ICCJ. Decizia nr. 3190/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3190/2012

Dosar nr. 425/1372/2011

Şedinţa publică din 8 octombrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 24 din 9 mai 2012 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul A.M., din infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a)) C. pen. şi art. 83 C. pen., în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a)) C. pen. şi art. 83 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpata F.M., din infracţiunea de prostituţie, prevăzută de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a)) C. pen., în infracţiunea de prostituţie, prevăzută de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a)) C. pen.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.M., zis „B."; la pedeapsa de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 fapte) şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 6 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 fapte) şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 12 ani şi 6 luni închisoare si la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.:

dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 6 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus şi s-a aplicat în final inculpatului A.M. pedeapsa cea mai grea de 12 ani şi 6 luni închisoare, iar în baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e)C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 6 ani.

În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului A.M. prin sentinţa penală nr. 140 din 20 ianuarie 2011 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 31 ianuarie 2011, dispunându-se executarea ei în întregime alături de pedeapsa aplicată mai sus, inculpatul urmând a executa în total pedeapsa de 14 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului A.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e)C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunţate, timpul reţinerii din data de 19 iulie 2011 şi al arestării preventive a inculpatului A.M. din data de 20 iulie 2011 şi până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului A.M., deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 16 din 19 iulie 2011, emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpatul A.M. a probelor biologice de referinţă ADN pentru determinarea profilului genetic al acestuia în vederea introducerii în baza de date a Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic al inculpatului A.M.

În baza art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnată inculpata F.M. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 fapte) şi art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 8 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus şi s-a aplicat în final inculpatei F.M. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, iar în baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei F.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată A.R.N. şi, în consecinţă: a fost obligat inculpatul A.M. să plătească acesteia suma de 4800 lei, cu titlu de daune materiale şi 7000 lei, cu titlu de daune morale, iar inculpata F.M. a fost obligată să plătească aceleiaşi părţi vătămate suma de 4800 lei, cu titlu de daune materiale şi 3000 lei, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse restul pretenţiilor.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată B.M.A. şi, în consecinţă: a fost obligat inculpatul A.M. să plătească acesteia suma de 2500 lei cu titlu de daune morale, iar inculpata F.M. a fost obligată să plătească aceleiaşi părţi vătămate suma de 2500 lei, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse restul pretenţiilor.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată N.D.F. şi, în consecinţă: a fost obligat inculpatul A.M. să plătească acesteia suma de 20.000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpata F.M. a sumei de 4000 lei, sumă dobândită în urma săvârşirii infracţiunii de prostituţie.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor inculpatului A.M. prin ordonanţa procurorului din data de 25 iulie 2011 până la concurenţa sumei de 800 lei.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.M. la plata sumei de 4275 lei şi inculpata F.M. la plata sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, suma de 1050 lei, reprezentând onorarii avocaţi din oficiu, urmând a se suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

Inculpatul A.M., zis ";B."; şi inculpata F.M., ambii fără ocupaţie, trăiau în concubinaj din anul 2008, din relaţia lor rezultând minorul F.B., în vârstă de câteva luni.

După eliberarea lui din penitenciar la data de 7 iunie 2011, unde fusese arestat în altă cauză, inculpatul A.M. a îndemnat-o pe concubina sa, inculpata F.M., să practice prostituţia în folosul lor comun, iar ea a fost de acord. deoarece i-a promis că va trăi cu ea până la moarte. Anterior, inculpata s-a mai prostituat şi pentru ";G.";, pe numele lui real F.C.M. (declaraţie inculpată F.M. - fila 151 dosar urmărire penală).

Astfel, inculpata F.M., în perioada 07 iunie 2011-19 iulie 2011, a întreţinut relaţii sexuale normale şi orale cu diferiţi clienţi în zona podului de la ieşirea din Braşov spre Feldioara, fie în autoturismul acestora, fie în camerele Hotelului Codreanu, practicând un tarif de 50 lei sexul oral şi 70 lei normal, timp in care inculpatul A.M. o supraveghea de la distanţă sau se afla la Hotel Codreanu împreună cu copilul. Prin urmare, câştigul obţinut a fost în medie de 300-400 lei pe zi, în total 12.600 lei.

