultă din atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de legea penală şi din conţinutul ei concret. Aşadar, fapta prevăzută de legea penală lipsită de pericol social are ca trăsături caracteristice o atingere minimă adusă valorii sociale ocrotite penaliceşte şi prin aceasta reliefează o lipsă vădită de importanţă.

Instituţia prevăzută în art. 18¹ C. pen. are un caracter general în sensul că este aplicabilă în principiu în cazul tuturor faptelor prevăzute de legea penală indiferent de natura lor şi de pedeapsa prevăzută pentru ele.

Înlăturarea caracterului penal al faptei prevăzute de legea penală ca urmare a constatării lipsei de pericol social concret are loc cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.

Prevederea condiţiilor în care o faptă prevăzută de legea penală nu are caracter penal asigură cadrul legal în care organele de aplicare a legii penale evaluează pericolul social concret cu evitarea arbitrariului, subiectivismului, abuzurilor.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social - potrivit dispoziţiilor art. 18¹ alin. (2) C. pen. - se ţine seama de: modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit de făptuitor, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana şi conduita făptuitorului.

Criteriile prevăzute în lege se folosesc împreună pentru a stabili gradul de pericol social al faptei comise şi necesitatea ori inutilitatea pedepsei în cazul concret.

Modul şi mijloacele de săvârşire pot reliefa un pericol social concret suficient pentru a caracteriza fapta ca infracţiune, când au fost folosite mijloacele de săvârşire periculoase (explozii, otrăvirea apei ori a alimentelor care urmează să fie servite mai multor persoane) ori prin numărul mare de acte comise.

După scopul urmărit de făptuitor pericolul social poate fi scăzut când fapta a fost comisă pentru satisfacerea unei trebuinţe (cumpărarea unui medicament pentru cineva bolnav din familie cu banii sustraşi din gestiune). Când infracţiunea a fost comisă pentru înlesnirea ori acoperirea altei infracţiuni, pericolul social de data aceasta este ridicat şi suficient pentru a caracteriza fapta ca infracţiune.

Împrejurările în care fapta a fost comisă sunt relevante pentru cunoaşterea pericolului social al acesteia şi al periculozităţii făptuitorului. Dacă fapta a fost comisă în împrejurări agravante (noaptea ori profitând de situaţia creată de o calamitate, pericolul social este ridicat, iar fapta poate fi infracţiune. Dimpotrivă fapta comisă în împrejurări nefavorabile pentru făptuitor (o suferinţă, starea de ebrietate în care a ajuns întâmplător etc.) pot reliefa un pericol social scăzut.

După urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce. Când prin faptă s-a produs un prejudiciu foarte mic, fapta după acest criteriu nu are pericolul social suficient al unei infracţiuni. Dacă prin faptă s-ar fi putut produce prejudicii mari, fapta are pericolul social al unei infracţiuni.

Persoana şi conduita făptuitorului este examinată de asemenea pentru a stabili gradul de pericol social al faptei comise de acesta. Se ţine seama fără îndoială de atitudinea făptuitorului înainte de săvârşirea faptei, după săvârşirea acesteia, de antecedentele penale, de orice circumstanţe personale ale acestuia.

Ori pornind de la aceste criterii, obligatorii pentru instanţa în aprecierea grd. de pericol social concret al faptei, înalta Curte apreciază aşa cum corect au stabilit şi instanţa de fond şi apel că aceste dispoziţii nu se regăsesc în situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului şi probată pe deplin aşa încât condamnarea inculpatului în sensul celor solicitate este una legala şi se impune din întreaga economia a actelor şi lucrărilor dosarului.

De asemenea condamnarea inculpatului Ş.S. pentru infracţiunea de iniţiere a unui grup infracţional organizat, a inculpaţilor M.P.D., P.A. şi E.M. de constituire a unui grup infracţional organizat şi a inculpaţilor G.V.D., G.C. de aderare la un grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, precum şi a inculpatei Ş.L.G. de aderare şi sprijinire a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 este una care se impune din întreaga economie a actelor dosarului astfel cum de altfel a constatat şi instanţa de apel.

