ICCJ. Decizia nr. 3465/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3465/2012
Dosar nr. 1170/119/2011
Şedinţa publică din 25 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 52 din 23 noiembrie 2011 a Tribunalului Covasna s- a dispus:
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (18 acte materiale) şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului K.I.Z. la pedeapsa de 6 (şase) ani şi 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, comisă în formă continuată şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. ( 1) teza a II a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatei G.C.C. (fostă S.) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
În temeiul art. 85 C. pen., a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 (un) an aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 09 decembrie 2010 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, definitivă prin neapelare.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. , a contopit pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 (un) an aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 09 decembrie 2010 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, urmând ca în final inculpata G. (fostă S.) C.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 C. pen. cu aplicarea art. 85 alin. (3) C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 4 (patru) ani ce constituie termenul de încercare, potrivit dispoziţiilor art. 82 şi art. 85 alin. (3) teza finală C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 137 din 09 decembrie 2010 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, şi anume de la 28 decembrie 2010.
În conformitate cu art. 359 alin. (2) C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., art. 998-999 vechiul C. civ. şi art. 1000 alin. (3) vechiul C. civ., a admis acţiunile civile formulate de părţile civile SC N. SA Făgăraş, judeţul Braşov; SC C. T.I.D. Buzău; SC L.A.C. SA BRAŞOV (FOSTĂ SC P. SA BRAŞOV), SC D. SRL Bacău; SC N. SRL Târgu Secuiesc; SC A. SRL Bucureşti; SC S.I. SRL Braşov; SC G. SRL Braşov, a admis în parte acţiunea civilă formulată de SC V. SA Adjud, şi în consecinţă a obligat inculpatul K.I.Z. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.H. SRL, cu sediul în comuna Avrămeşti, la plata următoarelor sume: - 1.194.678,80 lei (81680 lei - valoarea filelor cec refuzate la plată şi 1.112.998,80 lei penalităţi de întârziere calculate conform contractului de vânzare-cumpărare marfă calculate până la data de 05 aprilie 2011- f 34-35 dosar instanţă) către partea civilă SC N. SRL FĂGĂRAŞ, cu sediul în Făgăraş, judeţul Braşov;
- 229.267,19 lei contravaloarea facturilor neachitate de SC R.H. SRL şi dobânda de 0,1% conform prevederilor contractuale, către partea civilă SC C.T.I.D. Buzău, cu sediul în municipiul Buzău;
- 22.241,58 lei către partea civilă SC L.A.C. SA BRAŞOV (FOSTĂ SC P. SA BRAŞOV), cu sediul în municipiul Braşov, Pavilion Administrativ, judeţul Braşov prin administrator judiciar I.D.I. SPRL, cu sediul în Braşov, judeţul Braşov;
- 10.726,74 lei către partea civilă SC D. SRL Bacău, cu sediul în municipiul Bacău, judeţul Bacău;
- 7.097,69 lei către partea civilă SC N. SRL Târgu Secuiesc, cu sediul în Târgu Secuiesc, judeţul Covasna;
- 4.729,18 lei către partea civilă SC A. SRL Bucureşti, cu sediul în Bucureşti;
- 1.796,68 lei plus dobânda legală până la data achitării efective către partea civilă SC S.I. SRL. Braşov, cu sediul în municipiul Braşov ;
- 12.300,61 lei către partea civilă SC G. SRL Braşov, cu sediul în Braşov, judeţul Braşov prin C. SPRL, cu sediul în Braşov şi
- 30.292,38 lei către partea civilă SC V. SA Adjud, cu sediul în municipiul Adjud.
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., art. 998-999 vechiul C. civ., a obligat inculpata G. (fostă S.) C.C. la plata sumei de 12.888, 79 lei cu titlu de despăgubiri către aceeaşi parte civilă SC V. SA Adjud, cu sediul în municipiul Adjud.
A respins restul pretenţiilor formulate de partea civilă SC V. SA Adjud.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă că:
Inculpatul K.I.Z., în perioada 20 martie - 18 mai 2009, în calitate de unic asociat şi administrator al SC R. SRL. Târgu Secuiesc, a indus în eroare un număr de zece părţi vătămate, de la care a ridicat mărfuri pentru plata cărora a emis 18 file cec, ştiind că pentru valorificarea lor nu are provizia necesară în cont şi că la momentul emiterii se afla în interdicţie bancară, în scopul de a obţine pentru sine un folos material injust şi cauzând posesorilor mijloacelor de plată o pagubă totală de 384.873,38 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (18 acte materiale).
De asemenea, cu referire la inculpata G. (fostă S.) C.C., s-a reţinut că aceasta a emis fila cec , în valoare de 12.888,79 lei, ca mijloc de plată pentru mărfurile ridicate de la partea vătămată SC. V. SA Adjud, ştiind că la data de 22 mai 2009 nu mai avea calitatea de reprezentant legal al SC R.H. SRL şi nu mai avea dreptul să semneze mijloace de plată în numele acesteia, dar inducând în eroare partea vătămată cu privire la acest aspect, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. ( 1), (2) şi (3) C. pen.