Cu o zi înainte de eliberarea lui ";B."; din penitenciar, inculpata F.M. s-a întâlnit cu partea vătămată minoră A.R.N., în vârstă de aproape 12 ani, căreia i-a propus să aibă grijă de copil, iar ulterior, M. şi B. au mers în Gara Braşov, unde se afla partea vătămată şi au luat-o cu ei la Hotel Codreanu. Aici s-au cazat într-o cameră timp de câteva zile, iar M. practica prostituţia la pod, R. având grijă de copil. după care ambii inculpaţi i-au pretins părţii vătămate sa meargă şi ea sa practice prostituţia, sub ameninţarea că o bat şi chiar a fost lovită de către cei doi inculpaţi (declaraţie parte vătămată - fila 65 vol. I dosar). Partea vătămată practica aceleaşi tarife ca şi inculpata, iar banii câştigaţi erau luaţi de către M., care îi înmâna ulterior lui B.

Într-o zi, când R. s-a întors la hotel, M. fiind plecată la pod, B. a dezbrăcat-o cu forţa şi a întreţinut cu ea raport sexual normal şi oral. R. s-a plâns ulterior M. că a fost violată de B. şi i-a arătat lenjeria şi pantalonii pătaţi de sânge, declarând că a fost virgină, iar aceasta s-a enervat şi 1-a lovit pe B. cu pumnul în ochi, de faţă fiind şi alte fete la pod.

La începutul lunii iulie 2011, B. i-a propus părţii vătămate minore N.F.D., în vârstă de 13 ani, pe care a întâlnit-o în barul din Gara Braşov, unde obişnuia să facă curat, să aibă grijă de copilul lui, că o va plăti în schimb. Partea vătămată a acceptat, având în vedere situaţia sa materială precară oi. In aceeaşi zi, inculpatul a revenit în gară, fiind însoţit de concubina lui şi au plecat împreună cu partea vătămată la Hotel Codreanu, unde erau cazaţi împreună cu R. Cele două fete, M. şi R., au plecat a doua zi la ";produs"; la pod, iar B. le-a însoţit, D. rămânând să aibă grijă de copil. B. i-a propus şi D. să se prostitueze, promiţându-i că-i va cumpăra haine şi încălţăminte, însă aceasta a refuzat.

Ulterior, inculpaţii şi cele două părţi vătămate au plecat la locuinţa inculpatului din localitatea Dobârlău, jud. Covasna.

Zilnic, inculpata F.M. şi partea vătămată minoră A.R.N. plecau la Braşov, unde practicau prostituţia, iar banii câştigaţi de ambele erau ţinuţi de către inculpată, care îi aducea acasă şi îi folosea pentru cheltuielile copilului, mâncare şi în mare parte beneficia de ei inculpatul A.M. În acest timp, partea vătămată minoră N.F.D. rămânea acasă şi avea grijă de copil.

Astfel, partea vătămată minoră A.R.N. s-a prostituat pentru cei doi inculpaţi în perioada 11 iunie 2011-12 iulie 2011, realizând un venit de aproximativ 300 de lei pe zi, în total 9600 lei.

În locuinţa sa de la Dobârlău, inculpatul A.M. a întreţinut raporturi sexuale normale şi orale cu partea vătămată minoră A.R.N. împotriva voinţei acesteia, o dată fiind de faţă şi concubina sa, inculpata F.M.

De asemenea, profitând de faptul că a rămas singur cu ea, celelalte două fete fiind plecate la Braşov, inculpatul A.M. i-a propus D. să se culce cu el şi întrucât ea a refuzat şi 1-a ameninţat că îi va spune M., a dezbrăcat-o cu forţa şi a întreţinut cu ea raport sexual normal. I-a atras atenţia că, dacă îi va zice ceva M., o va bate, iar a doua zi a avut din nou un raport sexual normal cu ea împotriva voinţei ei. Când s-au întors fetele acasă de la Braşov, D. le-a povestit cele întâmplate, iar acestea din urmă i-au relatat că şi R. fusese violată de B.

