ICCJ. Decizia nr. 1100/2012. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1100/2012

Dosar nr.2815/109/2008

Şedinţa publică din 10 aprilie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă constată şi reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr.159/2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, în Dosarul nr. 2815/109/2008, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice cu privire la părţile vătămate A.L.I., D.D.D., din infracţiunea continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. în infracţiunea continuată prevăzută. de art. 329 alin. (1), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. şi în consecinţă:

În baza art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.F., la pedeapsa de:

- 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii continuate de trafic de minori şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 329 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea. art. 41 alin. (2), 42 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de:

- 6 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii continuate de proxenetism şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. A) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.F. pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani prevăzută. de art. 23 lit. b), c) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 33 lit. a), 34, 35 C. pen. s-a aplicat inculpatului B.F. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară, sporită la 7 ani şi 4 luni închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. a fost condamnată inculpata B.L. la pedeapsa de:

- 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii continuate de trafic de minori şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 329 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de:

- 6 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii continuate de proxenetism şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata B.L. pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b), c) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 33 lit. a), 34, 35 C. pen. s-a aplicat inculpatei B.L. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară, sporită la 7 ani şi 4 luni închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) au fost deduse din pedepsele aplicate inculpaţilor duratele reţinerii şi arestării lor preventive, respectiv perioada 30 iunie 2008 – 22 iunie2009 pentru inculpatul B.F. şi perioada 30 iunie 2008 - 27 noiembrie 2008 pentru inculpata B.L.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a constatat şi s-a menţinut faţă de fiecare dintre inculpaţii B. măsura obligării de a nu părăsi ţara, până la data rămânerii definitive a sentinţei pronunţate.

S-a constatat că părţile vătămate M.A.N., M.M.A., A.I.L., D.D.D., Z.D. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. au fost respinse pretenţiile civile formulate de părţile civile C.C.A., B.L.A., S.E.C.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de câte 60.675 lei.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea specială a apartamentului proprietatea inculpaţilor B., situat în Piteşti, intabulat în cartea funciară Piteşti.

În baza art. 353 C. proc. pen. a fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Argeş din 2 iulie 2008.

A fost respinsă cererea formulată de Z.D. pentru restituirea sumei de 16.050 euro.

Au fost respinse cererile formulate de martorii M.A., H.A. de restituire a cheltuielilor de transport.

În baza art. 191 alin.(1), (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte lei 2.900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariile avocaţilor din oficiu s-au suportat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la data de 15 august 2008, înregistrat la Tribunalul Argeş sub Dosar nr. 2815/109/2008, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Argeş a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor B.F., fiul lui G. şi D., născut la 11 septembrie 1967 în municipiul Piteşti, judeţul Argeş, domiciliat în Piteşti, cetăţean român, studii 7 clase, stagiul militar satisfăcut, administrator la M.L. 2003 SRL Piteşti, căsătorit, fără antecedente penale pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 23 lit. b), c) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi B.L., fiica lui D.M. şi V., născută la 17 noiembrie 1969 în municipiul Piteşti, judeţul Argeş, domiciliată în Piteşti, cetăţean român, studii 10 clase, administrator la M.L. 2003 SRL Piteşti, căsătorită, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 23 lit. b), c) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în esenţă că cei doi inculpaţi, în perioada aprilie 2007 - ianuarie 2008, au cazat în apartamentul lor proprietate pe părţile vătămate minore M.A., M.M.A., A.L.I., S.E.C., D.D.D., B.L.I., pentru realizarea de foloase materiale de pe urma traficării lor, în scopul practicării prostituţiei şi că aceeaşi inculpaţi au îndemnat şi au înlesnit practicarea prostituţiei părţilor vătămate majore C.C.A., Z.D., D.D.D. (după ce a devenit majoră) precum şi a martorilor cu identitate protejată I.R., R.A. şi de a trage foloase de pe urma practicării prostituţiei, în baza unei rezoluţii infracţionale unice.

De asemenea, în sarcina inculpaţilor B. s-a mai reţinut fapta de a disimula natura provenienţei sumei de bani obţinute din prostituţie prin creditarea clubului de noapte M. şi de a dobândi şi folosi bunuri (apartamentul dobândit în octombrie 2007 şi autoturismul pe care îl folosea inculpatul), cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, urmare a încheierii nr. 1092 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 29 mai 2009 prin care s-a admis cererea inculpatului, dosarul a fost strămutat la Tribunalul Sibiu, unde a fost înregistrat la data de 16 iunie 2009 sub Dosar nr. 2815/109/2008.