Inculpatul G.V.D. a declarat că, începând cu anul 2008 şi apoi în cursul lunii ianuarie 2009, împreună cu inculpaţii G.C. şi Z.V.D., s-a ocupat de montarea de dispozitive contrafăcute pe bancomate şi de expedierea unor sume de bani, fie între aceştia, fie pe numele numitei Z.R. Inculpatul G.V.D. mai arată că a făcut deplasări în Olanda, unde, împreună cu inculpatul G.C., fotografiau bancomate, pozele fiind predate grupului ,,F." (I.D., cercetat în alt dosar) şi inculpatului Ş.S. Scopul fotografierii bancomatelor era confecţionarea dispozitivelor ce le montau apoi în fanta acestora. Dispozitivele care prezentau defecţiuni de confecţionare erau retuşate şi puse în vânzare şi inculpatului Ş.S., căruia i-au livrat astfel de echipamente încasând sume de 3.000 - 3.500 euro (a se vedea şi nota de filaj în care se redă întâlnirea dintre inculpaţii Ş.S., G.V.D. şi G.C.).

În discuţiile telefonice, ceilalţi inculpaţi i se adresau inculpatului Ş.S. cu apelativul ,,Ş.", expresie utilizată şi între ei când se refereau la acesta. Poziţia de lider al grupului a inculpatului Ş.S. rezultă nu numai din această expresie, ci şi din modul în care îi organiza pe inculpaţii E.M., M.P.D. şi P.A., folosiţi în postura de ,,trăgători", şi pe inculpaţii G.V.D. (a se vedea discuţia de pe messenger dintre acest inculpat şi inculpatul Ş.S.), Z.V.D. şi G.C. pentru confecţionarea şi achiziţionarea dispozitivelor necesare falsificării cardurilor. La percheziţia informatică făcută asupra aparaturii ridicate de la inculpatul G.C. s-au găsit imagini reprezentând guri de bancomat sau bancomate. Ceilalţi inculpaţi îi raportau inculpatului Ş.S. despre activităţile frauduloase întreprinse în Olanda şi Germania, inclusiv sumele extrase şi modul în care erau expediate în ţară prin WU.

Faţă de aceste aspecte probate neechivoc Înalta Curte apreciază apărările efectuate în cauza ca fiind nesincere şi lipsite de suport probator.

Cu referire la inculpata Ş.L.G. actele dosarului relevă că inculpaţii M.P.D., P.A. şi E.M. au efectuând extrageri frauduloase în străinătate cu carduri primite de la inculpatul Ş.S., sumele obţinute fiind expediate pe numele rudelor şi pe numele inculpatei Ş.L.G.

Inculpata se preocupa ca ceilalţi inculpaţi să spună soţului său câştigul obţinut, precum şi de stabilirea persoanelor pe numele cărora să se trimită bani în tară.

Inculpata, prezentă alături de soţul ei la întâlniri, avea cunoştinţă despre preocupările soţului şi ale persoanelor din anturajul lui. De asemenea, într-o convorbire telefonică, îi sugerează inculpatului L.C. să nu recunoască faptele dacă va fi chemat la anchetă aşa încât în mod corect s-a constatat că fapta inculpatei Ş.L.G. de a adera şi sprijini un grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

O parte din sumele obţinute erau expediate pe numele rudelor, iar o altă parte pe numele inculpatei Ş.L.G. Unul din transferurile bancare este făcut pe numele D.C., însă la rubrica „telefon de contact" este trecut numărul de telefon ce aparţinea inculpatei Ş.L.G.

Inculpata era preocupată dacă ceilalţi inculpaţi au spus soţului său,,cât au făcut", precum şi de stabilirea persoanelor pe numele cărora să trimită bani în ţară (a se vedea convorbirile telefonice din perioada 15 august 2009 - 26 august 2009, purtate între inculpată şi inculpaţii Ş.S., G.V.D., E.M., P.A. despre sumele scoase din bancomatele din Germania -; mesajele dintre inculpata Ş.L.G. şi inculpaţii G.V.D., E.M., P.A. prin care aceştia îi comunicau sumele în euro realizate în ţările în care acţionau).