Inculpaţii au recunoscut în totalitate comiterea faptelor şi au solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei care este acela de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) examinate în mod plural, fără preeminenţa vreunuia din acestea - dispoziţiile părţii generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate legea specială, reduse cu o treime potrivit dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, circumstanţele reale de comitere a acestora, natura infracţiunilor, valorile sociale vătămate, numărul faptelor săvârşite, precum şi consecinţele pe care le-au produs constând în valoarea prejudiciului produs părţilor vătămate.
S-au avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, vârsta acestora, lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul K.I. Z., împrejurarea că inculpaţii sunt căsătoriţi bucurându-se de stabilitate familială, având împreună un copil minor în întreţinere, că inculpata G.C.C. mai are în întreţinere alţi doi minori dintr-o relaţie anterioară, dar în contextul prezentei cauze, nu le poate fi atribuită semnificaţia unor circumstanţe atenuante, ci vor fi luate în considerare, la individualizarea pedepsei.
Cu privire la inculpata G. (fostă S.) C.C., instanţa a constatat că prin sentinţa penală nr. 137 din 09 decembrie 2010 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, definitivă prin neapelare, aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 81-82 C. pen. pe durata a 3 (trei) ani termen de încercare, pentru o faptă săvârşită la data de 31 august 2007, aşadar concurentă cu fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată prin prezentul rechizitoriu.
Astfel, în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor ce au fost aplicate, acestea au fost stabilite la limita minimă a intervalului prevăzut de lege, în urma reducerii cu o treime potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi persoana inculpaţilor, instanţa apreciind că astfel stabilite oferă garanţii în ceea ce priveşte realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei, astfel cum a fost stabilit de art. 52 C. pen.
Faţă de circumstanţele personale ale inculpatei, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, în baza art. 81 C. pen. cu aplicarea art. 85 alin. (3) C. pen., instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 4 (patru) ani ce constituie termenul de încercare, potrivit dispoziţiilor art. 82 şi art. 85 alin. (3) teza finală C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 137 din 09 decembrie 2010 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, şi anume de la 28 decembrie 2010.
În cauză fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., art. 998-999 vechiul C. civ. şi art. 1000 alin. (3) vechiul C. civ., tribunalul a admis acţiunile civile formulate de părţile civile SC N. SA Făgăraş, judeţul Braşov; SC C. T.I.D. Buzău; SC L.A. C. SA Braşov (FOSTĂ SC P. SA BRAŞOV), SC D. SRL Bacău; SC N. SRL Târgu Secuiesc; SC. A. SRL Bucureşti; SC S.I. SRL Braşov; SC G. SRL Braşov, a admis în parte acţiunea civilă formulată de SC V. SA Adjud.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii K.I. Z. şi G.C.C. criticând-o pentru netemeinicie, arătând, în esenţă, că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare faţă de fapta comisă şi conduita sa procesuală.
Curtea de Apel Braşov, prin decizia penală nr. 18/Ap din 21 februarie 2012 a admis apelul declarat de inculpatul K.I.Z. împotriva sentinţei penale nr. 52 din 23 noiembrie 2011 Tribunalului Covasna, care a fost desfiinţată numai în ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate acestui inculpat şi rejudecând în aceste limite:
A redus pedeapsa aplicată inculpatului K.I.Z. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (2) C. pen., de la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare la pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Totodată, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata G.C.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Cu privire la inculpatul K.I.Z. instanţa de apel a constatat că pericolul social al faptelor poate fi considerat destul de ridicat, dat fiind faptul că acesta a comis infracţiunea de înşelăciune în forma agravată prevăzută de alin. (5) al art. 215 C. pen., prin producerea unor consecinţe deosebit de grave, împrejurările săvârşirii acestora - numărul actelor materiale şi perioada îndelungată de timp în care a săvârşit activitatea ilicită, faptul că inculpatul a încercat să atenueze oarecum urmările faptelor, achitând o foarte mică parte din prejudiciul cauzat.
Având în vedere că inculpatul K.I.Z. nu este cunoscut cu antecedente penale, că este integrat social şi are o familie organizată, că anterior comiterii faptei a avut un comportament corespunzător, instanţa a reţinut că în speţă este incidenţă circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.
Instanţa de control judiciar a reţinut totodată, că în situaţia în care sunt aplicabile şi circumstanţe atenuante legale sau judiciare prevăzute de art. 73- 741 C. pen. în favoarea inculpatului, aplicarea efectelor circumstanţelor atenuante se face prin raportarea la limitele pedepsei închisorii reduse ca urmare a aplicării procedurii prevăzute de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Instanţa de control judiciar a mai reţinut că acest beneficiu acordat persoanei care este judecată în baza acordului de vinovăţie, trebuie reflectat în pedeapsa aplicată, având în vedere că durata procedurii este redusă considerabil, nu se mai administrează alte probe, prin urmare, celeritatea procedurii este accentuată.
