ICCJ. Decizia nr. 3403/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3403/2012
Dosar nr. 3397/1/2012
Şedinţa publică din 23 octombrie 2012
Deliberând asupra recursurilor de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
1. Tribunalul Dolj, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 528 din 25 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 16331/63/2011, a respins, în baza art. 3201 alin. (8) C. proc. pen., cererea inculpatului P.A., de judecare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.:
Au fost achitaţi inculpaţii P.A., C.G.L., G.D.S. şi P.C.J., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 din C. pen.
În baza art. 25 din Legea 365/2002 a condamnat inculpatul P.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.A. timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 19 mai 2011 la zi şi a menţinut starea de arest preventiv.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, a condamnat pe inculpatul C.G.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului C.G.L. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.G.L. timpul reţinerii şi al arestării preventive, începând cu data de 19 mai 2001 la zi şi a menţinut starea de arest preventiv.
În baza art. 25 din Legea 365/2002 a condamnat pe inculpatul G.D.S. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 Titlul III a condamnat inculpatul G.D.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului G.D.S., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.D.S. timpul reţinerii şi al arestării preventive, începând cu data de 19 mai 2001 la zi şi a menţinut starea de arest preventiv.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 a condamnat pe inculpatul P.C.J. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului P.C.J., sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Dolj, o dată pe lună, la termenul fixat de acest serviciu;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.
A atras atenţia asupra disp. art. 864 din C. pen. care stabilesc condiţiile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 118 lit. b) şi c) din C. pen. a confiscat următoarele bunuri: un laptop marca D., împreună cu un mouse tip wireless, marca L. conţinând un suport optic tip CD marca R. de culoare albastră capacitate 700 Mb, un laptop marca P. de culoare argintie, un hard-disk marca F. capacitate 500 Gb, un hard-disk marca M., capacitate 80 Gb, un hard-disk marca S. capacitate 160 Gb, un card cu sigla P.M. prevăzut cu bandă magnetică, un card emis de I.B., tip master card emis pe numele G.D.S. cu nr. X, un circuit integrat având forma unei cartele SIM de la inculpatul G.D.S.; un laptop marca T.; un laptop marca H. de culoare argintie; un laptop marca D. de culoare argintie; o cartelă SIM cu seria Y şi cartela SIM B.T. cu seria Z; un telefon mobil I. de culoare neagră de la inculpatul P.A., mai multe fragmente de plastic de culoare albă şi un cablu prevăzut la unul din capete cu conector USB, iar la celălalt având o terminaţie cu patru conductori de diferite culori, de la inculpatul P.C.J.; un dispozitiv tip gură de bancomat din plastic de culoare verde şi un cablu prevăzut cu mufa USB de la inculpatul G.D.S.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii P.A., C.G.L. şi G.D.S. la plata sumei de 1.200 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. obligă inculpatul P.C.J. la plata sumei de 1.100 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanţa a fost sesizată prin Rechizitoriul nr. 40.D/P/2011 din 12 iulie 2011 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a şi învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaţilor: P.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. şi art. 25 din Legea nr. 365/2001 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.G.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., art. 26 - art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; G.D.S. pentru săvârşirea infr. prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., art. 29 din Legea nr. 365/2002 îşi art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi P.C.J. pentru săvârşirea infr. prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. şi art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Actul de inculpare a reţinut, în esenţă, că la cererea inculpatului C.G.L., inculpatul P.A. a confecţionat un dispozitiv tip gură de bancomat destinat copierii frauduloase a datelor despre cardurile bancare, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronice, pe care le-a predat inculpatului G.D.S., acesta din urmă montând dispozitivul la ATM-uri bancare; în sarcina inculpatului P.C.J. s-a reţinut că a deţinut la domiciliu un dispozitiv software şi partea mecanică a unui dispozitiv de skimming destinate falsificării instrumentelor de plată electronice.
Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., dar şi prin achitare potrivit art. 345 alin. (3) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală şi alte probe noi, în urma respingerii, în condiţiile art. 3201 alin. (8) C. proc. pen., a cererii inculpatului P.A. de judecare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanţa a examinat şi apreciat materialul amintit şi confirmând în mod parţial existenţa faptelor ilicite deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorilor acestora, în care sens a reţinut următoarele:
Până la citirea actului de sesizare, inculpatul P.A. a declarat că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa în actul de sesizare al instanţei şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Audiat fiind inculpatul P.A. a relatat instanţei că, la cererea inculpatului C.G.L., a confecţionat un dispozitiv de skimming (dispozitiv destinat copierii frauduloase a datelor de pe cardurile bancare) pentru inculpatul G.D.S.
Dispozitivul confecţionat l-a predat personal în ziua de 9 mai 2011, în timp ce se aflau în barul R.A. de pe raza mun. Craiova, iar în ziua de 18 mai 2011 inculpaţii C. şi G. au revenit la barul R.A. întrucât dispozitivul nu funcţiona, ocazie cu care a remediat disfuncţionalitatea constatată şi apoi l-a restituit inculpatului G.
Potrivit declaraţiei inculpatului P.A., inculpatul P.C.J. nu a cunoscut activitatea infracţională desfăşurată de el şi nici destinaţia componentelor găsite la domiciliul său şi pe care inculpatul P.A. i le-a dat să le arunce la gunoi.
Inculpatul C.G.L. a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul G.D.S. în cursul lunii aprilie, cu ocazia unei petreceri, şi că acesta i-a spus că este interesat de procurarea unei guri de bancomat. Cunoscând faptul că inculpatul P.A. are cunoştinţe de electronică, inculpatul C. i-a cerut să confecţioneze un astfel de dispozitiv, iar în ziua de 9 mai 2011 a mers împreună cu inculpatul G. la barul R.A. şi l-a luat. Pentru că dispozitivul nu funcţiona în ziua de 18 mai 2011 inculpaţii G. şi C. au revenit la barul R.A., iar inculpatul P.A. a remediat defecţiunea constatată.
Audiat fiind, inculpatul G.D.S. a relatat că, în ziua de 12 aprilie 2011 l-a cunoscut pe inculpatul C. la petrecerea organizată de acesta cu prilejul sărbătoririi zilei de naştere şi că l-a întrebat dacă poate să-i facă rost de un dispozitiv tip gură de bancomat.
Potrivit declaraţiei date, după aproximativ o lună de zile, C. i-a transmis telefonic că poate să vină să ia gura de bancomat, iar în ziua de 9 mai 2011 a mers împreună cu inculpatul C. la barul R.A. aparţinând inculpatului P.A., care i-a predat personal dispozitivul. Pentru că acesta nu funcţiona în ziua de 18 mai 2011 a revenit la barul R.A. unde inculpatul P.A. a remediat defecţiunea constatată.