Relevante sunt şi notele de filaj din 09 august 2009, 21 august 2009 şi 23 august 2009, când inculpaţii E.M., M.P.D., P.A. şi Ş.S. au fost reperaţi în timp ce se pregăteau să iasă din ţară pentru a acţiona, unii cu maşina iar alţii cu avionul. Astfel, în 09 august 2009, inculpatul Ş.S. şi soţia sa, inculpata Ş.L.G. au părăsit locuinţa din Bucureşti pentru a se întâlni cu inculpaţii M.P.D. şi P.A. pentru a se deplasa în Olanda, iar în 21 august 2009 cei doi soţi sunt vizitaţi la domiciliu de inculpatul G.V.D., care le furniza dispozitive contrafăcute ce urmau a fi plasate în fanta bancomatelor din Olanda, unde, s-au deplasat inculpaţii Ş.S. şi E.M. în 23 august 2009. Rezultă că inculpata, prezentă alături de soţul ei la aceste întâlniri, avea cunoştinţă despre preocupările soţului şi ale persoanelor din anturajul lui. De asemenea, într-o convorbire telefonică purtată cu inculpatul L.C. la 10 septembrie 2009, după ce acesta a fost căutat de lucrătorii de poliţie din cadrul BCCO, inculpata îl îndeamnă în sensul ,,.. toată lumea spune asta, .. toată lumea spune: nu am făcut nimic, nu suntem vinovaţi, nu cunoaştem ..", sugerându-i să nu recunoască faptele dacă va fi chemat la anchetă.

Totodată, cu ocazia percheziţiei domiciliare şi a percheziţiei informatice făcute asupra dispozitivelor ridicate de la locuinţa celor doi soţi, au fost identificate 99 fişiere tip imagine ce înfăţişează imagini ale unor bancomate şi dispozitive sau componente folosite pentru copierea frauduloasă de date de pe cărţi de credit, aparat tip MSR demontat şi modificat pentru a fi utilizat la copierea datelor de pe carduri, fişierul numit ,,Nouveaut documente texte" conţinând date de identificare a unui număr de 107 carduri bancare şi codurile PIN aferente acestora.

Cu privire la inculpatul L.C. probele cauzei arată că inculpatul B.D.B. împreună cu inculpaţii A.R.M. şi F.D., s-au deplasat de mai multe ori în Bucureşti, unde, cu ajutorul inculpaţilor L.C. şi F.C. au achiziţionat o faţă de ATM confecţionată artizanal contra sumei de 4.000 euro de la inculpatul Ş.S., zis „Ş.". Cu ocazia acestei intermedieri, inculpaţii L.C. şi F.C. au deţinut echipamente de falsificare a instrumentelor de plată.

După întoarcerea din Franţa, de unde au procurat „guri de bancomat", inculpaţii A.R.M., C.G., F.D. şi B.D.B. s-au întâlnit cu inculpatul F.C., care a inscripţionat personal numerele pe carduri. Inculpatul L.C. a luat dispozitive de falsificare direct de la inculpatul Ş.S. şi Ie-a dat inculpatului A.R.M. (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice). Din notele de filaj rezultă că au existat trei întâlniri succesive, la date diferite, între inculpaţii A.R.M., F.C., Ş.S. şi L.C. aşa încât rezultă pe deplin că fapta inculpatului L.C. de a deţine echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 soluţia de condamnare este corectă iar solicitarea de achitare pe motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat sau că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii nu poate fi primită faţă de toate cele expuse.

Actele depuse la dosarul cauzei prin care s-a încercat să se dovedească situaţia materială bună a inculpatului şi prin aceasta lipsa unei motivaţii ca şi justificare a activităţii sale infracţionale sun în opinia înaltei Curţi lipsite de relevanţă,atâta timp cât activitatea sa infracţională este neechivocă.

în privinţa măsurilor de siguranţă, în mod corect prima instanţă a dispus confiscarea sumelor de bani care au făcut obiectul transferurilor bancare, deoarece acestea au fost obţinute prin săvârşirea de infracţiuni. împrejurarea că au fost făcute extrageri frauduloase de numerar în străinătate şi imediat după acestea s-au expediat sume importante de bani către România, în condiţiile în care inculpaţii „trăgători" nu au locuri de muncă stabile sau ocupaţii, denotă faptul că sumele respective provin din extragerile frauduloase din bancomate aşa încât susţinerea inculpatului F.D. că în mod greşit i s-au confiscat 2 miliarde ROL este subiectivă.

De asemenea corect a apreciat instanţa de apel că nu îi este aplicabilă inculpatului B.D.B. procedura recunoaşterii vinovăţiei prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. incidenţa textului de lege evocat este condiţionată şi de momentul la care trebuie făcută recunoaşterea vinovăţiei, şi anume până la începerea cercetării judecătoreşti, împrejurare neregăsită în speţă aşa încât faţă de toate aceste aspecte recursurile formulate sunt nefondate.

Cu excepţia inculpaţilor B.C.C., B.A.S. şi M.P., toţi ceilalţi inculpaţi au invocat în subsidiar incidenţa cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 solicitând reindividualizarea pedepselor ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante şi aplicarea după caz a instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepselor aplicate şi au depus la dosarul cauzei acte în circumstanţiere în susţinerea acestui caz de casare.