Ulterior, partea vătămată N.F.D. a refuzat să mai rămână la Dobârlău să aibă grijă de copilul inculpaţilor, fiind găsită în data de 08 iulie 2011 de către organe ale poliţiei şi condusă la Centrul de Primire în Regim de Urgenţă de la Ghimbav.

În data de 13 iulie 2011, cei doi inculpaţi au recrutat-o din zona podului de la ieşirea din Braşov spre Feldioara pe partea vătămată minoră B.M.A., în vârstă de 13 ani, căreia i-au propus să locuiască împreună, să se prostitueze în folosul lor, urmând să împartă câştigul în mod egal şi să aibă grijă de copilul lor, urmând să fie plătită pentru acest serviciu. Astfel, în acea zi, aceasta a întreţinut raporturi sexuale normale cu trei clienţi, obţinând suma de 150 lei, care i-a fost predată inculpatei F.M., conform obiceiului, plecând apoi cu cei doi la locuinţa inculpatului de la Dobârlău, unde a înnoptat, iar a doua zi, după ce a fost condusă de inculpată la pod să practice prostituţia, a fost depistată de organele de poliţie şi condusă la Centrul de Primire în Regim de Urgenţă de la Ghimbav.

Starea de fapt reţinută a rezultat din analiza mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, constând în declaraţii ale părţilor vătămate minore A.R.N., N.F.D. şi B.M.A., ale martorilor R.A.P., ş.a., rapoarte de expertiză medico-legală, rapoarte de evaluare psihologică, proces-verbal de verificare a cazărilor inculpaţilor, proces-verbal de conducere în teren a părţii vătămate A.R.N. şi planşe fotografice proces-verbal de depistare, proces-verbal de certificare a înregistrărilor audio efectuate în cauză şi de redare a acestora în formă scrisă, proces-verbal de percheziţie, proces-verbal de contravenţie, care se coroborează cu declaraţiile celor doi inculpaţi A.M. şi F.M.

Astfel, deşi inculpatul A.M. nu a recunoscut săvârşirea faptelor, declarând că nu ştia cu ce se ocupă concubina sa şi părţile vătămate erau prietene cu aceasta( fila 130 dosar u.p. şi fila 63 vol. I dosar), inculpata F.M. a povestit pe larg faptele petrecute, încercând însă să dea întreaga vină pe inculpat, care ar fi constrâns-o să practice prostituţia, însă din declaraţiile sale reiese că această ocupaţie a avut-o şi anterior, aceasta prostituându-se şi pentru ";G.";, pe numele lui real F.C.M. şi au cheltuit împreună banii câştigaţi de părţile vătămate, care au fost convinse de ambii inculpaţi să aibă grijă de copilul lor ( fila 151 dosar u.p., fila 99 vol. II dosar).

Din declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor a reieşit că cei doi inculpaţi A.M. şi F.M. cunoşteau vârsta părţilor vătămate şi faptul că acestea sunt minore.

În raport cu încadrarea juridică dată acestor fapte, instanţa a apreciat că se impune, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul A.M. din infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 83 C. pen., în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 83 C. pen.

La stabilirea pedepsei pentru inculpat instanţa a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a reţinut că gradul de pericol social concret este ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptei, respectiv a îndemnat-o, i-a înlesnit şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către propria concubină, mama copilului său.

Referitor la persoana inculpatului A.M., zis ";B.";, instanţa a constatat că acesta avea vârsta de 25 ani la data comiterii faptei şi provine dintr-o familie numeroasă, destrămată în urma separării părinţilor săi, cu un nivel socio-economic şi cultural redus, că are un nivel de instrucţie scăzut, fiind absolvent doar a unei singure clase, astfel că este analfabet, deoarece posibilităţile materiale şi financiare precare ale familiei au determinat ca inculpatul să lucreze de la vârsta de 12 ani ca cioban la oi.

Din cazierul judiciar al inculpatului a rezultat că acesta a fost condamnat pentru comiterea unor infracţiuni îndreptate împotriva patrimoniului ( fila 122 dosar u.p.).