Inculpatul P.C.J., cu ocazia audierii, a declarat că nu a cunoscut faptul că inculpatul P.A. confecţionează dispozitive de skimming însă cu aproximativ 4 luni înainte ca inculpatul P.A. să fie arestat, acesta i-a dat o hârtie mototolită pe care i-a cerut să o arunce. Hârtia respectivă a introdus-o în buzunarul de la geacă şi aruncat-o, după câteva zile, în sufragerie, unde a fost găsită de organele de cercetare penală.
În vederea soluţionării cauzei inculpatul G.D.S., prin intermediul apărătorilor aleşi, a depus la dosar mai multe înscrisuri: anchetă socială efectuată de Primăria oraşului Zimnicea din cuprinsul căreia rezultă că inculpatul G. este cunoscut de membrii comunităţi locale ca fiind o persoană onestă, educată echilibrată şi cu spirit de iniţiativă, declaraţiile martorului D.D.A. şi M.M., decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia infracţiunilor prev. de Legea 365/2002 şi Legea nr. 39/2003.
Prin Încheierea din data de 20 octombrie 2011, în temeiul disp. art. 3201 alin. (8) C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de inculpatul P.A. de judecare a cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, reţinându-se că acesta nu a recunoscut în totalitate faptele, astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei.
La termenul din data de 16 noiembrie 2011 au fost audiaţi martorii S.I.A. şi C.C.
Martora S.I.A. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul G. prin intermediul internetului şi că împreună cu acesta s-a deplasat în mun. Craiova, unde s-au întâlnit cu inculpatul C. şi P.A., însă nu a cunoscut scopul întâlnirii.
Martorul C.C. a declarat că inculpatul P.A. este un specialist în domeniul electronicii şi că nu a găsit un loc de muncă corespunzător pregătirii sale.
La acelaşi termen s-au depus la dosarul cauzei referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj pentru inculpatul P.C.J., practică judiciară, oferte de angajare pentru inculpatul G.D.S.
Analizând probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale şi cu ocazia judecării în fond, instanţa reţine următoarele:
I. Deşi prin Încheierea din data de 20 octombrie 2011 instanţa a respins cererea formulată de inculpatul P.A., prin intermediul apărătorilor aleşi, de judecare a cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu ocazia dezbaterilor acesta a solicitat din nou judecarea sa potrivit procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.
Instanţa a constatat însă că judecarea unei persoane potrivit procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen. are loc potrivit alin. (1) şi (2) din textul de lege menţionat numai atunci când inculpatul recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa în actul de sesizare al instanţei.
Pe cale de consecinţă, recunoaşterea parţială sau condiţionată a faptelor face ca dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. să nu mai fie aplicabile.
Instanţa a reţinut astfel că, inculpatul P.A. cu ocazia audierii nu a recunoscut împrejurarea că inculpatul P.C.J. a cunoscut destinaţia componentelor găsite la domiciliul său şi nici activitatea desfăşurată de inculpatul P.A. constând în confecţionarea de aparatură de skimming.
Având în vedere această situaţie, instanţa a respins cererea formulată de inculpatul P.A., de judecare a cauzei potrivit disp. art. 3201 C. proc. pen.
II. În legătură cu infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 reţinută în sarcina celor patru inculpaţi, instanţa a reţinut că potrivit textului de lege menţionat se pedepseşte, după caz, conform art. 167 sau 323 din C. pen. fapta de iniţiere, constituire, aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este potrivit legii, un grup infracţional organizat.
Pe de altă parte, art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege defineşte sintagma „grup infracţional organizat" ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Acelaşi text de lege stabileşte că nu constituie grup infracţional organizat, grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.
Din analiza şi interpretarea celor două texte de lege a rezultat astfel că elementul de diferenţiere dintre infracţiunea prev. de art. 7 şi infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 l-a reprezentat scopul iniţierii, constituirii, aderării sau sprijinirii grupului, respectiv comiterea uneia sau mau multor „infracţiuni grave", adică a uneia dintre infracţiunile care fac parte dintre categoriile prevăzute de art. 2 lit. b) din Legea 39/2003, în cazul infracţiunilor prev. de art. 7, sau „săvârşirea de infracţiuni", în cazul infracţiunilor prev. de art. 8, adică a celorlalte infracţiuni decât cele prevăzute de textul de lege menţionat.
Chiar dacă în cazul infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 legiuitorul nu a făcut precizări suplimentare cu privire la noţiunea de grup, din trimiterea la norma cu caracter general - art. 323 C. pen. - şi din incriminarea aceloraşi modalităţi de săvârşite a faptei a rezultat că din punct de vedere obiectiv şi subiectiv conţinutul constitutiv al celor 2 infracţiuni este identic.
Pe cale de consecinţă, chiar dacă grupul nu a fost iniţiat sau constituit în vederea săvârşirii unor infracţiuni grave, în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003, el trebuie să aibă aceleaşi caracteristici ca şi grupul infracţional organizat, adică o structură organizatorică şi un lider care conduce, controlează, coordonează, supraveghează întreaga activitate, mai mulţi membrii cu roluri prestabilite între care a intervenit o înţelegere de a se asocia şi a se supune unei discipline, de a acţiona potrivit unui plan.
A fost necesar totodată, pentru a fi în prezenţa infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, ca asocierea în vederea îndeplinirii ţelului comun al grupului, săvârşirea de infracţiuni, să fi avut o durată în timp (în acest sens Octavian Loghin, Drept penal român - Partea specială, pag. 587, Dec. pen. nr. 21 din 8 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Dec. pen. nr. 2226 din 12 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
În prezenta cauză instanţa a constatat însă, că din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată nu a rezultat cum şi când a iniţiat sau constituit inculpatul P.A. grupul, când şi cine a aderat la grupul respectiv sau a sprijinit grupul respectiv şi în ce mod. Rezultă dimpotrivă o înţelegere spontană intervenită între 3 din cei 4 inculpaţi, conform căreia inculpatul P.A. a confecţionat un dispozitiv tip gură de bancomat, la cererea inculpatului C.G.L., pentru inculpatul G.D.S.
Nici din cuprinsul convorbirilor telefonice efectuate de inculpaţi şi interceptate şi înregistrate de organele de urmărire penală şi nici din cuprinsul proceselor-verbale de supraveghere sau din cuprinsul celorlalte acte de la dosarul cauzei nu a rezultat că cei 4 inculpaţi se cunoşteau reciproc şi acţionau pe baza unui plan prestabilit.
