ICCJ. Decizia nr. 303/2012. Penal. Infractiuni la legea contabilităţii (Legea nr.82/1991). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 303/2012

Dosar nr. 2663/104/2009

Şedinţa publică din 1 februarie 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 93 din 20 iulie 2010 a Tribunalului Olt, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prevăzute la punctul 2 din rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 în infracţiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. şi a respins cererea de schimbare a încadrării juridice pusă în discuţie de reprezentantul Ministerului Public la termenul din 17 mai 2010 în ceea ce privesc infracţiunile de evaziune fiscală din art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în 5 fapte prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

1) În baza art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul F.G. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. c), a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie, de a exercita o profesie sau de desfăşura o activitate de natura celei de carte sa folosit pentru săvârşirea infracţiunii (fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale) pe o durată de 3 ani.

2) În baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 6 luni închisoare.

3) În baza art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă urmând ca inculpatul F.G. să execute pedeapsa cea mai grea respectiv 3 ani închisoare, pedeapsă ce se va executa în regim de detenţie, şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie, de a exercita o profesie sau de desfăşura o activitate de natura celei de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale) pe o durata de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul F.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv 12 chitanţe fiscale cu seria ...... şi numerele ...... - ......, chitanţa seria ...... numărul ......, 13 chitanţe cu seria ...... şi numerele ...... - ......, respectiv ...... - ...... .

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, copie de pe dispozitiv se va comunica la data rămânerii definitive a sentinţei de condamnare şi Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă şi a dispus obligarea inculpatului la plata către DGFP Olt a sumei de 925.554 RON plus majorări şi penalităţi până la data plăţii efective.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 2.050 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariu avocat din oficiu (delegaţia numărul 98 din 11 septembrie 2009) calculată în condiţiile art. 6 din Protocolul încheiat între UNBR şi MJLC se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Cu apel în termen de 10 zile de la pronunţare pentru inculpat şi procuror şi de la comunicare pentru partea civilă.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 307/P/2007 din 30 iunie 2009 s-a dispus în baza art. 262 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului F.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; infracţiunea la legea contabilităţii prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 (fapta de la punctul 2), fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2), toate cu aplicarea art. 33 lit. C. pen.

În baza art. 249 raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului F.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, pentru faptele de la pct. 1, 3 - 6 din rechizitoriu; acestea fiind absorbite în conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 249 raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.V. din Slatina, judeţul Olt, pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, art. 37 din Legea nr. 82/1991 şi art. 290 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există.

În baza dispoziţiilor art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva numiţilor G.V., I.C. şi D.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, art. 37 din Legea nr. 82/1991 şi art. 290 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există.

În baza art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmării penale împotriva numiţilor P.F., P.M., C.P. şi D.C. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002, întrucât faptele reclamate nu există.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut în fapt că la data de 12 aprilie 2007 Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a fost sesizat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina pentru continuarea cercetărilor în cauza privind pe învinuitul F.G., administrator la SC C. SA Slatina şi învinuitul C.V., administrator la SC C. SRL Slatina întrucât cei doi au evidenţiat în contabilitatea societăţilor documente false producând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 12.231.156.200 ROL.

În baza probelor administrate în faza de urmărire penală în actul de sesizare al instanţei, s-au arătat următoarele:

1. SC C. SA Slatina a înregistrat în mod ilegal în evidenţa contabilă factura fiscală de aprovizionare din 19 iulie 2004 întocmită în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. 9328 din 19 iulie 2004, conform căreia a cumpărat o locomotivă în valoare de 1.642.200.225 ROL din care TVA în sumă de 262.200.036 ROL, factură semnată de învinuitul F.G. care a întocmit NIR 28, a înscris-o în centralizatorul aprovizionărilor, balanţa de verificare şi decontul TVA pe luna iulie 2004, documente înaintate Direcţiei Financiare Olt.

La data de 29 septembrie 2004 ca urmare a nelivrării locomotivei, SC R.I. SA Bacău a emis factura de stornare seria ....... nr. ....... prin care s-a anulat factura fiscală iniţială însă învinuitul F.G. a omis să înregistreze în evidenţa contabilă această ultimă factură motivând că nu a intrat în posesia sa.

Faptele descrise au fost încadrate de organele de cercetare penală în infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, conform ordonanţei prin care s-a schimbat încadrarea juridică emisă în 24 martie 2009.

2. În luna iulie 2004 învinuitul F.G. administrator al SC C. SA Slatina a dat spre înregistrare în evidenţa contabilă a societăţii factura fiscală din 15 iulie 2004 privind aprovizionarea unei locomotive în valoare totală de 3.300.000.000 ROL din care TVA în sumă de 526.891.000 ROL, factură pentru care a fost întocmit NIR-ul 27 din 15 iulie 2004, a fost înscrisă în centralizatorul aprovizionărilor, balanţa de verificare şi decontul TVA pe luna iulie 2004, documente cu privire la care s-a reţinut că, potrivit constatărilor efectuate de Garda Financiară Olt prin procesul verbal încheiat la data de 12 iulie 2005, sunt falsificate.

S-a mai reţinut că SC C. SA Slatina nu a plătit locomotiva către SC R. SRL Cluj, că potrivit expertizei contabile efectuate în cauză, bugetul statului nu a fost prejudiciat şi s-a apreciat că în raport de situaţia de fapt expusă, în sarcina învinuitului se impune a se reţine săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 37 din Legea 82/1991.

3. La data de 23 iulie 2004 conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. 22, SC V. SRL Bacău a vândut SC F.I. SRL o locomotivă cu suma de 280.000 euro plus TVA şi la aceeaşi dată SC C. SA Slatina a înregistrat în evidenţa contabilă factura fiscală de aprovizionare seria ....... nr. ....... prin care învinuitul F.G. a cumpărat aceeaşi locomotivă cu suma de 13.694.520.000 ROL, din care TVA în sumă de 2.186.520.000 ROL, iar pentru această factură a dat dispoziţie să se întocmească NIR-ul 26 din 23 iulie 2004, fiind înscrisă în centralizatorul aprovizionărilor şi decontul TVA pe luna iulie 2004, şi în bilanţul contabil, documente apreciate ca fiind false întrucât învinuitul nu a cumpărat vreo locomotivă de la SC F.I. SRL.

S-a arătat că prin înregistrarea fictivă în evidenţa contabilă a SC C. SA Slatina a facturii de aprovizionare din 3 iulie 2004, învinuitul F.G., în calitate de administrator, a dedus în mod nelegal TVA în sumă de 2.182.520.000 ROL, a comis fapta ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea 241/2005.

4. În lunile iulie şi august 2004 SC C. SA Slatina a înregistrat în evidenţa contabilă 2 facturi de aprovizionare emise de SC P.C. SRL, respectiv:

- factura fiscală din 30 iulie 2004 reprezentând 45 sape furaj în valoare totală de 5.970.825.000 ROL din care TVA în sumă de 953.325.000 ROL;

- factura fiscală din 13 august 2004 reprezentând diverse produse în valoare de 549.028.000 ROL din care TVA în sumă de 87.660.000 ROL.

Pentru factura fiscală din 30 iulie 2004 inculpatul a întocmit NIR-ul nr. 29 din 30 iulie 2004, factura fiind înscrisă în centralizatorul aprovizionărilor pe luna iulie 2004, balanţa de verificare şi decontul TVA pe aceeaşi lună.

Factura fiscală din 13 august 2004 a fost înregistrată în evidenţa contabilă nr. 1 din 31 august 2004, balanţa de verificare din luna august şi decontul TVA pe aceeaşi lună.

