ICCJ. Decizia nr. 3274/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 74 din 21 iunie 2011 Tribunalul Teleorman în baza art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 74-76 C. pen. a condamnat pe inculpata C.M. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
în baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen.
în baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare pe o perioadă de 5 ani.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
A fost obligată inculpata la plata către partea civilă SC A.C. SRL Alexandria a sumei de 564.146,17 RON, reprezentând prejudiciu nerecuperat.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri către Oficiul Național al Registrului Comerțului.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 4.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, din examinarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză (plângerea și declarațiile părții civile, adresa din 19 mai 2009 a Oficiului Național al Registrului Comerțului, contract de furnizare produse din 15 septembrie 2007, bilet la ordin în alb, contract de cesiune din 9 noiembrie 2007, declarațiile martorilor S.T., P.F., S.D., R.G., B.M.C., T.I.M., B.F., M.D., D.O., M.C.M., S.M., precum și documente contabile, facturi fiscale, coroborate cu declarațiile inculpatei și rapoartele de expertiză contabilă, s-a reținut, sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei că la data de 15 septembrie 2007 între societatea administrată de inculpata C.M. - SC C.C. SRL București și partea civilă SC A.C. SRL Alexandria, a fost încheiat un contract prin care partea civilă furniza societății administrate de inculpată, materiale de construcții.
în baza acestui contract, partea civilă a livrat societății inculpatei marfă, începând cu data de 14 octombrie 2007, inculpata a emis un număr de 34 de bilete la ordin, aferente unui număr de 34 facturi, cu valoare totală de 367.246,99 RON, bilete care au fost refuzate la plată din lipsă totală de disponibil în cont.
Totodată, societatea inculpatei a mai primit marfă de la partea civilă în valoare de 120.187,26 RON fiind emise un număr de 11 facturi fiscale, inculpata contestând primirea acestor mărfuri și în valoare de 76.711,92 RON, pentru care inculpata nu a emis bilete la ordin.
Instanța de fond a constatat că apărarea inculpatei, în sensul că nu a urmărit să înșele partea civilă și că a adus la cunoștință reprezentantului părții civile starea financiară, este infirmată de declarațiile martorului S.T. (reprezentantul părții civile) și ale martorilor R.G., S.D., T.I.M. - administratori ai unor societăți comerciale de la care inculpata a încasat în 2007 sume mari de bani, dar și de declarațiile martorilor D.O. și M.D., cu care inculpata a încheiat contractul de cesiune din 9 noiembrie 2007, din care rezultă că inculpata a apelat la acești martori pentru a scăpa de societate, întrucât a făcut mai multe nereguli, astfel încât nu se poate reține lipsa intenției și să se dispună achitarea inculpatei.
La individualizarea pedepsei, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanța de fond a avut în vedere, pe de o parte gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, cuantumul mare al prejudiciului cauzat, limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracțiunea săvârșită, dar și persoana inculpatei - fără antecedente penale, faptul că inculpata a fost de acord să despăgubească partea civilă.
S-a apreciat că, scopul urmărit de art. 52 C. pen. este atins prin condamnarea inculpatei la o pedeapsă în cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege, prin aplicarea art. 74-76 C. pen.
S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în temeiul art. 81 C. pen., apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele legale referitoare la lipsa condamnărilor anterioare și cuantumul pedepsei, precum și aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea pedepsei în penitenciar.
în temeiul art. 14 C. proc. pen. și art. 998-999 C. civ., instanța de fond a obligat-o pe inculpată la plata prejudiciului nerecuperat în cuantumul reținut în rechizitoriu prejudiciu care rezultă din raportul de expertiză contabilă.
împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpata C.M. și partea civilă SC A.C. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în apelul său inculpata a susținut că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, întrucât nu a avut intenția de a o induce în eroare pe partea civilă, mai ales că relațiile comerciale dintre cele două firme se derulau de aproape 10 ani.
A solicitat achitarea sa pe temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a susținut că valoarea despăgubirilor civile stabilite de instanță în sarcina inculpatei nu este cea reală, în conformitate cu concluziile raportului de expertiză și că nu s-a ținut seama de faptul că inculpata nu a semnat de primire mai multe facturi emise de partea civilă.
în apelul său, partea civilă a criticat sentința pentru greșita stabilire ca modalitate de executare a pedepsei, suspendarea condiționată, fără a se ține seama de gravitatea faptei, modul de acțiune al inculpatei, de valoarea prejudiciului cauzat prin infracțiune și de împrejurarea că inculpata mai este cercetată în alte dosare penale pentru comiterea unor fapte de același gen. Prin decizia penală nr. 266/A din 17 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de către partea civilă SC A.C. SRL și de inculpata C.M., împotriva sentinței penale nr. 74 din 21 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria Teleorman.
