ICCJ. Decizia nr. 3185/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3185/2012

Dosar nr. 38645/3/2007

Şedinţa publică din 8 octombrie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 825 din 25 noiembrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus următoarele:

1. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul N.R.E. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit potrivit art. 86² alin. (1) C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanţă de 2 ani. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) şi (3) C. pen., a impus condamnatului să se supună, pe durata termenului de încercare, măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor stabilite.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 16 februarie 2004 la 1 august 2005.

2. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul A.B., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, şi a interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat şi executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1), (3) C. pen., condamnatul trebuie să se supună, pe durata termenului de încercare, măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor stabilite.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive, de la 16 februarie 2004 la 1 august 2005.

3. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul I.M.R. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, şi a interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002, a revocat beneficiul graţierii condiţionate privind pedeapsa amenzii penale aplicate prin Sentinţa penală nr. 1124 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a dispus executarea acestei pedepse.

A făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. şi a dispus arestarea inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa închisorii perioada arestării preventive, de la 16 martie 2004 la 8 septembrie 2004.

4. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat inculpatul I.B.A., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, şi a interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioada de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării pedepsei de un 1 an şi 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1154 din 26 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti, pedeapsă ce s-a dispus a se executa în întregime alături de pedeapsa aplicată în speţă, astfel încât inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani şi 10 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. şi a dispus arestarea inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 13 februarie 2004 la 1 august 2005.

5. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul D.R.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1), (3) C. pen., a impus condamnatului să se supună, pe durata termenului de încercare, măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 29 martie 2004 la 1 august 2005.

6. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul R.I.L., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare şi a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, şi a interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioada de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

A făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. şi a dispus arestarea inculpatului.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive, de la 22 aprilie 2004 la 1 august 2005.

7. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul A.R.O.C., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 6 ani închisoare şi a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, şi a interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

A făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. şi a dispus arestarea inculpatului.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata arestării preventive, de la 22 aprilie 2004 la 21 decembrie 2004.

8. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul S.I.A., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare şi a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

A făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. şi a dispus arestarea inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive, de la 22 aprilie 2004 la 1 august 2005.

9. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul P.R., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare şi a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi a interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

A făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. şi a dispus arestarea inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive, de la 22 aprilie 2004 la 10 martie 2005.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea următoarelor bunuri:

a) 12,153 grame metamfetamină - dovada B 2994 din 27 februarie 2004;

b) 5,67 grame cocaină - dovada B 2993 din 27 februarie 2004;

c) 6,82 grame cocaină - dovadă seria B 2965 din 23 februarie 2004;

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea:

a) cartelelor SIM, aparţinând inculpaţilor N.R.E., I.M.R., D.R.M., P.R., S.I.A., A.R.O. şi R.I.L., precum şi telefonul inculpatului N.R.E.;

b) bunurilor ridicate de la inculpatul A.B. (tuburi pentru prizat, 3 pipe, dispozitiv pentru inhalat etc), ataşate la dosar;

c) a sumelor de bani ce au fost găsite la inculpaţi:

- 1.240 dolari SUA şi 2.550.000 ROL de la inculpatul A.B.;

- 100 euro; 200 dolari SUA şi 8.574.000 ROL de la inculpatul D.R.M.;

- 200 dolari SUA, 320 euro şi 4.860.000 ROL ridicate de la inculpatul R.I.L., cu menţiunea că sumele în ROL sunt la dispoziţia instanţei, iar sumele în valută se află la "urma" dosarului de urmărire penală de la parchet, la dispoziţia instanţei.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea şi a următoarelor sume de la inculpaţi, după cum urmează:

1) N.R.E. - 5.000 dolari SUA;

2) I.M.R. - 2.000 dolari SUA;

3) D.R.M. - 1.000 euro;

5) A.R.O.C. - 1.000 euro.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat la plata a câte 2.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie - în fond, după desfiinţare, prima instanţă a reţinut, sub aspectul situaţiei de fapt, că în perioada anului 2002 exista în Bucureşti o reţea de persoane cu ramificaţii atât în ţară, cât şi în străinătate, care, pe baza relaţiilor de prietenie dintre ei, formau un grup închis care era implicat în consumul şi comercializarea cocainei, drog de mare risc.

A mai reţinut că, datorită imposibilităţii penetrării reţelei, în vederea depistării activităţii infracţionale a membrilor reţelei, a relaţiilor dintre ei, organele judiciare, pe baza indiciilor şi a datelor pe care le deţineau, au procedat la interceptarea convorbirilor telefonice ale unora dintre aceste persoane, iar ulterior, au efectuat livrări supravegheate, permiţând trecerea liberă a drogurilor, în vederea identificării întregii reţele, deoarece exista riscul ca, odată intervenit, ceilalţi membri ai reţelei să îşi ia măsuri suplimentare de precauţie, ceea ce ar fi făcut imposibilă identificarea activităţii acestora.

De asemenea, s-a reţinut că, având în vedere dimensiunea reţelei, iniţial, cercetările au început separat (spre exemplu atât la Bucureşti, cât şi în Constanţa), dar în timp, constatându-se că între persoanele suspectate există un anumit gen de colaborare, cauzele au fost conexate în vederea cercetării întregii activităţi (însă, ulterior, din cauza numărului mare de persoane cercetate şi diferitelor faze ale anchetei, în dosar au existat disjungeri cu privire la unele fapte şi persoane).

1. Prin urmare, la data de 16 februarie 2004, având în vedere datele rezultate în urma activităţilor specifice de investigaţie, desfăşurate de către lucrători de poliţie din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog Constanţa cu privire la implicarea numitului A.B. în vânzarea de droguri, atât pe raza municipiului Constanţa, cât şi pe raza municipiului Bucureşti, s-a procedat la organizarea unui flagrant în Gara CFR Constanţa în vederea prinderii acestuia, cunoscându-se că are asupra sa droguri ce urmau a fi duse în Bucureşti spre comercializare.

În acest sens, la data de 16 februarie 2004, în jurul orelor 06:50, a fost identificat în gara sus-menţionată inculpatul A.B. şi, în urma percheziţiei corporale efectuate, s-au găsit asupra sa, în buzunarul drept al pantalonului, 4 punguliţe din plastic, ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare albă care, în urma examinării la Laboratorul de Analize Fizico-Chimice Droguri din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române; prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 februarie 2004 s-a dovedit a fi o cantitate de 12,83 grame substanţă activă metamfetamină (MA), ce face parte din Tabelul II, anexă la Legea nr. 143/2000 privind combaterea şi consumului ilicit de droguri.

Ulterior, în baza Autorizaţiei de percheziţie din 16 februarie 2004, emisă de către Tribunalul Constanta, s-a efectuat, la aceeaşi dată, o percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului A.B., situată în Constanţa, percheziţie în urma căreia au fost găsite în locuinţa respectivă o punguliţă de material plastic ce conţinea o substanţă vegetală de culoare verde, o punguliţă din material plastic transparent ce conţinea o substanţă de culoare verde maroniu, două pacheţele din folie din plastic transparent ce conţinea fragmente vegetale cu aspect solid de culoare brun-roşcat, un şerveţel de culoare albă în interiorul căruia se afla o substanţă albă de culoare pulverulentă, o pungă din plastic ce conţinea o substanţă albă pulverulentă, o cutie din material plastic în interiorul căreia se aflau trei pătrăţele din carton, ambalate într-o punguţă din material plastic transparent, un cântar electronic, patru dispozitive artizanale tip pipă pentru fumat, 11 pacheţele cu foiţe pentru confecţionat ţigarete şi patru dispozitive pentru inhalat, confecţionate artizanal.

Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 19 februarie 2004 al Laboratorului de Analize Fizico-Chimice Droguri din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, s-a relevat în probele litigiu supuse examinării, ridicate în urma percheziţiei domiciliare arătate mai sus, existenţa a 3,94 grame cannabis, 1,77 grame seminţe de cannabis, 5,02 grame rezină de cannabis (substanţe în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol-THC, substanţă psihotropă), cât şi a 27,20 grame metamfetamină şi 3 doze ce conţin ca substanţă activă Lysergide (LSD).

2. La data de 13 februarie 2004, având în vedere datele rezultate în urma activităţilor specifice de investigaţie, desfăşurate de către lucrătorii de poliţie din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia Generală de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog - Direcţia Antidrog, cu privire la implicarea numitului N.R.E. în distribuţia de droguri pe raza municipiului Bucureşti, au fost emise de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de combatere a criminalităţii organizate şi antidrog Ordonanţa nr. 13/2004 şi Autorizaţia nr. 14/2004 privind folosirea investigatorului acoperit "P.I." - nume de cod în vederea procurării cantităţii de 10 grame cocaină de la inculpatul N.R.E.

În urma formulării, la data de 16 februarie 2004, de către inculpatul A.B., a unui denunţ cu privire la implicarea inculpatului N.R.E. în traficul de droguri, s-a procedat la pregătirea unei operaţiuni de prindere în flagrant a acestuia.

În acest sens, după înserierea unui număr de 40 de bancnote a câte 500.000 ROL fiecare, prin procesul-verbal întocmit la data de 16 februarie 2004, investigatorului acoperit "P.I." - nume de cod - l-a contactat telefonic la data de 16 februarie 2004, în jurul orei 20:45, pe inculpatul N.R.E. la telefonul 07AA.AAA.AAA, ocazie cu care i-a solicitat o întâlnire.

