ICCJ. Decizia nr. 306/2012. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 306/2012
Dosar nr. 019595/99/2006
Şedinţa publică din 1 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 118 din 26 februarie 2008, a Tribunalului laşi, secţia penală, s-a hotărât:
- achitarea inculpatului Ţ.I.C. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi a art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de "cumpărare de influenţă" prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;
- achitarea inculpatului R.V. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi a art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea de "trafic de influenţă" prevăzută de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000;
- achitarea inculpatului M.G.C. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi a art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută şi de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) şi art. 257 C. proc. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 .
A fost ridicată măsura sechestrului asigurător instituită asupra imobilului din laşi, str. Fulger nr. 13, proprietatea inculpatului R.V. (1.102 mp teren, din care 432 mp construit) potrivit Ordonanţei din 20 octombrie 2006 emisă de D.N.A. - Serviciul Teritorial laşi în Dosarul nr. 37/P/2006 (aplicat prin Procesul-verbal din 20 octombrie 2006). Pentru a se hotărî astfel s-au reţinut în esenţă următoarele: în cursul anului 2004, Administraţia Finanţelor Publice Piatra-Neamţ a efectuat demersurile legale pentru deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului "SC C.N. SA" având ca acţionari principali pe "SC I. SA" Piatra-Neamţ şi "SC S.T.N. SA" Piatra-Neamţ (societăţi la care inculpatul Ţ.I.C. a avut calitatea de administrator), pentru neplata unor obligaţii bugetare în valoare de 6.135.046.515 ROL.
La 7 decembrie 2004, Tribunalul Neamţ a hotărât declanşarea procedurii falimentului "SC C.N. SA" Piatra-Neamţ, fiind desemnat lichidator "SC E.C. SRL" Piatra-Neamţ, reprezentată prin M.M., administrator al acestei societăţi, având calitatea de practician în reorganizare conform atestatului U.N.P.R.L. obţinut în baza O.G. nr. 79/99 aprobată prin Legea nr. 505/20002, precum şi alţi reprezentanţi - C.V. şi P.B.
Se pretinde că, deşi acţionariatul la "SC C. SA" Piatra-Neamţ era constituit de persoane juridice (cele două societăţi menţionate anterior) în fapt, principalul factor de decizie al societăţii era Ţ.I.C., care îşi exercita acest rol prin persoane interpuse, manifestând interes în legătură cu situaţia anterioară, dar şi cea actuală a societăţii.
Existenţa acestui interes reieşea din faptul că acesta achiziţionase în septembrie 2004 de la "SC C. SA "Piatra-Neamţ un teren intravilan, în suprafaţă de 45.954 m pătraţi, cu suma de 10.604.000.000 ROL, dar cu clauza contractuală de plata a preţului în mod eşalonat, în interval de 10 ani, cu un avans de 500.000.000 ROL, fără a fi stipulate ratele şi scadenta lor, ci numai scadenţa finală (30 decembrie 2014), transferul proprietăţii realizându-se odată cu perfectarea contractului.
În perioada derulării procedurii falimentului deschise la "SC C.N. SA", inculpatul Ţ.I.C., prin intermediul inculpatului M.G.C. - finul de cununie al inculpatului R.V. - l-a cunoscut pe acesta din urmă cu ocazia unor afaceri imobiliare pe care le avea în vedere.
În aceeaşi perioadă, inculpatul R.V. a cunoscut-o pe numita M.D. - analist programator la "SC E.C. SRL", cu ocazia cumpărării unor active ale "SC C. SA Vaslui" aflată în lichidare judiciară dispusă de Tribunalul Vaslui, fiind desemnat acelaşi lichidator judiciar, "SC E.C. SRL".
Se pretinde că inculpatul R.V., ştiind că Ţ.I.C. este interesat de situaţia juridică a "SC C.N. SA" ar fi cerut informaţii despre societate de la M.D. -sora lichidatorului judiciar M.M.