Chiar dacă la dosarul cauzei au existat acte întocmite de organele de urmărire penală în cuprinsul cărora s-a reţinut că inculpaţii din prezenta cauză sunt exponenţi ai unor grupuri infracţionale din care fac parte şi alte persoane, acestea nu au făcut obiectul judecării în prezenta cauză, ci dimpotrivă faţă de unele dintre ele s-a dispus prin rechizitoriul parchetului neînceperea urmăririi penale (Proces-verbal din 18 mai 2011).
Pe de altă parte, împrejurarea că la domiciliul inculpatului P.A. au fost identificate mai multe echipamente electronice şi mecanice, precum şi faptul că acesta a recunoscut că a confecţionat în timp aproximativ 7, 8 dispozitive tip gură de bancomat nu au fost suficiente pentru a forma instanţei convingerea că inculpatul P.A. în mod regulat a confecţionat şi valorificat, prin intermediul celorlalţi coinculpaţi, aparatură de skimming.
Având în vedere aspectele menţionate mai sus şi ţinând cont de faptul că pentru a se dispune condamnarea unei persoane pentru săvârşirea unei infracţiuni a fost necesar să existe probe certe care să înlăture instanţei orice urmă de îndoială cu privire la existenţa sau inexistenţa faptei şi a vinovăţiei autorului ei, instanţa va dispune achitarea celor 4 inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea 39/2003, reţinând că nu a fost realizată latura obiectivă specifică acestei infracţiuni.
III. Din actele de la dosarul cauzei instanţa a reţinut, însă, că este dovedit faptul că în cursul lunii mai 2011, la cererea inculpatului C.G.L., inculpatul P.A. a confecţionat un dispozitiv tip gură de bancomat (aparatură de skimming destinată copierii frauduloase a datelor de pe cardurile bancare în momentul accesării bancomatului) pe care l-a predat inculpatului G.D.S. în noaptea de 9/10 mai 2011, la barul R.A. de pe raza mun. Craiova, aparţinând inculpatului P.A.
A rezultat, totodată, că inculpatul G.D.S. a montat dispozitivul confecţionat de către inculpatul P.A. la ATM-uri bancare în scopul copierii datelor de pe cardurile bancare şi ulterior donării cardurilor bancare, iar inculpatul P.C.J. a deţinut la domiciliul personal un dispozitiv software şi partea mecanică a unui dispozitiv de skimming destinate falsificării instrumentelor de plată electronice.
În acest sens au existat la dosarul cauzei următoarele mijloace de probă:Procesul-verbal cu nr. 40 D/P/2011 din data de 12 mai 2011, din cuprinsul căruia a rezultat că în noaptea de 9/10 mai 2011 în jurul orei 23:00 inculpatul C.G.L. şi G.D.S. s-au deplasat la barul R.A. din Mun. Craiova, inculpatul G.D.S. având în mână un rucsac; Procesul-verbal de prindere în flagrant din data de 18 mai 2011 conform căruia în autoturismul marca A. cu nr. de înmatriculare TR-AA-AAA aparţinând inculpatului G.D.S. a fost identificat pe bancheta din spate un rucsac în care se aflau printre alte bunuri, o gură de bancomat, de culoare verde, prevăzută cu un cap magnetic de citire şi mai multe circuite electronice ce sunt încorporate în carcasa acestuia şi un cablu prevăzut la unul din capete cu mufă USB, iar la celălalt cu o mufă cu trei pini, format din două fragmente lipite artizanal şi izolate cu pastă transparentă; planşe foto care redau imaginile surprinse cu ocazia supravegherii şi a organizării flagrantului; Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 iunie 2011 întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate potrivit căruia analiza dispozitivului de tip "gură de bancomat" a condus la concluzia că dispozitivul a fost construit cu scopul achiziţionării şi memorării datelor înscrise pe banda magnetică a cardurilor ce tranzitează fanta, iar cablul prevăzut la unul din capete cu mufă USB a fost realizat artizanal cu scopul de a realiza transferul datelor din memoria nevolatilă a dispozitivului tip „gură de bancomat" în memoria unui sistem de calcul, procesul-verbal de percheziţie domiciliară efectuată la imobilul inculpatului P.A., potrivit căruia au fost găsite şi ridicate mai multe echipamente şi dispozitive mecanice şi electronice, procesul-verbal de percheziţie domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului P.C.J., conform căruia au fost găsite şi ridicate mai multe fragmente din material plastic de culoare albă care alcătuiesc un dispozitiv tip „gură de bancomat", un cablu prevăzut cu mufă USB ş.a., procesul-verbal de percheziţie domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului G.D.S., procesele-verbale de percheziţie informatică din datele de 14 iunie 2011, 17 iunie 2011,16 iunie 2011, 6 iulie 2011, 7 iulie 2011.
În acest context, instanţa a reţinut că fapta inculpatului P.A. de a confecţiona un dispozitiv tip gură de bancomat destinat copierii frauduloase a datelor de pe cardurile bancare cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
Fapta inculpatului G.D.S. de a deţine un dispozitiv „tip gură de bancomat" în scopul falsificării instrumentelor de plată electronică realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, iar fapta aceluiaşi inculpat constând în aceea că, fără drept, a montat un dispozitiv tip gură de bancomat la ATM-uri bancare în scopul obţinerii de date de pe cardurile bancare realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003.
Fapta inculpatului C.G.L. de a-l determina pe inculpatul P.A. să confecţioneze un dispozitiv tip gură de bancomat în scopul falsificării instrumentelor de plată electronică realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 25 C. pen rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002.
Fapta inculpatului P.C.J. constând în aceea că a deţinut la domiciliul personal echipamente destinate falsificării instrumentelor de plată electronică realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2003.
Pentru infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 săvârşită în calitate de autori de către inculpaţii P.A. şi G.D.S. şi în calitate de complice de inculpatul C.G.L., instanţa a aplicat fiecăruia dintre cei trei inculpaţi pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.
Pentru infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 inculpatul G.D.S. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate celor 3 inculpaţi instanţa a avut în vedere faptul că aceştia au manifestat o atitudine parţial sinceră pe parcursul procesului penal, nu au fost cunoscuţi cu antecedente penale, faptele comise nu au avut ca urmare provocarea unor prejudicii materiale altor persoane, vârsta inculpaţilor precum şi faptul că sunt integraţi socioprofesional -inculpaţii P.A. şi C. fiind administratori ai unor societăţi comerciale, iar inculpatul C. fiind căsătorit şi având 2 copii.