După o întâlnire de aproximativ 5 minute, ce a avut loc în faţa Restaurantului P.H. situat vizavi de Cercul Militar Naţional din Bucureşti, investigatorul acoperit "P.I." - nume de cod - a convenit cu inculpatul N.R.E. asupra cumpărării unei cantităţi de aproximativ 7 grame cocaină contra sumei de 20.000.000 ROL, urmând ca tranzacţia să se efectueze după circa o jumătate de oră în Piaţa Rosetti, în faţa Restaurantului M.M.

În jurul orei 21:00, investigatorul acoperit "P.I." - nume de cod - s-a întâlnit la locaţia stabilită cu inculpatul N.R.E., care sosise la faţa locului conducând un autoturism M. de culoare neagră.

Inculpatul N.R.E. i-a solicitat investigatorului acoperit "P.I." - nume de cod - să urce în autoturismul M. şi, după ce inculpatul i-a înmânat investigatorului acoperit "P.I." - nume de cod - un pachet de ţigări în interiorul căruia se aflau două punguliţe ce conţineau un praf de culoare albă, investigatorul acoperit "P.I." - nume de cod - i-a dat suma de 20.000.000 ROL, pe care inculpatul a introdus-o într-unul din buzunarele de la pantaloni.

La scurt timp, în urma intervenţiei echipei de flagrant, organele de poliţie au procedat la imobilizarea inculpatului N.R.E. pentru ca în urma percheziţiei corporale, asupra inculpatului să fie găsită suma de 20.000.000 ROL, constituită din bancnotele înseriate, înmânate ca preţ al cocainei cumpărate de către investigatorul acoperit "P.I." - nume de cod.

În continuarea percheziţiei, în interiorul autoturismului s-au găsit două punguliţe din material plastic de culoare albă, ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare albă, o punguliţă aflându-se între scaunele din faţă ale autoturismului, într-un pachet de ţigări marca M.M., de culoare roşie, iar cealaltă punguliţă pe scaunul din dreapta-faţă.

3. La data de 12 februarie 2004, având în vedere datele rezultate în urma activităţilor specifice de investigaţie desfăşurate de lucrătorii de poliţie din cadrul Direcţiei Generale a Poliţiei Municipiului Bucureşti - Sector 2 Poliţie - Biroul de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog, precum şi denunţul formulat la aceeaşi dată de către numitul G.C., potrivit cărora numitul I.B.A. era implicat în activităţi de trafic ilicit de droguri de mare risc pe raza municipiului Bucureşti, s-a procedat la efectuarea de activităţi necesare prinderii în flagrant a sus-numitului în timp ce comercializa droguri.

În acest sens, în dimineaţa datei de 12 februarie 2004, denunţătorul G.C., în prezenţa organelor de poliţie, l-a contactat telefonic la numărul de telefon 07BB.BBB.BBB pe inculpatul I.B.A. zis "C.", solicitându-i 15 grame de cocaină, utilizând expresia de "15 cămăşi", lucru cu care inculpatul I.B.A. a fost de acord, urmând a fi realizată mai târziu o nouă discuţie telefonică pentru a se stabili locul şi ora exactă a tranzacţiei.

În jurul orelor 10:10, inculpatul I.B.A. a fost contactat telefonic din nou de către denunţătorul G.C., stabilindu-se cu această ocazie o întâlnire pentru primirea unei mostre de cocaină la orele 13:00 la Restaurantul P.H.

După efectuarea unui control corporal amănunţit, pentru a se constata că denunţătorul G.C. nu are asupra sa bunuri sau valori interzise la deţinere, i-au fost înmânate sumele de 1.250.000 dolari SUA, 200 euro şi 9.000.000 ROL, consemnate în prealabil într-un proces-verbal de înseriere.

În jurul orelor 13:25, denunţătorul G.C. s-a întâlnit în incinta restaurantului P.H. cu inculpatul I.B.A., care venise însoţit de o persoană de sex masculin în vârstă de aproximativ 25 ani, înălţime 1,65, constituţie atletică, îmbrăcat cu geacă din stofă maro, pantalonii închişi la culoare şi ghete negre.

După ce cei trei au discutat puţin timp la o masă, denunţătorul şi individul cu care venise inculpatul I.B.A. s-au ridicat de la masă şi au mers împreună în toaleta restaurantului, pentru ca după aproximativ 4 minute, cei doi să se întoarcă la masă după care au părăsit incinta restaurantului.

După ce s-au despărţit, denunţătorul G.C. s-a întâlnit cu organele de poliţie care se aflau în imediata apropriere a restaurantului, înmânând acestora o punguliţă în care se afla o substanţă pulverulentă de culoare albă, afirmând că punguţa respectivă îi fusese înmânată în toaleta restaurantului de către persoana cu care inculpatul I.B.A. venise, reprezentând o mostră de cocaină, denunţătorul mai precizând că a fost nevoit să testeze prin gustare calitatea mostrei la momentul înmânării în toaleta restaurantului de către persoana mai sus descrisă, pentru a-i confirma acesteia că este de calitate.

Inculpatul I.B.A. l-a cunoscut în toamna anului 2003 pe "R." într-un bar situat în zona Piaţa Victoria, loc în care a discutat cu acesta pentru prima oară despre droguri.

După circa două săptămâni inculpatul I.B.A. s-a reîntâlnit cu "R." pentru a lua de la acesta o mostră de cocaină şi, fiind mulţumit de calitate, a cumpărat o cantitate de 3 grame, pe care a consumat-o împreună cu trei prieteni, "B." (G.), "G.A." şi "C.", cu care se întâlnea în discoteca M.B.

La data de 24 martie 2004, inculpatul I.B.A. a formulat în faţa organelor de urmărire penală un denunţ, prin care l-a indicat ca sursă a sa de aprovizionare cu droguri pe numitul "R.".

Astfel, la solicitarea inculpatului R.I.L., căruia inculpatul N.R.E. îi mai dăduse în cursul anului 2002, în repetate rânduri, cocaină de ordinul gramelor, pentru consum, cu sume variind între 50 - 70 dolari SUA/gram, s-au întâlnit în aproprierea unui bar pe care inculpatul R.I.L. îl avea în zona Gării de Nord, tranzacţia având ca obiect cantitatea de 100 grame cocaină, încheindu-se în autoturismul H. aparţinând acestuia din urmă.

După câteva zile de la încheierea tranzacţiei, în urma unei discuţii telefonice, inculpatul R.I.L. i-a comunicat inculpatului N.R.E. că a intenţionat să transporte cocaina în afara României ascunzând-o în rezervorul unei maşini însă, la un moment dat, cocaina s-a îmbibat cu motorina din rezervor, care a pătruns în ambalaj, defectându-se cu această ocazie "busul", întrucât i s-a înfundat sistemul de alimentare cu combustibil al autoturismului. Pentru acest motiv, inculpatul R.I.L. i-a spus inculpatului N.R.E. că nu mai are de unde să-i dea restul de bani datoraţi pentru cocaina cumpărată.

După circa două săptămâni de zile, inculpatul N.R.E. s-a reîntâlnit cu inculpatul R.I.L. la barul acestuia din urmă în zona Gării de Nord, ocazie cu care inculpatul N.R.E. a observat că autoturismul marca H., cu care inculpatul R.I.L. venise la momentul cumpărării celor 100 grame cocaină, era avariat, inculpatul R.I.L. spunându-i inculpatului N.R.E. că avusese un accident de circulaţie.

Totodată, inculpatul N.R.E. a mai arătat că inculpatul R.I.L. cunoştea în Italia, în localitatea Asti, un cetăţean italian, ce deţinea un bar şi despre care inculpatul R.I.L. îi spusese că era consumator de droguri.

Fiind audiat, inculpatul R.I.L. a arătat la data de 23 aprilie 2004 că, într-adevăr în cursul anului 2002, la rugăminţile unui prieten pe nume R.E., ce avea un night club în localitatea Asti din Italia şi care era consumator de droguri, de a-i procura droguri, a apelat la inculpatul N.R.E. de la care a cumpărat o cantitate de 100 grame cocaină.

Întrucât inculpatul N.R.E. a refuzat să-l ajute în a transporta drogurile în Italia, inculpatul R.I.L. a apelat la inculpaţii S.I.A., A.R.O.C. zis "T." şi P.R. pentru a găsi o modalitate de a transporta drogurile în Italia.

În acest sens, inculpatul S.I.A. s-a ocupat de ambalarea celor 100 de grame cocaină, iar inculpatul P.R., ce lucra la firma inculpatului R.I.L. şi care avea cunoştinţe de mecanică, a introdus pachetul cu cocaină în rezervorul cu motorină al unui microbuz marca M.S. cu nr. B-XXXXX, achiziţionat în leasing prin firma inculpatului A.R.O.C.

Astfel, la data de 5 octombrie 2002, aşa cum reiese din convorbirile telefonice purtate Ia acea dată între inculpaţii R.I.L., S.I.A., A.R.O.C. şi N.R.E., rezultă că microbuzul cu numărul de mai sus, ce avea montat în rezervorul de motorină pacheţelul cu 100 grame de cocaină, ce era ambalat în prezervative, pe drum, fiind plecat cu un transport de persoane cu destinaţia Italia, la ieşirea din Braşov spre drumul către Sibiu, a suferit o defecţiune, întrucât ambalajul pachetului cu cocaină s-a desprins şi unul dintre prezervativele ce protejau pacheţelul cu cocaină a intrat în conducta de alimentare cu combustibil, înfundând-o. Cu această ocazie, cocaina din pacheţel s-a îmbibat cu motorină.

