ICCJ. Decizia nr. 3074/2012. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Bistrița-Năsăud, prin sentința penală nr. 38/F din 8 aprilie 2010, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpații S.T., R.P.C. și M.P.G., din infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen. și de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. (1), (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen. și de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și a art. 33 lit. a) C. pen.
Inculpații S.T. și R.P.C., au fost achitați pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. și de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Inculpații au fost condamnați la pedeapsa de câte 1500 lei amendă penală pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a art. 74 lit. a), raportat la art. 76 lit. e) același cod.
Inculpaților li s-au pus în vedere disp. art. 631C. pen.
Inculpatul M.P.G., a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen. și de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. (1), (3) C. pen., cu aplic. art. 13 același cod (parte vătămată B.V.).
Pe latură civilă, s-a respins, a fiind tardiv formulată, acțiunea civilă exercitată de partea vătămată B.V., de obligare a părților responsabile civilmente Inspectoratul județean de Poliție Bistrița-Năsăud și Gruparea Mobilă de Jandarmi Târgu-Mureș la plata de despăgubiri materiale și de daune morale.
Totodată, inculpații S.T. și R.P.C. au fost obligați, în solidar, să plătească părții vătămate menționate, suma de 5000 lei cu titlu de daune morale.
Aceiași inculpați, în solidar, au fost obligați să plătească părții civile Spitalul județean de Urgență Bistrița-Năsăud, suma de 675 lei despăgubiri civile și fiecare, suma de 271,5 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată B.V.
Partea vătămată a fost obligată să plătească suma de 753,3 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150 lei onorariu avocat pentru asistarea din oficiu a inculpatului M.P.G.
Pentru a pronunța sentința, s-au reținut următoarele:
La 5 iunie 2004, inculpații R.P.C. și M.P.G., jandarmi, s-au prezentat la secția de votare nr. 4 organizată la Școala Generală din satul Corvinești, comuna Matei, jud. Bistrița-Năsăud, ei fiind repartizați acolo pentru a asigura paza și ordinea publică. Inculpatul S.T., agent șef adjunct la Postul de Poliție comunal, nefăcând parte din dispozitivul de pază al secției de votare, era însărcinat cu alte atribuții corespunzătoare fișei postului deținut și planului de măsuri specific desfășurării corespunzătoare a alegerilor locale din luna iunie 2004.
Cei trei, în noaptea de 5 iunie 2004 s-au întâlnit în perimetrul secției de votare, inculpatul S.T. întrebându-i pe ceilalți dacă au fost confruntați cu probleme vizând paza și ordinea publică.
E.I., tatăl barmanei E.G., de serviciu la localul SC V.P. SRL Corvinești, i-a spus inculpatului S.T. că trecând prin zonă, a sesizat larmă în local, aceasta i s-a părut a fi nepotrivită, se auzeau voci fierbinți bărbătești, cel încunoștințat afirmând că "va verifica". Rugându-i pe ceilalți doi să-l însoțească, inculpatul s-a dus la local, toți trei au ocupat o masă și au consumat băutură. Localul era animat, acolo fiind și B.V., aflat sub influența alcoolului, dar nu era turbulent, deranjant, nu făcea scandal și nu avea comportament indecent (declarații martori A.G., G.I.A.).
La un moment dat, dorind, posibil, asigurarea liniștii în localitate, inculpatul S.T. a dispus evacuarea consumatorilor aflați în local, cererea sa fiind urmată de îndeplinire, fără a se înregistra incidente. Ulterior, Ț.C. și B.I., persoane vizibil în stare de ebrietate, au încercat să reintre în local, inculpatul i-a oprit și i-a pălmuit, primul căzând la sol. B.V., aflat pe un pod situat la 10 m distanță de incident, văzând cele întâmplate, i-a spus agentului "ce tare e șefu, că poate să bată copiii", "dacă e așa tare, să se bată cu mine" și l-a injuriat. Iritat, inculpatul, însoțit de coinculpatul R.P.C., "jandarmul înalt", au fugit după B.V. Acesta, la rândul lui, în fugă, s-a îndreptat spre locuința lui, nedovedindu-se că ar fi aruncat cu pietre spre cei doi.
în paralel, G.I.A. și prietena sa B.D., în drum spre casă, traseul lor parcurgând și trecerea pe lângă casa lui B.V., au auzit din direcția curții acestuia vocea agentului de poliție, acesta spunând "secure sau sapă ai vrut, îți dăm noi secure sau sapă", iar pe B.V., că se văieta, "ca un om bătut".
Speriată, fata a cerut să se reîntoarcă pe același traseu, iar când s-au întâlnit cu A.G., G.I.A. i-a povestit despre cele auzite.