Au fost audiaţi inculpaţii B. iar la dosarul cauzei se găsesc: declaraţiile părţilor vătămate şi a părţilor civile; declaraţiile martorilor cu identitate protejată: R.I., I.R., P.C., C.G., S.V., M.A., declaraţiile martorilor C.C., R.G.R., D.E., R.I., D.N., T.C.D. şi D.E., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice şi suporturile înregistrărilor, procesele verbale de redare a declaraţiilor martorilor cu identitate protejată, a investigatorilor sub acoperire, procesele verbale întocmite de investigatori, procesele verbale de percheziţie domiciliară, procesele verbale de confruntare, CD-uri, DVD-uri.

La solicitarea inculpaţilor au fost audiaţi martorii H.A., S.C., M.A., S.G., S.I., D.G., G.V.M., F.I., S.I. şi s-a efectuat de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti un raport de expertiză criminalistică de expertizare a vocilor, s-a întocmit şi un raport de expertiză contabilă.

Martora I.R. nu a putut fi audiată de instanţă, motiv pentru care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

La cererea inculpaţilor, a fost pusă în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunile de trafic de minori, prevăzute. de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunile de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (1), (3) C. pen.

Părţile vătămate M.A.N., M.M.A., A.I.L., D.D.D., Z.D. nu s-au constituit părţi civile în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 C. proc. pen. Restul părţilor vătămate s-au constituit părţile civile cu sumele precizate în faza de urmărire penală, respectiv C.C.A. cu suma de 43.200 RON, B.L.I. cu 48.000 RON, S.E.C. cu suma de 36.000 RON, sume reprezentând câştiguri obţinute din prostituţie.

Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt.

În data de 14 mai 2008 poliţia judiciară din cadrul Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate Piteşti, judeţul Argeş, s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că soţii B.F. şi B.L., administratori ai M.L. 2003 SRL, administrează un club de noapte din Piteşti, în care lucrează ca dansatoare minorele M.A. şi M.M.A. până la orele 2 noaptea, oră după care minorele sunt determinate să practice prostituţia, contravaloarea partidei de sex fiind încasată de minore şi predată inculpaţilor (filele 1 - 2 d.u.p. vol. I).

În seara zilei de 15 mai 2008, poliţia judiciară (conform procesului verbal aflat la fila 3 d.u.p. vol. I) a constatat că minorele M.M.A., M.A., A.I.L. au sosit la club la orele 22, iar la ora 1:30 noaptea, două dintre minore au plecat împreună cu doi tineri, revenind la club la ora 2:20; la ora 2:10 a plecat şi cea de a treia minoră cu un tânăr, aceasta revenind în jurul orei 3, cu un taxi.

Aceeaşi stare de fapt a fost sesizată de organele judiciare şi în seara zilei de 17 mai 2008 (astfel cum reiese din procesul verbal aflat la fila 4 d.u.p. vol. I), când minora M.A. a plecat la ora 1:45 împreună cu un tânăr (tânăr ce are calitatea de martor cu identitate protejată în dosar) şi a revenit la ora 3.

În raport de adresa şi procesul verbal de control întocmite de Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeş în aprilie 2008, de raportul întocmit de Poliţia Municipiului Piteşti din 19 februarie 2008 (fila 21 d.u.p. vol. I), organele de urmărire penală au solicitat Tribunalului Argeş autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice purtate de soţii B.

De asemenea, au fost efectuate supravegheri operative autorizate, cu mijloace electronice, stabilindu-se de pildă, în noaptea de 7/ 8 iunie 2008 (între orele 20 şi 7 dimineaţa conform procesului verbal de la f. 221 şi următoarele vol. I d.u.p.) că la ora 00;45 minora M.A. a ieşit din clubul M., împreună cu o fată şi alte două persoane de sex masculin (una dintre ele fiind identificată în persoana martorului T.C.D.), care s-au deplasat la mai multe A.T.M.-uri, apoi la un apartament din Piteşti, str. Banatului. Ulterior fetele au fost readuse la club, iar la ora 3:50 T. a revenit la local şi a plecat cu M.A. la un motel; la ora 5:06 cei doi s-au reîntors la club. La ora 5:15, din bar au ieşit M.A. şi A.I.L., împreună cu doi bărbaţi, s-au deplasat toţi, cu un autoturism marca Logan, la un hotel, de unde au plecat la ora 6:20.