La data de 8 octombrie 2002, autovehiculul condus de către inculpatul P.R. a plecat din Bucureşti pentru a transporta în Italia mai multe tinere, microbuzul fiind însoţit de către inculpatul R.I.L., ce conducea un autoturism marca H.

Ajungând la punctul vamal Nădlac, întrucât organele poliţiei de frontieră nu au permis trecerea graniţei, deoarece tinerele nu îndeplineau condiţiile pentru a călători în Italia, inculpaţii P.R. şi R.I.L. au luat hotărârea să se întoarcă la Bucureşti.

După parcurgerea unei distanţe scurte de la Nădlac, microbuzul condus de inculpatul P.R. a fost implicat într-un accident de circulaţie cu autoturismul marca H., condus de către inculpatul R.I.L., în acest sens poliţia oraşului Nădlac încheind un proces-verbal de constatare a avariilor celor două autoturisme.

Întrucât microbuzul avea defecţiuni tehnice ce nu-i mai permiteau continuarea drumului, tinerele transportate au renunţat la transport, luând alte mijloace de transport, cu microbuzul rămânând numai inculpatul P.R.

Inculpatul R.I.L. s-a întors la Bucureşti cu autoturismul H.

Microbuzul M.S. la care s-a făcut referire anterior a fost luat cu o platformă venită de la Arad, pentru a fi dus la Bucureşti. Pe drum, în localitatea Simeria, la rugămintea inculpatul P.R., şoferul platformei a oprit la locuinţa părinţilor inculpatului din localitate, ocazie cu care, în timp ce şoferul platformei se afla în curtea gospodăriei părinţilor inculpatului, inculpatul P.R. a demontat manşonul de cauciuc al rezervorului, microbuzul fiind parcat în faţa curţii, de unde a recuperat pacheţelul cu cocaină din rezervor.

Ulterior, în cursul aceleaşi zile, platforma a adus microbuzul în Bucureşti.

La 2 - 3 zile după eveniment, inculpatul P.R. s-a reîntâlnit cu inculpatul R.I.L., restituindu-i pacheţelul cu cocaină.

După circa o săptămână de la aceasta, conform declaraţiilor inculpaţilor R.I.L. şi P.R., pachetul cu cocaină a fost din nou montat în rezervorul unui autoturism, respectiv un autovehicul marca D., pus la dispoziţie de către inculpatul A.R.O.C., cocaina ajungând în cele din urmă în Italia în localitatea Asti la R.E.

Inculpaţii R.I.L. şi A.R.O.C. au intrat în posesia sumei de 6.000 euro, înmânată de către R.E. inculpatului A.R.O.C., acesta din urmă păstrând 1.000 euro, iar restul de 5.000 dându-i inculpatului R.I.L. Inculpatul R.I.L. a avut o atitudine oscilantă pe parcursul urmăririi penale, retractând declaraţiile date la data de 23 aprilie 2004 în faţa organelor de urmărire penală şi a instanţei de judecată, cu ocazia audierilor ulterioare revenind şi arătând că de fapt ceea ce s-a transportat în rezervor disimulat a fost pulbere de aur, şi nu cocaină, atitudine nesinceră ce vine în contradicţie cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Inculpatul P.R. a recunoscut parţial comiterea faptelor descriind întreaga sa activitate vizând montarea în rezervorul microbuzului M.S. în două rânduri a unui pacheţel înmânat de către inculpatul R.I.L., cât şi în autoturismul D. aparţinând firmei inculpatului A.R.O.C., însă fără a recunoaşte că ştia despre conţinutul constând în 100 de grame cocaină a pacheţelului respectiv, deşi contrariul reiese din convorbirile telefonice purtate în aceea perioadă cu inculpatul R.I.L.

Inculpaţii S.I.A. şi A.R.O.C. au avut o atitudine nesinceră pe parcursul urmăririi penale, negând comiterea faptelor.

Inculpatul S.I.A. a arătat că pachetul recuperat la data de 5 octombrie 2002 din rezervorul microbuzului M.S. conţinea pulbere de aur, pulbere pe care a uscat-o şi a reambalat-o în vederea transportului în Italia.

Inculpatul A.R.O.C. a arătat că nu are nicio legătură cu vreun transport de droguri în Italia, recunoscând că a fost împreună cu inculpatul R.I.L. în cursul anului 2003 în Italia într-o localitate, dar pe care nu şi-o mai aminteşte, însă nu a primit la acea vreme de la cineva bani pentru droguri.

Fiind întrebat cu privire la provenienţa pulberii de aur, inculpatul R.I.L. a dat o explicaţie neplauzibilă, spunând că a primit-o cadou cu ocazia căsătoriei de la o mătuşă "A.", decedată între timp.

De asemenea, inculpatul R.I.L. nu a recunoscut faptul că a consumat droguri procurate de la inculpatul N.R.E., în cursul anului 2002.

Această situaţie de fapt a fost reţinută pe baza următorului material probatoriu:

- Pentru inculpatul A.B.: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante privind pe inculpatul A.B.; proces-verbal încheiat cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului A.B.; Rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 februarie 2004 şi din 19 februarie 2004; declaraţiile martorului B.V.; declaraţia martorului C.G.; declaraţiile inculpatului A.B.; declaraţia inculpatului N.R.E.; declaraţia martorului V.G.; procese de transcriere a unor convorbiri telefonice purtate de către inculpatul A.B.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul A.B.;

- Pentru inculpatul N.R.E.: denunţul inculpatului A.B.; procesul-verbal de înseriere a unui număr de 40 bancnote a câte 500.000 ROL fiecare, în vederea realizării unei activităţi de prindere în flagrant a inculpatului N.R.E.; procesul-verbal întocmit de către investigatorul acoperit "P.I." (nume de cod); proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante privind pe inculpatul N.R.E.; Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. X din 19 februarie 2004; declaraţiile martorilor R.I., G.E.N., B.A.O. şi I.D.M.; declaraţiile inculpatului N.R.E.; procese-verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice purtate de către inculpatul N.R.E.; dovada din 4 martie 2004 de indisponibilizare a autoturismului marca M. cu numărul de înmatriculare B-YYYYY-06/11; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul N.R.E.; pentru inculpatul I.M.R.; denunţul formulat de inculpatul N.R.E.; declaraţiile inculpatului N.R.E.; procesul-verbal de recunoaştere după planşă foto privind pe inculpatul I.M.R.; declaraţiile martorului A.Ş.G.; procesele-verbale de verificare a agendelor telefonice ale inculpatului N.R.E.; procesul-verbal de verificare a agendei telefonice a inculpatului I.M.R.; declaraţiile inculpatului I.M.R.; procese-verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice purtate de către inculpatul I.M.R.; declaraţia colaboratorului "I.M." - nume de cod; procesul-verbal de confruntare între inculpaţii N.R.E. şi I.M.R.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul I.M.R.;

- Pentru inculpatul I.B.A.: denunţul formulat de numitul G.C.; procesul-verbal de înseriere a sumei de 1.025 dolari SUA, 200 euro şi 9.000.000 ROL în vederea realizării unei activităţi de prindere în flagrant a inculpatului I.B.A.; procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante a inculpatului I.B.A.; procesul-verbal de efectuare a percheziţiei corporale a inculpatului I.B.A.; Rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 februarie 2004 şi nr. Y din 16 februarie 2004; declaraţiile denunţătorului G.C.; declaraţiile inculpatului I.B.A.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul I.B.A.;

- Pentru inculpatul D.R.M.: denunţul inculpatului I.B.A.; declaraţiile inculpatului I.B.A.; procesul-verbal de recunoaştere după planşă foto privind pe inculpatul D.R.M.; declaraţia inculpatului N.R.E.; procesul-verbal de recunoaştere după planşă foto privind pe inculpatul D.R.M.; adresa SC M. SA privind listingul convorbirilor telefonice purtate de către inculpatului I.B.A.; procesele-verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice purtate de către inculpatul D.R.M.; procesul-verbal de verificare a agendei telefonice a inculpatului D.R.M.; declaraţiile inculpatului D.R.M.; procesul-verbal de confruntare dintre inculpaţii N.R.E. şi D.R.M.; declaraţia lui S.R.M.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul D.R.M.;

- Pentru inculpaţii R.I.L., A.R.O.C., S.I.A. şi P.R.: declaraţia martorului V.G.; declaraţia inculpatului N.R.E.; procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto privind pe inculpaţii R.I.L. şi S.I.A.; procese-verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice purtate de către inculpaţii R.I.L., A.R.O.C., S.I.A. şi P.R.; procesul-verbal întocmit de către Poliţia Oraşului Nădlac privind constatarea avariilor suferite de autoturismele conduse de către inculpaţii R.I.L. şi P.R.; procese-verbale de verificare în baza de date a I.G.P.F. a intrărilor şi ieşirilor inculpaţilor R.I.L., A.R.O.C., S.I.A. şi P.R.; declaraţiile inculpatului P.R.; declaraţiile inculpatului A.R.O.C.; declaraţiile inculpatului R.I.L.; declaraţiile inculpatului S.I.A.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul R.I.L.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul A.R.O.C.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul S.I.A.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul P.R.

La individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), adică de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., de limitele speciale al pedepselor prevăzute în Legea nr. 143/2000 pentru fiecare din infracţiunile inculpaţilor, inclusiv de disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii N.R.E., A.B., I.B.A., de gradul de pericol social al faptelor săvârşite care este unul mare - dat de amploarea acestui fenomen - de activitatea infracţională îndelungată a majorităţii inculpaţilor, de consecinţele nefaste pe care le are proliferarea consumului de droguri asupra stării de sănătate a oamenilor; de persoana infractorilor (I.B.A. este recidivist; I.M.R. este cunoscut cu antecedente penale, iar ceilalţi inculpaţi nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale), de poziţia lor procesuală (spre deosebire de inculpatul N.R.E. care încă de la începutul cercetărilor a avut o atitudine constant sinceră şi în afara faptului că a participat la identificarea şi facilitarea tragerii la răspundere penală a altei persoane, a avut o atitudine de cooperare dând dovadă de căinţă activă în timpul cercetărilor; ceilalţi inculpaţi, în diverse faze procesuale, au avut o atitudine de îngreunare a cercetărilor, mergând de la nerecunoaşterea faptelor şi poziţii oscilante până la alibiuri false şi atitudini de zădărnicire a aflării adevărului; de starea lor de sănătate (spre exemplu P.R.), de referatele de evaluare întocmite pentru toţi inculpaţii în timpul judecăţii, dar şi de conduita bună a unora dintre inculpaţi înainte de săvârşirea faptelor. De asemenea, a fost avută în vedere şi conduita acestora în societate, respectiv faptul că deşi a trecut un interval foarte mare de timp până în prezent, niciunul dintre inculpaţi nu a perseverat în activitatea infracţională, toţi având familii închegate, locuri de muncă stabile, ceea ce conduce la concluzia că scopul pedepselor aplicate, acela de reeducare, a fost atins.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpaţii A.B., I.M.R., N.R.E., I.B.A., D.R.M., R.I.L., A.R.O.C., S.I.A. şi P.R.

Prin apelurile declarate, inculpaţii I.M.R., P.R., S.I.A., R.I.L. şi A.R.O.C. au solicitat, în principal, achitarea în temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, au solicitat redozarea pedepsei aplicate prin reţinerea circumstanţelor atenuante şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia, în sensul aplicării prevederilor art. 86¹ C. pen.

Inculpaţii N.R.E. şi D.R.M. au solicitat, în principal, revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea/ţara, iar în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate şi schimbarea modalităţii de executare prev. de art. 81 C. pen., solicitată numai de inculpatul N.R.E.

Prin Decizia penală nr. 208 din 30 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelurile declarate de inculpaţii N.R.E. şi D.R.M.

A desfiinţat, în parte, sentinţa şi în fond a dispus revocarea măsurii de a nu părăsi ţara, luată faţă de cei doi inculpaţi. A menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii I.M.R., P.R., S.I.A., A.R.O.C., I.B.A. şi R.I.L.

A luat act că inculpatul A.B. şi-a retras apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe.

A dedus din pedepsele aplicate timpul deţinerii preventive după cum urmează: pentru inculpatul N.R.E., de la 16 februarie 2004 la 1 august 2005, pentru inculpatul A.B., de la 16 februarie 2004 la 1 august 2005, pentru inculpatul I.M.R., de la 16 martie 2004 la 8 septembrie 2004, pentru inculpatul I.B.A., de la 13 februarie 2004 la 1 august 2005, pentru inculpatul D.R.M., de la 29 martie 2004 la 1 august 2005, pentru inculpatul R.I.L., de la 22 aprilie 2004 la 1 august 2005, pentru inculpatul A.R.O.C., de la 22 aprilie 2004 la 21 decembrie 2004, pentru inculpatul S.I.A., de la 22 aprilie 2004 la 1 august 2005 şi pentru inculpatul P.R., de la 22 aprilie 2004 la 10 martie 2005.

A obligat inculpaţii I.M.R., P.R., S.I.A., A.R.O.C., I.B.A., R.I.L. şi A.B. la cheltuieli judiciare către stat.

S-au reţinut în esenţă următoarele:

Având în vedere că, faţă de inculpaţii N.R.E. şi D.R.M. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, respectiv a obligării de a nu părăsi localitatea/ţara, instanţa de prim control judiciar a apreciat că instanţa fondului avea obligaţia potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen., să se pronunţe asupra acestei măsuri, în sensul revocării ei, întrucât în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare.

Cât priveşte celelalte motive de nelegalitate invocate, referitoare la achitarea inculpaţilor în temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că cererea formulată de către inculpaţii P.R., I.M.R., S.I.A., R.I.L. şi A.R.O.C. nu poate fi primită deoarece probele administrate pe parcursul procesului penal au dovedit cu certitudine că atât aceştia, cât şi ceilalţi inculpaţi se fac vinovaţi de faptele ilicite reţinute în sarcina lor şi pentru care au fost condamnaţi.

De asemenea, instanţa de apel a reţinut că, în mod corect a procedat instanţa fondului în raport de dispoziţiile date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, însă imposibilitatea efectuării expertizei criminalistice a înregistrărilor audio de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice s-a datorat faptului că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală nu mai deţine suporţii originali şi, în consecinţă, nu a putut fi efectuată respectiva probă ştiinţifică.

Curtea de apel, în aprecierea probelor, a avut în vedere întregul material probator, luând doar ca un eventual indiciu înregistrările audio, atât timp cât conţinutul acestora a fost permanent contestat de către inculpaţi.

A mai avut în vedere că acestea nu puteau fi coroborate cu celelalte mijloace de probă, ele rămânând singulare, fără a avea o forţă probatorie mare, neputând fi asimilate unor probe directe, irefutabile.

De asemenea, a reţinut că denunţul inculpatului N.R.E. faţă de ceilalţi coinculpaţi, cooperarea sa cu organele judiciare în vederea depistării şi tragerii la răspundere penală şi a celorlalţi coinculpaţi, constatarea faptelor în flagrant, însă cu o participare majoră a inculpatului, coroborarea tuturor declaraţiilor martorilor audiaţi şi a inculpaţilor din cauza dedusă judecăţii sunt de natură a conduce încă o dată la concluzia potrivit căreia aceştia se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul parchetului, aspecte care au condus, în final, şi la înlăturarea alibiurilor pe care inculpaţii au încercat să le creeze.

Totodată, a reţinut că, între ei, inculpaţii vorbeau într-un argou menit a disimula adevăratul conţinut al convorbirii, aspecte care sunt întărite de declaraţiile inculpaţilor N.R.E., R.I.L., ce fac parte din acelaşi grup infracţional.

Sub aspect infracţional, instanţa de prim control judiciar a reţinut că, deşi perioada infracţională este cuprinsă între anii 2002 - 2004, mijloacele de probă au dovedit existenţa unei înţelegeri prealabile, o hotărâre infracţională şi punerea acesteia în executare.

Astfel, s-a constatat că inculpatul A.B., în anii 2002 - 2004, a vândut droguri de mare risc mai multor consumatori de pe raza municipiului Bucureşti şi a deţinut droguri în vederea consumului propriu, în mod repetat, iar la data 16 februarie 2004 a fost prins în flagrant în Gara CFR Constanţa, având asupra sa cantitatea de 12,83 grame metamfetamină, iar în urma percheziţiei domiciliare efectuate la aceeaşi dată la locuinţa sa situată în mun. Constanta, au fost găsite mai multe cantităţi de droguri: 3,94 grame cannabis, 1,77 grame seminţe de cannabis, 5,07 grame rezină de cannabis, 27,20 grame metamfetamină şi 3 doze LSD (Lysergide), destinate comercializării, constituie infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 4 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 C. pen.