În referatul de evaluare (fila 105 vol. I dosar), constatându-se caracterul de repetabilitate a comportamentului infracţional al inculpatului, în condiţiile insuficienţei resurselor interne ale acestuia, dar şi a celor familiale de care beneficiază, s-a apreciat o evoluţie negativă a comportamentului lui viitor, în contextul perpetuării contactelor acestuia cu un cerc de apropiaţi cu comportament antisocial.

În ceea ce priveşte împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanţa nu a reţinut în favoarea sa vreo circumstanţă atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu se poate susţine că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei şi nici nu s-a comportat sincer în timpul procesului, însă instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, potrivit art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., deoarece din certificatul de cazier judiciar al acestuia ( fila 122 dosar u.p.) reiese că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei prin sentinţa penală nr. 140 din 20 ianuarie 2011 a Judecătoriei Braşov.

Referitor la pedepsele complementare constând în interzicerea drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator, s-a reţinut că practica CEDO a stabilit că acestea se pot interzice în mod excepţional. în speţă, instanţa a considerat că se impune aplicarea acestor pedepse complementare raportat la atitudinea pe care inculpatul a avut-o faţă de concubina sa, cu care are un copil în vârstă de doar câteva luni de zile şi care ar fi trebuit să se bucure de prezenţa, atenţia şi îngrijirea mamei sale, în loc ca aceasta să fie îndemnată de inculpat să practice prostituţia. Mai mult, sub aspect moral, s-a reţinut că inculpatul nu poate avea calitatea de părinte, tutore sau curator în raport cu infracţiunea săvârşită, care aduce atingere valorilor morale ale societăţii.

Instanţa a reţinut că fapta inculpatului A.M., care, împreună cu concubina sa, inculpata F.M., în perioada 11 iunie 2011-12 iulie 2011, le-a recrutat pe părţile vătămate minore A.R.N., N.F.D. şi B.M.A., cu vârste de 12-13 ani, în scopul practicării prostituţiei, prin înşelăciune, sub pretextul de a avea grijă de copilul lui, le-a transportat şi le-a asigurat cazarea la hotel şi la domiciliul său şi chiar a beneficiat de câştigurile obţinute de părţile vătămate A.R.N. şi B.M.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.

La stabilirea pedepsei pentru inculpat instanţa a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoanei inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a reţinut că gradul de pericol social concret este ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptei, respectiv asupra unor minore cu vârste cuprinse între 12-13 ani, profitând de situaţia de vulnerabilitate în care se aflau, datorită lipsei mijloacelor materiale, a lipsei de susţinere materială, afectivă şi educaţională a familiei şi a lipsei lor de instrucţie şi maturitate.

De asemenea, s-a reţinut că fapta inculpatului A.M., care le-a constrâns pe părţile vătămate minore A.R.N. şi N.F.D., de 12 şi 13 ani, să întreţină, împotriva voinţei lor şi profitând de starea lor de vulnerabilitate, raporturi sexuale cu el, ameninţându-le că le va bate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat în final inculpatului A.M. pedeapsa cea mai grea de 12 ani şi 6 luni închisoare, iar în baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 6 ani.

Instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim de detenţie, astfel că în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului A.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.

În raport cu încadrarea juridică dată faptelor, instanţa a apreciat că se impune, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpata F.M., din infracţiunea de prostituţie, prevăzută de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea de prostituţie, prevăzută de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatei F.M. care, în perioada 07 iunie 2011-19 iulie 2011, şi-a procurat mijloacele de existenţă întreţinând relaţii sexuale normale şi orale cu diferiţi clienţi, practicând un tarif de 50 lei sexul oral şi 70 lei norma], câştigul obţinut fiind în medie de 300-400 lei pe zi, în total 12.600 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de prostituţie, prevăzută şi pedepsită de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

La stabilirea pedepsei pentru inculpată, instanţa a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatei şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a reţinut că gradul de pericol social concret este ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptei, care lezează valorile morale ale societăţii, dar aduce atingere şi stării de sănătate a persoanelor, întrucât nu există un sistem de protecţie şi control al acestui fenomen.