Totodată, s-a stabilit că în evidenţa contabilă a SC C. SA s-au înregistrat un număr de 12 chitanţe de plată din care ar rezulta că firma administrată de inculpat a achitat suma de 360.000.000 ROL către furnizorul SC P. SRL Craiova, însă din declaraţiile date de G.V. - administrator la SC P. - şi concluziile expertizei grafice efectuate s-a stabilit că înscrisurile au fost scrise şi completate de către inculpat, operaţia juridică nefiind reală.

S-a apreciat că învinuitul F.G. s-a folosit în mod ilegal de aceste 2 facturi fiscale, că martorul G.V. nu a livrat niciodată mărfuri acestei societăţii, reţinându-se că marfa provine din activităţi ilicite iar învinuitul a dedus în mod ilegal TVA-ul la cele 2 facturi, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. (pentru 12 chitanţe).

5. În luna august 2004 SC C. SA Slatina a înregistrat în evidenţa contabilă factura fiscală de aprovizionare din 2 august 2004 din care rezulta că la data de 2 august 2004 SC T.I. SRL Craiova ar fi livrat SC C. SA Slatina produse feromanganoase, zinc, robineţi titan şi ţeava în valoare de 6.258.995.000 ROL din care a dedus TVA în sumă de 999.335.000 ROL, factură contabilizată din dispoziţia învinuitului F.G. în evidenţa contabilă a societăţii prin nota contabilă nr. 1 din 31 august 2004, balanţa de verificare şi decontul TVA pe luna august 2004.

S-a reţinut că inculpatul a intrat în posesia ilicită a acestei facturi, s-a aprovizionat cu mărfurile trecute în factură de pe piaţa neagră şi ulterior le-a comercializat în numele societăţii sale la o altă societate dând astfel o tentă legală activităţii sale infracţionale.

Pentru a nu fi descoperit, la rubrica privind expediţia mărfurilor inculpatul s-a trecut pe sine ca fiind delegat, nu a precizat nr. de înmatriculare al mijlocului de transport deşi marfa cântărea peste 41 de tone.

De asemenea s-a arătat că pentru a induce în eroare organele fiscale, inculpatul a completat chitanţa nr. 7101596 în numele SC T.I. SRL din care rezultă că acesta ar fi plătit societăţii furnizoare suma de 6.258.995.000 ROL la data de 2 august 2004 deşi în realitate F.G. nu a plătit acestei societăţi nici o sumă de bani întrucât în acea perioadă societatea respectivă nu a desfăşurat activităţi comerciale, apreciindu-se că în consecinţă nu putea încasa această sumă de la SC C. SA Slatina.

S-a mai arătat că întrucât SC T.I. SRL nu a livrat marfa precizată în factura menţionată către SC C. SA Slatina, această marfă nu a fost plătită, astfel că învinuitul nu putea să deducă TVA în sumă de 999.335.000 ROL, chitanţa din 2 august 2004 a fost scrisă şi completată de învinuitul F.G. în numele SC T.I. SRL Craiova, şi în raport de aceste fapte s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 C. pen.

6. În perioada septembrie - decembrie 2004 SC C. SA Slatina prin administratorul F.G. a înregistrat în evidenţa contabilă 15 facturi fiscale de aprovizionare privind lingouri din aluminiu şi alte produse în valoare totală de 12.253.195.685 ROL, de la SC L.S. SRL Râmnicu Vâlcea, iar cu ocazia controlului efectuat de Garda Financiară Olt la sediul SC C. SA Slatina învinuitul a prezentat 13 chitanţe fiscale de plată emise de SC L.S. SRL Râmnicu Vâlcea din care rezultă că SC C. SA Slatina a achitat suma de 5.507.302.920 ROL, reprezentând plata parţială a mărfurilor achiziţionate de la SC L.S. SRL însă din adresa nr. 240066 din 16 mai 2005 emisă de Garda Financiară Vâlcea a rezultat că această societate nu a avut legături comerciale cu SC C. SRL Slatina.

S-a reţinut că din verificările efectuate a rezultat că toate facturile de la SC L.S. SRL Râmnicu Vâlcea au fost evidenţiate în mod ilegal în contabilitatea SC C. SA de către şi din dispoziţia învinuitului F.G. care a dedus în mod ilegal TVA în valoare de 1.956.392.586 ROL.

S-a precizat că întrucât SC L.S. SRL Râmnicu Vâlcea nu a avut legături comerciale cu SC C. SA Slatina, această ultimă societate s-ar fi aprovizionat în mod ilegal de pe piaţa neagră din municipiul Slatina unde există numeroase turnătorii din aluminiu care funcţionează ilegal şi pentru a da o aparenţă de legalitate a făcut rost de facturi de la societăţi care funcţionau legal printre ele aflându-se şi SC L.S. SRL Râmnicu Vâlcea după care aluminiul l-a livrat în baza unor facturi emise de SC C. SA Slatina către SC C.T. şi SC C. SRL Slatina, administrată de învinuitul C.V.

În raport de situaţia de fapt expusă s-au reţinut în sarcina învinuitului infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzut de art. 290 C. pen.

7. Prin înregistrarea în contabilitatea SC C. SA a unui număr de 26 facturi şi chitanţe fiscale care la emitent au înscris SC P.C. SRL Craiova, SC T.I. SRL Craiova şi SC L.S. SRL Râmnicu Vâlcea, care nu sunt înregistrate în contabilitatea celor 3 societăţi, administratorul SC C. SA - învinuitul F.G. a putut să retragă în numerar din casieria societăţii cu aparenţă de legalitate suma totală de 1.212.629.000 ROL, apreciindu-se că această sumă a fost supusă procesului de spălare de bani întrucât sumele retrase au fost justificate pe baza unor chitanţe care nu sunt întemeiate pe operaţiuni reale întrucât în perioada de referinţă societatea administrată de învinuit se afla în faliment.

Faţă de această situaţie de fapt s-a reţinut în sarcina învinuitului F.G. şi infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Dosarul s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 2662/104/2009, la 08 iulie 2009.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul F.G., care nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Au fost audiaţi şi martorii G.V., N.M., C.L.C., P.F., P.C.M., D.C., S.V., R.D.F., M.E.M., T.M., C.V., M.C., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.

În apărarea inculpatului a fost admisă proba cu înscrisuri. La ultimul termen de judecată, din oficiu, instanţa în baza art. 334 C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice dată faptei prevăzute la punctul 2 din rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 în infracţiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., iar la termenul din 17 mai 2010 reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice în ceea ce privesc infracţiunile de evaziune fiscală din art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în 5 fapte prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În cauză s-a constituit parte civilă în termen legal DGFP Olt, solicitându-se obligarea inculpatului la plata integrală a prejudiciului cauzat bugetului de stat. La solicitarea instanţei partea civilă a depus la dosar modul de calcul al sumei solicitate cu titlu de daune materiale.

Din analiza coroborată a probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

1) În luna iulie 2004, inculpatul F.G., în calitate de administrator al SC C. SA Slatina a dispus înregistrarea în mod ilegal în evidenţa contabilă a firmei a facturii fiscale de aprovizionare din 19 iulie 2004 întocmită în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. 9328 din 19 iulie 2004, din care rezultă că ar fi cumpărat o locomotivă în valoare de 1.642.200.225 ROL din care TVA în sumă de 262.200.036 ROL, factură semnată de învinuitul F.G., care a întocmit şi NIR-ul 28, a înscris-o în centralizatorul aprovizionărilor, balanţa de verificare şi decontul TVA pe luna iulie 2004, documente înaintate ulterior Direcţiei Financiare Olt.

La data de 29 septembrie 2004 ca urmare a nelivrării locomotivei, SC R.I. SA Bacău a emis factura de stornare seria ....... nr. ....... prin care s-a anulat factura fiscală iniţială însă inculpatul F.G. a omis să înregistreze în evidenţa contabilă această ultimă factură, deducând astfel nelegal de la bugetul statului TVA în sumă de 262.200.036 ROL.