Faptele inculpatului N.R.E., constând în aceea că, în anii 2002 - 2004 a vândut droguri, în mod repetat, la mai multe persoane, pe raza municipiului Bucureşti, iar la data de 16 februarie 2004, în jurul orei 21:00, a fost prins în flagrant în zona Pieţei Rosetti în timp ce, aflându-se în autoturismul marca M., având culoarea negru metalizat, cu numărul de înmatriculare B-YYYYY-06/11, condus de către acesta, i-a vândut investigatorului acoperit "P.I." - nume de cod - cantitatea de 06,04 grame cocaină, primind de la investigatorul acoperit preţul acesteia, în sumă de 20.000.000 ROL, constituie infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului I.M.R., constând în aceea că, în perioada anilor 2003 - 2004, a vândut în mod repetat cocaină contra unor sume de bani inculpatului N.R.E., iar la sfârşitul lunii ianuarie 2004 i-a dat acestuia cantitatea de 50 grame cocaină pentru suma de 3.500 euro, droguri din care la data de 16 februarie 2004, în jurul orei 21:00, inculpatul N.R.E. a fost prins în flagrant în zona Pieţei Rosetti în timp ce, aflându-se în autoturismul marca M., având culoarea negru metalizat, cu numărul de înmatriculare B-YYYYY-06/11, condus de către acesta, i-a vândut investigatorului acoperit "P.I." - nume de cod - cantitatea de 06,04 grame cocaină, primind de la investigatorul acoperit preţul acesteia, în sumă de 20.000.000 ROL şi, totodată, a deţinut în mod repetat, în ultimii doi ani de zile, droguri de mare risc, respectiv cocaină, în vederea consumului propriu, constituie infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (2) cu aplic. art. 13 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului I.B.A., recidivist, constând în aceea că, în perioada 2003 - 2004, a deţinut în mod repetat droguri în vederea consumului propriu şi împreună cu inculpatul D.R.M. a vândut, de asemenea, în mod repetat, droguri de mare risc, respectiv cocaină, iar la data de 12 februarie 2004 a fost surprins în flagrant în timp ce comercializa în apropierea Hotelului B. cantitatea de 7,447 grame cocaină, după ce în prealabil în cursul aceleaşi zile a oferit o mostră de 0,356 grame cocaină, constituie infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului D.R.M., constând în aceea că a vândut în mod repetat cocaină contra unor sume de bani inculpaţilor S.M.R. şi I.B.A., în perioada anilor 2003 - 2004, dându-i inculpatului I.B.A. drogurile cu care a fost surprins în flagrant la data de 12 februarie 2004 în timp ce le comercializa în apropierea Hotelului B., respectiv cantitatea de 7,447 grame cocaină, precum şi mostra de 0,356 grame cocaină oferită în cursul aceleiaşi zile spre cumpărare, constituie infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpaţilor R.I.L., S.I.A., A.R.O.C. şi P.R. constau în aceea că, împreună, au încercat în toamna anului 2002, în mod repetat, să scoată din România cu intenţia de a comercializa în străinătate, cantitatea de 100 grame cocaină (cumpărată de către R.I.L. de la inculpatul N.R.E. cu suma de 4.500 dolari SUA) disimulată în rezervorul cu motorină al autoturismului marca M.S. cu nr. B-XXXXX, aparţinând numitului A.R.O.C., autovehiculul fiind condus de către P.R., fapt care s-a petrecut în cele din urmă, cocaina fiind valorificată în cursul aceluiaşi an în Italia contra sumei de 6.000 euro, activităţile de transport fiind organizate, conduse şi finanţate de către R.I.L. şi A.R.O.C.

Apoi, instanţa de apel a manifestat rol activ şi a încercat să audieze pe martorul cu identitate protejată "V.G.", sens în care a dispus întocmirea unei adrese, însă a rezultat că este plecat în străinătate, fără a se cunoaşte unde. S-a apreciat că este o imposibilitate obiectivă de audiere şi s-a procedat la aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen. Atâta timp cât declaraţia martorului sub acoperire este luată cu respectarea legii, se apreciază că nu sunt motive de înlăturare a acesteia. Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că aceasta corespunde adevărului.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate, instanţa de prim control judiciar a apreciat că instanţa fondului a avut în vedere dispoziţiile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la "Criteriile generale de individualizare a pedepsei", limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpaţilor, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, astfel că s-au aplicat pedepse proporţionale, reţinând în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante, dând o largă eficienţă acestora, chiar şi în situaţia în care există concurs între cauzele de agravare prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen. şi de atenuare potrivit art. 80 C. pen.

S-a mai reţinut de aceeaşi instanţă că, la individualizarea judiciară a pedepselor şi la modalitatea de executare a acestora, instanţa fondului a avut în vedere poziţia procesuală a inculpaţilor pe parcursul procesului penal, referatele de evaluare efectuate, atitudinea cooperantă, conduita bună în societate anterior săvârşirii faptelor, cât şi după aceea.

Cât priveşte modalitatea de executare a pedepselor aplicate, instanţa de prim control judiciar a reţinut că instanţa fondului a avut în vedere prevederile art. 52 C. pen., "pedeapsa şi scopul ei", pedeapsa ca mijloc de constrângere şi reeducare a condamnatului şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, prin formarea unei atitudini corecte faţă de muncă şi de ordinea de drept.

Împotriva Deciziei penale nr. 208 din 30 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii A.R.O.C., I.M.R., N.R.E., I.B.A., R.I.L., S.I.A. şi P.R.

Recurentul-inculpat A.R.O.C., prin apărător ales, a invocat în faţa instanţei potrivit celor susţinute cu ocazia dezbaterilor şi consemnate în încheierea de şedinţă, în principal, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 şi 18 C. proc. pen., solicitând achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a), iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond şi într-un ultim subsidiar a solicitat, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., redozarea pedepsei şi aplicarea art. 81 sau 86¹ C. pen.

În motivele de recurs formulate în scris care au fost ataşate la dosarul cauzei, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 10, 12, 14, 17 şi 17² C. proc. pen.

Raportat la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., a criticat hotărârea atacată sub aspectul faptului că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia.

În susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., a apreciat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale de natură să garanteze drepturile procesuale şi să influenţeze soluţia procesului, respectiv asupra analizei chimice a substanţei ce constituie obiectul infracţiunilor, expertiza tehnică a înregistrărilor audio, audierea investigatorilor sub acoperire.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., a susţinut că faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică, respectiv în mod greşit s-au reţinut dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 143/2000. Legat de ultima infracţiune pe de o parte, a susţinut că, în mod greşit a fost reţinută în sarcina inculpatului, iar pe de altă parte a susţinut că eronat a fost reţinută ca infracţiune distinctă, deşi legea reglementează doar o agravantă.

O ultimă critică formulată în scris se referă la cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., respectiv hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii referindu-se la nelegalitatea înregistrărilor convorbirilor telefonice, necesitatea expertizării înregistrărilor, neaudierea martorului sub acoperire V.G., încălcarea principiului in dubio pro reo şi a prezumţiei de nevinovăţie.

Recurentul-inculpat I.M.R., prin apărător ales, a solicitat în principal achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar a solicitat redozarea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 86¹ C. pen. A mai susţinut că hotărârea criticată nu este motivată.

A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 12, 14 şi 18 C. proc. pen. pentru motivele invocate oral şi consemnate în Încheierea de amânare a pronunţării din data de 10 septembrie 2012 şi cele relatate în scris şi ataşate la dosarul cauzei.

Recurentul-inculpat N.R.E., prin apărător ales, a invocat oral şi în motivele de recurs scrise anexate la dosarul cauzei cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând aplicarea dispoz. art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 81 C. pen.

Recurentul-inculpat I.B.A., prin apărător ales, invocând oral şi prin motivele de recurs scrise cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., a solicitat aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi coborârea pedepsei la limita minimului general prevăzut de lege.

Recurentul-inculpat R.I.L., prin apărător ales, a invocat în motivele de recurs scrise şi a susţinut în faţa instanţei cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14, 15, 17 şi 18 C. proc. pen., potrivit celor consemnate cu ocazia dezbaterilor, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen., achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., redozarea pedepsei şi aplicarea art. 81 sau 86¹C. pen.

Recurentul-inculpat S.I.A., prin apărător ales, a invocat oral în faţa instanţei şi prin motivele de recurs formulate în scris cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 17, 18, 12 şi 14 solicitând achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., redozarea pedepsei şi aplicarea art. 81 sau 86¹ C. pen. A mai susţinut că hotărârea atacată nu este motivată.

Recurentul-inculpat P.R., prin apărător ales a invocat oral şi în motivele de recurs scrise cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 18, 12, 17 şi 14, solicitând schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2002, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2002, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 redozarea pedepsei şi aplicarea art. 81 sau 86¹ C. pen. A mai susţinut că hotărârea atacată nu este motivată.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., inculpaţii I.B.A. şi N.R.E. au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., inculpatul N.R.E. a solicitat totodată şi aplicarea art. 81 C. pen.

Analizând recursurile declarate prin prisma acestui caz de casare, se constată că sunt fondate pentru considerentele care preced:

Instanţa reţine că inculpaţii I.B.A. prin declaraţia dată în faţa instanţei de recurs, în şedinţa de judecată din data de 23 aprilie 2012 şi N.R.E. prin declaraţia dată în faţa instanţei de recurs, în şedinţa de judecată din data de 10 septembrie 2012 au recunoscut comiterea faptelor şi au solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi să se realizeze aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Având în vedere poziţia procesuală a inculpaţilor exprimată de o manieră neechivocă, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., coroborate cu art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării recursului declarat de inculpaţi este admisibilă.

Se reţine sub acest aspect că potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2010.

Se are în vedere, totodată, că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a hotărât că dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul vechii legi şi care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Aşa fiind, se constată că în cauza dedusă judecăţii sunt îndeplinite condiţiile art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, instanţa de recurs urmând a lua act de poziţia procesuală a inculpaţilor I.B.A. şi N.R.E. şi va proceda potrivit dispoziţiilor art. 320¹alin. (7) C. proc. pen.

Având în vedere probele administrate şi starea de fapt reţinută în rechizitoriu coroborată cu împrejurarea că inculpaţii au solicitat să fie judecaţi pe baza acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi, faţă de criteriile reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa apreciază că, faţă de natura şi gravitatea faptelor comise, a circumstanţelor reale de săvârşire a acestora şi a celor personale ale inculpaţilor, pedepsele aplicate inculpaţilor se încadrează în limitele prevăzute de lege şi sunt apte să conducă la realizarea scopurilor sancţiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpaţilor, la formarea unei atitudini pozitive a acestora faţă de ordinea de drept, regulile de convieţuire socială şi principiile morale.