Referitor la persoana inculpatei F.M., instanţa a constatat că acesta avea vârsta de 19 ani la data comiterii faptei, că a fost abandonată de la naştere de către mamă şi nu şi-a cunoscut niciodată tatăl, că nu a fost şcolarizată deoarece la naştere nu î s-au întocmit acte de identitate, astfel că este analfabetă, că până la împlinirea vârstei de 15 ani o mătuşă a mamei sale s-a ocupat de creşterea şi îngrijirea ei, iar apoi a fost nevoită să se descurce singură, ocupându-se cu comercializarea diverselor obiecte vestimentare, că tânăra este însărcinată şi mai are doi copii minori în întreţinere proveniţi din două relaţii diferite.

Din cazierul judiciar al inculpatei a rezultat că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale ( fila 147 dosar u.p.).

În referatul de evaluare ( fila 94 vol. II dosar) s-a apreciat că optimizarea integrării sociale a inculpatei este în corelaţie directă cu programe de intervenţie având ca scop dezvoltarea abilităţilor parentale, creşterea nivelului motivaţiei pentru schimbarea comportamentului, promovarea atitudinilor şi valorilor morale şi sociale.

În ceea ce priveşte împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatei, instanţa a reţinut în favoarea sa circumstanţe atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., respectiv faptul că nu a cunoscut siguranţa afectivă, materială şi educaţională a unei familii, fiind abandonată încă de la naştere şi nu a avut şansa de a beneficia de instrucţie, astfel încât nu a putut deprinde principiile moralităţii şi nu s-a putut maturiza afectiv, moral şi intelectual. Prin urmare, reţinerea acestora a permis aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Totodată, s-a reţinut că fapta inculpatei F.M. care, împreună cu concubinul său, inculpatul A.M., în perioada 11 iunie 2011-12 iulie 2011, le-a recrutat pe părţile vătămate minore A.R.N., N.F.D. şi B.M.A., cu vârste de 12-13 ani, în scopul practicării prostituţiei, prin înşelăciune, sub pretextul de a avea grijă de copilul ei, le-a transportat şi le-a asigurat cazarea la hotel şi la domiciliul concubinului său şi chiar a beneficiat de câştigurile obţinute de părţile vătămate A.R.N. şi B.M.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat în final inculpatei F.M. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, iar în baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 4 ani.

Instanţa a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim de detenţie, astfel că în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei F.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a reţinut că părţile vătămate minore A.R.N. şi N.F.D. s-au constituit părţi civile în cauză în cursul urmăririi penale, fără să-şi precizeze cuantumul pretenţiilor (filele 16, 25 dosar u.p.), iar în cursul judecăţii, înaintea citirii actului de sesizare al instanţei ( fila 72 vol. 1 dosar), partea vătămată minoră B.M.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei, reprezentând daune morale faţă de ambii inculpaţi, iar celelalte două părţi civile şi-au precizat cuantumul pretenţiilor, respectiv A.R.N. suma de 22.400 lei faţă de ambii inculpaţi, reprezentând 12.400 lei daune materiale şi 10.000 lei daune morale, iar N.F.D. suma cu titlu de daune morale faţă de inculpatul A.M., pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

Referitor la daunele materiale solicitate, prima instanţă a avut în vedere atât declaraţiile părţilor vătămate, cât şi declaraţia inculpatei F.M. şi a martorelor care practicau prostituţia, care se coroborează, privind tarifele practicate, respectiv 50 de lei sexul oral şi 70 de lei sexul normal şi sumele de bani câştigate de fiecare persoană pe zi, rezultând o medie între 300 lei-400 lei, iar la calcularea pretenţiilor prima instanţă s-a raportat la suma minimă de 300 lei/zi.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de unele dintre părţile vătămate, s-a reţinut că acestea au făcut dovada prejudiciului moral suferit prin relatările lor, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi evaluările psihologice efectuate (filele 42-45 dosar u.p.), care reflectă modul în care experienţa trăită a avut urmări asupra psihicului fiecăreia dintre părţile vătămate în raport cu personalitatea, inteligenţa şi gradul de instrucţie al fiecăreia dintre ele, acestea fund persoane foarte vulnerabile, atât datorită vârstei foarte fragede, lipsei de educaţie şi instrucţie (majoritatea fiind analfabete sau semianalfabete), a unei familii de sprijin şi a situaţiilor materiale foarte precare în care se află.

