ICCJ. Decizia nr. 3340/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3340 /2012
Dosar nr. 21378/63/2011
Şedinţa publică din 18 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 11 pronunţată la data de 11 ianuarie 2012 de Tribunalul Dolj, secţia penală în Dosarul cu nr. 21378/63/2011, s-a dispus respingerea cererii de revizuire formulată de condamnatul R.V. în prezent deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova - ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 16 decembrie 2011, condamnatul R.V. a formulat o cerere de revizuire privind Sentinţa penală nr. 134 din 24 martie 2010 stată în Dosarul nr. 10045/63/2009 al Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4197 din 24 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de casaţie şi Justiţie, motivând că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa şi victima a fost agresată de martorul R.M., care a lovit-o pe aceasta cu o foarfece de tuns oi, pe care, după comiterea faptei, l-a aruncat într-o fântână din apropiere.
Revizuentul a arătat prin cererea formulată că autorul infracţiunii de omor pentru care a fost condamnat este vărul său, numitul R.M., însă aşa cum rezultă din declaraţia dată chiar de revizuent în faţa instanţei de fond, acesta a recunoscut că este autorul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, arătând totodată că martorul R.M. l-a ajutat doar să urce victima în căruţă. Pe de altă parte, s-a reţinut că martorul R.M. fost audiat ca şi martor la instanţa de fond, încercând să arate că a existat o provocare din partea victimei.
Nici în apel şi nici în recurs, revizuentul nu a contestat faptul că ar fi autorul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat.
Din examinarea motivelor de revizuire invocate de revizuentul R.V. în cerere, instanţa de fond a constatat că acestea nu se încadrează în nici unul din aceste cazuri expres prevăzute de lege, solicitându-se de fapt rejudecarea cauzei şi reaprecierea probelor deja administrate.
Pentru aceste motive, cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, în acest sens fiind şi decizia nr. LX (60) a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, admiţând recursul în interesul legii, a stabilit că: "cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă".
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel revizuentul condamnat R.V., solicitând admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârii şi, pe fond, admiterea cererii de revizuire în temeiul art. 394 lit. a) C. proc. pen., deoarece nu el este autorul faptei, ci numitul R.M., iar o nouă cercetare la faţa locului ar putea dovedi susţinerile sale.
Prin Decizia penală nr. 145 din 23 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul revizuentului.
Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Dolj, în raport de motivele invocate, respectiv neaudierea martorilor la instanţa de fond şi neefectuarea cercetării la faţa locului, care se încadrează în dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. A mai invocat şi declaraţiile mincinoase ale martorului R.M., motiv care se încadrează în dispoziţiile art. 394 lit. b) C. proc. pen.
Analizând recursul declarat de revizuent, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea Sentinţei penale atacate.
Din economia textului de lege sus-menţionat coroborat cu alineatul 2 al art. 394 C. proc. pen., rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege: faptele şi împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi, respectiv, condiţia ca aceste fapte şi împrejurări noi să fi condus la o soluţie diametral opusă celei pronunţate, în situaţia în care ar fi fost cunoscute de instanţe.
Motivul invocat de revizuent - faptul că nu este el vinovat şi că printr-o audiere a martorilor şi efectuarea cercetării la faţa locului s-ar dovedi că vărul său, R.M. este autorul infracţiunii de omor - nu poate fi considerat o împrejurare nouă, care să impună revizuirea Sentinţei atacate, întrucât în faţa instanţei de fond, acesta a recunoscut că este autorul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, arătând totodată că martorul R.M. l-a ajutat doar să urce victima în căruţă. Pe de altă parte, s-a reţinut că martorul R.M. fost audiat ca şi martor la instanţa de fond, încercând să arate că a existat o provocare din partea victimei. Prin urmare, aceste împrejurări au fost cunoscute de instanţa de fond, iar ulterior cele două instanţe de control judiciar au verificat apărările inculpatului şi le-au înlăturat, pe baza probelor administrate.
De altfel, criticile invocate de revizuent echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul procesului penal, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.
Nici dispoziţiile art. 394 lit. b) C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză, întrucât pentru a se reţine acest motiv de revizuire trebuie să existe o ordonanţă a procurorului sau o hotărâre judecătorească cu privire la infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Drept urmare, în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnat, întrucât nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de recurentul revizuent R.V. împotriva Deciziei nr. 145 din 23 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul R.V. împotriva Deciziei nr. 145 din 23 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3339/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3342/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