Cât priveşte solicitarea inculpatului N.R.E. de schimbare a modalităţii de executare a pedepsei se constată că, în mod corect s-a aplicat suspendarea condiţionată a executării pedepsei prevăzute de art. 81 C. pen. astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile suspendării sub supraveghere, neimpunându-se aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Înalta Curte, verificând cauza atât din oficiu, cât şi sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 15 C. proc. pen. invocat de inculpaţii I.M.R., I.B.A. şi R.I.L. referitor la existenţa unei cauze de înlăturare a răspunderii penale, constată că recursurile sunt întemeiate.

Potrivit dispoziţiilor art. 124 rap. la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripţie specială a răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 săvârşită de inculpaţi este de 5 ani, iar în raport de data săvârşirii faptei, 2002 - 2004, se consideră împlinit.

Faţă de această împrejurare, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 şi art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului I.M.R. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 şi art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului I.B.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 şi art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului R.I.L., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

Examinând hotărârea atacată sub aspectul celorlalte motive de recurs invocate, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 10, 12, 14, 17, 17² şi 18 C. proc. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.R.O.C., a cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 12, 14 şi 18 C. proc. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.M.R., a cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14, 17 şi 18 C. proc. pen., în ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.I.L., a cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 18, 12 şi 14 invocate de inculpatul S.I.A. şi a cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 18, 12, 17 şi 14 invocate de inculpatul P.R., Înalta Curte apreciază recursurile declarate ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens, următoarele considerente:

1. Referitor la pct. 9 al art 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., invocat de inculpaţii A.R.O.C., I.M.R., S.I.A. şi de P.R., Înalta Curte arată că, într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 378 alin. (3) C. proc. pen., instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate, ceea ce presupune îndatorirea acesteia de a răspunde cu argumente la fiecare dintre criticile şi apărările formulate, în vederea garantării intereselor legitime ale părţilor în proces şi respectării caracterului echitabil al procedurii judiciare în care acestea sunt implicate.

În cauză, se observă că hotărârea curţii de apel cuprinde o analiză temeinică a aspectelor avute în vedere de instanţă pentru menţinerea soluţiei pronunţate de tribunal, astfel că nu poate fi reţinută susţinerea recurenţilor-inculpaţi potrivit căreia instanţa de apel s-ar fi limitat la a-şi însuşi sentinţa tribunalului, fără a prezenta argumentele proprii care au convins-o să adopte hotărârea pronunţată. Din considerentele deciziei atacate rezultă, dimpotrivă, că preocuparea curţii de apel de a proceda la un examen atent al argumentelor şi apărărilor invocate de inculpaţi, confirmarea în apel a raţionamentului primei instanţe, pentru anumite motive prezentate neputând echivala cu o simplă "însuşire" a sentinţei tribunalului, aşa cum s-a susţinut. Se observă, sub acest aspect, că instanţa de apel nu s-a limitat la a prelua motivarea instanţei de fond, ci, printr-o nouă examinare a cauzei şi oferind argumente proprii, a analizat criticile şi apărările inculpaţilor, răspunzând motivat la fiecare dintre acestea.

În consecinţă, se constată că, în speţă, motivul de recurs întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. apare ca neîntemeiat.

2. În ceea ce priveşte cazul de casare reglementat de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., invocat de inculpatul A.R.O.C. susţinând că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale, de natură să garanteze drepturile inculpatului şi să influenţeze soluţia procesului

Înalta Curte, în urma verificării actelor şi lucrărilor dosarului din apel, constată că prin hotărârea atacată s-au examinat toate cererile formulate de inculpat, sub toate aspectele de fapt şi de drept.

De altfel, se apreciază că în mod corect s-a procedat în raport de dispoziţiile date de instanţa de casare (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), însă imposibilitatea efectuării expertizei criminalistice a înregistrărilor audio de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice s-a datorat faptului că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală nu mai deţine suporţii originali şi, în consecinţă, nu a putut fi efectuată respectiva probă ştiinţifică, astfel că nu poate fi invocată omisiunea instanţei de judecată şi, prin urmare, trebuia să se pronunţe pe probele din dosar.

Mai mult, acestea nu puteau fi coroborate cu celelalte mijloace de probă, ele rămânând singulare, fără a avea o forţă probatorie mare, neputând fi asimilate unor probe directe, irefutabile.

Totodată, se observă că instanţa de apel a manifestat rol activ şi a încercat să audieze martorul cu identitate protejată "V.G.", sens în care a dispus întocmirea unei adrese, însă a rezultat că este plecat în străinătate, fără a se cunoaşte unde, astfel că este o imposibilitate obiectivă de audiere şi s-a procedat la aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen. Atâta timp cât declaraţia martorului sub acoperire este luată cu respectarea legii, s-a apreciat că nu sunt motive de înlăturare a acesteia, astfel că s-a apreciat că cele relatate corespund adevărului.

Ca urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen.

3. În ceea ce priveşte cazul de casare reglementat de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. invocat de inculpaţii A.R.O.C., I.M.R., R.I.L., S.I.A. şi P.R. în sensul reindividualizării pedepselor şi aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus, se reţin următoarele.

Înalta Curte apreciază criticile formulate de inculpaţi ca neîntemeiate, în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedepsele au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor, având în vedere împrejurările comiterii faptelor şi consecinţele acestora.

De altfel, prin hotărârea atacată, în mod corect s-a reţinut că la individualizarea judiciară a pedepselor şi la modalitatea de executare a acestora s-au avut în vedere poziţia procesuală a inculpaţilor pe parcursul procesului penal, referatele de evaluare efectuate, atitudinea cooperantă, conduita bună în societate anterior săvârşirii faptelor, cât şi după aceea.

În consecinţă, apreciind, pentru motivele anterior expuse, că pedepsele stabilite au fost corect individualizate, fiind apte să asigure reeducarea inculpaţilor şi realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen., Înalta Curte constată că nu se impune reducerea acestora, nefiind incident în speţă cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Cât priveşte solicitarea inculpaţilor A.R.O.C., I.M.R., R.I.L., S.I.A. şi P.R. de schimbare a modalităţii de executare a pedepselor aplicate, respectiv aplicarea art. 81 sau 86¹ C. pen., Înalta Curte apreciază că nu se justifică nici suspendarea condiţionată şi nici suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, deoarece nu există garanţia că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. s-ar realiza fără privarea de libertate a inculpaţilor, având în vedere natura şi gravitatea faptelor comise, contribuţia lor infracţională, natura şi cantitatea drogurilor de mare risc, urmările produse, dar şi persoana inculpaţilor.

4. Referitor la pct. 17 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., inculpaţii A.R.O.C., R.I.L., S.I.A. şi P.R. au solicitat schimbarea încadrării juridice, după cum urmează:

- P.R., din infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2002, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000;

- R.I.L., în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen. la infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, la prev. art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi prev. art. 10 din Legea nr. 143/2000.

A susţinut că reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 este incompatibilă cu agravanta de la art. 75 lit. a) C. pen., având în vedere că infracţiunile se presupun a fi săvârşite în cadrul unui grup de persoane, prin urmare reţinerea agravantei ca fiind săvârşită de două sau mai multe persoane nu poate fi reţinută în concurs cu infracţiunea de la art. 10 din aceeaşi lege.

Pe cale de consecinţă, a solicitat înlăturarea acestei cauze de agravare a răspunderii penale reţinute pentru toate cele trei infracţiuni.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a solicitat recalificarea faptei de trafic internaţional de droguri de mare risc de la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, schimbând încadrarea în tentativă la aceeaşi infracţiune, faptă prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000;

- S.I.A., schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

- A.R.O.C., schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăz. de art. 2 alin. (1) şi 2, art. 3 alin. (1) şi (2) şi art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. în infracţiunile prevăz. de art. 2 alin. (1) şi (2), art. 3 alin. (1) şi (2) şi art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., în sensul înlăturării infracţiunii continuate prev. de art. 41 alin. (2) C. pen.;

- înlăturarea art. 10 din Legea nr. 143/2000 ca infracţiune distinctă şi reţinerea doar a agravantei prev. de art. 75 lit. a) C. pen.

Referitor la schimbarea încadrării juridice solicitate de inculpaţii P.R., R.I.L. şi S.I.A., reţinem cele ce urmează:

Constituie infracţiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cultivarea, producea, fabricarea, experimentarea (...), oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea (...), deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept.

Realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 presupune aşadar realizarea uneia sau mai multor acţiuni dintre cele prevăzute în textul de lege enunţat, şi anume cultivarea (...), deţinerea ori alte operaţiuni, existenţa infracţiunii fiind condiţionată în oricare dintre modalităţile alternative de scopul traficului, circulaţiei drogurilor de risc, fără drept.

Constituie infracţiunea de trafic internaţional de droguri prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept.

Realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 constă în introducerea sau scoaterea din ţară, importul sau exportul de droguri de risc, fără drept.

Tentativa, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) C. pen. presupune pe lângă existenţa unei hotărâri de a săvârşi infracţiunea şi începerea executării hotărârii infracţionale, adică realizarea acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, dar care este întreruptă sau este executată până la capăt dar rezultatul nu se produce.

În cauză instanţa constată că inculpaţii R.I.L., S.I.A., A.R.O.C. şi P.R. au încercat în toamna anului 2002, în mod repetat, să scoată din România cu intenţia de a comercializa în străinătate, cantitatea de 100 grame cocaină (cumpărată de către R.I.L. de la inculpatul N.R.E. cu suma de 4.500 dolari SUA) disimulată în rezervorul cu motorină al autoturismului marca M.S. cu nr. B-XXXXX, aparţinând numitului A.R.O.C., autovehiculul fiind condus de către P.R., fapt care s-a petrecut în cele din urmă, cocaina fiind valorificată în cursul aceluiaşi an în Italia contra sumei de 6.000 euro, activităţile de transport fiind organizate, conduse şi finanţate de către R.I.L. şi A.R.O.C.

