ICCJ. Decizia nr. 3338/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3338 /2012
Dosar nr. 9770/1/2011
Şedinţa publică din 18 octombrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 7 decembrie 2011, s-a înregistrat pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.C. împotriva Deciziei penale nr. 3625 din 18 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3420/1/2011.
În motivarea căii de atac, contestatorul a invocat temeiurile art. 386 lit. c) şi e C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că nu a fost audiat de instanţa de recurs şi că nu există constituire de parte civilă din partea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, astfel că se impunea încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. c) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen.
Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, fără a dispune citarea părţilor, în şedinţa publică din 18 octombrie 2012.
Contestaţia în anulare formulată este inadmisibilă în principiu.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestaţiei formulate.
în ce priveşte primul caz de contestaţie în anulare invocat de condamnatul C.C., prevăzut de art. 386 lit. c) din C. proc. pen., care se referă la nepronunţarea instanţei asupra unei cauze de încetare a procesului penal, cu privire la care existau probe la dosar:
Înalta Curte constată că acest motiv de contestaţie în anulare a fost invocat formal, întrucât din actele dosarului rezultă că în cauză nu putea fi incidenţă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 10 lit. f) C. proc. pen., cu privire la care contestatorul susţine că ar fi fost probe la dosar, câtă vreme în cauză, raportat la natura infracţiunii pentru care a fost condamnat inculpatul, acţiunea penală nu se punea în mişcare la plângerea prealabilă, ci din oficiu. De altfel, plângerea, ca mod de sesizare a organelor judiciare este o instituţie procesuală distinctă de constituirea de parte civilă.
Al doilea caz de contestaţie în anulare invocat este cel prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen. privind neascultarea inculpatului de către instanţa de recurs, atunci când aceasta era obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Invocarea acestui caz este, de asemenea, pur formală, dat fiind că nu era incidenţă nicio situaţie privind ascultarea obligatorie a inculpatului, raportat la soluţiile de condamnare pronunţate în cauză, iar, pe de altă parte, se constată că acesta a fost ascultat de instanţa de recurs la termenul din 17 mai 2011, declaraţia acestuia găsindu-se la fila 40, dosar instanţa de recurs.
De altfel, împotriva aceleiaşi decizii, contestatorul a mai formulat o contestaţie în anulare - invocând în sprijinul acesteia motive similare -, care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia penală nr. 509 din 21 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 8403/1/2011.
Aşa fiind, contestaţia în anulare este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat C.C., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat C.C. împotriva Deciziei penale nr. 3625 din 18 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3420/1/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3337/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 3339/2012. Penal → |
|---|