Întrucât inculpatul G.D.S. a săvârşit 2 infracţiuni în concurs real s-au aplicat disp. art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) din C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Pe parcursul executării pedepsei principale s-au interzis inculpaţilor P.A., C.G.L. şi G.D.S. exercitarea drepturilor prev. de art 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Întrucât inculpaţii P.A., C.G.L. şi G.D.S. au fost reţinuţi pe o perioadă de 24 de ore, la data de 19 mai 2011, şi au fost arestaţi preventiv începând cu aceeaşi dată prin Încheierea din 19 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 14441/63/2011, măsură care a fost menţinută până la soluţionarea cauzei, instanţa, în temeiul art 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor perioada reţinerii şi arestului preventiv, iar în temeiul art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a acestora.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.C.J., instanţa a aplicat acestuia pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
La stabilirea cuantumului şi a modalităţii de executare instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 din C. pen., lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului la data comiterii infracţiunii (19 ani), dar şi împrejurarea că nu a recunoscut săvârşirea faptei încercând să demonstreze instanţei că nu cunoştea destinaţia bunurilor găsite în domiciliul său şi că de fapt i-au fost predate de inculpatul P.A. pentru a le arunca la gunoi.
În temeiul art. 863 inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Dolj, o dată pe lună, la termenul fixat de acest serviciu; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
IV. În baza art. 118 lit. b) şi c) C. pen. au fost confiscate următoarele bunuri: un laptop marca D., împreună cu un mouse tip wireless, marca L., conţinând un suport optic tip CD marca R. de culoare albastră capacitate 700 Mb, un laptop marca P. de culoare argintie, un hard-disk marca F. capacitate 500 Gb, un hard-disk marca M., capacitate 80 Gb, un hard-disk marca S. capacitate 160 Gb, un card cu sigla P.M. prevăzut cu bandă magnetică, un card emis de I.B., tip master card emis pe numele G.D.S. cu nr. X, un circuit integrat având forma unei cartele SIM de la inculpatul G.D.S.; un laptop marca T.; un laptop marca H. de culoare argintie; un laptop marca D. de culoare argintie; o cartelă SIM cu seria Y şi cartelă SIM B.T. cu seria Z; un telefon mobil I. de culoare neagră de la inculpatul P.A., mai multe fragmente de plastic de culoare albă şi un cablu prevăzut la unul din capete cu conector USB, iar la celălalt având o terminaţie cu patru conductori de diferite culori, de la inculpatul P.C.J.; un dispozitiv tip gură de bancomat din plastic de culoare verde şi un cablu prevăzut cu mufă USB de la inculpatul G.D.S.
2. Împotriva sentinţei penale evocate au formulat apel în termenul legal, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii P.A., C.G.L., G.D.S. şi P.C.J., aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul a criticat soluţia primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., apreciind, în esenţă, că inculpaţii şi-au manifestat voinţa de a constitui o asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni informatice, probatoriul administrat demonstrând atât existenţa acestei fapte, cât şi vinovăţia inculpaţilor.
Inculpatul P.A. a criticat hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie, apreciind, pe de o parte, că pedeapsa aplicată acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost greşit individualizată, fiind prea severă, impunându-se reducerea acesteia sub minimul special prevăzut de lege, în urma reţinerii justificate a unor circumstanţe cărora să le fie recunoscut un caracter judiciar atenuant, cum astfel prevede art. 74 rap. la art. 76 C. pen. (în acest sens, făcându-se vorbire de conduita bună avută înainte de săvârşirea faptelor, de lipsa antecedentelor penale, de unele împrejurări ce privesc faptul că a fost instruit, absolvent al Academiei Militare, inginer electronist), iar, pe de altă parte, că modalitatea de executare aleasă - regimul de detenţie, a fost excesivă, impunându-se suspendarea condiţionată sau suspendarea sub supraveghere a executării, prevăzută de art. 81 şi, respectiv, art. 861 C. pen., apreciindu-se că timpul executat în arest preventiv a fost suficient pentru reeducarea sa.
Inculpatul C.G.L. a criticat soluţia primei instanţe pentru netemeinicie, apreciind, de asemenea, că atât pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cât şi modalitatea de executare aleasă sunt greşit individualizate, solicitând, pe de o parte, reducerea pedepsei principale, urmare a reţinerii de circumstanţe judiciare atenuante, potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) rap. la art. 76 C. pen., iar, pe de altă parte, cu înlocuirea modalităţii de executare, apreciindu-se că suspendarea executării sub supraveghere, prev. de art. 861 C. pen., a fost de natură a satisface scopurile de care face vorbire art. 52 C. pen.
Inculpatul G.D.S. a apreciat, într-o primă teză, că hotărârea de condamnare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 a fost greşită, întrucât, pe de o parte, aşa cum a rezultat din probatoriu, dispozitivul deţinut de el nu era apt să fie folosit în scopul pentru care a fost creat, respectiv pentru citirea şi memorarea datelor înscrise în cărţile de credit (fiind defect), impunându-se o soluţie corelativă de achitare, potrivit art. II pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, a susţinut că pentru existenţa elementului material propriu infracţiunii prev. de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, a fost necesar ca dispozitivul de citire al benzii magnetice a cardurilor să fi fost montat pe sistemul informatic (respectiv, pe aparatul tip bancomat), activitate nedemonstrată şi care nu poate să-i fie atribuită. În acest sens, a fost invocată o soluţie de achitare în baza art. II pct. 2; lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru această ultimă infracţiune.
Într-o teză subsidiară, a criticat soluţia primei instanţe pentru netemeinicie, apreciind că, sub aspectul cuantumului, pedepsele aplicate sunt greşit individualizate, în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), impunându-se reducerea acestora, cu alegerea unei modalităţi de executare, neprivativă de libertate, pentru pedeapsa rezultantă.
Inculpatul P.C.J. a apreciat că pedeapsa ce a fost aplicată pentru art. 25 din Legea nr. 365/2002 a fost greşit stabilită, impunându-se reducerea acesteia, urmare a reţinerii de circumstanţe judiciare atenuante, prev. de art. 74, 76 C. pen., cu suspendarea condiţionată a executării prev.de art. 81 C. pen.
Apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova a fost fondat, pe când apelurile declarate de inculpaţi au fost privite ca nefondate, pentru următoarele considerente:
1. Referitor la infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen.
Potrivit art. 323 C. pen., constituie infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, fapta persoanei de a asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167 ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri.
