ICCJ. Decizia nr. 2877/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

I. Prin sentința penală nr. 186 din 19 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sibiu s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzut de art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. ori în infracțiunea de lovituri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpații:

- B.V. și

- B.I.

- la o pedeapsă de câte 2 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpaților B.V. și B.l. exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

în baza art. 1¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu modificări [actualmente art. 2 alin. (1) pct. 1 teza 1 din Legea nr. 61/1991 republicată], a condamnat aceiași inculpați B.V. și B.l. la o pedeapsă de câte 4 luni închisoare pentru infracțiunea de port fără drept de obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire.

în baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpaților B.V. și B.l. și a dispus ca inculpații să execute fiecare pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 9 luni sporită la 3 ani închisoare.

în baza art. 71 a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

în baza art. 86¹C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe o perioadă de 6 ani care reprezintă termenul de încercare.

în baza art. 86³C. pen. pe durata termenului de încercare inculpații B.V. și B.l. s-au supus următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciu de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea

c) să comunice și justifice schimbarea locului de muncă

d) să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

în baza art. 86³C. pen. datele privitoare la lit. a), b), c), d) au fost comunicate Serviciului de Probațiune din cadrul Tribunalului Sibiu.

în baza art. 359 C. proc. pen. raportat la 86⁴ C. pen. a atras atenția inculpaților asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor și obligațiilor dispuse prin prezenta hotărâre.

în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

în baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul B.V. un topor, iar de la inculpatul B.I. un hârleț, indisponibilizate ca și corpuri delicte la dosarul cauzei la poziția 40.

în baza art. 169 alin. (2) C. proc. pen. a dispus restituirea unei țevi metalice către S.S., cu obligația acesteia să o păstreze până la rămânerea definitivă a hotărârii și o pălărie către inculpatul B.V.

în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu și obligă inculpații în solidar la plata sumei de 2.239,33 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare, cu dobânzi și penalități până la plata integrală a sumei.

în baza art. 14,art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a admis în parte acțiunea civilă și obligă inculpații B.V. și B.I., în solidar, la plata sumei de 8.000 RON cu titlu de daune morale către R.I. domiciliat în comuna L., sat A., jud. Sibiu și respinge restul pretențiilor formulate.

în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații B.V. și B.I. în vederea introducerii profilelor genetice în baza de date a S.N.D.G.J.

în baza art. 191 C. proc. pen. a obligat fiecare inculpat să plătească suma de câte 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 100 RON reprezintă onorariu parțial pentru avocații din oficiu.

S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din 28 septembrie 2010 emis în dosar, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B.V. și B.I., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) și (2) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și infracțiunea de port fără drept de obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, prev. de art. 1¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991, infracțiuni aflate în concurs real.

Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de R.I. și S.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. și respectiv lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., apreciindu-se că aceștia au acționat în legitimă apărare.

Prin actul de trimitere în judecată s-a reținut că în data de 12 mai 2010 în jurul orelor 17:00 între inculpatul B.V. și partea civilă R.I. s-a produs o altercație care a degenerat, iar timp de câteva minute s-au amenințat reciproc.

în aceiași zi în jurul orelor 19:00 inculpatul B.V., înarmat cu un topor, împreună cu fiul său, inculpatul B.I., înarmat cu un hârleț, s-au deplasat la magazinul din satul A., patronat de S.N., în fața căruia, în stradă, se afla partea vătămată R.I., cu intenția vădită de a exercita acte de violență asupra acesteia.

La vederea celor doi inculpați, partea civilă s-a refugiat în curtea imobilului în care funcționează magazinul, loc în care au intrat și inculpații hotărâți să o atace, hotărâre infracțională pe care nu au putut să o pună în practică din cauza martorei S.S., care, după ce le-a cerut, cu insistență inculpaților să iasă din curtea imobilului său și să nu provoace scandal, s-a interpus între ei și partea civilă R.I., împiedicându-i să-și lovească consăteanul.

Pe parcursul intervenției martora a fost lovită de inculpatul B.V. cu palma la nivelul feței și cu tăișul toporului la unul din antebrațe, violențe pentru care martora nu a formulat plângere penală.

După ce inculpații au ieșit din curtea imobilului martorei S.S., din dorința de a se proteja, partea civilă a încercat să se refugieze în grădina socrilor săi, prin grădina gospodăriei martorei, încercare nereușită, întrucât inculpatul B.V., prin escaladarea gardului, a pătruns în grădina martorei, înarmat cu toporul, i-a blocat drumul, iar inculpatul B.I., prin curtea casei martorei, a revenit în grădina acesteia, având asupra sa hârlețul.

Inculpatul B.V. a încercat să-i aplice părții civile R.I. o lovitură cu lama toporului, în zona capului, dar intensitatea ridicată cu care a lovit, la impactul lamei cu țeava metalică, luată din locul atacului pentru apărare, interpusă de partea civilă pe traiectul loviturii, a făcut ca obiectul vulnerant să fie scăpat de inculpat din mână.