În acest sens, s-a avut în vedere şi împrejurarea potrivit căreia Comisia Europeană a subliniat importanţa obţinerii de despăgubiri de către victimele unor astfel de infracţiuni, ca o recunoaştere a experienţei lor şi ca o compensaţie pentru traumele suferite.

Având în vedere principul reparării integrale a prejudiciului, care guvernează răspunderea civilă delictuală, că este dovedită vinovăţia inculpaţilor la săvârşirea faptelor şi că există legătură de cauzalitate între faptele acestora şi prejudiciul cauzat, în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată A.R.N. şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul A.M. să plătească acesteia suma de 4800 lei, cu titlu de daune materiale şi 7000 lei, cu titlu de daune morale, iar inculpata F.M. a fost obligată să plătească aceleiaşi părţi vătămate suma de 4800 lei, cu titlu de daune materiale şi 3000 lei, cu titlu de daune morale şi s-a respins restul pretenţiilor, deoarece partea vătămată a solicitat suma de 12.400 lei cu titlu de daune materiale.

S-a reţinut că suma totală de 9600 lei cu titlu de daune materiale reprezintă câştigul realizat de această parte vătămată din prostituţie în perioada 11 iunie 2011-12 iulie 2011, realizând un venit de aproximativ 300 de lei pe zi ( 32 zilex300 lei=9600 lei), iar fiecare inculpat a fost obligat proporţional cu măsura în care a beneficiat de aceste sume de bani.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată B.M.A., care a solicitat suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale şi, in consecinţă, a fost obligat inculpatul A.M. să plătească acesteia suma de 2500 lei cu titlu de daune morale, iar inculpata F.M. a fost obligată să plătească aceleiaşi părţi vătămate suma de 2500 lei, cu titlu de daune morale şi s-a respins restul pretenţiilor, apreciindu-se că această sumă de bani este suficientă pentru prejudiciul moral suferit raportat la perioada de timp pentru care s-a prostituat pentru inculpaţi -13 iulie 2011- când a întreţinut raporturi sexuale cu trei clienţi, obţinând suma de 150 lei.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată N.D.F. şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul A.M. să plătească acesteia suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul moral suferit de această parte vătămată, ca urmare a săvârşirii asupra ei a infracţiunii de viol. S-a reţinut că trauma psihică prin care partea vătămată N.D.F. a trecut s-a manifestat şi cu ocazia audierii acesteia, când a refuzat să dea declaraţie de faţă cu inculpatul, instanţa procedând la audierea acesteia în condiţiile art. 77^l C. proc. pen., respectiv prin intermediul reţelei audio-video a instanţei.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul A.M. a sumei de 8600 lei, sumă dobândită în urma săvârşirii infracţiunii de proxenetism, iar în baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpata F.M. a sumei de 4000 lei, sumă dobândită în urma săvârşirii infracţiunii de prostituţie, aceste sume reprezentând în total 12.600 lei, sumă câştigată de inculpată în perioada 07 iunie 2011-19 iulie 2011, ca urmare a întreţinerii de raporturi sexuale normale şi orale cu diferiţi bărbaţi, practicând un tarif de 50 de lei sexul oral şi 70 de lei sexul normal.

Nu s-a mai impus confiscarea de la inculpaţi, in baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., a sumelor dobândite de către aceştia ca urmare a traficării părţilor vătămate, deoarece acestea au fost folosite la despăgubirea părţilor vătămate.

Prin ordonanţa procurorului din data de 25 iulie 2011 (fila 115 dosar u.p.) s-a dispus măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale inculpatului A.M. până la concurenţa sumei de 800 lei, in vederea confiscării, astfel că, în baza art.357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. instanţa a menţinut această măsură a sechestrului asigurător.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT, Serviciul Teritorial Braşov şi inculpatul A.M.