Cu ocazia audierilor inculpatul nu a recunoscut comiterea acestei fapte invocând că din cauza unor probleme obiective operaţiunea comercială nu a putut fi definitivată, că nu a primit niciodată factura de stornare şi că a omis să restituie factura societăţii furnizoare şi să-şi reglementeze situaţia în contabilitatea firmei pe care o administra.

Cu toate acestea, la fila 134 din dosarul de urmărire penală exista dovada expedierii de către SC R.I. SA Bacău a facturii de stornare pe numărul de fax al societăţii administrate de inculpat, mai mult, acesta din urmă a întocmit nota de intrare recepţie a bunului, deşi în fapt acest obiect nu a fost niciodată livrat de furnizor şi nu a fost plătit de către cumpărător, şi în plus a rămas în pasivitate mai mult de un an, demersul în vederea reglementarii situaţiei în contabilitate pentru presupusa operaţiune comercială nereuşită fiind demarat de către inculpat numai după începerea cercetărilor de către organele fiscale.

De asemenea, deşi inculpatul a arătat că la indicaţiile contabilei firmei a întocmit şi NIR-ul şi a înregistrat în contabilitate bunurile fiind audiată aceasta din urmă a infirmat apărarea formulată, arătând că a înregistrat în contabilitate exclusiv actele care le-a adus inculpatul, şi în baza dispoziţiilor acestuia, fără a fi întrebată vreodată care este modalitatea prin care putea evidenţia în contabilitatea firmei stornarea facturilor.

2) În luna iulie 2004 inculpatul F.G. în calitate de administrator al SC C. SA Slatina a dat spre înregistrare în evidenţa contabilă a societăţii factura fiscală din 15 iulie 2004 privind aprovizionarea unei locomotive în valoare totală de 3.300.000.000 ROL din care TVA în sumă de 526.891.000 ROL, factură pentru care a întocmit NIR-ul 27 din 15 iulie 2004, a fost înscrisă în centralizatorul aprovizionărilor, balanţa de verificare şi decontul TVA pe luna iulie 2004.

Cu toate acestea în baza verificărilor făcute de organele fiscale a rezultat că SC C. SA Slatina nu a plătit niciodată locomotiva către SC R. SRL Cluj, iar la rândul său această din urmă societate nu a livrat niciodată bunul către societatea inculpatului.

La 01 noiembrie 2005 prin adresa nr. 184 inculpatul a solicitat SC R. SRL Cluj stornarea facturii sus-menţionate, demers ce a intervenit însă după începerea verificărilor şi cercetărilor penale în cauză.

Potrivit expertizei contabile efectuate în cauză bugetul statului nu a fost prejudiciat întrucât SC R. SRL Cluj a fost obligată la plata TVA-ului decontat.

La data de 23 iulie 2004 conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. 22 din aceeaşi dată, SC V. SRL Bacău a vândut SC F.I. SRL o locomotivă cu suma de 280.000 euro plus TVA şi la aceeaşi dată SC C. SA Slatina a înregistrat în evidenţa contabilă factura fiscală de aprovizionare seria ....... nr. ....... din care rezultă că SC C. SA Slatina, administrată de inculpatul F.G. ar fi cumpărat aceeaşi locomotivă cu suma de 13.694.520.000 ROL, din care TVA în sumă de 2.186.520.000 ROL, iar pentru această factură a dat dispoziţie să se întocmească NIR-ul 26 din 23 iulie 2004, fiind înscrisă în centralizatorul aprovizionărilor şi decontul TVA pe luna iulie 2004 şi în bilanţul contabil.

La 27 iulie 2004, SC F.I. SRL Piatra-Neamţ a livrat acelaşi bun către SC D. SRL Bobiceşti pentru un preţ de 13.711.180.000 ROL, întocmindu-se factura fiscală din 27 iulie 2004.

Prin înregistrarea fictivă în evidenţa contabilă a SC C. SA Slatina a facturii de aprovizionare din 3 iulie 2004, inculpatul F.G., în calitate de administrator, a dedus în mod nelegal TVA în sumă de 2.182.520.000 ROL, prejudiciul stabilit prin expertiza contabilă efectuată în cauză.

Cu ocazia audierii inculpatul a recunoscut că firma administrată de el nu a achiziţionat de la F.I. SRL locomotiva în cauză, deşi a intenţionat acest lucru, arătând însă că nu a putut restitui factura întrucât nu o avea asupra sa.

Cu toate acestea instanţa reţine că potrivit declaraţiilor persoanei care s-a ocupat de ţinerea contabilităţii la firma inculpatului în acea perioadă, declaraţie analizată şi la punctul 1) din prezenta hotărâre rezultă că înregistrările în contabilitate se efectuau întotdeauna în baza dispoziţiilor date de inculpat şi totodată pe baza documentelor puse la dispoziţie de către acesta, că inculpatul nu a solicitat niciodată sfaturi de la contabilă sa privind modalităţile în care putea evidenţia situaţia creată în contabilitate şi mai mult, că nu a întreprins nici un demers pentru a lua legătura cu firma vânzătoare pe o perioadă de mai mult de un an, rămânând în pasivitate până la începerea cercetărilor penale împotriva sa.

Apărarea inculpatului este cu atât mai puţin plauzibilă dacă se are în vedere valoarea considerabilă a contractului de vânzare-cumpărare înregistrat în contabilitate dar şi faptul că acesta a întocmit nota de intrare recepţie deşi bunul nu fusese livrat.

4) În lunile iulie şi august 2004 SC CO. SA Slatina a înregistrat în evidenţa contabilă 2 facturi de aprovizionare emise de SC P.C. SRL, respectiv:

- factura fiscală din 30 iulie 2004 reprezentând 45 sape furaj în valoare totală de 5.970.825.000 ROL din care TVA în sumă de 953.325.000 ROL;

- factura fiscală din 13 august 2004 reprezentând diverse produse în valoare de 549.028.000 ROL din care TVA în sumă de 87.660.000 ROL.

Factura fiscală din 13 august 2004 a fost înregistrată în evidenţa contabilă la 31 august 2004, balanţa de verificare din luna august şi decontul TVA pe aceeaşi lună.

Totodată, inculpatul a înregistrat în evidenţa contabilă a SC CO. SA un număr de 12 chitanţe de plată din care rezultă că firma administrată de el a achitat suma de 360.000.000 ROL către furnizorul SC P. SRL Craiova.

Din declaraţiile date de martorul G.V. - administrator la SC P. SRL Craiova la data indicată în actele analizate - rezultă că societatea sa nu a avut nici un fel de relaţii comerciale cu firma administrată de inculpat, că nu a scris nici una din facturile prezentate de către organele de urmărire penală şi nici nu a semnat sau aplicat ştampila pe chitanţele din care rezultă că ar fi primit în parte preţul bunurilor de la inculpat.

Declaraţiile acestui martor sunt confirmate şi prin concluziile expertizei grafice efectuate în cauză prin care s-a stabilit că înscrisurile (chitanţe) au fost scrise şi completate de către inculpat, apărarea constantă a acestuia în sens contrar celor rezultate din probe neputând fi reţinută.

În acest context se constată că învinuitul F.G. s-a folosit în mod ilegal de cele 2 facturi fiscale şi a dedus în mod ilegal TVA-ul la cele 2 facturi, falsificând ulterior personal 12 chitanţe de plata, din care rezultă ca firma administrată de el a achitat suma de 360.000.000 ROL către furnizorul SC P. SRL Craiova, chitanţe pe care le-a înregistrat în evidenţa contabilă a SC CO. SA.