Imediat ce inculpatului B.V. i-a scăpat din mână toporul, partea vătămată a fost atacată de inculpatul B.I., care i-a aplicat o lovitură cu muchia hârlețului, în zona fronto-parietală dreaptă, soldată cu o plagă la nivelul scalpului, care a diminuat substanțial posibilitatea de apărare a părții vătămate, care a fost dezarmată de țeava metalică și lovită, în mod repetat, de cei doi inculpați, cu hârlețul și țeava metalică.

Starea de fapt enunțată se arată că ar fi dovedită de următoarele mijloace de probă: declarația părții vătămate R.I., din care rezultă că, în data de 12 mai 2010, după discuția aprinsă avută la ora 16:00 cu inculpatul B.V., în jurul orei 19:00 a fost atacată de inculpați care, după ce au amenințat-o cu moartea, au atacat-o cu toporul, respectiv hârlețul și apoi țeava metalică cu care partea vătămată s-a apărat, hotărâți să o suprime, intenție nefînalizată pe de o parte din cauza abilităților de apărare ale părții vătămate, pe de alta din cauza intervenției succesive a martorilor S.S. și S.V.; certificatul medico-legal din 18 mai 2010, al Serviciului Județean de Medicină Legală Sibiu, privind leziunile traumatice prezentate de partea vătămată, mecanismul lor de producere și urmările asupra sănătății și vieții acesteia; certificatele medico-legale din 13 mai 2010 ale Serviciului Județean de Medicină Legală Sibiu, privind leziunile prezentate de inculpații B.V. și B.l., după incidentul din data de 12 mai 2010; declarația martorei S.S., din care reiese că în data de 12 mai 2010, în jurul orei 19:00, inculpații B.V. și B.l., înarmați cu topor și hârleț, au urmărit în curtea imobilului său din satul A., jud. Sibiu, pe R.l., cu intenția de a-l agresa, intenție căreia i s-a opus, reușind să-i scoată pe inculpați din curte, moment în care a fost lovită, cu palma și tăișul toporului, de inculpatul B.V., iar după câteva minute, în grădina martorei, partea vătămată a fost atacată de inculpați, lovită cu hârlețul, în cap, de inculpatul B.l., după ce tatăl său a încercat să lovească victima cu toporul, victima fiind salvată de intervenția martorului S.V. și a manevrelor sale de apărare; declarația martorilor S.V. și M.Z., din care rezultă că în data de 12 mai 2010, ora 19:00, inculpații B.V. și B.l., loveau partea civilă R.l., în grădina proprietatea martorei S.M., din localitatea A., jud. Sibiu, cu hârlețul, o țeava metalică și topor, că pentru a înlătura atacul acestora și a salva viața părții vătămate martorul a fost nevoit să folosească forța fizică împotriva atacatorilor; declarația martorului A.N., care precizează că în data de 12 mai 2010, ora 16:00, în localitatea A., jud. Sibiu, în stradă, între partea civilă și inculpatul B.V. s-a produs o discuție aprinsă, pe parcursul căreia părțile s-au înjurat și s-au amenințat cu acte de violență; declarația martorei R.M., soția părții civile, care arată că între partea civilă și inculpați era o stare conflictuală mai veche, pe fondul căreia în data de 12 mai 2010, în localitatea de domiciliu, partea civilă a fost atacată de inculpați și lovită cu obiecte care puteau să-i produsă moartea; declarațiile inculpaților B.V. și B.l., care recunosc că în data de 12 mai 2010, în localitatea A., jud. Sibiu au avut altercație cu partea civilă R.l., dar neagă exercitarea oricărui act de violență asupra acesteia și a faptului că au fost înarmați cu topor și hârleț și pretind că de fapt ei au fost victimele actelor de agresiune ale părții civile și martorului S.V.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 06 octombrie 2010.

în faza de judecată, instanța a procedat la audierea inculpaților B.l. și B.V. care au arătat că mențin declarațiile de la Parchet și nu înțeleg să facă alte declarații), a părții civile R.l., a martorilor M.Z., S.S., S.V., precum și a martorilor propuși în apărare B.l., A.N., S.I., I.A., Ș.A., R.M., M.l.A.

S-au efectuat referate de evaluare ale inculpaților B.l. și B.V. de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu și s-a efectuat o expertiză medico-legală din care rezultă că leziunile ce au necesitat 18-19 zile au fost produse prin lovite putând fi produse cu oricare din corpurile delicte ce au fost înaintate de către instanță (hârleț, topor, țeava metalică), cel mai probabil cu hârlețul. S-a arătat că viața victimei nu a fost pusă în primejdie.

