ICCJ. Decizia nr. 3577/2012. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3577 /2012
Dosar nr. 6909/1/2012
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2012
Asupra prezentului recurs:
Deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpaţilor-apelanţi T.V.M. şi P.C.M., Curtea de Apel Timişoara a constatat că încheierile pronunţate de prima instanţă în şedinţele de judecată din 15 iunie 2012 şi 01 august 2012, prin care s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor în baza art. 3002 C. proc. pen., sunt lovite de nulitate absolută întrucât au fost încălcate dispoziţiile legale referitoare la publicitatea şedinţei de judecată.
Astfel, începând cu şedinţa de judecată din 15 iunie 2012 tribunalul a dispus, în baza art. 24 din Legea nr. 678/2001, ca şedinţele de judecată să fie nepublice pe parcursul întregului proces.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 „şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane prevăzută la art. 13 şi de pornografie infantilă prevăzută la art. 18 nu sunt publice". Prin urmare, textul de lege menţionat instituie o excepţie de la principiul publicităţii şedinţei de judecată prevăzut de art. 290 alin. (1) fraza I C. proc. pen.
Se constată însă că în cauză inculpaţii au fost trimişi în judecată atât pentru infracţiuni care se judecă după regula publicităţii (art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001) cât şi pentru o infracţiunea care se judecă în şedinţă nepublică (art. 13 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001). în această ipoteză excepţia nepublicităţii, prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nu este aplicabilă, fiind de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinsă la alte infracţiuni decât cele la care se face referire în textul de lege menţionat. în acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia penală nr. 99 din 19 ianuarie 2009 (publicată pe pagina de internet a instanţei supreme), unde se precizează că excepţia vizează strict ipoteza trimiterii în judecată numai pentru infracţiunile de trafic de minori şi/sau pornografie infantilă, neputând fi extinsă prin analogie şi în cazul altor infracţiuni.
În consecinţă, dispoziţia de menţinere a stării de arest preventiv de la termenele din 15 iunie 2012 şi 01 august 2012 este nelegală, fiind incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 197 alin. (2) teza a IV a C. proc. pen., iar sub aspect procedural se impune, în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen., revocarea măsurii preventive şi punerea în libertate a inculpaţilor, dacă nu sunt arestaţi sau reţinuţi în altă cauză.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că pentru buna desfăşurare a procesului penal se impune restricţionarea libertăţii de mişcare şi exercitarea unui control asupra conduitei inculpaţilor pe parcursul procedurii judiciare, astfel că, în baza art. 1451 C. proc. pen., s-a dispus faţă de inculpaţii puşi în libertate măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Pe durata acestei măsuri procesuale de prevenţie, inculpaţii vor fi ţinuţi să respecte obligaţii prevăzute în art. 145 alin. (11) lit. a) - d) C. proc. pen. şi unele din obligaţiile prevăzute în art. 145 alin. (12) C. proc. pen., respectiv să nu se apropie de persoanele vătămate M.L.T., R.A.M., H.F.S., şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect; să nu se afle în locuinţa persoanelor vătămate, atrăgându-se atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen., privind riscul înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi ţara cu măsura arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri din data de 30 octombrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara s-a exercitat recurs de către procuror.
Ministerului Public arată că obiectul judecăţii îl constituie, între altele, infracţiunea de trafic de minori aflată în concurs cu cea de trafic de persoane majore, activitatea infracţională a inculpaţilor fiind indivizibilă.
Este adevărat că textul art. 24 din Legea nr. 678/2001 este de strictă interpretare dar atunci când intră în concurs cu prevederi care ar atrage aplicarea legii generale datorită calităţii subiectului pasiv, victime majore, se consideră că are prioritate norma specială. Este de observat că această prevedere a nepublicităţii şedinţelor de judecată are scopul de a proteja persoanele minore de vătămarea care s-ar cauza prin expunerea publică a faptelor. Instanţa nu putea să facă o disociere a prevederilor art. 24 din Legea nr. 678/2001 de cele ale art. 290 C. proc. pen.
Aşadar, deşi instanţa de fond invocă prevederile art. 24 aceasta, în fapt, a urmat procedura legală prevăzută de art. 290 alin. (2) C. proc. pen.
Pe de altă parte, nu a influenţat cu nimic faptul că prima instanţă în baza art. 24 din Legea nr. 678/2001 a declarat şedinţă nepublică şi a menţinut starea de arest faţă de cei doi inculpaţi. Părţile vătămate sunt minore şi astfel au fost protejate interesele acestora prin declararea şedinţei nepublice.
Inculpaţilor nu li s-a cauzat nicio vătămare care să atragă nulitatea absolută a încheierilor prin care s-a menţinut măsura arestului.
Faţă de aceste considerente se solicită admiterea recursului şi în rejudecare, desfiinţarea Încheierii din 30 octombrie 2012 şi menţinerea arestării preventive a inculpaţilor.
Instanţa de recurs găseşte că argumentele invocate în sprijinul recursului sunt obiective şi pot conduce în perspectivă la regândirea textelor legale aduse în discuţie.
Cert este însă că, pe de o parte, instanţa de fond a făcut o trimitere explicită şi nelegală la dispoziţia ca, în baza art. 24 din Legea nr. 678/2001 şedinţele de judecată să fie nepublice, iar pe de altă parte, dispoziţiile relative la publicitatea şedinţelor de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii conf. art. 197 alin. (2) C. proc. pen., nulitatea respectivă este absolută, cu regimul juridic corespunzător, nu poate fi înlăturată în niciun mod.
Instanţa de apel a constatat că în cauză inculpaţii au fost trimişi în judecată atât pentru infracţiuni care se judecă după regula publicităţii (art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., art. 12 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001) cât şi pentru o infracţiunea care se judecă în şedinţă nepublică (art. 13 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001). în această ipoteză excepţia nepublicităţii, prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nu este aplicabilă, fiind de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinsă la alte infracţiuni decât cele la care se face referire în textul de lege menţionat. în consecinţă, dispoziţia de menţinere a stării de arest preventiv de la termenele din 15 iunie 2012 şi 01 august 2012 a fost constatată ca nelegală, fiind incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 197 alin. (2) teza a IV a C. proc. pen., iar sub aspect procedural s-a impus, în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen., revocarea măsurii preventive şi punerea în libertate a inculpaţilor, dacă nu sunt arestaţi sau reţinuţi în altă cauză.
Este adevărat că problema a fost analizată strict formal prin prisma regulilor procedurale ale publicităţii procesului penal, ca principiu al transparenţei şi garanţiei unui proces echitabil a fiecărei persoane, însă acestea au fost până la urmă sarcinile profesionale de înfăptuit.
Curtea a apreciat cu justeţe că pentru buna desfăşurare a procesului penal se impune restricţiona rea libertăţii de mişcare şi exercitarea unui control asupra conduitei inculpaţilor pe parcursul procedurii judiciare, astfel că, în baza art. 1451 C. proc. pen., s-a dispus faţă de inculpaţii puşi în libertate măsura obligării de a nu părăsi ţara.
în consecinţă recursul procurorului urmează a fi respins ca nefondat pe considerentele art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Timişoara împotriva încheierii din 30 octombrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3764/30/2012, privind pe inculpaţii T.V.M. şi P.C.M.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi T.V.M. şi P.C.M., în sume de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3555/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3585/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