5) În luna august 2004 inculpatul F.G., în calitate de administrator al SC CO. SA Slatina a înregistrat în evidenţa contabilă a firmei factura fiscală de aprovizionare din 2 august 2004 din care rezultă că la data de 2 august 2004 SC T.I. SRL Craiova ar fi livrat SC CO. SA Slatina produse feromanganoase - zinc, robineţi de titan şi ţeavă - în valoare de 6.258.995.000 ROL, din care a dedus TVA în sumă de 999.335.000 ROL, factură contabilizată din dispoziţia inculpatului în evidenţa contabilă a societăţii prin nota contabilă nr. 1 din 31 august 2004, balanţa de verificare şi decontul TVA pe luna august 2004.

Având în vedere ca SC T.I. SRL Craiova nu a avut activităţi comerciale în acea perioadă, nefiind evidenţiate în contabilitatea sa operaţiunile sus-menţionate (declaraţie martora I.C.) instanţa reţine că inculpatul a intrat ilicit în posesia acestei facturi, s-a aprovizionat cu mărfurile trecute în factură de pe piaţa neagră şi ulterior le-a comercializat în numele societăţii sale la o altă societate dând astfel o tentă legală activităţii sale infracţionale.

De altfel, pe lângă aspectele menţionate anterior această concluzie este susţinută şi de faptul că inculpatul a completat chitanţa nr. "X11" în numele SC T.I. SRL, atestând în mod nereal că ar fi plătit societăţii furnizoare suma de 6.258.995.000 ROL la data de 2 august 2004, deşi în realitate F.G. nu a plătit acestei societăţi nici o sumă de bani întrucât în acea perioadă societatea respectivă nu a desfăşurat activităţi comerciale, implicit neputând încasa această sumă de la SC CO. SA Slatina. Faptul că scrisul şi semnăturile de pe chitanţă au fost executate de către inculpat a fost stabilit prin raportul de expertiză grafică depus la dosarul de urmărire penală, fapt care se coroborează cu declaraţia martorei I.C. din care rezulta că firma SC T.I. SRL nu a livrat mărfuri către societatea administrată de inculpat şi nici nu a încasat nici o sumă de bani de la aceasta.

Întrucât SC T.I. SRL nu a livrat marfa precizată în factura menţionată către SC CO. SA Slatina şi această marfă nu a fost plătită inculpatul nu putea să deducă TVA în sumă de 999.335.000 ROL.

6) În perioada septembrie - decembrie 2004 SC CO. SA Slatina prin administratorul F.G. a înregistrat în evidenţa contabilă 15 facturi fiscale de aprovizionare privind lingouri din aluminiu şi alte produse în valoare totală de 12.253.195.685 ROL de la SC L.S. SRL Râmnicu Vâlcea, iar cu ocazia controlului efectuat de Garda Financiară Olt la sediul SC CO. SA Slatina învinuitul a prezentat 13 chitanţe fiscale de plată emise de SC L.S. SRL Râmnicu Vâlcea din care rezulta că SC CO. SA Slatina a achitat suma de 5.507.302.920 ROL, reprezentând plata parţială a mărfurilor achiziţionate.

Din Adresa nr. 240066 din 16 mai 2005 emisă de Garda Financiară Vâlcea rezultă însă că SC L.S. SRL Râmnicu Vâlcea nu a avut legături comerciale cu SC CO. SRL Slatina, de altfel operaţiunile menţionate în facturile analizate de organele fiscale neavând nici o legătură cu obiectul de activitate al firmei din Vâlcea, aceleaşi aspecte rezultând în mod direct şi din declaraţiile martorilor S.V., P.C.M. şi D.C.

Cu privire la aceste operaţiuni comerciale inculpatul a declarat că ar fi fost desfăşurate prin intermediul numitului T.C. din Drăgăşani, judeţul Vâlcea, fapt ce s-a dovedit a fi fals întrucât persoana la care s-a făcut referire a fost încarcerată la Penitenciarul Colibaşi la 20 mai 2004, decedând în acest loc la 02 aprilie 20005.

De asemenea prin concluziile raportului de expertiză grafică se reţine că facturile fiscale au fost scrise în întregime şi semnate de către inculpat, mai mult în cuprinsul acestora inculpatul a trecut date nereale, respectiv în facturile din 5 noiembrie 2004 datele din actul său de identitate emis însă la 25 noiembrie 2004, iar în actele întocmite după 25 noiembrie 2004 datele din actul de identitate vechi.

Întrucât SC L.S. SRL Râmnicu Vâlcea nu a avut legături comerciale cu SC CO. SA Slatina, rezultă că această ultimă societate s-a aprovizionat în mod ilegal cu deşeuri de aluminiu şi pentru a da o aparenţă de legalitate operaţiunilor a făcut rost de facturi de la societăţi care funcţionau legal printre ele aflându-se şi SC L.S. SRL Râmnicu Vâlcea după care aluminiul l-a livrat în baza unor facturi emise de SC CO. SA Slatina către SC C.T. şi SC CA. SRL Slatina, administrată de învinuitul C.V.

Totodată inculpatul a falsificat şi a înregistrat în contabilitatea firmei sale 13 chitanţe cu seria "X2" şi numerele "X2" - "X2", respectiv "X22" - "X22" din care rezultă că SC CO. SA Slatina ar fi plătit către SC L.S. SRL Râmnicu Vâlcea suma de 5.507.302.920 ROL, fapt rezultat atât din considerentele anterioare cât şi din concluziile raportului de expertiză grafică prin care s-a stabilit că scrisul şi semnătura de pe aceste acte au fost executate de inculpat.

În drept, faptele inculpatului F.G. descrise la pct. 1, 3, 4, 5 şi 6 din prezenta sentinţă, constând în evidenţierea nereală în actele contabile ale SC CO. SA Slatina în luna iulie 2004 a facturii fiscale de aprovizionare din 19 iulie 2004 întocmită în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. din 19 iulie 2004, din care rezultă că ar fi cumpărat o locomotivă în valoare de 1.642.200.225 ROL din care TVA în sumă de 262.200.036 ROL; la 23 iulie 2004 a facturii fiscale de aprovizionare seria ..... nr. ..... din care rezultă că SC CO. SA Slatina ar fi cumpărat o locomotivă cu suma de 13.694.520.000 ROL, din care TVA în sumă de 2.186.520.000 ROL; în lunile iulie şi august 2004 a 2 facturi de aprovizionare emise de SC P.C. SRL, respectiv: factura fiscală din 30 iulie 2004 reprezentând 45 sape furaj în valoare totală de 5.970.825.000 ROL din care TVA în sumă de 953.325.000 ROL şi factura fiscală din 13 august 2004 reprezentând diverse produse în valoare de 549.028.000 ROL din care TVA în sumă de 87.660.000 ROL; în luna august 2004 a facturii fiscale de aprovizionare din 2 august 2004 din care rezultă achiziţionarea de produse feromanganoase în valoare de 6.258.995.000 ROL, din care a dedus TVA în sumă de 999.335.000 ROL şi în perioada septembrie - decembrie 2004 a 15 facturi fiscale de aprovizionare privind lingouri din aluminiu şi alte produse în valoare totală de 12.253.195.685 ROL de la SC L.S. SRL Râmnicu Vâlcea cu consecinţa producerii unui prejudiciu de 925.554 ROL reprezentând impozit pe profit şi TVA, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa urmează să respingă cererea de schimbare a încadrării juridice pusă în discuţie de reprezentantul Ministerului Public la termenul din 17 mai 2010 în ceea ce privesc infracţiunile de evaziune fiscală din art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în 5 fapte prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. ca neîntemeiată reţinând că în raport de modul similar în care a acţionat inculpatul în toate cele 5 ocazii, într-un interval de numai 5 luni şi prin folosirea unor mijloace similare acesta a acţionat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi nu în baza unor rezoluţii distincte.