La primul termen de judecată, din data de 24 noiembrie 2010, partea vătămată R.l. s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 RON cu titlu de daune morale pentru suferințele fizice și psihice prezente și viitoare, iar Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu a depus constituire de parte civilă în sumă de 2.239,33 RON.

Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, instanța reține următoarea stare de fapt:

în data de 12 mai 2010 în jurul orelor 17:00 între inculpatul B.V. și partea civilă R.l. s-a produs o altercație care a degenerat, iar timp de câteva minute s-au amenințat reciproc.

în aceiași zi în jurul orelor 19:00 inculpatul B.V., înarmat cu un topor, împreună cu fiul său, inculpatul B.l., înarmat cu un hârleț, s-au deplasat la magazinul din satul A., patronat de S.N., în fața căruia, în stradă, se afla partea vătămată R.l., cu intenția vădită de a exercita acte de violență asupra acesteia.

La vederea celor doi inculpați, partea civilă R.l. s-a refugiat în curtea imobilului în care funcționează magazinul, loc în care au intrat și inculpații hotărâți să o atace, hotărâre infracțională pe care nu au putut să o pună în practică din cauza martorei S.S., care, după ce le-a cerut, cu insistență inculpaților să iasă din curtea imobilului său și să nu provoace scandal, s-a interpus între ei și partea civilă R.I., împiedicându-i să-și lovească consăteanul. Pe parcursul intervenției martora a fost lovită de inculpatul B.V. cu palma peste față.

Strigătele de ajutor ale părții vătămate i-au alarmat pe martorii S.V. și M.Z., aflați în apropierea locului în care s-a produs atacul, primul dintre martori, după ce a pătruns în grădină, pentru a pune capăt atacului desfășurat de inculpați a fost nevoie să folosească forța fizică împotriva acestora, modalitatea prin care i-a determinat să se retragă de la locul faptei și să abandoneze toporul, hârletul precum și pălăria purtată de inculpatul B.V.

Starea de fapt expusă astfel cum a fost enunțată mai sus, este susținută de probele administrate în cauză.

Probele științifice administrate, respectiv certificatul medico-legal din 18 mai 2010, al Serviciului Județean de Medicină Legală Sibiu și raportul de expertiză medico-legală din 11 octombrie 2011 a Serviciului de Medicină Legală Județean Sibiu care atestă leziunile traumatice prezentate de partea vătămată, mecanismul lor de producere și urmările asupra sănătății și vieții acesteia, se coroborează și cu celelalte probe din dosar, respectiv cu declarațiile martorilor audiați în cauză și conduc instanța la concluzia vinovăției inculpaților B.V. și B.l. pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

Din referatele de evaluare întocmite pentru inculpații B.l. și B.V. rezultă că inculpatul B.l. a mai fost sancționat contravențional pentru tulburarea liniștii publice pe fondul consumului de alcool, dar și faptul că ambii inculpații prezintă dificultăți de gestionare a situațiilor de risc, are o capacitate redusă de gândire alternativă operativă și un autocontrol diminuat pe fondul consumului de alcool, dar are potențial de reintegrare socială în condițiile dezvoltării abilităților sociale și de rezolvare a problemelor, astfel încât să învețe să evite reactivarea conflictului cu familia R.

Instanța va înlătura ca nesincere afirmațiile inculpatului B.l. și B.V. din faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, prin care au încercat să acrediteze ideea că ei au fost cei care au fost loviți de partea civilă și martorul S.V., precum și că martorul S.V. a fost cel care l-a lovit în cap pe partea civilă R.l., întrucât nu are suport probator.

Apărarea a solicitat în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzut de art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. ori în infracțiunea de lovituri sau alte violente prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Instanța, va respinge această cerere de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii deduse judecății, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Faptele inculpaților B.V. și B.l., care în data de 12 mai 2010, în localitatea de domiciliu A., jud. Sibiu, pe fondul relațiilor anterioare tensionate, împreună, primul înarmat cu un topor și al doilea cu un hârleț, au atacat partea vătămată R.l., în stradă și apoi în curtea lui S.S., în prezența mai multor consăteni, după ce au amenințat-o cu moartea, din dorința de a o suprima, au încercat să-i aplice lovituri de intensitate ridicată, în zone anatomice vitale, cu instrumentele cu care erau înarmați, rezoluție infracțională finalizată parțial, în sensul că au lovit, cu tăișul hârlețului victima în cap și cu țeava metalică în alte zone ale corpului, salvarea victimei datorându-se abilității ei de apărare și intervenției oportune a martorilor S.M. și S.V., întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) și (2) combinat cu art. 175, alin. (1) lit. i) C. pen., neimpunându-se schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. Având în vedere corpurile contondente cu care au lovit inculpații (toporul și hârlețul), zonele vitale vizate, intensitatea loviturilor aplicate, rezultată din urmarea produsă, instanța va respinge, cu această motivare, cererea formulată. Cei doi se fac vinovați și de comiterea infracțiunii prev. de art. 1¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, întrucât la data și împrejurările prezentate anterior, au purtat, fără drept, toporul și hârlețul, în localitatea A., jud. Sibiu, "arme" în sensul legii penale.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce o va aplica instanța va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), și anume dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite și persoana inculpaților.

