ICCJ. Decizia nr. 2948/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 129 din 1 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost condamnat inculpatul Z.O.C., fiul lui V. și G., în prezent deținut în Penitenciarul Colibași la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 3201alin. (7) C. proc. pen., în condițiile art. 57 C. pen.
în baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu data de 14 decembrie 2011 și până la pronunțare, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 61alin. (4) din Legea nr. 78/2000, a fost obligat inculpatul să restituie către denunțători următoarele sume de bani: I.I. - 2.000 euro, T.N. - 2200 euro, G.T.P. - 1850 euro și R.L.V. - 2100 euro.
S-a menținut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului, prin Ordonanța nr. 1278/ P din 21 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș.
S-a menținut sechestrul asigurător asupra sumelor de bani aflate la B.R.D. - G.S.G. la dispoziția Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, în vederea restituirii către denunțători.
A fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 25 lei, reprezentând onorariul de avocat din oficiu, potrivit împuternicirii avocațiale din 07 februarie 2011, vor fi avansați din fondurile Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat, că prin rechizitoriul nr. 1278/ P din 06 februarie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a trimis în judecată pe inculpatul Z.O.C., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C.p.
în esență, în actul de sesizare, s-a reținut că inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada septembrie - octombrie 2011, a pretins și primit de la patru denunțători sume cuprinse între 1850 și 2200 euro, promițându-le că va interveni pe lângă funcționari din cadrul S.P.R.P.C.I.V Argeș, pentru a le obține permise de conducere valabile, fără susținerea examenelor în cazul a trei denunțători și cu susținerea examenelor dar promițând că îl va ajuta prin intermediul calculatorului la proba teoretică pe al patrulea denunțător.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul Z.O.C., susținând, prin apărătorul său, motive privind netemeinicia pedepsei aplicate, care, în opinia sa, este prea severă atât raportat la circumstanțele faptei, cât și la cele personale ale inculpatului, în condițiile în care acesta a recunoscut infracțiunea comisă, beneficiind de dispozițiile art. 320/1 C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 59/ A din 31 mai 2012, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul inculpatului Z.O.C., fiul lui V. și G., în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr. 129 din 1 martie 2012 a Tribunalului Argeș.
A desființat în parte sentința, în sensul că:
A redus de la 3 ani la 2 ani pedeapsa aplicată inculpatului pentru art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 3201C. proc. pen.
A înlăturat aplicarea art. 61din Legea nr. 78/2000 cu toate consecințele și în baza art. 257 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 256 alin. (2) C. pen. și art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 2000 euro; 2200 euro; 1850 euro; 2100 euro dobândite în mod vădit prin comiterea faptei.
A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus la zi prevenția.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare în cuantum de 600 lei, din care 100 lei onorariul parțial al avocatului din oficiu, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Sigur că faptele de corupție sub toate formele lor de manifestare, ocupă un loc primordial, din nefericire, în tabloul infracționalității al societății actuale, nu trebuie, însă, scăpat din vedere faptul că fiecare caz prezintă particularități, care oferă distincții serioase în ceea ce privește regimul sancționator în această materie.
Din perspectiva arătată, instanța de fond, ținând seama de recrudescența infracțiunilor de corupție s-a orientat, în mod corect, la aplicarea unei pedepse cu închisoare, având ca modalitate cea mai exigentă formulă de executare, respectiv detenția, cu toate acestea, însă, Curtea a observat că nu au fost avute în vedere foarte multe circumstanțe ce au caracterizat pozitiv persoana inculpatului.
încă din primele faze ale anchetei, inculpatul a adoptat o atitudine sinceră, recunoscându-și faptele, rămânând consecvent și în fața instanței de judecată, fiind evidentă poziția sa regretabilă, în raport cu ceea ce a făcut, manifestând o dorință pozitivă de a lăsa în urmă acest comportament și a se reintegra în societatea care respectă valorile ocrotite de legea penală.
Șansele sale de reintegrare sunt cu atât mai mari, cu cât acest conflict penal reprezintă o situație de excepție în cazierul său judiciar, este o persoană relativ tânără, cu studii superioare, apreciată la locul de muncă, având posibilitatea să-și găsească ușor mijloacele prin care să se reintegreze și în câmpul muncii.
Toate aceste elemente ce îi sunt favorizante inculpatului, puse în balanță cu celelalte circumstanțe concrete legate de comiterea faptelor, pericolul social al acestora și consecințele produse, ar fi trebuit, totuși, să conducă instanța de fond la aplicarea unei pedepse într-un cuantum ceva mai redus, fiind evident, că în prezența unei asemenea persoane, nevoile de apărare socială și de represiune nu sunt atât de accentuate.
De aceea, Curtea a considerat că este necesară o intervenție în ce privește regimul sancționator, în sensul diminuării pedepsei cu menținerea modalității de executare.
în altă ordine de idei, Curtea a observat că prima instanță a dispus restituirea către denunțători a sumelor de bani pretinse de inculpat, ca urmare a unei aplicații greșite a dispozițiilor art. 61alin. (4) din Legea nr. 78/2000, act normativ care nu este aplicabil în prezenta cauză.
Așa cum s-a putut observa, cadrul procesual stabilit prin actul de inculpare, îl reprezintă dispozițiile art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), nefiind incidentă, așa cum s-a arătat, Legea specială nr. 78/2000.
Alin. (2) al art. 257, care face trimitere la același alineat al art. 256 C. pen., stabilește explicit că în această ipoteză banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
S-a arătat că textul de lege nu lasă nici un echivoc, în ceea ce privește obligativitatea confiscării sumelor de bani, în cazul traficului de influență, rațiunea legiuitorului fiind aceea de a descuraja pe amatorii unor servicii nelegale, punându-i, astfel, în situația să-și asume riscul pierderii banilor utilizați în aceste scopuri ilicite.
Pentru că se pune problema unei chestiuni privind nelegala aplicare a unor dispoziții normative, iar remedierea acesteia nu conduce la agravarea situației juridice a inculpatului în propria cale de atac, Curtea a apreciat necesar de a dispune confiscarea acelorași sume de bani, pe care inculpatul a fost, în mod greșit, obligat să le restituie denunțătorilor.
împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, apreciind că hotărârea pronunțată este netemeinică, în mod greșit fiind redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel făcând o greșită individualizare judiciară, caz de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Urmare, în temeiul disp. art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii pronunțată de instanța de apel, în sensul înlăturării reducerii de la 3 ani la 2 ani a pedepsei închisorii aplicate inculpatului.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 3856alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte apreciază că recursul declarat de parchet este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
înalta Curte reține că instanțele au realizat o analiză judicioasă și completă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, rezultând mai presus de orice dubiu că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa.
Cu privire la criticile formulate de parchet referitoare la netemeinicia pedepsei aplicate, înalta Curte reține că acestea nu sunt fondate.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță de control judiciar a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită fapta dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului, o persoană relativ tânără care încă din primele faze ale anchetei a adoptat o atitudine sinceră, recunoscându-și faptele, rămânând consecvent și în fața instanței de judecată, fiind evidentă poziția sa de regret, în raport cu ceea ce a făcut, manifestând o dorință pozitivă de a lăsa în urmă acest comportament și a se reintegra în societatea care respectă valorile ocrotite de legea penală, instanța de apel orientându-se spre o pedeapsă care atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare să satisfacă scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen.
Pentru considerentele arătate, înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2940/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2944/2012. Penal → |
|---|