Faptele inculpatului constând în falsificarea a 12 chitanţe cu seria "X" şi numerele "X1" - "X1" în perioada iulie - august 2004 prin care se atestă în mod nereal ca ar fi plătit suma de 360.000.000 ROL către SC P. - pct. 4 din sentinţă, falsificarea unei chitanţe cu seria "X" numărul "X11" prin care se atestă în mod nereal plata sumei de 6.258.995.000 ROL către SC T.I. SRL şi a 13 chitanţe cu seria "X2" şi numerele "X2" - "X2", respectiv "X22" - "X22" din care rezultă ca SC CO. SA Slatina ar fi plătit către SC L.S. SRL Râmnicu Vâlcea suma de 5.507.302.920 ROL întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privată în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului constând în evidenţierea nereală în evidenţa contabilă a SC CO. SA Slatina în luna iulie 2004 a facturii fiscale din 15 iulie 2004 privind aprovizionarea unei locomotive în valoare totală de 3.300.000.000 ROL din care TVA în sumă de 526.891.000 ROL, fără ca prin aceasta să fie prejudiciat bugetul de stat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată în M. Of. nr. 454 din 18 iunie 2008 raportat la art. 289 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., instanţa va dispune schimbarea încadrării juridice dată acestei fapte descrise la punctul 2 din sentinţă, din infracţiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 în infracţiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., reţinând că articolul în raport de care s-a făcut încadrarea iniţială a faptei a fost renumerotat iniţial în 2005 (M. Of. nr. 48 din 14 ianuarie 2005) şi ulterior în 2008 (M. Of. n. 454 din 18 iunie 2008), fără a suferi însă modificări în ceea ce privesc elementele constitutive ale infracţiunii sau limitele de pedeapsă, şi în plus că se impune raportarea la art. 289 C. pen., întrucât acest text legal completează norma specială de incriminare în ceea ce priveşte sancţiunea aplicabilă.

La individualizarea sancţiunilor ce urmează să fie aplicate pentru infracţiunile comise, instanţa urmează să aibă în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, conduita sa procesuala caracterizată prin lipsa de sinceritate, modul în care au fost comise infracţiunile, caracterul continuat al acestora şi prejudiciul produs, apreciind în raport de aceste elemente că prin aplicarea unor pedepse orientate spre jumătatea maximului prevăzut de lege - respectiv 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, 6 luni închisoare pentru art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. şi 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată se ating scopurile prevăzute de art. 52 C. pen.

În cazul infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 în baza art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. c), se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie, de a exercita o profesie sau de a desfăşura o activitate de natura celei de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale) pe o durată de 3 ani.

Întrucât cele trei infracţiuni au fost săvârşite în concurs real în baza art. 33 alin. (1) lit. a) 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă urmând ca inculpatul F.G. să execute pedeapsa cea mai grea respectiv 3 ani închisoare, pedeapsă ce se va executa în regim de detenţie, şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie, de a exercita o profesie sau de a desfăşura o activitate de natura celei de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale) pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., se vor interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen.

Se va dispune anularea înscrisurilor falsificate, respectiv 12 chitanţe fiscale cu seria "X" şi numerele "X1" - "X1", chitanţa seria "X" numărul "X11", 13 chitanţe cu seria "X2" şi numerele "X2" - "X2", respectiv "X22" - "X22".

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 copie de pe dispozitiv se va comunica la data rămânerii definitive a sentinţei de condamnare şi Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

Cât priveşte infracţiunea de spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului constând în aceea că prin înregistrarea în contabilitatea SC CO. SA a unui nr. de 26 facturi şi chitanţe fiscale care la emitent au înscris SC P.C. SRL Craiova, SC T.I. SRL Craiova şi SC L.S. SRL Râmnicu Vâlcea, care nu sunt înregistrate în contabilitatea acestor 3 societăţi, administratorul SC CO. SA - inculpatul F.G. a putut să retragă în numerar din casieria societăţii cu aparenţă de legalitate suma totală de 1.212.629.000 ROL, sumă în privinţa căreia s-a apreciat ca a fost supusă procesului de spălare de bani întrucât a fost justificată pe baza unor chitanţe care nu sunt întemeiate pe operaţiuni reale, instanţa apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, urmând să dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit a) raportat la art. 10 lit d) C. proc. pen.

Potrivit art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 12 ani "dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni".

În cauză, prin probele administrate nu s-a putut stabili cu certitudine că sumele despre care se pretinde că au făcut obiectul spălării de bani ar proveni din comiterea de infracţiuni, faptul că provenienţa lor nu a putut fi justificată de către inculpat sau prezumţia ca aceştia sunt rezultaţi din activităţi ilicite nefiind în aprecierea instanţei situaţii similare cu cele avute în vedere de către legiuitor la incriminarea faptei.

De altfel, prin actul de sesizare cu privire la această infracţiune s-a arătat numai faptul că sumele retrase din societate nu au justificare în raport de natura şi volumul activităţii comerciale desfăşurate, fără a se indica în baza căror probe s-a stabilit că banii sunt produsul unei infracţiuni şi, dat fiind că valoarea prejudiciului stabilit prin expertiză în cazul infracţiunii de evaziune fiscală este inferior sumei indicate în cazul infracţiunii de spălare de bani nu se poate reţine în aprecierea instanţei că prima sumă a fost supusă procesului de spălare de bani.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., se va admite în parte acţiunea civilă şi dispune obligarea inculpatului la plata către DGFP Olt a sumei de 925.554 RON plus majorări şi penalităţi până la data plăţii efective, suma fiind stabilită până la concurenţa prejudiciului calculat prin expertiza contabilă efectuată în cauză.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt în numele şi pentru ANAF ca reprezentant al Statului Român şi inculpatul.

În apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

a) Greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la acest motiv de apel s-a invocat faptul că infracţiunea de spălare de bani are un caracter derivat întrucât existenţa ei este condiţionată de săvârşirea prealabilă a unei infracţiuni din care să provină bunul supus operaţiunii de spălare.

De asemeni s-a arătat că această infracţiune este în strânsă conexiune cu o "infracţiune principală", adică o altă infracţiune în urma căreia produsele sunt rezultate şi susceptibile de a deveni obiectul unei infracţiuni de spălare a banilor.

S-a subliniat faptul că în cauză au fost administrate probe din care a rezultat în mod cert faptul că inculpatul a comis o infracţiune de evaziune fiscală iar prin înregistrarea în contabilitate a unor chitanţe fictive a dat o aparenţă de legalitate retragerii în numerar a banilor ce îi avea în casieria societăţii, săvârşind astfel şi infracţiunea de spălare de bani.

S-a făcut referire la faptul că şi Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a apreciat că a fost supusă "spălării" o anumită sumă de bani şi s-a invocat, ca practică judiciară, Decizia penală nr. 3615/2007.

b) S-a criticat sentinţa sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpatului apreciindu-se că acesta este prea mic în raport de gravitatea faptelor comise şi persoana inculpatului.

Totodată s-a precizat că nu a fost sancţionat concursul de infracţiuni prin aplicarea unui spor de pedeapsă.

Apelul DGFP Olt a vizat numai latura civilă a cauzei şi s-a apreciat că prima instanţă a ignorat probele administrate în cauză cu consecinţa obligării inculpatului la plata unei sume mai mici decât cea stabilită prin nota de constatare a organelor financiare.

S-a susţinut că prima instanţă a avut în vedere o probă administrată nelegal - expertiza contabilă de la urmărirea penală, probă la care reprezentanţii părţii civile nu au fost convocaţi şi nu au putut formula obiecţiuni "în termen legal" şi a "ignorat" nota de constatare a Gărzii Financiare.

