ICCJ. Decizia nr. 3160/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea de ședință din 25 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate privind abrogarea dispozițiilor art. 362 alin. (1) Teza a II-a C. proc. pen., formulată de inculpații B.G. și B.V.
în motivarea acestei hotărâri, Curtea de Apel a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 19 iunie 2012, în dosar, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău, cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate privind abrogarea dispoziției art. 362 alin. (1) lit. a) Teza a II-a C. proc. pen., formulată de inculpații B.G. și B.V.
în motivarea excepției de neconstituționalitate s-a arătat că prin Decizia Curții Constituționale nr. 190 din 26 februarie 2008 s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 362 alin. (1) lit. a) Teza a II-a C. proc. pen. și a reținut ca pe temeiul art. 131 alin. (1) din Constituție, Ministerul Public poate exercita oricând căile de atac și în latura civilă chiar daca partea civilă nu s-a folosit de aceste căi de atac. Parlamentul nu a modificat prevederile din C. proc. pen. în termen de 45 de zile, condiție prevăzută de art 147 alin. (1) din Constituție, situație în care intervine de drept abrogarea textului declarat neconstituțional. Această abrogare a dispoziției din art. 362 alin. (1) lit. a) Teza a II-a C. proc. pen. își produce efectele și în prezent, lucru care este confirmat și din motivarea instanței supreme care se referă în mod expres la Decizia Curții Constituționale nr. 198/2008, când a admis recursul promovat de D.N.A. iar într-o asemenea situație se poate invoca excepția de neconstituționalitate a abrogării, situație care este constatat în practica Curții Constituționale de exemplu în Decizia nr. 783/2009 - M. Of. nr. 404/2009 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea C. proc. pen.
S-a arătat că decizia de neconstituționalitate menționată mai sus (nr. 190/2008) care a dus la abrogarea textului din C. proc. pen., nu a avut în vedere toate prevederile constituționale raportate și la prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții de la Strasbourg.
Curtea, examinând excepția de neconstituționalitate invocată de inculpații B.G. și B.V. în raport cu argumentele expuse de către acesta, a constatat că este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
S-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: excepția de neconstituționalitate privește o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; excepția este ridicată de una dintre părți, de instanța de judecată sau de procuror și dispoziția care formează obiectul excepției nu a fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Din dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, rezultă fără echivoc faptul că instanța în fața căreia a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, poate respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării acesteia numai în situația în care excepția este inadmisibilă, când este contrară prevederilor dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 190/2008 s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 362 alin. (1) lit. a) Teza a II-a C. proc. pen. sunt neconstituționale, fiind contrare art. 131 alin. (1) din Constituție în ce privește restrângerea dreptului procurorului de a declara apel cu privire la modalitatea de soluționare a laturii civile a unui proces penal, în lipsa apelului formulat de partea civilă. Așa fiind, procurorul poate declara apel în ce privește latura penală și latura civilă, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept ori a drepturilor și libertăților cetățenilor.
Parlamentul nu a modificat prevederile declarate neconstituționale în termen de 45 de zile, astfel încât dispozițiile art. 362 alin. (1) lit. a) Teza a II-a au fost abrogate în virtutea dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituția României.
S-a arătat că dispozițiile a căror neconstituționalitate s-au invocat sunt în vigoare ca urmare a Deciziei nr. 190/2008 a Curții Constituționale, decizie care potrivit inculpaților nu a avut în vedere toate prevederile constituționale raportate și la prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții de la Strasbourg.
S-a arătat că inculpații solicită Curții Constituționale să revină asupra propriei jurisprudențe cu privire la dreptul procurorului de a declara apel pe latură civilă în lipsa apelului formulat de partea civilă, aspect care a fost soluționat printr-o decizie anterioară de admitere a unei excepției de neconstituționalitate.
Conform art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, numai în situația în care dispoziția care formează obiectul excepției a fost constatată ca fiind constituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, poate forma obiectul unei noi excepții de neconstituționalitate.
S-a arătat că, în condițiile în care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra unor dispoziții legale ca fiind neconstituționale, formularea unei noi excepții de neconstituționalitate care să vizeze aceleași dispoziții apare ca inadmisibilă.
împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații B.G. și B.V., reînterând aceleași motive care au fost invocate la instanța de apel.
în concluziile motivelor de recurs depuse în scris la dosar, au arătat că temeiul juridic al cererii lor îl reprezintă Convenția și tratatele internaționale în materia drepturilor și libertăților cetățenești și nu prevederi din dreptul intern și de aceea sesizarea Curții Constituționale devine obligatorie, trecând peste dispoziția prevăzută în art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Examinând încheierea atacată în raport de motivele invocate, înalta Curte constată că recursurile inculpaților nu sunt fondate.
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Alin. (3) al textului de lege menționat prevede că nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
în cauza de față, recurenții inculpați au solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a abrogării dispozițiilor art. 362 alin. (1) lit. a) Teza a II-a C. proc. pen.
Se constată că prin Decizia Curții Constituționale nr. 190/2008 s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 362 alin. (1) lit. a) Teza a II-a C. proc. pen. sunt neconstituționale, fiind contrare art. 131 alin. (1) din Constituție în ce privește restrângerea dreptului procurorului de a declara apel cu privire la modalitatea de soluționare a laturii civile a unui proces penal, în lipsa apelului formulat de partea civilă.
S-a statuat că procurorul poate declara apel în ce privește latura penală și latura civilă, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept ori a drepturilor și libertăților cetățenilor.
Parlamentul nu a modificat prevederile declarate neconstituționale în termen de 45 de zile, astfel încât dispozițiile art. 362 alin. (1) lit. a) Teza a II-a au fost abrogate în virtutea dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituția României, iar dispozițiile a căror neconstituționalitate s-au invocat sunt în vigoare ca urmare a Deciziei nr. 190/2008 a Curții Constituționale.
Având în vedere că dispozițiile art. 362 alin. (1) lit. a) Teza a II-a C. proc. pen. au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 190 din 26 februarie 2008 a Curții Constituționale, fiind contrare art. 131 alin. (1) din Constituție, o altă excepție de neconstituționalitate având același obiect încalcă prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 republicată și prin urmare este inadmisibilă.
Totodată, Curtea Constituțională nu poate fi sesizată cu o excepție de neconstituționalitate a unei legi sau ordonanțe aflate în vigoare, care are legătură cu soluționarea unei cauze, în baza art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții de la Strasbourg, astfel cum au solicitat recurenții inculpați. Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România [art. 1 alin. (1)] și asigură controlul constituționalității legilor, a tratatelor internaționale, a regulamentelor Parlamentului și a ordonanțelor Guvernului [art. 2 alin. (1)], numai în raport cu Constituția României.
Prin urmare, încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 362 alin. (1) lit. a) Teza a II-a C. proc. pen. este legală și temeinică, iar recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și urmează a fi respinse în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3274/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3146/2012. Penal → |
|---|