În acest context, tribunalul a constatat că din mijloacele de probă administrate în cauză reiese că modalitatea de comitere a infracţiunilor se realiza de următoarea manieră generală: persoanele vătămate lucrau în clubul „M." din Piteşti ca animatoare, programul oficial de muncă fiind de 4 ore, între orele 22:00 şi 2:00 a.m., timp în care dansau şi consumau împreună cu clienţii băuturi alcoolice, pe care le plăteau clienţii şi din care le revenea un anumit procent. După ora 2 noaptea, fetele plecau cu clienţi în vederea întreţinerii de relaţii sexuale, contravaloarea partidei de sex fiind împărţită cu inculpaţii. Sumele cuvenite drept plată se negociau în club, banii fiind predaţi de regulă de către animatoare unuia dintre inculpaţi, înainte de a pleca „pe combinaţie". Dimineaţa, ele primeau de la inculpaţi banii ce le reveneau din consumaţii şi combinaţii.

Fetele erau găzduite de inculpaţii B. în apartamentul proprietatea lor personală, situat vis-a-vis de apartamentul în care ei locuiau, iar acestea aveau telefoane mobile pe care erau sunate de inculpaţi, în ideea de a le controla, de a şti permanent unde ele se află, de a le putea anunţa şi trimite cu clienţii.

Prin urmare, tribunalul a conchis că din actele dosarului rezultă că în perioada aprilie 2007 - ianuarie 2008, inculpaţii B. le-au găzduit pe părţile vătămate minore M.A.N., M.M.A., S.E.C., B.L.I. în apartamentul lor din Piteşti, în scopul practicării prostituţiei şi pentru realizarea de foloase materiale de pe urma traficării lor.

În aceeaşi perioadă, în ceea ce le priveşte pe părţile vătămate minore şi majore C.C.A., Z.D., D.D.D. (minoră, dar şi după ce a devenit majoră), A.L.I., pe martorele cu identitate protejată „I.R.", „R.I.", inculpaţii B. le-au înlesnit practicarea prostituţiei şi au tras foloase de pe urma practicării prostituţiei.

Tribunalul a reţinut că situaţia mai sus relevată a rezultat din ansamblul probator administrat în cauză (în principal, declaraţiile persoanelor vătămate, declaraţiile martorilor şi a martorilor cu identitate protejată, transcrierile convorbirilor telefonice, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor) şi care dovedeşte pe deplin vinovăţia inculpaţilor la comiterea infracţiunilor de trafic de persoane minore şi proxenetism.

Inculpaţii B. nu au recunoscut comiterea infracţiunilor însă tribunalul a apreciat că elementele constitutive ale infracţiunilor mai sus indicate sunt întrunite, având în vedere următoarele:

Conform art. 13 alin. (1), (3) cu referire la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 constituie infracţiunea de trafic de minori în formă agravată, recrutarea, transportarea, găzduirea sau primirea unui minor, de către două sau mai multe persoane împreună, în scopul exploatării acestuia.

În speţa de faţă, din actele dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpaţii au comis fapta de mai sus cel puţin în modalitatea alternativă a găzduirii minorelor M.A., M.M., S.E.C., B.L.I., în apartamentul proprietatea inculpaţilor (după cum rezultă din cartea funciară Piteşti - f. 23, 24 d.u.p. vol. III).

În acelaşi timp, din lucrările cauzei (în primul rând declaraţiile date de părţile vătămate) rezultă că A.L.I., D.D.D. nu au fost niciodată găzduite în apartamentul inculpaţilor, nu au fost recrutate de inculpaţi şi nu s-a realizat nici unul din celelalte mijloace alternative impuse de dispoziţiile art. 13 ale Legii nr. 678/2001, motiv pentru care, în raport de aceste două părţi vătămate, se impune a se admite (parţial) în temeiul art. 334 C. proc. pen. cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea continuată de trafic de persoane, prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. în infracţiunea continuată de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen.