Raportat la conţinutul legal al incriminării şi la situaţia faptică reţinută, inculpaţii au săvârşit faptele în formă consumată realizând executarea în întregime a activităţii ce constituie elementul material al laturii obiective al infracţiunilor trafic de droguri de risc şi de mare risc şi infracţiunea de trafic internaţional de droguri, astfel că aceştia au săvârşit infracţiunile în formă consumată, iar nu o tentativă la aceste infracţiuni în sensul celor solicitate.

În ceea ce priveşte înlăturarea infracţiunii continuate prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., critică formulată de inculpatul A.R.O.C. se constată că, în mod repetat, acesta a încercat împreună cu coinculpaţii să scoată din ţară cu intenţia de a comercializa în străinătate, cantitatea de 100 grame cocaină disimulată în rezervorul cu motorină al autoturismului proprietatea sa, fapt care s-a petrecut în cele din urmă, cocaina fiind valorificată în cursul aceluiaşi an în Italia contra sumei de 6.000 euro, activităţile de transport fiind organizate, conduse şi finanţate şi de către A.R.O.C. Prin urmare, în sarcina inculpatului revin mai multe acte materiale de trafic de droguri comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acestea circumscriindu-se infracţiunilor prevăz. de art. 2 alin. (1) şi (2), art. 3 alin. (1) şi (2) şi art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.

Acelaşi inculpat a solicitat înlăturarea art. 10 din Legea nr. 143/2000 ca infracţiune distinctă şi reţinerea doar ca agravantă.

Prin incriminarea faptei prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000, legiuitorul a dorit să sancţioneze penal persoana care conduce, organizează sau finanţează săvârşirea faptelor prevăzute de dispoziţiile art. 2 - 8 din această lege.

Întrucât în practica judiciară nu a existat un punct de vedere unitar în ceea ce priveşte natura normei de incriminare înscrisă la art. 10 din Legea nr. 143/2000, respectiv dacă aceasta prevede o infracţiune autonomă sau o variantă agravantă a infracţiunilor cuprinse în art. 2 - 8 din aceeaşi lege, în acest sens a fost înaintat un recurs în interesul legii; prin Decizia nr. 38/2008, instanţa supremă, în secţii unite, a statuat că: "Fapta de organizare, conducere sau finanţare a acţiunilor prevăzute la art. 2 - 9 din Legea nr. 143/2000 constituie o infracţiune distinctă şi nu o formă agravată a infracţiunilor prevăzute la art. 2 - 9 din aceeaşi lege".

Raportat la critica formulată de R.I.L., în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen. susţinând că infracţiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 nu poate fi reţinută în acelaşi timp cu agravanta prevăz. la art. 75 lit. a) C. pen. nu poate fi primită; în raport de cele arătate anterior acestea nu se exclud.

În plus, circumstanţa agravantă de la art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. prevede că "săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună" imprimă faptei un caracter grav.

Ca atare, criticile vizând schimbarea încadrării juridice sunt neîntemeiate, neavând temei probator şi nici de drept, din examinarea lucrărilor dosarului rezultând că, în cauză, instanţele au reţinut în mod corect faptele şi vinovăţia inculpaţilor, li s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare, aceasta fiind corect stabilită, în concordanţă cu probele administrate în cauză, fiind vorba despre forma consumată a acestei infracţiuni, iar nu despre tentativă, astfel cum în mod corect au reţinut şi instanţele inferioare.

Faţă de aceste considerente, se constată că nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptelor şi, pe cale de consecinţă, criticile recurenţilor-inculpaţi, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., se privesc ca fiind neîntemeiate.

5. Dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. invocate de inculpatul A.R.O.C. reglementează ipoteza în care hotărârile sunt supuse casării în condiţiile în care sunt contrare legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, referindu-se la nelegalitatea înregistrărilor convorbirilor telefonice, necesitatea expertizării înregistrărilor, neaudierea martorului sub acoperire V.G., încălcarea principiului in dubio pro reo şi a prezumţiei de nevinovăţie.

Referitor la expertiza criminalistică a înregistrărilor se constată că deşi instanţa a dispus efectuarea acesteia de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, instituţie care a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T punerea la dispoziţie a echipamentelor originale cu care au fost interceptate convorbirile telefonice purtate de inculpaţi, această instituţie fiind în imposibilitate să pună la dispoziţie echipamentele propriu-zise de interceptare întrucât nu deţine suporţii originali sau copia acestora pe care au fost înregistrate convorbirile inculpaţilor.

Astfel că, în raport de relaţiile comunicate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., instanţa a constatat imposibilitatea îndeplinirii obiectivelor stabilite în expertiza criminalistică ce urma a se efectua (în condiţiile în care înregistrările originale au fost şterse, verificarea înregistrărilor în copie nu se mai poate realiza), în consecinţă, a revenit asupra administrării acestei probe, soluţionarea cauzei efectuându-se în baza materialului probator ataşat la dosar.

Mai mult decât atât, trebuie reţinut că activitatea infracţională a inculpaţilor a avut loc încă din anul 2002, perioadă în care dispoziţiile legale permiteau înregistrarea pe bandă magnetică.

De altfel, expertiza este un mijloc de probă care se apreciază de judecător, ce are competenţa de a decide cu privire la raporturile juridice deduse judecăţii, a mijloacelor de probă administrate şi a normelor juridice aplicabile, coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, fără a-i da efectuării acesteia un caracter obligatoriu cu un obiectiv prestabilit, ceea ce i-ar conferi o valoare peremptorie de o forţă superioară celorlalte probe administrate într-o cauză, valoare care nu este prevăzută ca atare de normele legale în vigoare.

Mai mult decât atât, cu ocazia audierii inculpatul nu a negat vreun moment că vocile existente în înregistrările audio şi video i-ar fi aparţinut, contestând doar conţinutul acestor convorbiri.

Prin urmare, corect s-a apreciat că înregistrările în copie existente la dosar corespund realităţii, fiind luate în considerare în soluţionarea cauzei.

Referitor la martorul cu identitate protejată "V.G.", se observă că, deşi instanţa de apel a manifestat rol activ în vederea audierii acestuia însă s-a aflat în imposibilitate obiectivă de audiere pentru că era plecat în străinătate, fără a se cunoaşte destinaţia, corect procedându-se în acest sens la aplicarea alin. (3) art. 327 C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât declaraţia acestui martor sub acoperire a fost luată în condiţiile legii.

Cu privire la principiile in dubio pro reo şi a prezumţiei de nevinovăţie se apreciază că acestea nu au fost încălcate întrucât la dosarul cauzei există probe care să fundamenteze în mod cert soluţia de condamnare.

Ca atare, Înalta Curte constată că instanţa de apel, prin pronunţarea Deciziei penale nr. 208 din 30 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a aplicat în mod corect prevederile legii, constatând fundamentat că inculpaţii se fac vinovaţi de faptele reţinute în sarcina lor şi pentru care au fost condamnaţi, că faptelor reţinute li s-a dat o încadrare juridică pe baza probelor administrate în cauză.

7. Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. invocat de inculpaţii A.R.O.C., I.M.R., R.I.L., S.I.A. şi P.R., Înalta Curte constată că şi această critică este nefondată, instanţele de fond şi apel prin pronunţarea unei hotărâri de condamnare nu au comis nicio eroare gravă de fapt.

Este de menţionat că acest caz de casare poate exista numai dacă se constată că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de apel este în contradicţie evidentă cu ceea ce rezultă din probele administrate. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absenţa cărora nu poate fi socotită gravă, şi anume să fie evidentă, adică starea de fapt reţinută să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar, şi să fie esenţială, adică să aibă o influenţă bine precizată asupra soluţiei. Existenţa erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, ci, aşa cum s-a arătat anterior, numai dintr-o discordanţă evidentă dintre situaţia de fapt reţinută şi conţinutul real al probelor.

În speţă, însă, Înalta Curte nu a identificat în cadrul situaţiei de fapt reţinute, niciun aspect esenţial stabilit de instanţele inferioare care să vină în contradicţie evidentă şi necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale. Fără a relua sau a reface raţionamentele instanţelor de fond şi de apel realizate în interpretarea probatoriului administrat, Înalta Curte constată că nu există vreo contrarietate între ceea ce rezultă din actele dosarului şi considerentele hotărârilor atacate cu privire la săvârşirea infracţiunii de către inculpaţi, situaţia de fapt reţinută fiind în deplină concordanţă cu dovezile administrate.

Toate aceste probe confirmă pe deplin situaţia de fapt reţinută de instanţele inferioare, iar aprecierile acestora şi concluziile la care au ajuns prin raţionament nu pot fi cenzurate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., căci, în caz contrar, s-ar ajunge la o reinterpretare şi reapreciere a probelor administrate, ceea ce ar fi în evidentă contradicţie cu dispoziţiile procesual-penale anterior menţionate.