Privind implicarea inculpatului M.P.G., existând numai declarația martorului G.I.A., că toți cei trei inculpații s-ar fi luat după B.V., necoroborată cu nicio altă probă, judecătorul fondului a apreciat că, în ce-l privește, nu este probată săvârșirea infracțiunilor.
Certificatul medico-legal din 8 iunie 2004 al Serviciului județean de Medicină Legală Bistrița Năsăud a înscris că S.T. a prezentat glezna dreaptă puternic tumefiată, echimoză violacee, pe fața internă, cu impotență funcțională la nivelul articulației, aceasta probând că B.V. l-a lovit cu o sapă.
Scrisoarea medicală emisă de Spitalul județean Bistrița-Năsăud a înscris că S.T. a fost internat în perioada 9-10 iunie 2004 cu diagnosticul "fractură nedislocată parcelară vârf maleo-lotiobială dreaptă în cizmă gipsată de mers, în concluzii menționându-se că a prezentat leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin loviri cu corp dur sau cădere în cursul unei heteropropulsii cu torsionarea gleznei și au necesitat pentru vindecare, 45-50 zile îngrijiri medicale, data producerii putând fi 5 iunie 2004.
Certificatul medico-legal din 11 iunie 2004 al aceluiași serviciu, a înscris că B.V. a prezentat leziuni corporale traumatice ce s-ar fi putut produce prin lovire cu corp dur de formă alungită și/sau de un corp dur și cădere, ele putând data de 5 iunie 2004. Scrisoarea medicală a înscris că B.V. a fost internat în același spital, secția chirurgie, cu diagnosticul TCCA, comoție cerebrală, contuzie toracală, contuzii ale membrelor superioare și inferioare, hemoragie, subconjunctivală, agresiune, radiografia craniană neevidențiind fracturi, de asemenea, RX toracic nu a relevat modificări posttraumatice, neurologic reprezentând semne posttraumatice.
Examinarea medicală din 11 iunie 2004 a relevat că B.V. a prezentat occipital stâng, tumefiere indurată și sensibilă la palpare de 3/1 cm și una frontal drept, de 4/1,5 cm pe ambele baze frontale și pe fața anterioară a pavilionului urechii stângi, câteva excoriații cu creste brune detașate în cvasitotalitate, echimoze periorbitare în binoclu palide-violacee, cu hemoragie subconjunctivală moderată, ce acoperă polul anterior al ochiului stâng, piramide nazale tumefiate, palide-violace, o excoriație dreapta cu cruste brun roșcate detașate, deteriorarea lucrării proteice, deltoidian drept, excoriație pe ambele brațe, pectoral și subpectoral stâng, pe fața posterioară a toracelui și pe creasta iliacă dreaptă, multiple echimoze palide, unele alungite pe fața internă a coapsei drepte și pe coapsa stângă, pe cotul drept cu dimensiuni între 0,5/o,5 și 2/1 cm.
S-a mai înscris că leziunile de formă alungită și cele de la nivelul articulațiilor radiocaropiene atestă lovirea lui cu un corp dur, alungit, precum și încătușarea, aceasta având loc consecutiv lovirii inculpatului S.T.
B.V., constant, a declarat că a fost încătușat și târât la secția de votare, aici fiind lipsit de libertate, judecătorul fondului, analizând succesiunea mărturiilor de la urmărirea penală, ale lui B.V., necoroborate cu alte probe, le-a înlăturat, considerându-le a fi subiective.
Dar încătușarea lui B.V. a fost confirmată de declarațiile inculpaților S.T. și R.P.C., de asemenea de constatările medico-legale, S.T. arătând că a făcut acest lucru pentru că partea vătămată era agresivă, consumase alcool, lucru interzis de legea electorală, că îl lovise cu sapa, dar că a acționat așa și pentru că legea îi permitea.
Apărările inculpatului, sub acest aspect, au fost luate în considerare, judecătorul fondului reținând că acesta se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu, reprezenta autoritatea de stat, era polițist judiciar, iar procedura privind imobilizarea se îndrepta împotriva celor care ultragiau persoanele cu funcții ce implică exercițiul autorității publice sau puneau în pericol integritatea corporală, sănătatea, bunurile altor persoane, încătușarea fiind obligatorie asupra celui care comitea infracțiuni contra vieții sau alte fapte grave, sau se manifesta agresiv, era violentă sau se opunea acțiunilor polițienești, exemplificând cu Dispoziția I.G.P.R. nr. 7/2008 și Dispoziția I.G.P.R. nr. 643/2005.