Modul și mijloacele concrete de comitere a faptei (aplicarea de lovituri repetate cu toporul și hârlețul), împrejurările comiterii faptei (în prezența mai multor consăteni, după ce au amenințat-o cu moartea au aplicat lovituri de intensitate ridicată), scopul urmărit (aplicarea unei corecții), urmarea produsă (leziuni ce au necesitat 18-19 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare), persoana inculpaților (parțial nesinceri, care recunosc că în data de 12 mai 2010, în localitatea A., jud. Sibiu au avut altercație cu partea civilă R.I., dar neagă exercitarea oricărui act de violență asupra acesteia) au format convingerea instanței că se impune aplicarea unei pedepse moderate sub supraveghere și este de natură să atingă scopul prevenției speciale și generale.

Se va aplica inculpaților B.V. și B.I. câte o pedeapsă de 2 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și se vor interzice acestora exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

Se va aplica inculpaților B.V. și B.I. câte o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru infracțiunea de port fără drept de obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire.

Se vor contopi pedepsele aplicate inculpaților B.V. și B.I. și se va dispune ca inculpații să execute fiecare pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 9 luni sporită la 3 ani închisoare.

Se vor interzice inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

Se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe o perioadă de 6 ani care reprezintă termenul de încercare.

Pe durata termenului de încercare inculpații B.V. și B.I. se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciu de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea

c) să comunice și justifice schimbarea locului de muncă

d) să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele privitoare la lit. a), b), c), d) se vor comunica Serviciului de Probațiune din cadrul Tribunalului Sibiu.

Se va atrage atenția inculpaților asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor și obligațiilor dispuse prin prezenta hotărâre.

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

II. împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpații B.V. și B.I. și partea civilă R.I.

în dezvoltarea motivelor de apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a solicitat desființarea hotărârii în limitele criticilor formulate. S-a susținut că pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat sunt nelegale în condițiile în care instanța de fond nu a reținut circumstanțe atenuante în cauză. Totodată s-a arătat că instanța de fond a individualizat greșit pedepsele accesorii aplicate inculpaților impunându-se ca acestora să le fie interzis și dreptul de a alege.

Inculpații au solicitat desființarea hotărârii și în rejudecare schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 174 C. pen., cu motivarea că infracțiunea nu s-a realizat în public, și aplicarea circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. Cu privire la infracțiunea de port nelegal de armă a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare deoarece portul toporului în mediul rural este obișnuit.

Partea civilă R.l., a solicitat admiterea apelului, majorarea cuantumului daunelor la suma de 32.000 RON, reprezentând diferența între suma cerută de partea civilă și suma acordată de prima instanță, arătând că se justifică această majorare, raportat la traumele fizice și psihice suferite, partea.

Deliberând asupra apelurilor prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele, prevăzute de art. 371 C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele:

Instanța de fond a stabilit, în temeiul probațiunii administrate o stare de fapt corectă și a dat acesteia o încadrare juridică legală.

Din probele administrate a rezultat că inculpații B.V. și B.l. au atacat pe partea vătămată cu un topor și un hârleț, într-un loc public producându-i leziuni în zone anatomice vitale faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. de asemenea fapta inculpaților de a purta fără drept topor și, respectiv hârleț întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 1¹pct. 1 Legea nr. 61/1991.

Sunt nefondate criticile inculpaților legate de încadrarea juridică a faptelor săvârșite.

în mod corect instanța de fond a reținut tentativa la omor prev. de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Potrivit depozițiilor testimoniale administrate în cauză conflictul dintre inculpați și partea vătămată a început în curtea casei numitei S.S. în care funcționează magazinul acesteia. Astfel din declarația martorei S.S. rezultă că în timp ce se afla în curtea casei sale l-a văzut intrând pe R.l., urmat la scurt timp de inculpații B.V. și B.I. care erau înarmați cu o lopată și un hârleț. Martora s-a interpus între partea vătămată și cei doi inculpați și le-a cerut acestora să iasă afară. Pentru scurt timp inculpații au respectat solicitarea martorei după care au revenit și l-au urmărit pe partea vătămată care se refugiase în grădina martorei. Deși martora a intervenit și în acest moment și a încercat să împiedece agresiunea inculpaților nu a mai reușit fiind la rândul ei agresată. Faptul că incidentul a debutat în curtea casei martorei S.S., care este și curtea magazinului deținut de aceasta, este susținut în însăși declarațiile inculpaților care au arătat că au fost agresați de către partea vătămată în stradă și apoi în curtea barului.