Ministerul Public a criticat soluţia pentru nelegalitate arătând că prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunile de proxenetism, trafic de minori şi viol, toate săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie, dar instanţa nu a dat relevanţă stării de recidivă postcondamnatorie in raport de fiecare din cele trei infracţiuni, iar ulterior să dea eficienţa regulilor de la concursul de infracţiuni.

Astfel, s-a solicitat ca inculpatul să fie condamnat pentru fiecare infracţiune săvârşită in stare de recidivă postcondamnatorie cu aplicarea art. 83 C. pen., având în vedere că cele trei infracţiuni au fost săvârşite în termenul de încercare al suspendării condiţionate de 1 an şi 6 luni închisoare şi, ulterior, să se aplice regulile concursului de infracţiuni prevăzute de art. 33, art. 34 C. pen.

Un al doilea motiv de nelegalitate 1-a constituit faptul că nu a fost respectat principiul solidarităţii răspunderii delictuale, în condiţiile în care cei doi inculpaţi au fost condamnaţi de către instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori şi faţă de principiul consacrat de art. 1382 C. civ., se impune stabilirea faţă de inculpaţi a răspunderii solidare în ceea ce priveşte pretenţiile solicitate de către intimatele părţi vătămate A.R.N. şi B.M.A., prin constituirea de parte civila faţă de prejudiciul ce le-a fost cauzat acestora prin săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

Inculpatul A.M., pentru infracţiunea de proxenetism, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că din întreg materialul probator existent la dosarul cauzei nu există probe care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie, în sensul că inculpatul nu a săvârşit infracţiunea nici prin determinarea persoanelor să practice prostituţia şi nici prin tragerea de foloase de pe urma practicării de prostituţie, ci a solicitat părţilor vătămate să aibă grijă de copilul său minor, în schimbul unei remuneraţii, aspect confirmat şi de coinculpata F.

Referitor la infracţiunea de trafic de minori, în temeiul aceluiaşi text legal, inculpatul a solicitat achitarea, întrucât nu a determinat, nu a înlesnit şi nici nu a tras foloase de pe urma activităţii părţilor vătămate.

Referitor la infracţiunea de viol, a precizat că nu există nicio probă la dosarul cauzei, în afară de declaraţiile părţilor vătămate, şi a solicitat a se avea în vedere că există o singură declaraţie a părţii vătămate care nu coincide cu cea dată în faza de urmărire penală.

O altă critica a vizat modul de soluţionare a acţiunii civile faţă de partea vătămată A.R.N., căreia instanţa de fond i-a acordat atât daune materiale, care constau în veniturile realizate, cât şi daune morale, daune oferite în mod nejustificat, împrejurare faţă de care a solicitat respingerea acţiunii civile.

Prin decizia penală nr. 83/Ap din 2 august 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Braşov Împotriva sentinţei penale nr. 24 din 9 mai 2012 a Tribunalului Braşov, pe care a desfiinţat-o sub aspectul modalităţii de aplicare a dispoziţiilor legale privitoare la starea de recidivă şi concursul de infracţiuni în ce îl priveşte pe inculpatul A.M. şi în ce priveşte modul de soluţionare a acţiunilor civile formulate de părţile civile A.R.N. şi B.M.A. şi, rejudecând în aceste limite:

A menţinut pedepsele aplicate inculpatului A.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), 2, 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. a adăugat la fiecare din aceste pedepse, respectiv 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), şi e) C. pen., 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), şi e) C. pen. şi 12 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), şi e) C. pen., pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicata prin sentinţa penală nr. 140/2011 a Judecătoriei Braşov, rezultând pedepsele de 6 ani şi 6 luni închisoare, de 13 ani şi 6 luni închisoare şi 14 ani închisoare şi, la fiecare din pedepsele principale, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), şi e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), şi e) C. pen.

A adăugat la arestarea preventivă a inculpatului şi perioada de la 9 mai 2012 la zi şi a menţinut, în continuare, starea de arest preventiv a acestuia.