Totodată, în aceeași ordine de idei, s-a motivat că în condițiile în care prin rechizitoriul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, față de B.V. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de ultraj, prev. de art. 239 alin. (1), (3) și (4) C. pen., reținându-se că nu existau probe care să dovedească agresarea lui S.T., certificatul medico-legal a înscris că agresiunea se putea datora unei loviri active cu corp dur, data din 5 iunie 2004, aceasta coroborându-se cu declarațiile martorilor E.V., S.V.M., K.T. și S.I., G.I.A., iar martorul S.E. a relevat că B.V. i-a spus, după incident, că l-a chemat la bătaie pe șeful de post și că s-au bătut, probe care confirmă, deci, agresarea inculpatului.
Referitor infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 C. pen., judecătorul fondului a reținut că singurul martor care, în depoziții, a plasat incidentul în zona fântânii din curtea părții vătămate și că deplasarea acesteia într-o altă locație, împotriva voinței ei, la cererea celor care-l agresau, ar fi avut loc ca atare, a fost C.I., dar acesta ar fi auzit cele de mai sus de la o distanță de circa 100 m, se afla în locuința lui într-o încăpere unde nu avea geam, ceea ce este puțin probabil că, într-adevăr, ar fi auzit voci, ar fi perceput ce se spunea, iar la fond, deși a menționat că menține ceea ce declarase, a motivat că nu-și mai amintește cele întâmplate, este, probabil, prea puțin pentru probarea respectivei fapte.
în continuare, apreciind legitimitatea acțiunilor șefului de post, inculpatul S.T., ajutat de coinculpatul jandarm R.P.C., de a pătrunde în curtea părții vătămate după ce pornise în urmărire a acesteia pentru că, respectiva parte îl insultase și-l chemase la bătaie, nu este probată latura subiectivă nici a acesteia și nici cea a infracțiunii prev. de art. 189 C. pen.
La concluzia de mai sus, judecătorul fondului a motivat și că partea vătămată avea la activ cauze penale pentru violare de domiciliu și lovire, pentru aceste fapte, precum și însușirea bunului găsit, suportase zece sancțiuni contravenționale pentru încălcarea Legii nr. 61/1991 și una pentru o faptă la Decretul nr. 153/1970 (scandal în loc public), iar martorul S.E. a susținut că B.V. i-a cerut să declare, contrar realității, că el i-ar fi văzut pe S.T. și partea vătămată bătându-se, aceasta pentru a-l înlătura pe șeful de post din funcție, pentru că aveau "boală" pe el.
împotriva sentinței, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, motivele invocate fiind greșita achitare a inculpaților S.T. și R.P.C. pentru infracțiunile prev. de art. 189 și art. 192 C. pen., greșita achitare a inculpatului M.P.G. pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, greșitul temei al achitării în condițiile în care nu s-a analizat și nu s-a stabilit lipsa elementelor constitutive pentru infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal și violare de domiciliu, iar în ce-l privește pe inculpatul M.P.G., dacă s-a stabilit temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., înseamnă că alte persoane au săvârșit cele două infracțiuni precum și greșita obligare a părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 37/A din 24 februarie 2012, a admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința, a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. (1) și (2) C. pen., în aceeași infracțiune, prev. de art. 250 alin. (1), (3) C. pen., cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a constatat încetat procesul penal pornit împotriva celor trei inculpați pentru această infracțiune întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, a condamnat pe fiecare din cei trei inculpați la câte 2 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b), a art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., precum și la câte 1 an închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b), a art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. c) C. pen.
în baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea, de către fiecare inculpat, a pedepsei cea mai grea, de 2 ani închisoare.
în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de câte 4 ani.
Inculpaților și s-a atras atenția asupra disp. art. 83 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii conform art. 71 alin. (5) C. pen.
Pe latură civilă, cei trei inculpați au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 15.000 lei daune morale către partea vătămată B.V.
Totodată, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de despăgubiri materiale și ca tardiv formulată, cererea de obligare a părților responsabile civilmente la plata de despăgubiri materiale și morale formulată de partea vătămată.
Inculpații, de asemenea, în solidar, au fost obligați să plătească părții civile Spitalul județean de Urgență Bistrița, suma de 675 lei cu titlu de despăgubiri civile și fiecare, câte 200 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată B.V.