Elementul material al laturii obiective se caracterizează prin patru modalităţi de acţiune, anume asocierea, iniţierea, aderarea, sprijinirea, acţiuni ce au un conţinut alternativ, oricare dintre acestea fiind suficiente pentru existenţa elementului material.
Asocierea implică constituirea, prin consensul mai multor persoane, a unei pluralităţi constituite de făptuitori, organizate, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi aduce la îndeplinire săvârşirea uneia sau a mai multor infracţiuni.
Iniţierea presupune nu numai gândul, ideea de a constitui o asociere, ci implică şi o anumită activitate prin care ideea este comunicată altor persoane, precum şi propunerea către persoanele cărora li se face această comunicare de a adera la ideea asocierii.
Aderarea presupune că există o asociere de mai multe persoane, în scopul săvârşirii de infracţiuni şi că subiectul şi-a manifestat voinţa expres ori tacit de a face parte din grupul respectiv de persoane între care s-a înfăptuitor asocierea.
În fine, sprijinirea asocierii presupune o activitate desfăşurată de o persoană care, nefăcând parte din asociere, ajută sau înlesneşte ca aceasta să fiinţeze sau chiar să pregătească săvârşirea infracţiunii (infracţiunilor) în vederea căreia a fost constituită.
Analizând probatoriul administrat în cauză, Curtea a constatat că în cursul lunii mai 2011, la cererea inculpatului C.G.L., coinculpatul P.A. a confecţionat un dispozitiv tip „gură de bancomat" (aparatură de skimming destinată copierii frauduloase a datelor de pe cardurile bancare în momentul accesării bancomatului), pe care l-a predat coinculpatului G.D.S. în noaptea de 9/10 mai 2011, dispozitiv pe care acesta din urmă l-a montat, ulterior, la ATM-uri bancare, în scopul copierii datelor de pe carduri bancare şi ulterior donării acestora.
Fapta aceasta a constituit infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003, fiind săvârşită în modalitatea iniţierii.
Mai mult, în această din urmă modalitate, infracţiunea respectivă se poate săvârşi de către o singură persoană.
Prin urmare, argumentele instanţei de fond, expuse mai sus, cu ocazia prezentării motivării în fapt şi în drept, a soluţiei atacate, ce susţin ideea că, sub aspectul laturii obiective, infracţiunea respectivă nu s-a consumat, nu pot fi primite.
Aşadar, inculpaţii urmează a fi condamnaţi şi pentru infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003.
2. Referitor la infracţiunile prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003
Aşa cum a rezultat din probatoriu, apreciat în ansamblul său, în luna mai 2011, la insistenţele inculpatului C.G.L., coinculpatul P.A. a confecţionat artizanal dispozitivul de skimming tip „gură de bancomat", obiect ce a fost găsit asupra coinculpatului G.D.S., şi pe care acesta îl folosise în scopul copierii datelor de pe cardurile bancare, prin montarea la ATM-urile din Craiova.
Fapta aceasta, de a confecţiona un aparat artizanal în scopul înregistrării codului PIN al cardurilor bancare, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică, cum astfel aceasta a fost prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
Nu a fost important ca dispozitivul să fie funcţional, atâta vreme cât acesta este executat artizanal, în scopul mai sus arătat.
Prin urmare, judicios a reţinut prima instanţă că inculpaţii au săvârşit infracţiunile mai sus descrise, aceştia făcându-se vinovaţi (P.A., G.D.S. şi P.C.J., în calitate de autori, iar C.G.L., în calitate de complice), de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, iar G.D.S. şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003.
Aşadar, pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, cu consecinţa desfiinţării sentinţei sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor pentru art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, stabilită faţă de inculpatul G.D.S., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, înlăturându-se aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.
Apoi, în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., a condamnat pe fiecare dintre inculpaţii P.A., C.G.L., G.D.S. şi P.C.J. la pedeapsa principală de câte 3 (trei) ani închisoare, stabilite în raport de criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, dedus din modul de operare adoptat, iar, pe de altă parte, unele elemente ce privesc pe făptuitori, necunoscuţi cu antecedente penale, relativ sinceri cu învinuirile aduse.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate fiecărui inculpat, aceştia având, în final, de executat pedeapsa rezultantă de câte 3 (trei) ani închisoare.
Referitor la inculpatul P.C.J., s-a menţinut modalitatea de executare a pedepsei, aceea prev. de art. 861 C. pen., stabilindu-se însă un termen de încercare de 5 ani, potrivit art. 862 C. pen.
În consecinţă, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza Deciziei penale nr. 126 din 9 aprilie 2012, a admis apelul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, împotriva Sentinţei penale nr. 528 din 25 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 16331/63/2011.
A desfiinţat sentinţa sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor P.A., C.G.L., G.D.S. şi P.C.J. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, stabilită faţă de inculpatul G.D.S., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, înlăturând aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., a condamnat pe fiecare dintre inculpaţii P.A., C.G.L., G.D.S. şi P.C.J. la pedeapsa principală de câte 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate fiecărui inculpat, aceştia având, în final, de executat pedeapsa rezultantă de câte 3 (trei) ani închisoare.
A menţinut modalitatea de executare a pedepsei aleasă faţă de inculpatul P.C.J., stabilind un termen de încercare de 5 ani, potrivit art. 862 C. pen.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
A dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.G.L. perioada executată în arest preventiv începând cu 19 mai 2011, până la 24 ianuarie 2012.
A dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpaţilor P.A. şi G.D.S., perioada executată în arest preventiv, începând cu 19 mai 2011, la zi, menţinând starea de arest faţă de aceştia.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii P.A., C.G.L., G.D.S. şi P.C.J.
Au fost obligaţi inculpaţii la câte 100 RON, cheltuieli judiciare statului.
3. Împotriva acestei decizii au formulat, în termen legal, recursuri inculpaţii P.A., C.G.L., G.D.S. şi P.C.J., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul-inculpat G.D.S. a invocat, în cuprinsul motivelor scrise de recurs şi în cadrul dezbaterilor, cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 13, 14 şi 18 C. proc. pen.
S-a arătat astfel că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 C. proc. pen., în mod greşit inculpatul G.D.S. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.
Contrar celor reţinute de instanţa de apel, apărarea susţine că această infracţiune implică o conivenţă infracţională specifică, în sensul în care membrii grupului au reprezentarea apartenenţei la o structură care îşi propune comiterea de fapte penale, fiecare dintre participanţi atribuindu-şi roluri bine definite în raport de care îşi coordonează activitatea infracţională.