În recursul declarat de recurenţii inculpaţi, cu privire la greşita individualizare a pedepselor principale aplicate, atât sub aspectul cuantumurilor acestora, întrucât nu s-au reţinut circumstanţele atenuante judiciare prevăzute în art. 74 C. pen. şi regimul sancţionator al acestora statuat la art. 76 din acelaşi cod, cât şi al modalităţii de executare ca urmare a aplicării lor, prin coborârea sub minimul legal, ceea ce ar impune dispunerea fie a suspendării condiţionate prevăzute în art. 81 C. pen., fie a suspendării executării pedepsei sub supraveghere în condiţiile art. 86¹ din acelaşi cod, cu excepţia inculpaţilor Ş.L.G. şi L.C. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră criticile formulate ca fiind nefondate.

În acord cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor,la stabilirea şi aplicarea acestora se tine seama de cinci criterii:

• dispoziţiile din partea generala a Codului penal;

• limitele de pedeapsa fixate în partea specială;

• gradul de pericol social al faptei săvârşite;

• persoana infractorului;

• împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Analizând considerentele hotărârii judecătoreşti sub aspectul criteriilor de individualizare,se observă ca instanţa a făcut în mod pertinent următoarele referiri cu privire la modalitatea de individualizare a pedepselor; "pedepsele sunt corect individualizate în raport de gradul de pericolul social concret, contribuţia fiecărui inculpat şi toate celelalte circumstanţe de natură să caracterizeze faptele şi pe inculpaţi"

Modalitatea de executare aleasă şi cuantumul pedepsei aplicată pentru infracţiunile concurente trebuie sa fie în acord cu principiul proporţionalităţii având în vedere numărul de infracţiuni comise şi urmările produse.

Datorita semnificaţiei deosebite şi a impactului social pe care le are săvârşirea în societate a unor astfel de infracţiuni nu pot fi valorificate în favoarea inculpaţilor lipsa antecedentelor ca şi circumstanţe atenuante circumstanţele personale ale acestora întrucât aceştia au lezat profund autoritatea şi credibilitatea instituţiei chemata să răspundă ca urmare a faptelor comise de aceştia.

La individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu-gradul de pericol social al faptei săvârşite,urmând ca celelalte doua criterii alăturate şi distincte, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanţa şi-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale.

Referitor la fiecare din cele trei criterii de apreciere se impun a fi menţionate mai multe aspecte evidenţiate în cele ce urmează:

• gradul de pericol social concret al faptei săvârşite a fost apreciat în mod corespunzător de instanţa ca fiind ridicat în temeiul motivelor evidenţiate în expozitivul sentinţei penale recurate;

• totodată trebuie luată în considerare rezonanţa socială a faptelor pentru care au fost condamnaţi inculpaţii la nivelul întregii ordini sociale, într-un context infracţiunile de acest gen sunt tot mai frecvente, impunându-se ca organele judiciare să acţioneze ferm şi să stopeze acest fenomen.

Jurisprudenţa a statuat în sensul că pericolul social al faptei săvârşite se apreciază în raport cu comportarea inculpaţilor, reacţia opiniei publice, rezonanţa faptelor comise şi urmările săvârşirii faptei.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier versus Franţa că, prin gravitatea lor deosebită şi prin reacţia opiniei publice anumite infracţiuni pot să suscite o tulburare socială de natură sa justifice detenţia.

Unanim criminologii susţin ca faptele de natura celor supuse judecăţii în prezenta cauză trebuie sancţionate cu privarea de libertate deoarece necesită un mesaj de descurajare.

Crima organizată erodează tot sistemul de valori iar comportamentele ilicite trebuiesc curmate. În cauză prin mijloace ilegale, inculpaţii s-au asociat într-un scop contrar legii.

• Persoana infractorilor a fost apreciată de instanţă reţinându-se comportamentul şi atitudinea de nerecunoaştere a infracţiunilor comise precum şi lipsa antecedentelor penale. O cunoaştere completă a persoanei inculpaţilor implica din partea instanţei investigaţii în patru direcţii:

1. Starea psihofizică şi structura biologică;

2. Particularităţile psihice;

3. Micromediul cu legăturile sale;

4. Comportarea înainte şi după săvârşirea infracţiunii.

În doctrină s-a exprimat consecvent dezideratul că, în vederea individualizării pedepsei, organele judiciare trebuie să strângă date cât mai multe şi mai relevante privitoare la personalitatea infractorului pentru că, pe această bază, să poată fi apreciate posibilităţile de îndreptare şi readaptare socială.

