ICCJ. Decizia nr. 3297/2012. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3297/2012
Dosar nr. 650/116/2012
Şedinţa publică din 16 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 60 din 30 martie 2012 din Dosarul nr. 650/116/2012, Tribunalul Călăraşi, secţia penală, a admis cererea de judecare în baza procedurii simplificate, formulată de inculpatul C.I.
În temeiul art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă.
A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la data de 7 martie 2012 la zi.
L-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.200 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi s-a reţinut, pe situaţia de fapt, că inculpatul, agent-şef principal în cadrul Biroului de Investigaţii Criminale al Poliţiei Municipiului Călăraşi, prin urmare în calitate de organ de cercetare penală al poliţiei judiciare, fiindu-i repartizat Dosarul penal nr. 3334/P/2011, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi, în care, pe data de 21 noiembrie 2011, fusese confirmată începerea urmăririi penale faţă de denunţătorul T.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de punere în circulaţie a unui autovehicul neînregistrat şi cu număr fals de înregistrare, precum şi de încredinţare a autovehiculului unei persoane care nu posedă permis de conducere, i-a solicitat denunţătorului T.A. suma de 200 RON, spunându-i că o va înmâna procurorului, pentru ca acesta să-i aplice sancţiunea amenzii administrative, fiind prins în flagrant pe data de 7 martie 2012, în biroul său, cu suma de 200 RON, pe care tocmai o primise de la denunţător.
Instanţa de fond a reţinut că, la urmărirea penală, au fost administrate probe de vinovăţie, printre care procesul-verbal de constatare a infracţiuni flagrante din data de 7 martie 2012, cu planşe fotografice, înscrisurile din Dosarul penal nr. 3334/P/2011, din care rezultă că declaraţia de învinuit, din data de 17 noiembrie 2012, luată denunţătorului T.A., nu fusese finalizată, tocmai pentru a-i crea acestuia convingerea că-l poate ajuta în dosar, în funcţie de atitudinea pe care o va adopta, declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.
Cu ocazia judecării în fond a cauzei, inculpatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320 alin. (1) şi alin. (7) C. proc. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei închisorii, instanţa de fond a avut în vedere faptul că inculpatul a implicat în acţiunea penală numele procurorului-adjunct.
Împotriva sentinţei sus-menţionate, în termen legal, inculpatul a declarat apel, pentru netemeinicie.
În motivarea în scris şi orală a apelului, apelantul-inculpat a susţinut că pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, este mult prea aspră, în raport cu circumstanţele sale personale, respectiv era, la data săvârşirii faptei, agent-şef principal în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Călăraşi - Biroul de Investigaţii Criminale, unde a dat dovadă de profesionalism şi clemenţă în activitatea sa profesională, după cum rezultă din caracterizarea depusă la instanţa de fond, este unicul întreţinător al familiei, are antecedente penale şi a avut o atitudine procesuală sinceră, astfel că pot fi reţinute în favoarea sa circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., cu efectul coborârii cuantumului pedepsei închisorii sub minimul special prevăzut de legea penală, dispunându-se, totodată, în principal, suspendarea condiţionată a executării, iar, în subsidiar, suspendarea executării sub supraveghere.
Prin Decizia penală nr. 155 din 21 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul-inculpat C.I. împotriva Sentinţei penale nr. 60 din 30 martie 2012 a Tribunalului Călăraşi, secţia penală.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând:
În temeiul art. 81 alin. (1) C. pen. şi al art. 71 alin. ultim C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare, precum şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit în temeiul art. 82 alin. (1) şi alin. (3) C. pen.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului C.I., de sub puterea M.A.P. nr. 3/U.P. din 7 martie 2012 emis de Tribunalul Călăraşi în Dosarul nr. 535/116/2012, dacă nu este arestat în altă cauză.