Este greşit a se considera, potrivit susţinerilor apărătorului recurentului-inculpat, că un număr de 3 tineri care se întâlnesc întâmplător la o petrecere şi poartă o discuţie destul de vagă în legătură cu posibilitatea procurării unor dispozitive skimming s-au constituit într-o grupare de criminalitate nestructurată, în sensul art. 8 din Legea nr. 39/2003.
Apărarea mai învederează că nu poate primi aserţiunea instanţei de apel potrivit căreia pentru existenţa infracţiunii este suficient ca membrii aşa-zisului grup să se cunoască, fără a fi necesară o grupare infracţională constituită, întrucât de existenţa acestei infracţiuni este condiţionată tocmai coeziunea în cadrul grupului, comunicarea între membrii săi.
Într-un asemenea context, se apreciază că în mod corect instanţa fondului a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în condiţiile neîntrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii.
Reţinerea în sarcina inculpatului G.D.S. a infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, dar şi a infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 265/2002 a format obiectul criticilor avansate de recurentul-inculpat în cuprinsul motivelor scrise şi din perspectiva cazului reglementat în art. 385 pct. 12 C. proc. pen., iar în ceea ce priveşte condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, s-a apreciat că este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 13 C. proc. pen., inculpatul fiind condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
În fine, s-a solicitat, într-un plan subsidiar, reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului G.D.S., invocându-se aspectul că inculpatul a fost arestat preventiv de peste un an, iar detenţia preventivă a fost suficientă pentru ca pedeapsa să-şi atingă scopul sancţionator.
S-au învederat în acest sens elementele ce circumstanţiază în mod favorabil persoana inculpatului, care provine dintr-un mediu familial organizat, se află la prima abatere şi prezintă posibilităţi de reintegrare socială.
Recurentul-inculpat P.A. a solicitat Înaltei Curţi să menţină soluţia de achitare dispusă de instanţa fondului, cu privire la infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 coroborat cu art. 323 C. pen., iar în ceea ce priveşte infracţiunea de fabricare ori deţinere dispozitive prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, şi-a reiterat poziţia de recunoaştere a faptei, cerând a se da eficienţă juridică maximă împrejurărilor care pot constitui circumstanţe atenuante.
S-a invocat, în această direcţie, conduita bună a inculpatului anterior săvârşirii faptei, lipsa antecedentelor penale, atitudinea manifestată de inculpat ulterior faptelor, necesitatea şi gravitatea infracţiunii ce face obiectul judecăţii, neurmărirea vreunui folos material, aspecte ce ţin de pregătirea profesională a inculpatului P.A., absolvent al Academiei Militare de Marină, ofiţer de navigaţie, inginer electronist.
Recurentul-inculpat P.A. a solicitat Înaltei Curţi reindividualizarea judiciară a pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, prin aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi a cuantumului pedepsei aplicate, precum şi considerarea faptului că este arestat preventiv de o perioadă substanţială de timp în care a conştientizat pericolul faptelor săvârşite.
Recurentul-inculpat P.C.J. a arătat, în cuprinsul motivelor scrise de recurs şi în cadrul dezbaterilor, prin apărătorul său, că se impune menţinerea soluţiei de achitare pe care instanţa fondului a dispus-o cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 - art. 323 C. pen., fapta neîntrunind elementele constitutive ale infracţiunii.
În legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, recurentul-inculpat a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei şi acordarea unei eficienţe juridice maxime împrejurărilor ce pot constitui circumstanţe atenuante juridice, sens în care a cerut menţinerea cuantumului pedepsei aplicate de instanţa fondului.
Recurentul-inculpat C.G.L. a criticat decizia instanţei de apel, invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
O primă critică vizează încălcarea dispoziţiilor art. 4 C. proc. pen., privind rolul activ al instanţei de judecată, decurgând din neîndeplinirea de către judecătorul fondului a obligaţiei legale de a-i aduce la cunoştinţă posibilitatea legală de a fi judecat potrivit procedurii speciale din art. 320 C. proc. pen. şi consecinţele legii favorabile ale unei atare conduite procesuale, circumscris cazului de casare reglementat în art. 3859 pct. 10 şi 172 C. proc. pen. Se arată în acest sens că omisiunea procedurală amintită reprezintă o încălcare a art. 4 C. proc. pen. şi art. 6 C. proc. pen., dar şi a prevederilor art. 6 parag. 3 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului raportat la art. 3201 C. proc. pen., în condiţiile în care instanţa de apel, premergător dezbaterilor - întrucât inculpatul invocase dreptul la tăcere în baza art. 6 şi 70 C. proc. pen., pe parcursul urmăririi penale şi judecăţii în instanţă - la cererea sa l-a audiat în legătură cu învinuirile aduse fără a-i solicita, însă, explicaţii în concret cu privire la motivul de apel formulat de procuror şi care viza existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., apărarea apreciază că este evidentă încălcarea dispoziţiilor art. 378 alin. (1) C. proc. pen.
Soluţia de achitare dispusă de instanţă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. este corectă în opinia recurentului-inculpat C.G.L., impunându-se a fi menţinută, iar condamnarea pentru această infracţiune de către instanţa de apel este considerată greşită, în condiţiile încălcării dreptului la apărare şi la un proces echitabil urmare a neaudierii sale cu privire la motivele concrete de apel ale procurorului.
În fine, o ultimă critică priveşte greşita individualizare a pedepsei aplicate în raport cu criteriile art. 73 şi urm. C. pen., sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare a pedepsei de 3 ani închisoare prin privare de libertate stabilită de prima instanţă, astfel cum a fost modificată în apel, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În acest sens, s-au invocat aspecte care circumstanţiază în mod favorabil persoana inculpatului - familie organizată, doi copii minori, loc de muncă - dar şi faptul că a fost arestat preventiv în cauză de la 19 mai 2011 până la 24 ianuarie 2012. Se solicită în consecinţă, ca în aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), e) şi art. 76 C. pen. - să se stabilească o pedeapsă în cuantumul deja executat, ori aplicarea unei pedepse pentru care să se facă aplicarea art. 861 C. pen.
De menţionat este că în contextul criticilor comune aduse de către recurenţii-inculpaţi cu referire la greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate, la dosarul cauzei au fost depuse acte în circumstanţiere.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a criticilor avansate, precum şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în raport cu întregul material probator aflat la dosarul cauzei, Înalta Curte expune:
Sesizată cu judecarea cauzei penale în vederea tragerii la răspundere penală a celor patru inculpaţi, instanţa fondului a rezolvat acţiunea penală în conformitate cu art. 345 alin. (2) şi, respectiv, alin. (3) C. proc. pen.