S-a desființat în parte sentința penală apelată, și rejudecând în fond:
în baza art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata C.M. la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a, b) și c) C. pen., ca pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a, b) și c), C. pen.
în baza art. 861C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare, pe un termen de încercare, stabilit potrivit art. 862C. pen., de 5 ani și 4 luni închisoare.
S-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863alin. (1) lit. a)-d) C. pen. și să respecte obligațiile prevăzute de art. 863alin. (3) lit. b) C. pen., stabilindu-se ca inculpata să nu depășească limita teritorială a județului Teleorman, fără încuviințarea instanței.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. și art. 864C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC A.C. SRL și, în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 1349 și art. 1357 C. civ. (Legea nr. 287/2009) s-a dispus obligarea inculpatei către partea civilă, la plata sumei de 424.877,95 RON cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda legală, calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea debitului.
S-a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Pentru a decide astfel, s-a reținut, în esență, că împrejurările comiterii faptei au fost temeinic stabilite reținându-se în mod just vinovăția inculpatei, că aceasta nu doar că a prevăzut rezultatul faptei sale cu l-a urmărit întreprinzând acțiuni în acest sens. S-a reținut că apărarea inculpatei în sensul lipsei intenției în săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa nu are suport faptic și probator, deoarece în cursul derulării relațiilor comerciale inculpata avea posibilitatea de a o înștiința pe partea civilă despre demersurile cesiunii părților sociale ceea ce nu a făcut.
Totodată, s-a dat eficiență disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) cu referire la art. 76 alin. (2) C. pen., stabilindu-se o pedeapsă într-un cuantum legal și proporțional în raport de criteriile prevăzute în textul legal menționat.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpata C.M. și partea civilă SC A.C. SRL, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Inculpata a invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 12 C. proc. pen. solicitând achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. susținând că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii reținută în sarcina sa și anume intenția.
A arătat că nu a avut intenția să inducă în eroare societatea comercială cu care avea în derulare contractul încheiat și că a avut buna credință de a semna contractul respectiv și de a efectua plățile datorate. A mai susținut că din totalul sumei datorate în cuantum de 985.000 RON a restituit suma de 421.000 RON și că nu a semnat niciun înscris fals. Biletele la ordin au fost emise în mod legal iar la momentul emiterii biletelor la ordin nu era obligată să aibă în cont disponibil financiar ci doar la data scadenței. Plățile neachitate au intervenit ca urmare a împrejurării că la rândul său nu i-au fost onorate alte plăți care erau datorate de alte societăți comerciale.
A arătat că pe parcursul procesului penal nu a fost efectuată o expertiză tehnico contabilă din care să rezulte dinamica societății comerciale a inculpatei prin care să se constate că avea de recuperat importante sume de bani de la alte societăți comerciale și din această cauză a intrat în imposibilitate de plată.
în subsidiar, a solicitat casarea ambelor hotărârii și trimiterea cauzei la prima instanță pentru a se efectua expertiza tehnico contabilă, invocând motivul de casare prev. de art. 3859pct. 10 C. proc. pen.
A arătat că prezenta cauză are ca obiect, de fapt un litigiu comercial între părți și nu infracțiunea de înșelăciune.
Recurenta parte civilă a solicitat admiterea recursului formulat, desființarea hotărârii de apel cu privire la cuantumul prejudiciului și, rejudecând să se dispună obligarea inculpatei la cuantumul prejudiciului cauzat, susținând că există probe certe că prejudiciul datorat de inculpată este în cuantum de 424.167,17 RON.
în cauză expertiza contabilă s-a efectuat pe baza evidențelor contabile ale părții civile nu și ale inculpatei.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de instanța de apel și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând motivele de recurs formulate, actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu cauza, conform disp. art. 3859alin. (2) și (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că hotărârea recurată este legală și temeinică.
Din examinarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză respectiv: plângerea și declarațiile părții civile, contractul de furnizare de produse din 15 septembrie 2007, contractul de cesiune din 9 noiembrie 2007, adresa din 19 mai 2009 a Oficiului Național al Registrului Comerțului, bilet la ordin în alb, documentele contabile, facturi fiscale, declarațiile martorilor D.O., B.M.C., T.I.M., S.T., S.D., R.G., P.F., M.D., coroborate cu declarațiile inculpatei și cu concluziile rapoartelor de expertiză contabilă efectuate în cauză, administrate în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, rezultă starea de fapt judicios reținută de instanțe în sensul că, la data de 15 septembrie 2007 între societatea administrată de inculpata C.M. și partea civilă în cauză SC A.C. SRL s-a încheiat un contract prin care partea civilă se obliga să furnizeze societății, al cărui reprezentant era inculpata, materiale de construcții, contract în baza căruia partea civilă a livrat marfa fiind emise facturi pentru încasarea contravalorii acesteia.