Doctrina "noii apărări sociale" postulează constituirea unui dosar de personalitate dar s-ar putea lua în considerare şi instituirea obligativităţii unei anchete sociale.

Atât în cursul urmării penale cât şi în cursul judecăţii inculpaţii au avut o poziţie constant nesinceră încercând să denatureze adevărul juridic rezultat din materialul probator administrat în cauză şi care conturează în mod cert vinovăţia acestora în raport cu infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

• Împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală

Din analiza considerentelor hotărârii judecătoreşti se desprinde concluzia potrivit căreia instanţa a apreciat raportat la cele expuse în mod corect că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare.

În sensul art. 72 C.penal prin "împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală" se înţeleg:

• Circumstanţe atenuante legale;

• Circumstanţe atenuante judiciare;

• Circumstanţe agravante legale;

• Circumstanţe agravante judiciare.

Dacă circumstanţele legale sunt expres prevăzute de lege şi odată constată existenţa lor impun judecătorului obligaţia de a le reţine, circumstanţele judiciare nu sunt determinate de lege, aplicarea lor fiind lăsată la aprecierea instanţei. Ultimele se constată, se recunosc şi se aplică în mod facultativ numai dacă în contextul tuturor datelor cauzei - ca efect al modificărilor operate în gradul de pericol social concret - impun stabilirea pedepsei sub minimul special ori, după caz fac posibilă depăşirea maximului special.

Legea penală acordă judecătorului cea mai largă posibilitate în operaţiunea de individualizare a pedepsei care, deşi, este neîngrădită în rezultatele sale decât în limitele ce constituie cadru ei legal, nu este o activitate arbitrară.

Luarea în considerare a tuturor criteriilor are un caracter obligatoriu şi nu facultativ, şi acest lucru rezultă din însăşi redactarea art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) în care se arată că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama - şi nu „se poate ţine seama" de criteriile menţionate anterior.

Individualizarea pedepselor este practic o operaţiune de calcul,însă nu aritmetic ci de sistematizare a unei serii de elemente variate a căror rezultantă trebuie să fie pedeapsa sub îndoitul indice calitativ şi cantitativ.

Punctul de plecare îl constituie fapta penală privită în raport cu complexul de date care indică periculozitatea ei socială (gravitate, frecventa, posibilitate de prevenire, modul de săvârşire, urmări) iar ca punct final situaţia personală a infractorilor privită în raport cu periculozitatea socială a acestora rolul avut în săvârşirea faptelor, forma şi gravitatea vinovăţiei, starea psihofizică, antecedente etc.)

Asocierea inculpaţilor la câte un grup infracţional, ajutând şi sprijinind activitatea infracţională de deţinere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică sau desfăşurând activităţi de montare a CIP-urilor la terminalele POS ale centrelor comerciale în vederea copierii conturilor cărţilor de credit urmate de conduite procesuale necorespunzătoare (au negat săvârşirea faptelor, prin declaraţiile date încercând să inducă în eroare organele judiciare şi îngreunând aflarea adevărului în cauză sunt împrejurări care îndreptăţesc în acord cu instanţa de apel să se considere că scopul pedepselor poate fi atins doar prin executarea acestora potrivit naturii lor, în detenţie.

Faţă de argumentele expuse Înalta Curte apreciază, exceptându-i pe inculpaţii Ş.L.G. şi L.C., că sentinţa penală este legală şi sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare pedepsele sunt corect individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi de asemenea în condiţiile art. 57 C. pen., astfel încât prin gen, cuantum şi mod de executare sunt adecvate cazului dedus prezentei judecăţi atât pedepsele principale stabilite, cât şi pedeapsa principală rezultantă dispusă cu executare în regim de detenţie de către instanţă sunt legale, justificate şi proporţionale, aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut în art. 385 pct. 14.

Cu privire la inculpaţii Ş.L.G. şi L.C., Înalta Curte apreciază că în raport de criteriile menţionate nu au fost avute în vedere natura şi împrejurările în care au fost săvârşite infracţiunile, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, antecedentele penale şi nu în ultimul rând comportarea celor doi inculpaţi pe parcursul procesului penal, contribuţia şi rolul fiecăruia în ansamblul infracţional reţinut în sarcina lor şi care constituie motive de natură să ducă la concluzia că pedeapsa aplicată acestora reprezintă o măsură eficientă prin care dispoziţiile legii referitoare la scopul pedepsei a fost respectat în mod plural sub toate formele sale.