Potrivit dispozițiilor art. 152 alin. (1) lit. a) C. pen. fapta se consideră a fi săvârșită în public atunci când fost comisă într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului chiar dacă nu este prezentă nici o persoană. în speță incidentul a început în curtea magazinului martorei S.S., loc care prin natura lui este totdeauna accesibil publicului.

De asemenea în cauză nu se poate reține în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării. Este real că înainte de actele de agresiune ce intră în conținutul infracțiunii de tentativă de omor calificat între părți a avut în aceeași zi un alt conflict însă acesta nu a fost generat de către partea vătămată. Afirmațiile inculpaților în sensul că ei au fost cei agresați și insultați de către partea vătămată nu sunt susținute probator. Dimpotrivă din declarația martorului A.N. rezultă că înainte de incident partea vătămată i-ar fi reproșat inculpatului B.V. că l-a scuipat, context în care inculpatul l-a înjurat și l-a amenințat că "bagă priponul în el" după care cei doi s-au despărțit fără ca între ei să existe vreun contact fizic.

în mod justificat instanța de fond a arătat că actele de agresiune ale inculpaților nu pot fi calificate ca făcând parte din conținutul constitutiv al infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. Intenția inculpaților de a suprima viața victimei rezultând fără dubiu din zonele vizat de actele de agresiune ale acestora - cap, obiectele folosite pentru agresiune - tăișul hârlețului și intensitatea loviturilor aplicate care au produs numeroase leziuni. Curtea arată că rezultatul urmărit -moarea victimei nu s-a realizat ca urmare a apărării eficiente a părții vătămate care a parat una dintre lovituri și intervenției martorului S.V.

Totodată, Curtea a arătat că nu se poate primi apărarea inculpaților în sensul că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991 deoarece în mediu rural portul uneltelor agricole este obișnuit. Curtea a arătat că în cauză uneltele agricole nu au fost purtate de inculpați în scopul pentru care sunt destinate, și nu este justificată în nici un fel conduita inculpaților de a pătrunde înarmați cu hârleț și topor în curtea magazinului martorei. în aceste condiții uneltele fiind purtate în intenția folosirii lor ca arme este întemeiată reținerea în sarcina inculpaților a săvârșirii infracțiunii prev. de art. art. 1¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

în ceea ce privește individualizarea judiciară pedepsei Curtea a arătat că sunt fondate criticile de nelegalitate formulate de Parchetului. Instanța de fond a aplicat inculpaților pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat o pedeapsă sub limita minimului prevăzut de lege care este de 7 ani și 6 luni închisoare.

Având în vedere conduita inculpaților anterior săvârșii infracțiunilor, faptul că nu au antecedente penale Curtea a apreciat că în favoarea acestora se impun a fi reținută circumstanța atenuantă facultativă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Procedând la o nouă individualizare judiciară a cuantumului pedepselor aplicate inculpaților prin luarea în considerare a incidenței dispozițiilor legale prev. de art. 76 C. pen. Curtea a considerat că stabilirea unor pedepse de câte 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat și câte 2 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 este proporțională gravității faptelor săvârșite de inculpați și aptă să conducă la realizarea scopului acesteia.

Curtea a arătat că este nefondată critica apelantului Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu referitoare la modul de individualizare a pedepselor accesorii. Dreptul de a alege este un drept constituțional fundamental, iar îngrădirea lui chiar și ca o consecință a pronunțării unei hotărâri penale trebuie să fie făcută în mod restrictiv astfel că în mod temeinic instanța de fond nu a interzis inculpaților exercitarea acestui drept.

Criticile care privesc modul de soluționare a laturii civile a cauzei formulate de partea civilă au fost parțial întemeiate.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 RON cu titlu de daune morale. Instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă și a stabilit cuantumul despăgubirilor acordate cu acest titlu la suma de 8.000. Curtea având în vedere trauma suferită de partea vătămată ca urmare a agresiunii la care a fost supus, precum și cea inerentă procesului de vindecare, dar și numărul relativ redus de zile de îngrijiri medicale necesare pentru recuperarea fizică - 18-19 zile apreciază că acordarea sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale reprezintă o despăgubire suficientă, proporțională și echitabilă. Faptul că partea vătămată are probleme financiare neavând suficiente venituri pentru subzistență nu reprezintă un criteriu de determinare a cuantumului daunelor morale. Din probele administrate în cauză nu rezultă că urmare a agresiunii partea vătămată a suferit leziuni care i-au afectat capacitatea de muncă așa cum pretinde acesta.

A fost întemeiată și critica apelantului parte civilă referitoare la neacordarea cheltuielilor de în primă instanță, potrivit înscrisurilor de puse la dosar partea vătămată a făcut cheltuieli în primă instanță în cuantum de 2.263 RON reprezentând 2.200 RON onorariu avocațial și 63 RON contravaloarea expertizei medico-legale. Celelalte pretenții cu acest titlu, până la suma de 2.500 RON nu au fost dovedite.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Curtea a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, partea civilă R.I. și inculpații B.V. și B.I. împotriva sentinței penale nr. 186 din 19 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal.