Așa cum a arătat instanța de fond prin contractul încheiat, la Cap. III intitulat Modalitatea de plată părțile au convenit că plata produselor livrate se face în 20 zile de la data emiterii facturilor, prin virament bancar sau prin emiterea de file CEC sau bilete la ordin, aferent fiecărei facturi.
Este relevant faptul că, prin însăși contractul încheiat, părțile au stabilit granații pentru plata produselor, prin remiterea de către firma administrată de inculpata a unei file CEC sau bilete la ordin "în alb", acesta urmând a fi restituit după achitarea contravalorii ultimei facturi.
Inițial relațiile comerciale s-au derulat în condiții normale, însă, începând cu 14 octombrie 2007, pentru facturile emise cu privire la marfa livrată, inculpata a emis un număr de 34 bilete la ordin, introduse la plată după data scadentă din 12 noiembrie 2007, care au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil.
Din probele administrate nu rezultă că inculpata a înștiințat reprezentantul părții civile despre această împrejurare.
Aflată în situația refuzului la plată, partea civilă prin reprezentantul acesteia a solicitat lămuriri, primind asigurări de la inculpată că are unele dificultăți financiare, dar că vor fi rezolvate și va plăti marfa. în aceste condiții partea civilă a continuat să livreze produsele contractate, având în vedere și durata suficientă a derulării relațiilor comerciale dintre cele două firme, împrejurare care dovedește că partea civilă a păstrat încrederea în seriozitatea cu care inculpata administra firma.
La data de 9 noiembrie 2007 inculpata a cesionat părțile sociale ale firmei debitoare SC C.C. SRL, către numiții D.O. și M.D. (contract de cesiune din 9 noiembrie 2007), fără a înștiința reprezentantul părții civile despre această situație, cu toate că emisese cele 34 bilete la ordin ce au fost scadente după data de 12 noiembrie 2007.
Acest fapt relevă intenția inculpatei de a o induce în eroare pe partea civilă, în scopul de a o prejudicia, prin neplata contravalorii facturilor pentru produsele livrate.
Astfel, este dovedit că inculpata nu numai că a prevăzut rezultatul faptei, ci l-a urmărit, întreprinzând acțiuni în acest sens. Așa cum recunoaște inculpata în declarația dată în fața instanței de apel, aceasta împreună cu soțul său, au înființat o altă firmă asupra căreia să transfere o parte din datoriile firmei debitoare, dar cu care să-și continue relațiile comerciale.
Despre această împrejurare inculpata nu a înștiințat-o pe partea civilă, fapt care dovedește că inculpata a conceput un mod de acțiune prin care să inducă în eroare pe partea civilă în executarea contractului încheiat, tocmai pentru a nu îi plăti sumele.
Așa fiind, apărarea inculpatei în sensul lipsei intenției în activitatea sa infracțională nu are suport faptic și probator, întrucât această lipsă nu poate rezulta numai din relațiile comerciale derulate între părți o perioadă îndelungată de timp chiar dacă nu au întâmpinat dificultăți financiare.
în considerarea derulării relațiilor comerciale, inculpata avea posibilitatea de a înștiința pe partea civilă despre demersurile cesiunii părților sociale, ceea ce nu a făcut. De altfel, acest aspect rezultă și din declarațiile martorilor D.O. și M.D. care au arătat că știau de la inculpată, că aceasta a cesionat părțile sociale pentru că avea nereguli în activitatea firmei.
Pentru considerentele arătate solicitarea de achitare a inculpatei pe temeiul de drept invocat în art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nu poate fi primită.
în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, se constată că instanța de fond a obligat-o pe inculpată la plata unei sume mai mari decât cea rezultată din probele administrate, așa cum în mod just a reținut și instanța de prim control judiciar.
Așa cum rezultă din actele dosarului, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care prin raportul din 21 martie 2011 a stabilit că valoarea creanței părții civile, care este certă, licită și exigibilă, este de 424.877,95 RON și nu de 564.146,17 RON, neexistând nicio dovadă contrară care să determine neluarea în considerare a sumei stabilite prin expertiza contabilă, în condițiile în care pentru 13 facturi emise de partea civilă, nu s-au emis documente de decontare a mărfii livrate. De altfel, aceste facturi nici nu au fost însușite de către SC C.C. SRL.
în aceste condiții în mod corect inculpata a fost obligată la plata sumei certe, lichide și exigibile către parte civilă, cu adiționarea dobânzii legale calculată până la data achitării integrale a debitului.
Pentru toate considerentele arătate, văzând că din oficiu nu s-au ivit motive de ordine publică care să atragă casarea hotărârii recurate, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpata C.M. și de partea civilă SC A.C. SRL împotriva deciziei penale nr. 266/ A din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.
Văzând disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3244/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3160/2012. Penal → |
|---|