Astfel, instanţa fondului a constatat în baza materialului probator existent la dosarul cauzei că inculpatul P.A. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, constând în aceea că a confecţionat un dispozitiv tip gură de bancomat destinat copierii frauduloase a datelor de pe cardurile bancare cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, faptă pe care de altfel, inculpatul a recunoscut-o de la începutul cercetărilor, solicitând aplicarea procedurii simplificate a judecăţii, în cazul recunoaşterii vinovăţiei - solicitare respinsă de către judecătoria fondului în contextul în care inculpatul nu recunoştea în integralitate faptele cum erau reţinute prin actul de inculpare, în sensul recunoaşterii împrejurării că inculpatul P.C.J. a cunoscut destinaţia componentelor găsite la domiciliul său.
Într-o manieră de asemenea fundamentată, instanţa fondului a procedat la sancţionarea penală a inculpatului G.D.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, constând în deţinerea unui dispozitiv tip gură de bancomat în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice, reţinând totodată, în sarcina inculpatului, şi infracţiunea incriminată în art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, în urma acţiunii de montare, fără drept, a unui dispozitiv tip gură de bancomat la ATM-uri bancare în scopul fraudulos de obţinere de date de pe cardurile bancare.
În mod adecvat s-au constatat întrunite exigenţele tragerii la răspundere penală a inculpatului C.G.L. pentru fapta de a-l determina pe coinculpatul P.A. să confecţioneze acel dispozitiv, prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002.
În fine, stabilirea vinovăţiei inculpatului P.C.J. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere la domiciliu a unor echipamente destinate falsificării instrumentelor de plată electronică - infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2003 - s-a fundamentat pe existenţa unui material probator consistent.
Prin urmare, criticile aduse de către recurenţii-inculpaţi cu privire la greşita condamnare pentru aceste infracţiuni ori a neîntrunirii elementelor constitutive sunt nefondate.
În notele scrise depuse în apărare de recurentul-inculpat G.D.S. s-a susţinut că nu este îndeplinită cerinţa esenţială a laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în sensul că echipamentul ori aplicaţia informatică creată, folosită ori deţinută în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică - în concret, în speţă, dispozitivul creat era inapt producerii scopului deţinerii.
O asemenea susţinere nu poate fi primită atâta vreme cât din probele cauzei a reieşit că dispozitivul deţinut era tip gură de bancomat, apt în scopul falsificării instrumentelor de plată electronică, în sensul citirii şi memorării datelor din cărţile de credit, astfel cum reiese şi din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 iunie 2011, întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate.
Pe de altă parte, nici susţinerea aceluiaşi inculpat cu privire la neîndeplinirea condiţiei constitutive a celei de-a doua infracţiuni, pentru care a fost sancţionat, şi anume infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, accesul fără drept la un sistem informatic prin încălcarea măsurilor de securitate nu poate fi primită.
Materialul probator al cauzei a evidenţiat că prin montarea acelui dispozitiv la ATM-uri bancare - existând în acest sens dovezi ale unor date de conturi bancare în memoria dispozitivului, au întrunit, în plan constitutiv, elementele infracţiunii deduse judecăţii.
Dintr-o asemenea perspectivă, aspectul că faptele comise nu au avut ca urmare provocarea unor prejudicii materiale altor persoane, iar explicaţia ar consta, în opinia apărării, tocmai în caracterul inapt al dispozitivului de a falsifica instrumentele de plată electronice ce ar fi determinat neutilizarea sa la bancomat, nu prezintă relevanţă, probele cauzei determinând concluzia că dispozitivul a fost folosit, fără însă a se realiza şi extragerea efectivă a sumelor de bani din cărţile de credit.
În raport cu critica formulată de recurentul-inculpat C.G.L. cu privire la încălcarea dreptului său de apărare în împrejurarea în care instanţa fondului nu ar fi respectat principiul rolului activ prin exercitarea obligaţiei legale de a-i face cunoscută posibilitatea legală de a fi judecat potrivit procedurii simplificate reglementată în art. 320 C. proc. pen., dar şi a criticii ce vizează greşita sa condamnare în apel, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., urmare a neaudierii sale conform art. 378 alin. (1) C. proc. pen., în raport cu motivele de apel ale procurorului, aspecte pe care Înalta Curte le va analiza în continuare, expune:
În cauza dedusă judecăţii, cercetarea judecătorească a debutat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 207/2010, instanţa fondului fiind sesizată prin Rechizitoriul din 12 iulie 2011 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova la data de 13 iulie 2011.
Observând actele procedurale întocmite de instanţa fondului, precum şi atitudinea procesuală manifestată de inculpatul C.G.L. în cursul urmăririi penale, Înalta Curte reţine că acesta nu a făcut declaraţii în cauză, prevalându-se de dreptul la tăcere în conformitate cu dispoziţiile art. 6 şi 70 C. proc. pen.
Judecătorul fondului a respectat întocmai dispoziţiile cu privire la încunoştinţarea inculpatului cu privire la posibilitatea de a beneficia de dispoziţiile de favoare ale art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., iar în acest sens se reţine că inculpatul P.A. a solicitat aplicarea procedurii simplificate, însă în împrejurarea neîndeplinirii cerinţelor unei recunoaşteri totale a faptelor, instanţa a aplicat prevederile art. 3201 alin. (8) C. proc. pen.
În condiţiile în care inculpatul C.G.L. s-a prevalat de dreptul la tăcere - opţiune absolut legală pusă la îndemâna acuzatului de către legiuitor - nu se poate constata încălcarea de către instanţă a rolului activ.
Nici critica cu referire la procedura nelegală a ascultării de către instanţa de apel a apelantului-inculpat C.G.L. cu consecinţa greşitei condamnări pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen. nu poate fi primită.
Inculpatul a fost audiat în apel cu respectarea dispoziţiilor procedurale în materie, în raport cu acuzele aduse, fiind lăsat să declare tot ce consideră necesar, astfel încât nu se poate susţine în mod fundamentat că prin omisiunea instanţei de prim control judiciar de a solicita inculpatului în mod expres şi punctual explicaţii în raport cu motivele de apel avansate de procuror, dreptul la apărare a acestuia ar fi suferit vreo atingere, ori dreptul său la un proces echitabil ar fi fost încălcat.
În cauză, instanţa de apel a procedat în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 378 alin. (11) C. proc. pen., la ascultarea inculpatului, având în vedere că pentru infracţiunea evocată instanţa fondului pronunţase o soluţie de achitare.
