ICCJ. Decizia nr. 3136/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 326 din 22 iunie 2011, Tribunalul Dolj, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor comise de inculpatul R.G., din infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplic., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunea prev. de a art. 256 C. pen.
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor comise de inculpatul R.G. din infracțiunea prev. de art. 254 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunea prev. de art. 257 C. pen.
în baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul R.G., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. ca pedeapsă complementară.
în baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei s-au interzis inculpatului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.
în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, conform art. 82 C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii de 24 ore de la 29 octombrie 2010 la 30 octombrie 2010.
în baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 254 alin. (3) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 220 RON.
A fost obligat inculpatul la 400 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr. 889/P/2020 din data de 14 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului R.G. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în fapt, s-a arătat că în ziua de 28 octombrie 2010 denunțătorul B.I. a sesizat organele de urmărire penală în legătură cu faptul că în dimineața zilei respective un angajat al societății de distribuție a energiei electrice i-a pretins suma de 300 RON pentru a nu aduce la cunoștința conducerii unității faptul că acesta a sustras energie electrică.
în baza denunțului formulat, prin ordonanța cu nr. 889/P/2010 din data de 28 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, confirmată prin încheierea cu nr. 88 din 1 noiembrie 2010 pronunțată în dosar al Tribunalului Dolj, s-a dispus interceptarea și înregistrarea convorbirilor purtate în mediul ambiental de către denunțător, pe o perioadă de 48 de ore.
în seara zilei de 28 octombrie 2010 denunțătorul B.I. s-a întâlnit cu inculpatul în parcarea supermarketului K. din cartierul C.N., însă nu i-a predat suma solicitată. Cu această ocazie între cei doi au avut loc discuții, din cuprinsul cărora reiese că inculpatul avea cunoștință despre modificările efectuate la contorul electric de la domiciliul denunțătorului, precum și despre faptul că alți colegi ai inculpatului au primit suma de 200 RON pentru a nu-l denunța.
în ziua de 29 octombrie 2010 denunțătorul B.I. s-a întâlnit cu inculpatul în același loc și i-a predat suma de 300 RON (compusă din 6 bancnote de 50 RON marcate criminalistic), punând-o, la cererea inculpatului, în torpedoul autoturismului aparținând acestuia.
Pe parcursul discuțiilor care au avut loc între denunțător și inculpat în acest context, denunțătorul i-a cerut să nu sesizeze unitatea al cărui angajat este, cu privire la sustragerea de energie electrică și să solicite colegilor săi să șteargă din memoria aparatului foto cu care a fost efectuată fotografia care proba modificările de la contorul electric.
Cu ocazia efectuării percheziției auto, suma de bani marcată criminalistic a fost găsită în locul în care a fost pusă de denunțător (toipedo), iar în legătură cu proveniența ei, inculpatul a declarat că nu cunoaște împrejurările în care banii au ajuns acolo.
în sarcina inculpatului R.G. s-a reținut și faptul că în urmă cu aproximativ 6 luni, în raport cu data surprinderii în flagrant a primit de la același denunțător suma de 200 RON, o plasă cu legume și un bidon cu vin tot în scopul nesesizării sustragerii de energie electrică.
Pe parcursul judecării cauzei, la termenul din data de 06 aprilie 2011 a fost audiat inculpatul, la termenul din data de 04 mai 2011 au fost audiați martorii U.A. și T.N. (în circumstanțiere), iar la termenul din data de 15 iunie 2011 a fost audiat martorul B.I.
Cu ocazia audierii, inculpatul R.G. a susținut că personal nu a efectuat nici o modificare la contorul electric de la domiciliul martorul B.I., nu a cunoscut faptul că alte persoane au efectuat astfel de modificări, nu a purtat discuții cu colegii săi în legătură cu eventuale astfel de modificări, nu a pretins și nu a primit bani de la martor pentru a nu-și îndeplini îndatoririle de serviciu. Potrivit declarației date, în cursul lunii aprilie 2010 a primit o plasă cu legume și un bidon cu vin de la martor, însă consideră că i-au fost date pentru că a fost amabil și s-a oferit să-i facă rost de un electrician.