A obligat inculpaţii A.M. şi F.M., în solidar, să plătească părţii civile A.R.N. suma de 9.600 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 10.000 lei cu titlul de daune morale şi părţii civile B.M.A. suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate. Prin aceeaşi decizie penală, a fost respins apelul declarat de inculpatul A.M. împotriva aceleiaşi sentinţe, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 371 C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză şi a atribuit faptelor caracterizarea juridică legală, în mod judicios procedându-se la analizarea tuturor circumstanţelor reale ale cauzei şi personale ale inculpaţilor.

S-a constatat că prima instanţă a procedat la analizarea exhaustivă a tuturor probelor administrate în cauză, care fără putinţă de tăgadă, că inculpatul se face vinovat ele comiterea celor trei infracţiuni reţinute in sarcina sa, astfel ca solicitarea acestuia de achitare este total lipsită de temei.

În ceea priveşte modalitatea în care prima instanţă, în procesul individualizării judiciare a tratamentului penal, a procedat la aplicarea dispoziţiilor legale privind starea de recidivă postcondamnatorie şi revocarea suspendării condiţionate a unei pedepse anterioare, curtea de apel a constatat că aceasta este greşită.

Astfel, s-a reţinut că, aplicând pedeapsa pentru fiecare infracţiune componentă a concursului, prima instanţă trebuia să valorifice starea de recidivă postconamnatorie şi să revoce beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 140/2011 a Judecătoriei Braşov, adăugând această pedeapsă la fiecare dintre pedepsele aplicate şi apoi să aplice regulile referitoare la concursul de infracţiuni.

Din această perspectivă, s-a constatat că prima instanţă a procedat la o analiză exhaustivă a tuturor circumstanţelor personale ale fiecărui inculpat, în contextul faptei comise, fiind de observat că în procesul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a acordat eficienţa cuvenită criteriilor instituite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social al faptelor, modalitatea concretă de comitere a acestora, persoana inculpaţilor.

Prin urmare, s-a apreciat că solicitarea subsidiară a inculpatului A.M., de reducere a pedepsei, este lipsită de suport, cu atât mai mult cu cât acesta a comis aceste fapte înăuntrul termenului de încercare stabilit pentru o condamnare anterioară, ceea ce demonstrează perseverenţa sa infracţională şi faptul că nu a înţeles clemenţa primei instanţe, ce a dispus suspendarea, pedepsele aplicate fiind suficiente şi de natură să conducă la reeducarea inculpatului şi la realizarea scopului de prevenţie generală pe care îl are sancţiunea penală.

Totodată, s-a reţinut că prima instanţă nu a dat eficienţă principiului solidarităţii înscris în art. 1382 C. civ., astfel că inculpaţii sunt ţinuţi să răspundă în mod solidar la repararea pagubei şi nu separat, cum greşit a procedat prima instanţă, evident, numai pentru părţile vătămate A. şi B., faţă de care au acţionat împreună.

Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.M., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate şi reducerea pedepsei aplicate, care a fost apreciată ca fiind prea aspră, criticile fiind circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele ce urmează.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul A.M. a săvârşit infracţiunile pentru care a fost condamnat, respectiv proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi viol prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea acesteia.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Se reţine că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci şi un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.

Infracţiunile de trafic de minori şi proxenetism aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, demnitatea umană şi chiar sănătatea persoanei, iar pericolul acestor fapte este apreciat ca fiind deosebit de ridicat, reprezentând cea mai gravă formă de parazitism social, cu consecinţe deosebit de grave în desfăşurarea relaţiilor de convieţuire socială, cu atât mai mult dacă activitatea infracţională este organizată, putând constitui un teren propice pentru săvârşirea şi a altor fapte penale mai grave.

În prezenta cauză, Înalta Curte reţine că, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor, având în vedere împrejurările comiterii faptelor, precum şi circumstanţelor personale ale inculpatului, care este recidivist.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că o pedeapsă de 14 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, este aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.

În lumina acestor consideraţii, criticile formulate de recurentul inculpat apar ca ne fiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat şi sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 83/Ap din 2 august 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce clin pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 19 iulie 2011 la 08 octombrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat şi sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3188/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3193/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3190/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3190/2012. Penal