În analizarea criticilor comune aduse de cei patru recurenţi-inculpaţi deciziei de prim control judiciar cu privire la greşita lor condamnare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. şi efectuând propriul examen, Înalta Curte arată:
Dispoziţiile art. 8 din lege prevăd că iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen.
Legea specială defineşte la art. 2 alin. (1) grupul infracţional organizat, statuând că sintagma „grup infracţional organizat" reprezintă grupul structurat format din cel puţin trei persoane care există o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, stabilind totodată că nu constituie grup infracţional organizat - grup format ocazional în scopul emiterii imediate a unora sau mai multora infracţiuni şi care nu are continuitate sau o situaţie determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.
Într-adevăr, distincţia între reglementarea art. 7 şi, respectiv, cea din art. 8 din Legea nr. 39/2003 o reprezintă scopul iniţierii, constituirii, aderării sau sprijinirii, anume comiterea uneia sau mai multor infracţiuni grave, în cazul încriminării din art. 7 sau săvârşirea de infracţiuni în ipoteza celei din art. 8.
Este de observat, însă, că legiuitorul a păstrat identitatea de modalităţi de săvârşire a faptei, în plan obiectiv şi subiectiv, ceea ce implică întrunirea aceloraşi exigenţe.
Prin urmare, şi în situaţia în care grupul nu are caracter organizat în accepţiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) teza I, astfel cum este pretinsul grup din cauza dedusă judecăţii, ci este format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni, neavând continuitate sau o strategie determinată ori roluri prestabilite pentru membri, nu se poate susţine argumentat că nu se impune, totuşi, a subzista cerinţa minimală de existenţă a grupului, respectiv identificarea elementelor necesare care să evidenţieze cel puţin factorul de coeziune. Pe de altă parte, se impune observaţia că realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii, caracterizat prin cele patru modalităţi de acţiune, iniţierea, constituirea, aderarea, sprijinirea implică, presupune nu doar gândul, ideea de a constitui o asociere, ci şi o anumită activitate prin care ideea este comunicată altor persoane; aderarea evidenţiind că există o asociere de mai multe persoane în scopul săvârşirii de infracţiuni şi că subiectul său a manifestat voinţa de a face parte din acel grup, sprijinirea presupunând o acţiune desfăşurată de o persoană care, nefăcând parte din asociere, ajută, înlesneşte ca aceasta să fiinţeze sau chiar să pregătească săvârşirea infracţiunii în vederea căreia a fost constituită.
În raport cu aceste exigenţe, în mod pe deplin justificat, judecătorul fondului a apreciat ca nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni în cazul celor patru inculpaţi.
Probele cauzei nu au relevat modalitatea concretă a acţiunii de iniţiere a pretinsului grup, de constituire a acestuia, precum nici aspectele cu privire la aderarea la grup şi sprijinirea acestuia, ci doar o înţelegere spontană intervenită între coinculpaţi, fără însă a se putea vorbi de atribuţii împărţite şi asumate, de acţiuni specifice de control, coordonare, supraveghere a acţiunii infracţionale, acte, decizii indispensabile pentru a se putea vorbi de „grup", în sensul legii penale.
Contrar celor reţinute de instanţa de prim control judiciar, Înalta Curte constată ca legală şi temeinică soluţia de achitare a inculpatului în temeiul art. II pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 - art. 323 C. pen.
De altfel, se poate observa din cuprinsul considerentelor deciziei instanţei de apel că argumentele aduse în sprijinul condamnării şi pentru această infracţiune, se rezumă la a analiza elementul material al laturii obiective a infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni (art. 323 C. pen.) în împrejurarea în care obiectul analizei se impunea a fi infracţiunea incriminată în art. 8 din legea specială, fără însă a se proceda la o examinare a modului în care acţiunile ilicite derulate de fiecare dintre inculpaţi se pot înscrie în tiparul reglementat de art. 8 din Legea nr. 39/2003, în sensul de a se putea concluziona, îndreptăţit, că inculpaţii au iniţiat, constituit, aderat sau sprijinit sub orice formă un grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, grup ce nu are caracter organizat.
Examinarea ultimei critici comune a inculpaţilor cu referire la reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate, în planul cuantumului, modalităţii de executare, solicitarea de reţinere în favoarea acestora a circumstanţelor atenuante judiciare, efectuarea propriului demers analitic cu privire la operaţiunea de individualizare judiciară a pedepselor, determină Înalta Curte să concluzioneze în sensul menţinerii pedepselor aplicate de judecătorul fondului inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care sunt satisfăcute cerinţele răspunderii penale.
În raport cu criteriile stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi în vederea determinării aplicării unor pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi din punct de vedere al nevoii de reeducare, de reinserţie socială a inculpaţilor, se apreciază că atât în planul naturii cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, pedepsele stabilite de instanţa fondului asigură prevenţia generală şi specială, reflectând în egală măsură circumstanţele reale ale cauzei, gradul de pericol social concret al faptelor, cât şi elementele ce caracterizează persoana inculpaţilor.
Dintr-o asemenea perspectivă, solicitarea inculpaţilor de a se reţine în favoarea lor anumite împrejurări ce ar avea valoarea unor circumstanţe atenuante judiciare nu poate fi primită, neaflându-ne în situaţia în care recunoaşterea anumitor împrejurări ar fi de natură şi în măsură să reducă în mod sensibil gravitatea faptelor în ansamblu ori să caracterizeze favorabil persoana inculpaţilor într-o aşa manieră încât numai aplicarea unor pedepse sub minimul special ar satisface, în speţa de faţă, imperativul justei individualizări a pedepsei.
În virtutea considerentelor expuse, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursurile formulate de recurenţii-inculpaţi P.A., C.G.L., G.D.S. şi P.C.J. împotriva Deciziei penale nr. 126 din 9 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va casa decizia penală atacată cu consecinţa menţinerii Sentinţei penale nr. 528 din 25 noiembrie 2011 a Tribunalului Dolj.
Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor P.A. şi C.G.L. durata arestării preventive de la 19 mai 2011 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de recurenţii inculpaţi P.A., C.G.L., G.D.S. şi P.C.J. împotriva Deciziei penale nr. 126 din 9 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în totalitate decizia penală atacată şi menţine Sentinţa penală nr. 528 din 25 noiembrie 2011 a Tribunalului Dolj, secţia penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor P.A. şi G.D.S. durata prevenţiei de la 19 mai 2011 la 23 octombrie 2012.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.G.L. durata prevenţiei de la 19 mai 2011 la 24 ianuarie 2012.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii-inculpaţi C.G.L. şi P.C.J., în sumă de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii-inculpaţi P.A. şi G.D.S., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3415/2012. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 3286/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