Martorul U.A. a relatat că într-o zi din toamna anului 2010 s-a deplasat cu autoturismul personal în mun. Craiova la cererea martorului B.I., care intenționa să predea o plasă cu legume și un bidon cu vin unei persoane în apropierea supermarketului K. din cartierul Craiovița. Potrivit declarației date, în urma unei discuții telefonice, martorul B.I. i-a cerut să revină pe raza comunei A. pentru că persoana căreia urma să-i predea bunurile se afla acolo. Martorul nu a văzut persoana care a primit bunurile, dar după ce a predat plasa cu bunuri B.I. i-a cerut, cu titlu de împrumut, suma de 100 RON.
La dosarul cauzei s-au depus caracterizări ale inculpatului efectuate de reprezentanții Primăriei comunei M. și ai SC A.U.C. SA.
Examinând actele de la dosarul cauzei, instanța a constatat următoarele:
Deși inculpatul R.G. nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriul parchetului, probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, dar și în faza cercetării judecătorești, confirmă faptul că a pretins și primit bani și bunuri pentru a nu-și îndeplini îndatoririle de serviciu.
Instanța a constatat în acest sens, faptul că în calitate de cititor contoare de energie electrică la A.I. SRL, inculpatul avea, conform fișei postului, ca atribuții de serviciu verificarea vizuală fără contact direct a locului de măsură și a echipamentului de măsură (dacă este sigilat sau nu la capac; dacă sigiliile sunt intacte; sârma de legătură este intactă; contorul nu este deformat sau perforat), precum și înregistrarea oricărei anomalii în baza de date folosind meniul aferent deficiențelor și transmiterea către sediu prin sincronizarea în aceeași zi a datelor din hand held.
Pe de altă parte, din declarațiile martorului B.I. rezultă că pentru a nu sesiza unitatea ai cărui angajați erau, atât inculpatul cât și alți colegi ai acestuia, care nu au fost identificați i-au cerut și au primit bani și bunuri.
Declarațiile martorului se coroborează cu aspectele care reies din transcrierea convorbirilor purtate în mediul ambiental în zilele 28 octombrie și 29 octombrie 2010 cu inculpatul R.G.
Rezultă astfel din lecturarea acestora că inculpatul cunoștea faptul că au fost efectuate modificări la contorul electric al martorul B.I. și că în acest mod s-a sustras energie electrică, că a primit atât el, cât și alți colegi bani și bunuri pentru a nu sesiza unitatea în legătură cu acest lucru, dar și faptul că știa despre existența unei fotografii compromițătoare pentru martor.
Predarea bunurilor (plasă cu legume și bidon cu vin) este dovedită și cu declarațiile martorului U.A.
în acest context probatoriu instanța a reținut că fapta inculpatului R.G. care în mod repetat și în baza unei rezoluții unice a pretins și primit de la martorul B.I. bani (500 RON) și bunuri, pentru a nu-și îndeplini îndatoririle de serviciu, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta descrisă și reținută în sarcina inculpatului nu realizează conținutul infracțiunii prev. de art. 256 C. pen. și nici al infracțiunii prev. de art. 257 C. pen., pentru următoarele considerente:
în cazul infracțiunii de primire de foloase necuvenite, banii sau bunurile sunt primite întotdeauna după îndeplinirea actului care intră în atribuțiile de serviciu ale făptuitorului și întotdeauna pentru îndeplinirea unui act cu caracter licit. în prezenta cauză însă banii și bunurile au fost pretinse și primite pentru îndeplinirea unui act ilicit, respectiv pentru nesesizarea unității în legătură cu sustragerea de curent electric.
în cazul infracțiunii de trafic de influență este necesară intervenția unei terțe persoane pe lângă funcționarul care trebuie să îndeplinească sau să nu îndeplinească un anumit act tocmai pentru ca acesta să manifeste o atitudine contrară atribuțiilor de serviciu.
în prezenta cauză însă inculpatul nu a solicitat și primit bani și bunuri pentru a interveni pe lângă o altă persoană, întrucât el însuși a solicitat și primit bani, iar actul pentru care s-au oferit banii intra în sfera atribuțiilor sale de serviciu.
în acest context, independent de faptul că banii i-ar fi revenit lui sau urmau să fie predați altor colegi, fapta realizează conținutul infracțiunii prev. de art. 254 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și nu al infracțiunii prev. de art. 257 C. pen.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererile de schimbare a încadrării juridice date faptei comise de inculpatul R.G., din infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracțiunea prev. de a art. 256 C. pen. și din infracțiunea prev. de art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracțiunea prev. de art. 257 C. pen.
în baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpatul R.G. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. la pedeapsă complementară.
La stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, cuantum care reprezintă limita minimă prevăzută de textul de lege, instanța a avut în vedere împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut faptele comise, precum și valoarea relativ mică a sumei care a constituit obiectul mitei și a contravalorii bunurilor date cu același titlu și care, potrivit declarației martorului B.I., este de 20 RON.
Ținând seama că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și că este integrat socio-profesional, având o bună reputație în rândul comunității din care face parte, instanța a considerat că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia, va fi în măsură să asigure realizarea scopului educativ preventiv al pedepsei, dar și reeducare a inculpatului în spiritul respectării regulilor de conviețuire socială.
întrucât cu ocazia audierii la data de 15 iunie 2011, martorul B.I. a declarat că nu solicită restituirea sumelor de bani pe care le-a dat inculpatului și nici a contravalorii plasei cu legume și a bidonului cu vin, bunuri pe care le-a evaluat la suma de 20 RON, în baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 254 alin. (3) C. pen., instanța a confiscat de la inculpat suma de 220 RON, reținând faptul că suma de 300 RON predată în ziua în care s-a efectuat flagrantul a aparținut și a fost restituită organelor de urmărire penală.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul R.G., solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și reținând cauza spre rejudecare, să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei, întrucât pedeapsa aplicată de către prima instanță este prea aspră raportat la suma reținută și circumstanțele reale, solicitând și reținerea în sarcina sa a circumstanțelor atenuante, potrivit caracterizărilor și altor înscrisuri depuse la dosar, cu consecința aplicării dispozițiilor art. 76 lit. c) C. pen., adică coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr. 9 din 20 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul R.G., împotriva sentinței penale nr. 326 din 22 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar.
S-a desființat sentința penală sub aspectul individualizării pedepsei.
în baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen.
A fost condamnat inculpatul R.G., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., ca pedeapsă complementară.
în baza art. 81 C. pen.
S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni închisoare, alcătuit din pedeapsa aplicată la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Verificând aspectele de fapt și de drept atât prin prisma dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., cât și a criticilor formulate, Curtea a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
S-a constatat că din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, proces-verbal de transcriere a convorbirilor purtate în mediul ambiental încheiat la 29 octombrie 2010, declarația martorului U.A., adresa din 3 noiembrie 2010 a A.I. SRL, copie contract individual de muncă și fișa postului, proces-verbal de marcare criminalistică, proces-verbal de constatare a denunțătorului, declarațiile inculpatului, prima instanță în mod corect a stabilit situația de fapt în sensul că:
Inculpatul R.G., începând cu 1 noiembrie 2008, a fost angajat în funcția de cititor contoare de energie electrică, fiind transferat de la SC C.R. SRL la A.I. SRL, nefiind abilitat să constate modificări aduse contorului, iar în perioada 24 octombrie 2010-27 octombrie 2010 avea ca sarcină de serviciu citirea contoarelor de energie electrică în localitatea Ș., comuna A.
în data de 28 octombrie 2010, inculpatul în exercitarea atribuțiilor de serviciu, i-a pretins denunțătorului B.I. suma de 300 RON pentru a nu sesiza unitatea despre o pretinsă sustragere a energiei electrice.
în urma denunțului, în aceeași zi, seara s-a întâlnit în parcarea marketului K., însă pentru că nu a putut face rost de bani, au stabilit să se întâlnească a doua zi.
Astfel, în data de 29 octombrie 2010, denunțătorul i-a înmânat suma de 300 RON marcată criminalistic, compusă din 6 bancnote a 50 RON.
S-a arătat că din conținutul discuțiilor purtate a reieșit că inculpatul avea cunoștință de modificările aduse contorului de înregistrare și faptul că alți colegi primiseră suma de 200 RON pentru a nu-l denunța, dar și că în urmă cu 6 luni a mai primit de la denunțător suma de 200 RON, o plasă de legume și un bidon cu vin, în același scop, fapt confirmat și de martorul U.A. fiind de față când bunurile materiale au fost luate de denunțător și puse într-un autoturism de culoare deschisă.
De asemenea, aceste aspecte se coroborează și cu afirmațiile inculpatului făcute în discuțiile cu denunțătorul recunoscând însușirea bunurilor și a sumei de 200 RON.