A desființat sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor principale aplicate inculpaților B.V. și B.I., a neaplicării dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., 76 C. pen., a cuantumului daunelor morale acordate părții civile R.I. și neacordării cheltuielilor judiciare către partea civilă și procedând la rejudecare la o nouă judecată în aceste limite:

A descontopit pedepsele principale aplicate celor 2 inculpați în elementele lor componente de câte 2 ani și 9 luni și respectiv, 4 luni închisoare și înlătură sporul aplicat.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., 76 alin. (1), alin. (2) C. pen. în ce-l privește pe inculpatul B.V. și va stabili la:

- 3 ani închisoare pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 (1), (2), 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

- 2 luni închisoare pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 1¹pct. 1 din Legea nr. 61/91 [actualmente art. 2 alin. (1) pct. 1 teza 1 din Legea nr. 61/1991].

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele principale în cea mai grea, de 3 ani închisoare.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a), 76 alin. (1), alin. (2) C. pen. în ce-l privește pe inculpatul B.l. și va stabili la:

- 3 ani închisoare pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), (2), 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

- 2 luni închisoare pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 1¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991 [actualmente art. 2 alin. (1) pct. 1 teza 1 din Legea nr. 61/1991].

în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele principale în cea mai grea, de 3 ani închisoare.

A menținut dispozițiile referitoare la pedepsele complementare aplicate.

A majorat de la 8.000 RON la 10.000 RON daunele morale acordate părții civile R.l.

A obligat pe inculpați să plătească fiecare părții civile câte 1.131,5 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanță.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Așa fiind, prin decizia penală nr. 33 din data de 08 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, partea civilă R.l. și inculpații B.V. și B.l. împotriva sentinței penale nr. 186 din 19 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal.

S-a desființat sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor principale aplicate inculpaților B.V. și B.l., a neaplicării dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., 76 C. pen., a cuantumului daunelor morale acordate părții civile R.l. și neacordării cheltuielilor judiciare către partea civilă și procedând la rejudecare la o nouă judecată în aceste limite:

A descontopit pedepsele principale aplicate celor 2 inculpați în elementele lor componente de câte 2 ani și 9 luni și respectiv, 4 luni închisoare și înlătură sporul aplicat.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., 76 alin. (1), alin. (2) C. pen. în ce-l privește pe inculpatul B.V. și stabilește la:

- 3 ani închisoare pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1), (2), 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

- 2 luni închisoare pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 1¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991 [actualmente art. 2 alin. (1) pct. 1 teza 1 din Legea nr. 61/1991].

în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele principale în cea mai grea, de 3 ani închisoare.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a), 76 alin. (1), alin. (2) C. pen. în ce-l privește pe inculpatul B.l. și a stabilit la:

- 3 ani închisoare pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 alin. (1), (2), 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

- 2 luni închisoare pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 1¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991 [actualmente art. 2 alin. (1) pct. 1 teza 1 din Legea nr. 61/1991].

în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele principale în cea mai grea, de 3 ani închisoare.

A menținut dispozițiile pedepsele complementare aplicate.

A majorat de la 8.000 RON la 10.000 RON daunele morale acordate părții civile R.l.

A obligat pe inculpat să plătească fiecare părții civile câte 1.131,5 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanță.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu, în cotă procentuală, de câte 75 RON pentru fiecare inculpat, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

în baza art. 193 C. proc. pen. a obligat pe inculpați să plătească părții civile R.l. suma de 650 RON cu titlu de cheltuieli judiciare in apel.

III. împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpații B.V. și B.l., precum și partea civilă R.l.

în recursurile declarate de inculpații B.V. și B.l., decizia atacată a fost criticată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 pct. 17, 17² și 14 C. proc. pen., referitoare la greșita încadrare juridică dată faptei, greșita individualizare a pedepsei, prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și în principal, în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174,art. 176 alin. (1) lit. i) C. pen. în tentativă la infracțiunea de omor simplu, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 C. pen.

S-a mai solicitat reținerea în favoarea inculpaților a circumstanței atenuante a stării de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-a solicitat diminuarea daunelor morale acordate de instanța de apel părții civile R.l. de la 10.000 RON la 8.000 RON, astfel cum au fost stabilite de instanța de fond.