Înalta Curte apreciază că sporul aplicat inculpatei Ş.L.G. şi modalitatea de executare aleasă de instanţă încalcă criteriile enunţate mai sus este de altfel singura inculpată căreia i s-a aplicat un spor fără ca acesta să fie motivat sau justificat în vreun mod şi de asemenea cu referire la inculpatul L.C. cuantumul pedepselor aplicate .pedeapsa rezultantă de executat şi de asemenea modalitatea de executare aleasă înfrânge principiul proporţionalităţii pedepselor şi finalitatea acestora, respectiv reinserţia socială pozitivă, fiind necesar ca funcţia de exemplaritate a pedepsei să asigure îndreptarea atitudinii inculpaţilor faţă de posibilitatea comiterea ulterioare de fapte antisociale aspect nerealizat prin individualizarea pedepselor de către instanţa de apel atât sub aspectul cuantumului pedepsei finale de executat cât şi sub aspectul modalităţii de executare aleasă.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază ca motivele de recurs privind pe aceşti doi inculpaţi cu strictă referire la reindividualizarea pedepselor sunt întemeiate şi se încadrează în dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. motiv pentru care urmează a fi admise sub aspectele menţionate.

Întrucât inculpatul F.C. şi-a retras apelul formulat Înalta Curte va lua act de declaraţia expresă de retragere a recursului formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii L.C. şi Ş.L.G. împotriva Deciziei penale nr. 118/A din 20 iulie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Casează în parte decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte pe inculpaţii L.C. şi Ş.L.G., referitor la individualizarea pedepselor aplicate acestora.

Pentru inculpata Ş.L.G.

Înlătură sporul de 6 luni închisoare aplicat inculpatei Ş.L.G., urmând ca aceasta să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei Ş.L.G., pe durata termenului de încercare de 5 ani, termen care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii conform art. 82 alin. (3) C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sa sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Timiş;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ şi art. 86⁵ C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Pentru inculpatul L.C.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. în pedepsele componente de:

- 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002;

- 5 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Reduce pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 la 3 ani închisoare, ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen.

Reduce pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 la 5 luni închisoare, ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.

Menţine cuantumul pedepsei complementare de 3 ani, aplicată inculpatului, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu pedeapsa de 5 luni închisoare, urmând ca inculpatul L.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului L.C., pe durata termenului de încercare de 5 ani, termen care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii conform art. 82 alin. (3) C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sa sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Timiş;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ şi art. 86⁵ C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.R.M., F.D., P.I., B.D.B., B.C.C., B.A.S., M.P., M.E.A., B.G.B., Z.V.D., Ş.S., G.D.V., G.C., M.P.D., P.A., C.G., E.M., A.Ş.I. şi D.V.Ş. împotriva aceleiaşi decizii.

la act de declaraţia de retragere a recursului formulat de inculpatul F.C. împotriva aceleiaşi decizii.

Deduce durata arestului preventiv pentru inculpaţi, astfel: de la 21 ianuarie 2010 la 31 ianuarie 2012 pentru B.C.C., de la 21 ianuarie 2010 la 31 ianuarie 2012 pentru B.A.S., de la 19 ianuarie 2011 la 31 ianuarie 2012 pentru M.P., de la 09 septembrie 2009 la 31 ianuarie 2012 pentru P.I., de la 09 septembrie 2009 la 31 ianuarie 2012 pentru M.E.A., de la 09 septembrie 2009 la 31 ianuarie 2012 pentru B.D.B., de la 09 septembrie 2009 la 31 ianuarie 2012 pentru A.R.M., de la 09 septembrie 2009 la 31 ianuarie 2012 pentru F.D. şi de la 09 septembrie 2009 la 31 ianuarie 2012 pentru F.C.

Constată că inculpatul L.C. a fost arestat preventiv în perioada 08 ianuarie 2010 - 9 decembrie 2011.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii L.C. şi Ş.L.G., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat F.C. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi F.D., P.I., B.D.B., M.E.A., B.G.B., G.D.V., G.C., M.P.D., P.A., C.G., A.Ş.I. şi D.V.Ş. la plata sumei de câte 700 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi A.R.M., B.C.C., B.A.S., M.P., Z.V.D., Ş.S. şi E.M., la plata sumei de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 4238/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 520/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 294/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 294/2012. Penal