Ca ultim argument s-a susţinut şi faptul că sentinţa este nemotivată în ceea ce priveşte latura civilă.

În consecinţă, s-a solicitat desfiinţarea sentinţei şi obligarea inculpatului la 1.689.518 RON cu plata obligaţiilor fiscale accesorii calculate în conformitatea cu legislaţia fiscală.

În apelul inculpatului sentinţa primei instanţe a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinându-se, în esenţă, achitarea pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În acest sens s-a invocat faptul că prima instanţă nu ar fi ţinut cont de expertiza contabilă întocmită de expert G.M. care a explicat foarte clar activitatea desfăşurată de SC CO. SA Slatina şi de unde rezultă că nu a produs nici un prejudiciu bugetului de stat.

Într-o teză subsidiară s-a solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau art. 86¹ C. pen.

Analizând apelurile formulate în raport de actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

1. Cu privire la existenţa faptelor şi încadrarea lor ca infracţiuni:

Instanţa de apel reţine că prima instanţă a făcut o analiză detaliată şi obiectivă a probelor administrate pe parcursul întregului proces penal şi a reţinut o stare de fapt corectă.

Susţinerile inculpatului referitor la modul în care se derula activitatea de înregistrare a documentelor contabile au fost infirmate de contabila acestuia R.D.F.

În ceea ce privesc relaţiile cu diferite societăţi comerciale, prima instanţă a arătat motivul pentru care acestea sunt considerate fictive şi anume acela că societăţile respective nu au desfăşurat activităţi comerciale în acea perioadă şi, prin urmare, nu aveau cum să emită facturi sau să vândă efectiv bunuri inculpatului - aşa cum este cazul SC P.C. SRL (a se vedea declaraţia martorului G.V.), SC T.I. SRL (declaraţia martorei I.C.) - sau nu au avut deloc legături comerciale cu societatea administrată de inculpat - cazul SC L.S. SRL Râmnicu Vâlcea (a se vedea Adresa nr. 240066 din 16 mai 2005 emisă de Garda Financiară Vâlcea).

Adăugând la aceste argumente şi faptul că expertiza criminalistică a scrisului a evidenţiat că scrisul de pe chitanţele prin care inculpatul susţine că a achitat mărfuri cumpărate de la aceste societăţi, îi aparţine acestuia, convingerea instanţei că în realitate nu au existat acele operaţiuni comerciale şi că inculpatul a întocmit de fapt toate acele acte fictive pentru a nu achita TVA-ul datorat către stat, este deplină.

În ceea ce priveşte expertiza întocmită în faza de urmărire penală de expert G.M., instanţa de apel reţine că inculpatul se foloseşte de concluziile trunchiate ale acestei expertize.

Astfel expertul respectiv a dat răspunsul în două variante şi anume după cum se stabileşte că documentele contabile ce i-au fost prezentate sunt sau nu fictive.

Dacă documentele respective nu sunt fictive atunci concluzia era că nu a fost prejudiciat bugetul de stat.

Dacă însă acele documente se dovedeau a fi fictive, concluzia argumentată a expertului este că bugetul de stat a fost prejudiciat din anumite operaţiuni desfăşurate de inculpat cu suma de 925.554 RON.

Ori, organele de urmărire penală şi prima instanţă au arătat pe larg argumentele ce duc la concluzia că acele documente contabile de care se prevalează inculpatul sunt fictive motiv pentru care suma de mai sus a şi fost reţinută de prima instanţă ca reprezentând prejudiciul produs în cauză.

Prin urmare, în ceea ce privesc faptele descrise la pct. 1, 2, 3, instanţa de apel îşi însuşeşte pe deplin argumentele instanţei de fond cu privire la existenţa în materialitatea lor a infracţiunilor şi consecinţele produse.

Prin urmare, solicitarea inculpatului în sensul de a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., este nefondată.

Tot nefondată este apreciată de instanţa de apel şi critica Parchetului prin care se susţine că inculpatul ar fi fost greşit achitat pentru infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002.

Art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 prevede că "dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni" constituie infracţiunea de spălare de bani (una din formele acestei infracţiuni).

Rezultă aşadar că o condiţie esenţială pentru existenţa acestei infracţiuni este preexistenta unor alte infracţiuni ce au ca rezultat material bunurile ce formează obiectul infracţiunii de spălare de bani, urmată apoi de alte operaţii licite sau ilicite, în cadrul cărora dobândirea, deţinerea sau folosirea acelor bunuri îmbracă o aparenţă legală.

Infracţiunea de spălarea banilor este de fapt un concept ce ilustrează un complex de activităţi desfăşurate de infractor în scopul de a ascunde originea iniţială a banilor şi care întotdeauna provine din comiterea unor alte infracţiuni.

Corelativ, rezultă că nu poate fi reţinută infracţiunea de spălare de bani atunci când banii sau bunurile sunt rezultatul direct al activităţii infracţionale aşa cum este cazul şi în speţa de faţă.

Astfel, în cauza de faţă, inculpatul procedează la întocmirea de acte fictive din care să rezulte aprovizionarea cu anumite bunuri şi plata către furnizori (şi implicit plata TVA), se aprovizionează în mod real cu marfă fără acte (deci pentru care nu plătea TVA, după care vindea bunurile respective (încasând TVA pe care, datorită actelor fictive întocmite, nu mai avea obligaţia de a-l achita bugetului de stat) şi ridica din bancă banii rezultaţi.

Banii respectivi reprezintă aşadar rezultatul direct al activităţii infracţionale şi nu poate fi reţinută în cauză infracţiunea de spălare de bani.

Infracţiunea de spălare de bani ar fi putut fi reţinută numai dacă organul de urmărire penală reuşea să facă dovada că suma de bani iniţială, folosită de inculpat pentru a se aproviziona cu bunurile vândute mai departe, provine tot din comiterea unor infracţiuni, sau că banii pe care îi scotea din bancă erau "reinvestiţi" după aceeaşi schemă.

Cum nu s-a făcut o astfel de dovadă, în mod just prima instanţă a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de spălare de bani.

Împrejurarea că Oficiul Naţional pentru Spălarea Banilor s-a sesizat de tranzacţiile făcute de inculpat şi a apreciat că ar putea fi vorba de o infracţiune de spălare de bani, nu poate conduce automat la concluzia că o asemenea infracţiune ar şi exista.

Referitor la speţa invocată de Parchet în motivele de apel se constată că nu are incidenţă în cauza de faţă fiind vorba acolo de o cu totul altă situaţie premisă.

2. Individualizarea judiciară a pedepselor.

Aplicând o pedeapsă principală de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenţie prima instanţă a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei.

În speţă, nu se impune nici o majorare a pedepselor întrucât gravitatea faptelor nu este dată neapărat de mărimea prejudiciului ci şi de alte elemente (natura infracţiunii, existenţa sau nu a antecedentelor penale etc.) dar nici o micşorare sau o schimbare a modalităţii de executare aşa cum solicită inculpatul, deoarece trebuie ca pedeapsa să răspundă totuşi unor exigenţe impuse de funcţia de prevenţie pe care o are în societate.

3. Latura civilă a cauzei.

Susţinerile părţii civile (la care a achiesat şi reprezentantul Ministerului Public cu ocazia cuvântului acordat la dezbateri) în sensul că expertiza de la urmărirea penală, ce a fost luată în considerare de instanţă pentru stabilirea prejudiciului, nu i-ar fi opozabilă pe motiv că nu a fost înştiinţată de efectuarea acesteia şi nu ar fi avut posibilitatea de a formula obiecţiuni, sunt ne fondate.

La data de 15 august 2007 expertul G.M. a înaintat DGFP Olt un exemplar al expertizei contabile pe care a întocmit-o în prezenta cauză şi a primit număr de înregistrare.