în recursul declarat de partea civilă Ranf loan, s-a solicitat cu ocazia rejudecării, să se dispună majorarea cuantumului daunelor morale ce au fost acordate în favoarea sa de la 10.000 RON la 40.000 RON.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică sus-indicate și de cazurile de casare deja menționate, înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că totalitatea recursurilor de față declarate de inculpații B.V. și B.l. și de partea civilă R.l. se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse ca atare în baza dispozițiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

A.1. Cu referire la primul motiv de critică din recursurile declarate de inculpații B.V. și B.l., prin care în baza cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 17 C. proc. pen., se tinde la schimbarea încadrării juridice dată faptei din tentativă la infracțiunea de omor simplu, înalta Curte are în vedere nepertinența acestuia.

Aceasta, întrucât cu titlu de premisă se reține că ambele instanțe, de fond și de apel, au reținut corect situația de fapt imputată în sarcina celor doi recurenți-inculpați, în baza unui examen complet al mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și la cercetarea judecătorească a primei instanțe și anume: declarațiile inculpaților B.l. și B.V. (prin care au arătat că mențin declarațiile de la Parchet și nu înțeleg să facă alte declarații), a părții civile R.l., a martorilor M.Z., S.S., S.V., precum și a martorilor propuși în apărare B.l., A.N., S.I., I.A., Ș.A., R.M., M.l.A., referate de evaluare ale inculpaților B.l. și B.V. de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, certificatul medico-legal din 18 mai 2010, al Serviciului Județean de Medicină Legală Sibiu, expertiza medico-legală din care rezultă că leziunile ce au necesitat 18-19 zile au fost produse prin lovite putând fi produse cu oricare din corpurile delicte ce au fost înaintate de către instanță (hârleț, topor, țeava metalică), cel mai probabil cu hârlețul.

Cu această proiecție, se are în vedere a fi imputată în sarcina recurenților inculpați B.V. și B.l. următoarea stare de fapt:

în data de 12 mai 2010 în jurul orelor 17:00 între inculpatul recurent B.V. și partea civilă R.l. s-a produs o altercație care a degenerat, iar timp de câteva minute s-au amenințat reciproc.

în aceiași zi în jurul orelor 19:00 inculpatul recurent B.V., înarmat cu un topor, împreună cu fiul său, inculpatul B.l., înarmat cu un hârleț, s-au deplasat la magazinul din satul A., patronat de S.N., în fața căruia, în stradă, se afla partea vătămată R.l., cu intenția vădită de a exercita acte de violență asupra acesteia.

La vederea celor doi inculpați nominalizați, partea civilă R.I. s-a refugiat în curtea imobilului în care funcționează magazinul, loc în care au intrat și inculpații hotărâți să o atace, hotărâre infracțională pe care nu au putut să o pună în practică din cauza martorei S.S., care, după ce le-a cerut, cu insistență inculpaților să iasă din curtea imobilului său și să nu provoace scandal, s-a interpus între ei și partea civilă R.I., împiedicându-i să-și lovească consăteanul. Pe parcursul intervenției martora a fost lovită de inculpatul B.V. cu palma peste față.

După ce inculpații sus-indicați au ieșit din curtea imobilului martorei S.S., din dorința de a se proteja, partea civilă a încercat să se refugieze în grădina socrilor săi, prin grădina gospodăriei martorei, încercare nereușită, întrucât inculpatul B.V., prin escaladarea gardului, a pătruns în grădina martorei, înarmat cu toporul, i-a blocat drumul, iar inculpatul B.I., prin curtea casei martorei, a revenit în grădina acesteia, având asupra sa hârlețul.

Imediat ce inculpatului recurent B.V. i-a scăpat din mână toporul, partea vătămată a fost atacată de inculpatul B.I., care i-a aplicat o lovitură cu muchia hârlețului, în zona fronto-parietală dreaptă, soldată cu o plagă la nivelul scalpului, care a diminuat substanțial posibilitatea de apărare a părții vătămate, care a fost dezarmată de țeava metalică și lovită, în mod repetat, de cei doi inculpați, cu hârlețul și țeava metalică.

Strigătele de ajutor ale părții vătămate i-au alarmat pe martorii S.V. și M.Z., aflați în apropierea locului în care s-a produs atacul, primul dintre martori, după ce a pătruns în grădină, pentru a pune capăt atacului desfășurat de inculpați a fost nevoie să folosească forța fizică împotriva acestora, modalitatea prin care i-a determinat să se retragă de la locul faptei și să abandoneze toporul, hârlețul precum și pălăria purtată de inculpatul recurent B.V.

în acest cadru se mai are în vedere că în mod judicios aceleași instanțe, de fond și de apel, au respins ca nefondată cererea recurenților inculpați B.V. și B.I. inculpaților de a se dispune schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzut de art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. ori în infracțiunea de lovituri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. a fost respinsă ca neîntemiată.

Astfel, pe de o parte cererea deja menționată de schimbare a încadrării juridice este nepertinentă, întrucât având în vedere corpurile contondente cu care au lovit inculpații (toporul și hârlețul), zonele vitale vizate, intensitatea loviturilor aplicate, rezultată din urmarea produsă, intenția inculpaților recurenți a fost aceea de a suprima viața victimei.