Speculând relaţiile bune în care se afla cu aceasta, inculpatul R.V. ar fi pretins lui Ţ.I.C. suma de 2 miliarde ROL pentru a interveni la lichidatorul judiciar M.M., în sensul de a o determina ca acţiunile sale legate de falimentul "SC C. SA Neamţ", să conducă spre încetarea acestei proceduri.
Actul de sesizare a instanţei se retine că potrivit probelor dosarului, respectiv a înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate între inculpaţii R.V. şi M.G.C., ca inculpatul Ţ.I.C. a dat efectiv primului suma de 1.000.000.000 ROL, în trei transe, prima de 500.000.000 ROL în perioada 5 - 18 mai 2005, a doua în suma de 400.000.000 ROL în ziua de 25 mai 2005, prin intermediul inculpatului M.G.C., iar a treia tranşă de 100.000.000 ROL în ziua de 7 iunie 2005, prin intermediul martorului O.C.
Instanţa de fond a constat că nu există probe certe, concludente şi convergente care să susţină certitudinea că inculpatul Ţ.I.C. a dat sume de bani inculpatului R.V., urmare promisiunilor făcute de acesta din urmă, cum susţine rechizitoriul, în vederea determinării martorei M.M. de a nu releva în raportul menţionat aspecte negative privind activitatea desfăşurată ca administrator de către inculpatul Ţ.I.C. la "SC C.N. SA", sau de a include în raport date nereale privind situaţia patrimonială a societăţii care să conducă la sistarea procedurii falimentului.
Totodată, instanţa a constatat că procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate în perioada mai - iulie 2005 nu conţin date suficiente şi edificatoare şi nici nu se coroborează cu celelalte probe ale cauzei, încât să se poată concluziona pe baza acestora săvârşirea faptelor de către inculpaţi.
În termen legal Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial laşi, a formulat apel împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor.
Prin Decizia penală nr. 144 din 14 septembrie 2010 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost respins ca nefondat apelul declarat în cauză cu motivarea că instanţa de fond, pentru a-şi forma propria convingere cu privire la vinovăţia ori, dimpotrivă, nevinovăţia inculpaţilor, a administrat un probatoriu, complex, audiind inculpaţii, şi a dispus admiterea de probe noi, faţă de cele administrate în faza de urmărire penală, probatoriu care a fost evaluat în lumina dispoziţiilor art. 63 C. proc. pen.
Totodată, Curtea a îmbrăţişat punctul de vedere din motivarea instanţei de fond, conform căruia procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate în perioada mai - iulie 2005 nu conţin date suficiente şi edificatoare şi nici nu se coroborează cu celelalte probe ale cauzei, încât să se poată concluziona pe baza acestora săvârşirea faptelor de către inculpaţi.
Împotriva acestei din urmă hotărâri - decizia instanţei de apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial laşi, a declarat recursul de faţă, solicitând, pentru considerentele expuse în memoriul scris şi dezvoltate oral cu prilejul dezbaterilor în recurs, astfel cum acestea au fost consemnate în cuprinsul încheierii de şedinţă (dezbateri ) din 18 ianuarie 2012, ( încheiere care face parte integrantă a prezentei decizii), cele ce urmează:
- sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., condamnarea inculpaţilor R.V. şi Ţ.I.C. pentru infracţiunile reţinute în dispozitivul rechizitoriului - trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (primul inculpat), respectiv, cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 ( cel de al doilea inculpat ), deoarece soluţia de achitare, pronunţată de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de apel, ar fi în vădită contradicţie cu probatoriul administrat, probatoriu pe care ambele instanţe l-ar fi evaluat necorespunzător; în realitate, s-a susţinut în motivarea recursului, " materialul probator al dosarului .. dovedeşte fără dubiu comiterea de către inculpaţi, cu vinovăţie, a infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată";