Chiar şi dacă nu ar fi făcut acest lucru este de precizat faptul că, de principiu, în procesul penal, necomunicarea către cealaltă parte a rezultatelor unei expertize nu conduce automat la anularea acestui act ci dă doar dreptul părţii respective de a solicita o nouă expertiză.

Luând în considerare faptul că partea civilă, deşi nu şi-a trimis reprezentanţii în sala de judecată, a fost legal citată la toate termenele de judecată la prima instanţă şi că avea posibilitatea astfel de a lua la cunoştinţă oricând de actele şi lucrările dosarului şi de a cere completarea probelor dar nu a făcut acest lucru, instanţa de apel apreciază că nu s-a adus nici o atingere drepturilor procesuale ale acestei părţi.

Se remarcă şi faptul că nici măcar instanţei de apel partea civilă nu i-a solicitat completarea probatoriilor ci a cerut, pur şi simplu, să i se recunoască pretenţiile pe care i le-au stabilit propriile organe de control şi menţionate într-un act unilateral, provenit numai de la partea civilă.

Ori tocmai obiecţiunile inculpatului faţă de aceste constatări au determinat organele de urmărire penală să dispună efectuarea expertizei contabile.

Este nefondată şi critica privind nemotivarea de către prima instanţă a laturii civile.

Prima instanţă a arătat foarte clar că prejudiciul este cel stabilit prin raportul de expertiză.

Raportul de expertiză detaliază modul de calcul iar reluarea tuturor acelor argumente, în cuprinsul hotărârii, ar fi fost nejustificată.

Faţă de toate aceste considerente instanţa constată că apelurile formulate în prezenta cauză sunt nefondate urmând ca, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să le respingă ca atare.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 102 din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au respins apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpatul F.G. şi de partea civilă Direcţia Finanţelor Publice Olt împotriva Sentinţei penale nr. 93 din 20 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosar nr. 2663/104/2009, ca nefondate.

A obligat apelantul inculpat şi apelanta parte civilă la plata sumei de câte 100 RON fiecare, cheltuieli judiciare statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi părţile prezente şi de la comunicare pentru părţile lipsă.

III. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, inculpatul F.G. şi partea civilă DGFP Olt.

În recursul declarat de procuror, ambele hotărâri pronunţate de instanţa de fond şi de apel au fost criticate ca nelegale şi netemeinice pentru greşita încadrare juridică dată faptelor săvârşite de inculpat, greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea de spălare de bani şi pentru greşita individualizare a pedepselor inculpatului.

S-a arătat că din probele administrate în cauză rezultă săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în modalitatea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a mai arătat că încadrarea juridică corectă ce trebuia dată infracţiunii de evaziune fiscală comisă de inculpat este prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

De asemenea, procurorul a criticat hotărârile pronunţate în sensul că pentru infracţiunea de evaziune fiscală comisă în formă continuată, inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de lege, iar la pedeapsa cea mai grea stabilită pentru concursul de infracţiuni săvârşite de acesta să fie adăugat un spor potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

De asemenea, a mai criticat hotărârile pronunţate sub aspectul greşitei aplicări pentru infracţiunea de evaziune fiscală a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În recursul declarat de inculpatul F.G. s-a solicitat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei stabilite şi modificarea modalităţii de executare a acesteia prin dispunerea suspendării condiţionate a executării ei în condiţiile art. 81 C. pen. sau a suspendării executării sub supraveghere în sensul dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

În recursul părţii civile Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. s-a solicitat obligarea inculpatului F.G. la plata sumei de 1.223.116 RON, reprezentând prejudiciu produs bugetului de stat, debit la care s-a cerut a se calcula dobânzi şi penalităţi de întârziere de la data săvârşirii faptelor până la plata efectivă.

Examinând actele şi lucrările dosarului, hotărârile atacate, în raport de motivele de recurs invocate şi de cazurile de casare deja menţionate (cu observaţia că în recursul procurorului vor fi avute în vedere cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17, 18, 14 C. proc. pen.), Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul F.G. se privesc ca fondate şi urmează a fi admise în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen.; iar recursul declarat de partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

A.1. Sub aspectul primului motiv de critică din recursul procurorului prin care se tinde la statuarea că încadrarea juridică corectă ce trebuia dată infracţiunii de evaziune fiscală comisă de inculpat este prevăzută în art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., Înalta Curte are în vedere cu titlu de premisă că în sarcina inculpatului F.G., între altele, s-a reţinut comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - infracţiune pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare.

Infracţiunea de evaziune fiscală pentru care inculpatul nominalizat a fost condamnat a fost săvârşită de acesta în perioada 1 iulie - 31 decembrie 2004 - timp în care această infracţiune este incriminată prin art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994 - pedepsită cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.

În prezent, respectiv la data judecării cauzei, aceeaşi infracţiune de evaziune fiscală comisă de inculpat, este incriminată prin art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 - lege care a abrogat expres legea anterioară menţionată.

În noua lege, infracţiunea de evaziune fiscală în formă tip, este sancţionată identic cu legea veche; însă, în această lege ulterioară, în art. 9 alin. (2) şi (3), se mai sancţionează două forme calificate ale infracţiunii.

În atare situaţie, deşi există o continuitate sub aspectul incriminării, a infracţiunii de evaziune fiscală săvârşită de inculpatul F.G., se impunea ca instanţele de fond şi de apel să aibă în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 13 C. pen. - respectiv principiul aplicării legii penale mai favorabile - deoarece între cele două legi există deosebiri sub aspectul condiţiilor de incriminare.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere că este lipsită de pertinenţă cererea procurorului prin care se solicită schimbare încadrării juridice pentru infracţiunea de evaziune fiscală în cea prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât în mod judicios, ambele instanţe de fond şi prin control judiciar au statuat în mod legal că faptele inculpatului F.G. descrise la punctele 1, 3, 4, 5 şi 6 din considerentele hotărârii de primă instanţă a Tribunalului Olt, constând în evidenţierea nereală în actele contabile ale SC CO. SA Slatina în luna iulie 2004 a facturii fiscale de aprovizionare din 19 iulie 2004 întocmită în baza Contractului de vânzare-cumpărare din 19 iulie 2004, din care rezultă că ar fi cumpărat o locomotivă în valoare de 1.642.200.225 ROL din care TVA în sumă de 262.200.036 ROL; la 23 iulie 2004 a facturii fiscale de aprovizionare seria .... nr. .... din care rezultă că SC CO. SA Slatina ar fi cumpărat o locomotivă cu suma de 13.694.520.000 ROL, din care TVA în sumă de 2.186.520.000 ROL; în lunile iulie şi august 2004 a două facturi de aprovizionare emise de SC P.C. SRL, respectiv: factura fiscală din 30 iulie 2004 reprezentând 45 sape furaj în valoare totală de 5.970.825.000 ROL din care TVA în sumă de 953.325.000 ROL şi factura fiscală din 13 august 2004 reprezentând diverse produse în valoare de 549.028.000 ROL din care TVA în sumă de 87.660.000 ROL; în luna august 2004 a facturii fiscale de aprovizionare din 2 august 2004 din care rezultă achiziţionare de produse feromanganoase în valoare de 6.258.995.000 ROL, din care a dedus TVA în sumă de 999.335.000 ROL şi în perioada septembrie - decembrie 2004 a 15 facturi fiscale de aprovizionare privind lingouri din aluminiu şi alte produse în valoare totală de 12.253.195.685 ROL de la SC L.S. SRL Râmnicu Vâlcea cu consecinţa producerii unui prejudiciu de 925.554 RON reprezentând impozit pe profit şi TVA, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 9 lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În raport de premiza enunţată mai sus şi având în vedere că în speţă există o succesiune de legi penale în timp, cu menţiunea că legea nouă, respectiv Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale este mai favorabilă, Înalta Curte numai cu privire la acest aspect al omisiunii aplicării legii penale mai favorabile (principiul mitior lex), văzând a fi fondate ambele recursuri declarate de procuror şi inculpatul F.G., va casa în parte ambele hotărâri recurate şi rejudecând va face şi aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen.

