ICCJ. Decizia nr. 3339/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3339 /2012
Dosar nr. 14973/86/2011
Şedinţa publică din 18 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 196 din data de 14 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 14973/86/2011, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 199 din 18 iunie 2008 a Tribunalului Suceava, formulată de petentul condamnat B.P.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin adresa nr. 1163/111/6 din 16 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 17 noiembrie 2011 sub nr. 14973/86/2011, a fost înaintată spre competentă soluţionare, împreună cu concluziile de respingere ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de B.P.M., care a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 199/2008 a Tribunalului Suceava, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 10/2009 a Curţii de Apel Suceava şi Decizia nr. 372/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin cererea de revizuire B.P.M. a indicat cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen., arătând că hotărârea prin care a fost condamnat este nelegală şi netemeinică pentru că ulterior pronunţării acesteia au fost descoperite fapte şi împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei.
Astfel, numitul C.I.I., inculpat şi condamnat în aceeaşi cauză, ar fi comunicat familiei sale faptul că este dispus să dea declaraţie, în care să spună adevărul, respectiv că este persoana care a lovit partea vătămată.
Analizând, potrivit art. 403 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de petent, Tribunalul Suceava, instanţa de fond a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de revizuire, petentul B.P.M. a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor care a avut drept victimă pe H.S., această faptă fiind săvârşită de C.I.I., solicitând totodată audierea acestuia, motivat de faptul că nu ar fi fost audiat niciodată, proba solicitată fiind deci nouă, aşa cum cer dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Prima instanţă a apreciat, însă, că în cauză nu sunt date dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., nefiind descoperite „fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei".
Astfel, poziţia procesuală a revizuentului B.P.M. a fost permanent aceeaşi, în sensul că nu el se face vinovat de săvârşirea acestei infracţiuni, ci coinculpatul C.I.I., ei doi fiind singurii care purtau cuţit în seara incidentului, propunându-şi şi probe în acest sens în cursul cercetării judecătoreşti.
Motivat de această poziţie procesuală, la judecarea cauzei în fond s-a considerat chiar că probele administrate de revizuent sunt concludente şi ar fi demonstrat nevinovăţia sa, motiv pentru care acesta a şi fost achitat tocmai în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. Ulterior însă, alte două instanţe au verificat susţinerile inculpatului şi au considerat că acesta este cel care a săvârşit infracţiunea de tentativă la omor calificat, dispunând totodată condamnarea sa şi pentru această infracţiune şi respectiv respingerea recursului său.
Prezenta cerere de revizuire a fost formulată şi motivată doar sub aspectul soluţiei instanţelor în ce priveşte infracţiunea de tentativă la omor calificat, aspect cu privire la care s-a şi dispus achitarea inculpatului de către prima instanţă.
În consecinţă, cererea de revizuire a fost analizată de către instanţă doar din perspectiva acestei soluţii.
Tribunalul a reţinut în primul rând că la judecata cauzei a cărei revizuire se cere coinculpatul C. a fost audiat atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, iar din cuprinsul motivărilor hotărârilor judecătoreşti de condamnare (în apel şi recurs) a rezultat în mod clar că judecătorii au analizat şi indicat de ce inculpatul revizuent şi nu coinculpatul C.I.I. este autorul infracţiunii de tentativă la omor calificat.
Art. 394 lit. a) C. proc. pen. cere ca faptele sau împrejurările învederate, deci faptele probatorii, să fie noi, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte şi împrejurări cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza.
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, prevederile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, instanţelor de judecată nefiindu-le permisă extinderea lor şi la alte cazuri decât cele limitativ prevăzute de lege. Reiterarea în revizuire a unor apărări cunoscute de către instanţele de fond, apel şi recurs nu poate fi considerată drept invocare a unor fapte sau împrejurări noi, descoperite după soluţionarea cauzei. Nu este posibilă în procedura revizuirii o reapreciere a probelor administrate în cursul procesului, pentru a se ajunge la o altă concluzie decât cea iniţială.
În consecinţă, reţinând şi Decizia nr. 60/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, Tribunalul a constatat că această cerere este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat apel condamnatul apreciind-o ca netemeinică şi nelegală.
Prin Decizia penală nr. 55 din 23 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul revizuentului.
Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs, solicitând, în principal, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Suceava, iar, în subsidiar, achitarea recurentului pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat şi menţinerea Sentinţei penale pronunţată de Tribunalul Suceava ca legală şi temeinică.
Analizând recursul declarat de revizuent, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea Sentinţei penale atacate.
Din economia textului de lege sus-menţionat coroborat cu alineatul 2 al art. 394 C. proc. pen., rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege: faptele şi împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi, respectiv, condiţia ca aceste fapte şi împrejurări noi să fi condus la o soluţie diametral opusă celei pronunţate, în situaţia în care ar fi fost cunoscute de instanţe.
Motivul invocat de revizuent - faptul că nu este el vinovat, ci coinculpatul C.I. - nu poate fi considerat o împrejurare nouă, care să impună revizuirea Sentinţei atacate, întrucât în cadrul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti acesta a fost audiat nemijlocit, iar ulterior cele două instanţe de control judiciar au verificat apărările inculpatului şi le-au înlăturat, apreciind, pe baza probelor administrate, că acesta este cel care a săvârşit infracţiunea de tentativă la omor calificat, dispunând totodată condamnarea sa.
De altfel, criticile invocate de revizuent echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul procesului penal, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.
Drept urmare, în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnat, întrucât nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de recurentul revizuent B.P.M. împotriva Deciziei nr. 55 din 23 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul B.P.M. împotriva Deciziei nr. 55 din 23 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3338/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3340/2012. Penal → |
|---|