- fără indicarea cazului de casare incident, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.G.C. (pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 26, raportat la art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000), întrucât acesta a decedat după pronunţarea deciziei instanţei de apel.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succedă: 1. Din examinarea întregului dosar al cauzei şi a considerentelor hotărârilor pronunţate rezultă că probatoriul administrat la urmărirea penală a fost verificat şi - mai ales-completat la cercetarea judecătorească efectuată de instanţa de fond, prin admiterea probei cu înscrisuri solicitată de inculpaţi şi prin ataşarea la dosarul cauzei a vol. III din dosarul de urmărire penală (conţinând procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate şi autorizaţiile emise de organele judiciare competente potrivit art. 911 şi următoarele C. proc. pen.) şi că, examinând critic materialul probator astfel completat, instanţa de fond - confirmată de instanţa de apel - a apreciat" că nu există probe certe, concludente şi convergente care să susţină certitudinea că inculpatul Ţ. (I.C. - n.n.) a dat sume de bani inculpatului R.V., urmare promisiunilor făcute de acesta din urmă .., în vederea determinării martorei M.M. de a nu releva în raportul menţionat (privind cauzele şi împrejurările ce au condus SC C. SA Neamţ la încetare de plăţi - n.n.) aspecte negative privind activitatea desfăşurată ca administrator de către inculpatul Ţ.I.C. la SC C. SA Neamţ, sau de a include în (acelaşi) raport date nereale privind situaţia patrimonială a societăţii care să conducă la sistarea procedurii falimentului", precum şi că "procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate în perioada mai - iulie 2005 nu conţin date suficiente şi edificatoare şi nici nu se coroborează cu celelalte probe ale cauzei, încât să se poată concluziona pe baza acestora săvârşirea faptelor de către inculpaţi "; la rândul ei, instanţa de apel - în faţa căreia Parchetul apelant nici nu a invocat, de altfel, necesitatea administrării de noi probe (în condiţiile art. 377 alin. (2) C. proc. pen.) - examinând hotărârea primei instanţe în raport cu motivele de apel formulate şi observând că "înfăptuirea justiţiei penale solicită instanţelor de judecată să nu îşi fundamenteze o hotărâre pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete şi sigure, care să reflecte realitatea obiectivă", a conchis, cu justificat temei, că "probele existente la dosar nu au confirmat cele reţinute prin actul de inculpare", că "prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpaţii nu a putut fi răsturnată, aşa încât soluţia hotărâtă de prima instanţă este în concordanţă cu materialul probator solid, care susţine nevinovăţia lor" şi că "nu există alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei".
Aşa fiind, motivul de casare având ca finalitate condamnarea inculpaţilor - pentru considerentele identice cu cele examinate şi găsite neîntemeiate de instanţa de apel- nu poate fi primit.
2. Consecinţele procesual - penale ale decesului inculpatului intervenit înainte de judecarea cauzei în recurs nu pot fi examinate, evident, decât în raport cu cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 15 C. proc. pen., text de lege din a cărui interpretare (literală şi sistematică, cu referire la pct. 18) rezultă că încetarea procesului penal - în această fază procesuală (recurs) - nu se poate dispune decât în cazul inculpatului condamnat iar nu şi, ca în speţă, în cazul inculpatului achitat, căci, altfel, ar însemna ca instanţa de recurs, ignorând caracterul insurmontabil al împiedicării ce rezultă din decesul acestuia (conform art. 10 lit. g) C. proc. pen.), să examineze mai întâi - în recursul Parchetului legalitate şi temeinicia achitării (soluţie care epuizase acţiunea penală) şi, apoi, să facă aplicarea art. 11 pct. 2 lit. b), cu referire la art. 10 lit. g) C. proc. pen., mod de procedare ce se apreciază ca inadmisibil.
Faţă de considerentele de precedă şi neconstatându-se incidenţa vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial laşi să fie respins ca nefondat, urmând ca onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu să fie plătite din fondul Ministerului Justiţie, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial laşi împotriva Deciziei penale nr. 144 din 14 septembrie 2010 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii Ţ.I.C., R.V. şi M.G.C.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.G.C., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu inculpaţilor Ţ.I.C. şi R.V., în sumă de câte 50 RON fiecare, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 303/2012. Penal. Infractiuni la legea... | ICCJ. Decizia nr. 541/2012. Penal → |
|---|