Pe de altă parte, înalta Curte mai reține că în speță conflictul dintre inculpați recurenți menționați și partea vătămată a început în curtea casei numitei S.S. în care funcționează magazinul acesteia. Astfel din declarația martorei S.S. rezultă că în timp ce se afla în curtea casei sale l-a văzut intrând pe partea vătămată R.l., urmat la scurt timp de inculpații recurenți B.V. și B.l. care erau înarmați cu o lopată și un hârleț. Martora sus-indicată s-a interpus între partea vătămată și cei doi inculpați și le-a cerut acestora să iasă afară. Pentru scurt timp inculpații au respectat solicitarea martorei după care au revenit și l-au urmărit pe partea vătămată care se refugiase în grădina martorei. Deși martora a intervenit și în acest moment și a încercat să împiedece agresiunea inculpaților recurenți nu a mai reușit fiind la rândul ei agresată. Faptul că incidentul a debutat în curtea casei martorei S.S., care este și curtea magazinului deținut de aceasta, este susținut și de declarațiile inculpaților care au arătat că au fost agresați de către partea vătămată în stradă și apoi în curtea barului.

Concomitent deoarece, potrivit dispozițiilor art. 152 alin. (1) lit. a) C. pen. fapta se consideră a fi săvârșită în public atunci când fost comisă într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului chiar dacă nu este prezentă nici o persoană, în speță incidentul a început în curtea magazinului martorei S.S., loc care prin natura lui este totdeauna accesibil publicului rezultă că în mod legal s-a reținut și această circumstanță agravantă.

A.2. Este nepertinentă și critica secundă din recursul inculpaților B.V. și B.l. prin care, în baza cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen. se tinde la reținerea în favoarea lor a circumstanței atenuante a stării de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Astfel, deși este fără echivoc că înainte de actele de agresiune ce intră în conținutul infracțiunii de tentativă de omor calificat între părți a avut în aceeași zi un alt conflict ce nu a fost generat de către partea vătămată, afirmațiile inculpaților în sensul că ei au fost cei agresați și insultați de către partea vătămată nu sunt susținute probator. Dimpotrivă din declarația martorului A.N. rezulltă că înainte de incident partea vătămată i-ar fi reproșat inculpatului recurent B.V. că l-a scuipat, context în care inculpatul nominalizat l-a înjurat și l-a amenințat că "bagă priponul în el" după care cei doi s-au despărțit fără ca între ei să existe vreun contact fizic.

Astfel, rezultă că la data faptei, în aceeași zi, potrivit declarațiilor martorilor, între inculpați recurenți indicați și partea vătămată a mai avut loc un conflict, însă în jurul prânzului și nu a degenerat în violențe. Prin urmare, de la acest prin conflict și până seara când a avut loc atacul inculpaților recurenți asupra părții vătămate sus-menționată nu se poate susține că aceștia s-ar fi aflat într-o stare de tulburare care să justifice o astfel de reacție din partea lor, cu atât mai mult cu cât ei au fost în avantaj numeric și au umblat înarmați pentru a o surprinde pe partea vătămată.

A.3/B. Este nefondată și următoarea critică din recursurile celorlalți doi inculpați, întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., prin care se tinde la diminuarea daunelor morale acordate de instanța de apel părții civile R.I. de la 10.000 RON la 8.000 RON, astfel cum au fost stabilite de instanța de fond și care este simetric inversă cu cererea recurentei părți civile R.I. prin care se tinde la majorarea cuantumului acelorași daune morale.

Pentru acest considerent al antagonismului dintre cererea recurenților inculpați B.V. și B.I. și cele pretinse de recurenta parte civilă R.I., înalta Curte, într-o analiză comună a acestora efectuată în tiparul cazului de casare susmenționat, are în vedere că instanța de apel prin decizia recurată a stabilit judicios cuantumul daunelor morale acordate părții civile nominalizate la suma de 10.000 RON, reprezentând o despăgubire proporțională, suficientă și echitabilă, fiind avute în vedere atât traumatismul suferit de victimă ca urmare a agresiunii la care a fost supus, precum și suferințele aferente procesului de vindecare; iar nu în ultimul rând numărul relativ redus de zile de îngrijiri medicale necesare pentru recuperarea fizică și anume 18-19 zile.

Față de datele contextuale ale speței de față, rezultă că nu erau elemente care să justifice reducerea despăgubirilor stabilite cu titlu de daune morale, dar nici pentru majorarea acelorași daune, întrucât din probele dosarului cauzei nu a rezultat că urmare a agresiunii comisă, victima a suferit leziuni care să-i fi afectat capacitatea de muncă, așa cum pretinde în recursul său partea civilă menționată.

← ICCJ. Decizia nr. 2994/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2762/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2877/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2877/2012. Penal