Între aceste limite, urmează a menţine celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri atacate.

2. Este nefondat motivul secund de critică din recursul declarat de procuror cu privire la greşita achitare a inculpatului F.G. pentru infracţiunea de spălare de bani în modalitatea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, aceasta întrucât cu titlu de premisă, se reţine că s-a dispus prin rechizitoriul scris, trimiterea în judecată a inculpatului F.G. cu această încadrare juridică pentru fapta constând în aceea că, prin înregistrarea la contabilitatea SC CO. SA a unui număr de 26 facturi şi chitanţe fiscale care la emitent au înscris SC P.C. SRL Craiova, SC T.I. SRL Craiova şi SC L.S. SRL Râmnicu Vâlcea şi care nu sunt înregistrate în contabilitatea acestor 3 societăţi, administratorul SC CO. SA - inculpatul F.G. a putut să retragă în numerar din casieria societăţii cu aparenţă de legalitate suma totală de 1.212.629.000 ROL, sumă în privinţa căreia s-a apreciat că a fost supusă procesului de spălare de bani întrucât a fost justificată pe baza unor chitanţe care nu sunt întemeiate pe operaţiuni reale; prima instanţă a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, urmând să dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Astfel s-a arătat că, în raport de dispoziţiile art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 12 ani "dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni".

Infracţiunea de spălare a banilor sancţionează un complex de activităţi desfăşurate de infractor în scopul de a ascunde originea iniţială a banilor şi care întotdeauna provine din comiterea unor alte infracţiuni.

Astfel, în cauza de faţă, inculpatul nominalizat a procedat la întocmirea de acte fictive din care să rezulte aprovizionarea cu anumite bunuri şi plata către furnizori (şi implicit plata TVA), s-a aprovizionat în mod real cu marfă fără acte (deci pentru care nu plătea TVA, după care vindea bunurile respective (încasând TVA pe care, datorită actelor fictive întocmite, nu mai avea obligaţia de a-l achita bugetului de stat) şi ridica din bancă banii rezultaţi.

Suma de bani respectivă reprezintă aşadar rezultatul direct al activităţii infracţionale şi în consecinţă nu poate fi reţinută în cauză infracţiunea de spălare de bani.

Cum nu s-a făcut o astfel de dovadă, în mod just prima instanţă, prin hotărârea pronunţată menţinută de instanţa de apel, a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de spălare de bani.

Tot astfel, în cauză nu poate subzista nici încadrarea faptei aceluiaşi inculpat F.G. în tiparul infracţiunii de spălare de bani în modalitatea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 - aşa cum se pretinde prim motivele scrise din recursul de faţă al procurorului, întrucât în cauză nu există nici un fel de dovezi din care să rezulte că inculpatul nominalizat a încasat sumele provenite din evaziune fiscală, tocmai pentru a ascunde ori disimula adevărata natură a provenienţei acestora.

A.3/B. Într-o analiză unică, având în vedere simetria identic inversată a cererilor procurorului prin care se solicită majorarea pedepsei rezultante stabilite într-un cuantum de 3 ani închisoare şi respectiv cea a inculpatului F.G., prin care se tinde la reducerea a aceleiaşi pedepse şi pedepse în aplicarea unei pedepse neprivative de libertate - în tiparul cazului comun de critică prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere nepertinenţa ambelor motive de critică promovate de procuror şi inculpat.

Aceasta, întrucât pedeapsa astfel stabilită cu privire la cuantumul şi modalitatea de executare în regim de detenţie este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a inculpatului F.G., cât şi să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Concomitent, aceeaşi pedeapsă este judicios dozată, prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat pe de-o parte la pericolul social generic şi concret al infracţiunii comise, forma continuată a actelor materiale infracţionale săvârşite, mărimea apreciabilă a prejudiciului cauzat, cât şi faţă de datele care circumstanţiază persoana inculpatului, în vârstă de 65 de ani, fără ocupaţie, căsătorit, fără antecedente penale şi conduita procesuală lipsită de sinceritate şi de nerecunoaştere a faptelor imputate.

Faţă de toate cele de mai sus expuse se conchide în sensul inexistenţei unor elemente care să justifice majorarea pedepsei stabilite (aşa cum pretinde procurorul) sau reducerea acesteia (aţa cum cere recurentul inculpat F.G.) şi nici dispunerea unei modalităţi neprivative de executare a pedepsei.

C. Nu este fondat nici unicul motiv de critică din recursul părţii civile Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., întrucât instanţa de apel prin decizia recurată s-a pronunţat asupra cererii sale esenţiale de constituire de parte civilă, de natură să garanteze drepturile ei şi să influenţeze soluţia procesului efectuând un examen profund la punctul numerotat 3 din considerentele deciziei atacate cu denumirea "latura civilă a cauzei" şi statuând că în mod legal prima instanţă prin hotărârea pronunţată în baza dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a admis în parte această cerere şi a dispus obligarea inculpatului F.G. la plata sumei de 925.554 RON prejudiciu efectiv plus majorări şi penalităţi până la data plăţii efective, suma fiind stabilită până la concurenţa prejudiciului calculat de către expertiza contabilă efectuată în cauză.

Susţinerile părţii civile (la care a achiesat şi reprezentantul Ministerului Public cu ocazia cuvântului acordat la dezbateri în faţa instanţei de fond) în sensul că expertiza de la urmărirea penală, ce a fost luată în considerare pentru stabilirea prejudiciului, nu i-ar fi opozabilă pe motiv că nu a fost înştiinţată de efectuarea acesteia şi nu ar fi avut posibilitatea de a formula obiecţiuni, sunt nefondate.

La data de 15 august 2007 expertul G.M. a înaintat DGFP Olt un exemplar al expertizei contabile pe care a întocmit-o în prezenta cauză şi a primit număr de înregistrare.

Luând în considerare faptul că partea civilă, deşi nu şi-a trimis reprezentanţii în sala de judecată, a fost legal citată la toate termenele de judecată la prima instanţă şi că avea posibilitatea astfel de a lua la cunoştinţă oricând de actele şi lucrările dosarului şi de a cere completarea probelor dar nu a făcut acest lucru, în mod judicios instanţa de apel a apreciat că nu s-a adus nici o atingere drepturilor procesuale ale acestei părţi.

Se remarcă şi faptul că nici în faţa instanţei de apel partea civilă recurentă nu a solicitat completarea probatoriilor ci a cerut, pur şi simplu, să i se recunoască pretenţiile pe care i le-au stabilit propriile organe de control şi menţionate într-un act unilateral, provenit de la partea civilă.

Ori tocmai obiecţiunile faţă de aceste constatări au determinat organele de urmărire penală să dispună efectuarea expertizei contabile.

Urmează ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat în sumă de 200 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul F.G. împotriva Deciziei penale nr. 102 din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 93 din 20 iulie 2010 a Tribunalului Olt, secţia penală, numai cu privire la omisiunea aplicării legii penale mai favorabile şi, rejudecând:

Face şi aplicarea art. 13 C. pen.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 februarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 520/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 306/2012. Penal. Traficul de influenţă... →

ICCJ. Decizia nr. 303/2012. Penal. Infractiuni la legea contabilităţii (Legea nr.82/1991). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 303/2012. Penal. Infractiuni la legea contabilităţii (Legea nr.82/1991). Recurs