împotriva deciziei instanței de apel, au declarat recursuri toți cei trei inculpați, cazul de casare invocat în scris de apărătorul lor ales, fiind cel prev. de art. 3859pct. 12 teza I, respectiv, "nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni". în ce privește acest caz de casare, referitor la infracțiunea prev. de art. 189 și de art. 192 C. pen., apărătorul ales al inculpaților a susținut că instanța de apel nu a analizat "problematica speței din punct de vedere al laturii subiective" odată ce norma de incriminare a primei infracțiuni prevede că lipsirea de libertate trebuie să se facă în mod ilegal, deci să nu fie expres sau implicit permisă de lege în condițiile în care inculpații erau agenți ai autorității de stat, iar pătrunderea "minimală" în curtea părții vătămate, împrejurarea încătușării și conducerii ei la sediul secției de votare unde a fost ținută câteva ore, au fost pe deplin justificate și au suport în cadrul legal care reglementează activitatea organelor de poliție, respectiv Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției române, autoritatea publică, având chiar obligația de a folosi forța împotriva oricărei persoane ce se manifestă violent, tulburând ordinea și liniștea publică.
Recursurile inculpaților nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.
în primul rând, pentru a fi incident cazul de casare invocat, aceasta și în condițiile în care chiar apărarea inculpaților susține că preocuparea curții de apel s-a manifestat exclusiv în ceea ce privește activitatea recurenților inculpați ce realizează elementul material al laturii obiective, ar trebui ca faptele inculpaților să nu constituie infracțiuni, art. 2 C. pen. - legalitatea incriminării - stipulând că legea prevede ce fapte constituie infracțiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor și măsurile ce se pot lua în cazul săvârșirii acestor fapte. Art. 17 al codului - trăsăturile esențiale ale infracțiunii - prevede că infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală, fiind singurul temei al răspunderii penale, iar art. 19 același cod, prevede că vinovăția există când fapta care prezintă pericol social este săvârșită cu intenție sau din culpă.
în cauză, inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea celor trei infracțiuni deja arătate, imobilizarea părții vătămate, deplasarea ei, forțată, întrunind, prin conținutul său concret, elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună, deci încadrarea juridică este în art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., elementul material constând în săvârșirea unei acțiuni care are ca rezultat privarea de libertate, neinteresând scopul, timpul sau mijloacele folosite, subiectul pasiv fiind pus în situația de a nu se bucura de libertate de mișcare și acțiune, urmare imediată ce se prelungește, în timp, iar epuizarea faptei are loc numai la încetarea acestei stări, împrejurarea invocată, că partea vătămată era violentă, recalcitrantă, astfel acțiunea era îndreptățită pentru că inculpații erau agenți ai autorității, nefiind fondată, odată ce inculpații au urmărit în fugă partea vătămată, au pătruns, fără drept, în curtea ei, aici au imobilizat-o, de asemenea, fără drept, au dus-o forțat la sediul secției de votare și au ținut-o după bunul plac, până în jurul orei 5:00 din dimineața zilei de 6 iunie 2004.
Situația de fapt probată cert, în ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, în forma prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., a constat în fapta inculpaților, toți împreună, ca după ce au urmărit-o pe partea vătămată, să pătrundă, fără drept, în curtea locuinței acesteia, în realitate după acest moment intervenind lipsirea de libertate în mod ilegal (martori G.I.A., G.A., S.E., A.G., B.A., B.D., V.M., C.I.), porțile mari de la intrarea în curte fiind forțate din exterior.
Inculpații, parțial, au recunoscut că au încătușat partea vătămată (S.T. și R.P.C.), susțineri confirmate și cu experimentul judiciar efectuat.
Privind apărarea inculpaților, că au întreprins acțiunile pentru că erau autorizate, instructajul inculpaților R.P.C. și M.P.G. a relevat că aceștia aveau misiuni de pază, le era interzisă părăsirea limitelor secției de votare, consumul de alcool, ei fiind sancționați pentru nerespectarea instrucțiunilor, a ordinelor și neraportarea incidentului (filele 42-45 dosar urmărire penală).
Inculpatul S.T. a recunoscut lovirea părții vătămate cu pumnii, trântirea la pământ, încătușarea cu mâinile la spate, de asemenea, că avea dreptul să sancționeze contravențional sau să sesizeze organului îndrituit pentru ultragierea lui, la fel, că nu avea dreptul să urmărească și să bată, în același timp că nu a făcut raport cu privire la cele întâmplate. La cea dată, acesta avea atribuții de polițist abilitat numai cu patrularea, paza și ordinea publică și acordarea sprijinului efectivelor de pază a secțiilor de votare (fila 73 dosar urmărire penală).
Ca atare, cazul de casare invocat nefiind incident în cauză și cum, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen. nu se regăsesc nici cazuri ce s-ar putea lua în considerare din oficiu, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică, recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. vor fi respinse.
Conform art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpații recurenți au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3115/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3059/2012. Penal → |
|---|