În speţă, probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească corect au conturat ca situaţie de fapt şi corect s-a stabilit vinovăţia inculpaţilor, reţinându-se că faptele inculpatului I.M.R., constând în aceea că, în perioada anilor 2003 - 2004, a vândut în mod repetat cocaină contra unor sume de bani inculpatului N.R.E., iar la sfârşitul lunii ianuarie 2004 i-a dat acestuia cantitatea de 50 grame cocaină pentru suma de 3.500 euro, droguri din care la data de 16 februarie 2004, în jurul orei 21:00, inculpatul N.R.E. a fost prins în flagrant în zona Pieţei Rosetti în timp ce, aflându-se în autoturismul marca M., având culoarea negru metalizat, cu numărul de înmatriculare B-YYYYY-06/11, condus de către acesta, i-a vândut investigatorului acoperit "P.I." - nume de cod - cantitatea de 06,04 grame cocaină, primind de la investigatorul acoperit preţul acesteia, în sumă de 20.000.000 ROL şi, totodată, a deţinut în mod repetat, în ultimii doi ani de zile, droguri de mare risc, respectiv cocaină, în vederea consumului propriu constituie infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (2) cu aplic. art. 13 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, faptele inculpaţilor R.I.L., S.I.A., A.R.O.C. şi P.R., constând în aceea că, împreună, au încercat în toamna anului 2002, în mod repetat, să scoată din România cu intenţia de a comercializa în străinătate, cantitatea de 100 grame cocaină (cumpărată de către R.I.L. de la inculpatul N.R.E. cu suma de 4.500 dolari SUA) disimulată în rezervorul cu motorină al autoturismului marca M.S. cu nr. B-XXXXX, aparţinând numitului A.R.O.C., autovehiculul fiind condus de către P.R., fapt care s-a petrecut în cele din urmă, cocaina fiind valorificată în cursul aceluiaşi an în Italia contra sumei de 6.000 euro, activităţile de transport fiind organizate, conduse şi finanţate de către R.I.L. şi A.R.O.C.

Totodată, a reţinut că denunţul inculpatului N.R.E. faţă de ceilalţi coinculpaţi, cooperarea sa cu organele judiciare în vederea depistării şi tragerii la răspundere penală şi a celorlalţi coinculpaţi, constatarea faptelor în flagrant, însă cu o participare majoră a inculpatului, coroborarea tuturor declaraţiilor martorilor audiaţi şi a inculpaţilor din cauza dedusă judecăţii sunt de natură a conduce încă o dată la concluzia potrivit căreia aceştia se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul parchetului, aspecte care au condus, în final, şi la înlăturarea alibiurilor pe care inculpaţii au încercat să le creeze. Prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare.

Procedând la propria verificare a materialului probator administrat în cauză, contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor se reflectă pe deplin în probele cauzei, astfel încât criticile avansate cu privire la greşita condamnare a acestora sunt nefondate, în cauză nerezultând vreun dubiu ce ar fi putut profita inculpaţilor.

Relevant sub aspect probator sunt următoarele:

- Pentru inculpatul I.M.R.: denunţul formulat de inculpatul N.R.E.; declaraţiile inculpatului N.R.E.; procesul-verbal de recunoaştere după planşă foto privind pe inculpatul I.M.R.; declaraţiile martorului A.Ş.G.; procesele-verbale de verificare a agendei telefonice a inculpatului N.R.E.; procesul-verbal de verificare a agendei telefonice a inculpatului I.M.R.; declaraţiile inculpatului I.M.R.; procesele-verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice purtate de către inculpatul I.M.R.; declaraţia colaboratorului "I.M." - nume de cod; procesul-verbal confruntare între inculpaţii N.R.E. şi I.M.R.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul I.M.R.;

- Pentru inculpaţii R.I.L., A.R.O.C., S.I.A. şi P.R.: declaraţia martorului V.G.; declaraţia inculpatului N.R.E.; procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto privind pe inculpaţii R.I.L. şi S.I.A.; procesele-verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice purtate de către inculpaţii R.I.L., A.R.O.C., S.I.A. şi P.R.; procesul-verbal întocmit de către Poliţia Oraşului Nădlac privind constatarea avariilor suferite de autoturismele conduse de către inculpaţii R.I.L. şi P.R.; procese-verbale de verificare în baza de date a I.G.P.F. a intrărilor şi ieşirilor inculpaţilor R.I.L., A.R.O.C., S.I.A. şi P.R.; declaraţiile inculpatului P.R.; declaraţiile inculpatului A.R.O.C.; declaraţiile inculpatului R.I.L.; declaraţiile inculpatului S.I.A.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul R.I.L.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul A.R.O.C.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul S.I.A.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul P.R.

Prin urmare, criticile aduse de recurenţii-inculpaţi, cu referire la caracterul îndoielnic a valorii probatoriului, precum şi în legătură cu analiza incompletă şi superficială a probelor cauzei de către instanţe, nu pot fi primite, întregul material probator administrat în cauză demonstrând dincolo de orice îndoială vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea faptelor deduse judecăţii, astfel că nu se impune achitarea acestora.

Cât priveşte critica circumscrisă cazului de casare prevăz. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. invocat de inculpaţii A.R.O.C., I.M.R., S.I.A. şi P.R., Înalta Curte constată că şi această critică este nefondată, întrucât din probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, din coroborarea cărora rezultă, fără putinţă de tăgadă, că faptelor nu le lipseşte latura obiectivă şi subiectivă. De asemenea, denunţul inculpatului N.R.E. faţă de ceilalţi coinculpaţi, cooperarea sa cu organele judiciare în vederea depistării şi tragerii la răspundere penală şi a celorlalţi coinculpaţi, constatarea faptelor în flagrant, însă cu o participare majoră a inculpatului, coroborarea tuturor declaraţiilor martorilor audiaţi şi a inculpaţilor din cauza dedusă judecăţii sunt de natură a conduce încă o dată la concluzia potrivit căreia aceştia se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul parchetului, aspecte care au condus, în final, şi la înlăturarea alibiurilor pe care inculpaţii au încercat să le creeze. De altfel, se poate observa că, între ei, inculpaţii vorbeau într-un argou menit a disimula adevăratul conţinut al convorbirii, aspecte care sunt întărite de declaraţiile inculpaţilor N.R.E., R.I.L., ce fac parte din acelaşi grup infracţional.

Sub aspect infracţional, chiar dacă perioada infracţională este cuprinsă între anii 2002 - 2004, mijloacele de probă au dovedit existenţa unei înţelegeri prealabile, o hotărâre infracţională şi punerea acesteia în executare.

În consecinţă, pentru aceste motive, se constată că, în cauză, nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 şi 18 C. proc. pen.

În lumina acestor consideraţii, în temeiul art. 385⁹ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. criticile formulate de inculpaţii I.M.R., N.R.E., I.B.A. şi R.I.L. împotriva Deciziei penale nr. 208 din 30 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, apar ca întemeiate şi, pe cale de consecinţă:

Va admite recursul, va casa, în parte, decizia penală şi Sentinţa penală nr. 825 pronunţată la data de 25 noiembrie 2010 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi, rejudecând, în fond:

1) Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului I.M.R. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv:

- pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 şi art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului I.M.R. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

Va înlătura dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

2) Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului I.B.A., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv:

- pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000;

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000;

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 şi art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului I.B.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, condamnă inculpatul I.B.A. la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. Menţine dispoziţiile din sentinţă privind aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei de 1 an şi 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1154 din 26 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti şi dispune executarea în întregime alături de pedeapsa aplicată în cauză, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

3) Va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a) şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului R.I.L., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv:

- pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a) şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a) şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen.;

- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 şi art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului R.I.L., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi 6 ani închisoare aplicate inculpatului R.I.L., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a) şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

4) În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. condamnă inculpatul N.R.E. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a) şi lit. b) C. pen.

Menţine dispoziţiile din sentinţa penală privitoare la art. 86¹, 86², 86³, 86⁴ C. pen. şi art. 75 alin. (5) C. pen. şi reduce termenul de încercare de la 6 ani la 5 ani.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate. Criticile formulate de inculpaţii A.R.O.C., S.I.A. şi P.R. împotriva aceleiaşi deciziei apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii-inculpaţi A.R.O.C., S.I.A. şi P.R. vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii I.M.R., N.R.E., I.B.A. şi R.I.L. până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii I.M.R., N.R.E., I.B.A. şi R.I.L., împotriva Deciziei penale nr. 208 din 30 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează, în parte, decizia penală şi Sentinţa penală nr. 825 pronunţată la data de 25 noiembrie 2010, de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi, rejudecând, în fond:

1) Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului I.M.R. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 şi art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului I.M.R. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

2) Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului I.B.A., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:

- pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000;

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 şi art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului I.B.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

3) Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a) şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului R.I.L., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 şi art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului R.I.L., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi 6 ani închisoare aplicate inculpatului R.I.L., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a) şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

4) În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., condamnă inculpatul N.R.E. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a) şi lit. b) C. pen.

Menţine dispoziţiile din sentinţa penală privitoare la art. 86¹, 86², 86³, 86⁴ C. pen. şi art. 75 alin. (5) C. pen. şi reduce termenul de încercare de la 6 ani la 5 ani.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.R.O.C., S.I.A. şi P.R. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenţii-inculpaţi A.R.O.C., S.I.A. şi P.R. la plata sumelor de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3218/2012. Penal. Lovirile sau vătămările...		ICCJ. Decizia nr. 772/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3185/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3185/2012. Penal