Instanţa a mai avut în vedere şi persoana inculpatului K.I. Z., împrejurarea că este în vârstă de 32 ani, a avut o atitudine sinceră şi de regret, astfel încât s-a constatat că pedeapsa aplicată acestuia apare ca fiind excesivă şi în raport de limitele de pedeapsă potrivit art. 3201 C. proc. pen. (6 ani şi 6 luni şi respectiv 13 ani şi 3 luni), cu atât mai mult cu cât se impune şi aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., cu efect de aplicare a unei pedepse reduse sub limita minimului special prevăzut de lege.
Împotriva deciziei penale sus arătate a declarat recurs inculpatul K.I.Z. care a criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.
Concluziile reprezentantului Ministrului Public şi susţinerile apărătorului recurentului inculpat, au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul declarat in cauza este nefondat pentru considerentele care urmează:
Astfel, înaltă Curte verificând probatoriul cauzei şi hotărârea atacată în raport de criticile aduse, constată faptul că instanţa de control judiciar a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor reţinând o corectă situaţie de fapt.
În cauză prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul K.I.Z. a fost răsturnată în cursul activităţii de probaţiune, ansamblul material al probelor administrate în cauză fiind cert în sensul stabilirii vinovăţiei inculpatului.
În mod corect, prima instanţă de judecată, şi instanţa de control judiciar, prin coroborarea judicioasă a probelor administrate în cauză, a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că, în calitate de unic asociat şi administrator al SC R. SRL Târgu Secuiesc, a indus în eroare un număr de zece părţi vătămate, de la care a ridicat mărfuri pentru plata cărora a emis 18 file cec, ştiind că pentru valorificarea lor nu are provizia necesară în cont şi că la momentul emiterii se afla în interdicţie bancară, în scopul de a obţine pentru sine un folos material injust şi cauzând posesorilor mijloacelor de plată o pagubă totală de 384.873,38 lei.
Înalta Curte constată totodată că în speţa dedusă judecăţii inculpatului i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, toate mijloacele de proba fiind administrate în fata acuzatului, asistat de un apărător, în şedinţa publica, în dezbateri contradictorii, astfel cum a afirmat, cu titlu de principiu, Curtea Europeana într-o jurisprudenţa constanta.
Examinând cauza prin prisma criticii formulată de către inculpat privitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie acesteia constituie o replică socială adecvată gravităţii infracţiunii şi periculozităţii făptuitorului de natură a realiza scopul şi a îndeplinirii funcţiei pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Fireşte, în lumina criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gravitatea completă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne specifice faptei şi făptuitorului.
În acelaşi timp însă, se impune ca în cadrul operaţiei de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă şi, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conţinut, în vederea stabilirii pedepsei celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.
Ori, fapta pentru care inculpatul K.I.Z. a fost condamnat de instanţa de instanţa de control judiciar este neîndoielnic gravă, astfel că în operaţiunea complexă a individualizării tratamentului penal, Curtea având în vedere maniera în care acesta a procedat, activităţile ilicite desfăşurate, importanţa şi specificul valorilor sociale ocrotite de legea penală, consecinţele grave ale acţiunilor lor şi, nu în ultimul rând, circumstanţele personale (atitudinea cu privire la fapta comisă, antecedenţa penală) apreciază că resocializarea lui viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin sancţiunile aplicate de instanţa de control judiciar, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.
Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate solicitările inculpatului vizând acordarea unei eficiente sporite circumstanţelor atenuante reţinute deja de către instanţe în favoarea lui a, având în vedere şi următoarele argumente:
Recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare este posibilă numai dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel: „conduita bună", în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., invocată de inculpat ca circumstanţă atenuantă, presupune, între altele, absenţa antecedentelor penale, înalta Curte reţinând că, calitatea de infractor primar şi comportările bune în familie şi societate au fost avute în vedere de instanţa de fond precum şi de instanţa de control judiciar.
Aşa fiind, concluzia care se desprinde este aceea că s-a acordat suficientă şi echilibrată importanţă gradului de pericol social a infracţiunii, dar şi poziţiei procesuale a inculpatului, astfel că pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare este justă şi proporţională, în măsură să asigure funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al sancţiunii.
Prin urmare, înalta Curte consideră că în cauză nu se impune o reindividualizare a pedepsei stabilită de instanţa de control judiciar, deoarece aceasta sub aspectul cuantumului reflectă în mod plural nu numai gradul de pericol social ridicat al faptei comise de inculpat, circumstanţele reale, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, dându-i posibilitatea unei reintegrării viitoare pozitive în societate, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Prin urmare, faţă de cele învederate înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1, lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul K.I.Z. împotriva deciziei penale nr. 18/Ap din 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Braşov - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori cu obligarea acestuia, în baza art. 192 pct. 3, alin. (2) C. proc. pen. la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.I. Z. împotriva deciziei penale nr. 18/Ap din 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Braşov - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 271/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3322/2012. Penal → |
|---|