Ca atare, faptele inculpatului de a pretinde și primi de la denunțătorul B.I., în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, suma de 500 RON și bunuri materiale pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a arătat că având în vedere gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite (fapte de corupție săvârșite de reprezentanții ai statului), împrejurările concrete și modalitatea (în exercițiul atribuțiilor de serviciu a pretins și primit în mod repetat sumele de bani de 200 RON, 300 RON și bunuri, respectiv a plasă de legume și un bidon de vin, pentru a nu anunța unitatea în legătură cu modificările la contorul electric al denunțătorului), dar și circumstanțele personale, respectiv nu este cunoscut cu antecedente penale, este integrat socio-profesional, are un copil în întreținere și se bucură de o reputație bună în rândul colectivității, Curtea va reține în sarcina acestuia și circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., apreciindu-se că o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită și a cărei executare să fie suspendată în condițiile art. 81 C. pen. este în măsură să corespundă scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen.
De asemenea, raportat la valoarea socială lezată prin săvârșirea infracțiunii, activitatea pe care o desfășoară și în exercițiul căreia a săvârșit fapta, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea a constatat că pedeapsa accesorie și complementară au fost corect stabilite.
împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul R.G.
Parchetul a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a b) și c) C. pen. față de inculpat și al individualizării pedepsei.
Cu ocazia susținerii recursului, reprezentul parchetului a arătat că nu susține motivul de recurs privind individualizarea pedepsei, solicitând admiterea recursului numai în ce privește greșita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
Recurentul inculpat a criticat hotărârea instanței de apel cu privire la greșita individualizare a pedepsei, solicitând acordarea unor largi circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei.
Examinând decizia atacată în raport de criticile formulate, înalta Curte constată că recursul declatat de parchet este fondat.
Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), se aplică în condițiile art. 65 din același cod.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoare de cel puțin 2 ani și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Conform alin. (2) al aceluiași text de lege, aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.
întrucât pedeapsa aplicată de instanța de apel inculpatului R.G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., este de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsa de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., ca pedeapsă complementară, apare ca fiind nelegală.
Prin urmare, înalta Curte constată că recursul parchetului este fondat cu privire la acest aspect, astfel că se vor casa în parte atât decizia atacată cât și sentința instanței de fond și se va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a b) și c) C. pen., aplicată inculpatului R.G.
în ce privește recursul declarat de inculpat, se constată că acesta este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul R.G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reținându-se în sarcina acestuia că în calitate de cititor contoare de energie electrică în localitatea Ș., comuna A., la data de 28 octombrie 2010, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, i-a pretins denunțătorului B.I. suma de 300 RON pentru a nu sesiza unitatea despre o pretinsă sustragere a energiei electrice.
în urma denunțului, în aceeași zi, seara s-au întâlnit în parcarea marketului K., însă pentru că nu a putut face rost de bani, au stabilit să se întâlnească a doua zi.
Astfel, în data de 29 octombrie 2010, denunțătorul i-a înmânat inculpatului suma de 300 RON marcată criminalistic, compusă din 6 bancnote a 50 RON.
S-a mai reținut că din conținutul discuțiilor purtate a reieșit că inculpatul avea cunoștință de modificările aduse contorului de înregistrare și faptul că alți colegi primiseră suma de 200 RON pentru a nu-l denunța, dar și că în urmă cu 6 luni a mai primit de la denunțător suma de 200 RON, o plasă de legume și un bidon cu vin, în același scop, fapt confirmat și de martorul U.A. fiind de față când bunurile materiale au fost luate de denunțător și puse într-un autoturism de culoare deschisă.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite cu declarațiile martorului U.A. și cu ale martorului denunțător B.I., declarații care se coroborează cu aspectele care reies din transcrierea convorbirilor purtate în mediul ambiental în zilele 28 octombrie și 29 octombrie 2010 cu inculpatul R.G.
Deși pus în fața unor probe certe, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
în ce privește pedeapsa aplicată, înalta Curte constată că aceasta este just individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și de scopul educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.
Este adevărat că suma pretinsă de inculpat este relativ modică, dar fapta săvârșită prezintă o gravitate deosebită, pericolul social al acesteia rezultând din modalitatea concretă și împrejurările în care s-a comis, precum și de relațiile sociale afectate.
La aplicarea pedepsei, instanța de apel a dat relevanță gradului de pericol social concret al faptelor comise de inculpat, circumstanțelor în care s-au săvârșit, dar și circumstanțelor personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și are în întreținere un copil minor, dar și împrejurarea că nu a recunoscut săvârșirea faptelor.
Așa fiind, înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.
în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, se vor casa în parte decizia atacată și sentința instanței de fond și rejudecând, se va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., aplicată inculpatului.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3146/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2994/2012. Penal → |
|---|