A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la data de 7 martie 2012 până la data punerii efective în libertate.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, urmând ca suma de 50 RON, onorariul parţial al apărătorului din oficiu, sa fie suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Analizând actele şi lucrările dosarelor, precum şi sentinţa penală apelată, atât din punct de vedere al motivelor de netemeinicie invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că instanţa de fond a efectuat o corectă aplicare a dispoziţiilor procedurii simplificate, prevăzută de art. 3201 alin. (1) şi alin. (7) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei cu închisoarea, instanţa de control judiciar a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen. şi a reţinut următoarele aspecte: limitele speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de legea penală, reduse cu o treime, potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cuprinse între 1 an şi 4 luni închisoare şi 8 ani închisoare, gradul mediu de pericol social al faptei penale, determinat prin modalitatea concretă de comitere, respectiv inculpatul, în calitatea sa de organ de cercetare penală, a solicitat şi insistat să primească mita, mergând, chiar, la locul de muncă al denunţătorului, căruia i-a promis că va interveni pe lângă procuror, pentru ca acesta să dispună o soluţie favorabilă de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea sancţiunii amenzii administrative, fără a se pierde din vedere cuantumul modic al sumei pretinse cu titlu de mită, de 200 RON, persoana inculpatului, în vârstă de 48 de ani la data săvârşirii infracţiunii, a absolvit Şcoala de subofiţeri de poliţie şi a lucrat, ca subofiţer, în cadrul structurilor de ordine publică şi de investigaţii criminale, la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Călăraşi, unde a fost repartizat încă din data de 16 august 1988 şi unde a dat dovadă de preocupare, deşi a fost sancţionat disciplinar de 5 ori, respectiv o dată cu mustrare scrisă şi de 4 ori cu consemnare câte 5 zile, pentru neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiunilor de serviciu ori pentru absenţe nemotivate de la serviciu, în mod repetat, obţinând calificativul de „bun", cu excepţia anului 1989, când a fost apreciat cu calificativul „corespunzător", iar începând cu anul 2003 şi până în anul 2011, inclusiv, a primit calificativul „foarte bun", astfel după cum atestă procesul-verbal din data de 9 martie 2012, întocmit de D.G.A. - B.J.A. Călăraşi, coroborat cu Adresa din 13 martie 2012, emisă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Călăraşi - Serviciul de Resurse Umane, este căsătorit, însă C.M., soţia sa, nu realizează venituri materiale, potrivit Adresei nr. din data de 13 martie 2012, eliberată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Călăraşi, nu are antecedente penale. Însă toate aceste elemente privind existenţa unui aceluiaşi loc de muncă şi lipsa antecedenţei penale nu constituie, în accepţiunea instanţei de apel, dovezi ale unei conduite excepţionale în societate, ci constituie o conduită firească pentru un poliţist, astfel că nu se justifică reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. Inculpatul a manifestat o conduită procesuală sinceră de la bun început, dar ca efect al prinderii sale în flagrant, aşa încât a fost apreciată ca fiind forţată şi reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
Având în vedere elementele de natură a caracteriza atât fapta penală, de o anumită gravitate, mai mult prin efectul negativ asupra imaginii organelor de urmărire penală, cât şi persoana inculpatului, care, în calitatea sa de poliţist, avea obligaţia de a asigura respectarea legii, şi nu de a o încălca, Curtea de Apel a apreciat că pedeapsa de 2 ani închisoare, situată în apropierea minimului special redus cu o treime, aplicată de instanţa de fond, este în măsură să realizeze scopurile punitiv şi educativ ale pedepsei închisorii.
Cât priveşte modalitatea de executare, instanţa de fond a ales executarea în regim de detenţie, cu unica explicaţie că inculpatul a folosit numele unui procuror, modalitate care, de altfel, este de esenţa infracţiunii de trafic de influenţă, când inculpatul lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar. Instanţa de control judiciar a apreciat însă, că această modalitate de executare a pedepsei închisorii are un accentuat caracter de exemplaritate, rară a fi, de fapt, adaptată la datele concrete ale faptei penale şi ale inculpatului. Astfel, Curtea de Apel, având în vedere faptul că inculpatul, după o vechime de aproximativ 23 de ani, ca subofiţer de poliţie, a pretins suma modică de 200 RON, a apreciat că scopul pedepsei închisorii poate fi atins fără executare în regim de detenţie, întrucât inculpatul, pe de o parte, a înţeles urmările conduitei infracţionale, iar, pe de altă parte, prezintă toate garanţiile că se va reintegra, fără probleme, în societate.
Împotriva Deciziei penale nr. 155 din 21 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală, a declarat recurs inculpatul C.I.
În şedinţa publică din 16 octombrie 2012, recurentul inculpat, asistat de apărător din oficiu, a învederat instanţei că îşi retrage recursul declarat.
Faţă de această manifestare de voinţă a recurentului inculpat, urmează a se lua act de retragerea recursului declarat de acesta, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen. şi a se dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 155 din 21 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3290/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 331/2012. Penal → |
|---|