Pe de altă parte, contrar criticilor inculpaţilor, s-a subliniat că pentru existenţa infracţiunii incriminate de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 nu este necesar ca modalităţile alternative să se realizeze prin ameninţare, constrângere, înşelăciune, condiţii pretinse doar de prevederile art. 13 alin. (2) din aceeaşi lege.

De asemenea, pentru realizarea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) C. pen. legiuitorul nu a impus nici ca minorele să fi fost lipsite de libertate, caz în care în sarcina inculpaţilor, prin rechizitoriu s-ar fi reţinut şi comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 189 C. pen., ceea ce nu s-a întâmplat. Nici susţinerile inculpaţilor că părţile vătămate au fost de acord să se prostitueze nu au putut fi primite, în raport de prevederile exprese şi imperative ale articolului 16 din Legea nr. 678/2001: consimţământul persoanei - victimă a traficului nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului!

Totodată, tribunalul a apreciat că infracţiunea există şi sub aspectul urmării imediate, care constă în starea de pericol creată pentru relaţiile sociale referitoare la dezvoltarea fizică şi psihică armonioasă a minorului, la asigurarea libertăţii şi dreptului acestuia de a alege şi a presta o activitate corespunzătoare intereselor şi nevoilor devenirii sale. De remarcat că pentru existenţa infracţiunii nu este necesară exploatarea minorului, legiuitorul impunând doar ca făptuitorul să acţioneze în acest scop, nu să îl şi realizeze efectiv.

În speţa de faţă, însă, exploatarea minorelor s-a realizat, aspect ce trebuie analizat prin raportare la prevederile art. 2 din Legea nr. 678/2001 alin. (2) lit. a), e) care stabilesc că prin „exploatarea de persoane" se înţelege executarea unei munci în mod forţat ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, dar şi efectuarea oricăror activităţi prin care se încălcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Or în cauză, din perspectiva acestui text legal, s-a constatat că minorele au îndeplinit activităţi ca dansatoare erotice, animatoare, ce purtau îmbrăcăminte sumară, provocatoare (a se vedea declaraţiile martorilor F.I. - 284, R.I. - f. 621 ş.a.m.d. ), într-un local de noapte, pe timp de noapte (intervalul orar fiind menţionat chiar în contractele de muncă şi recunoscut de inculpaţi: între orele 22:00 şi 2:00 a.m.) contrar dispoziţiilor imperative ale Hotărârii Guvernului nr. 600/2007 (care prin art. 12 interzice tinerilor să presteze munci de noapte, tinerii fiind, conform art. 3, orice persoane de cel mult 18 ani) dar şi ale Legii nr. 203/2000 pentru ratificarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 182 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor (care stabilesc că tinerii sub 18 ani nu pot presta activităţi inclusiv în baruri, la „spectacole" de orice natură, chiar dacă nu sunt „pornografice" în sensul strict al noţiunii), ale art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei, ale Legii nr. 18/1990 pentru notificarea Convenţiei cu privire la drepturile copilului (art. 19, 32 - 36 ), ale Legii nr. 470/2001 pentru rectificarea protocolului facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului - art. 2, 3), etc.

Instanţa de fond a reţinut că apărarea inculpaţilor în sensul că nici una dintre instituţiile statului nu le-au adus la cunoştinţă dispoziţiile legale nu poate fi primită, având în vedere prevederile art. 51 alin. (4) C. pen., conform cărora necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei; mai mult, inculpaţii fiind asociaţi şi administratori benevoli ai unei societăţi aveau obligaţia ca în prealabil să se informeze, să cunoască prevederile legale aplicabile.

Tribunalul a mai reţinut că infracţiunile prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) subzistă şi sub aspectul laturii subiective, având în vedere că inculpaţii B. au acţionat cu intenţie, în scopul exploatării victimelor, şi nu dezinteresat, filantropic. Aceasta reieşind indubitabil din declaraţiile persoanelor vătămate complinite cu declaraţiile martorilor C.C., T.C.D., R.G.R., R.I., D.E., ale martorilor cu identitate protejată, cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice.

Din această perspectivă, instanţa de fond a considerat extrem de relevante interceptările convorbirilor telefonice din care reiese controlul exercitat în mod constant de inculpaţi asupra victimelor (de exemplu, f. 104 d.u.p. vol. I - „Când ajungi acolo, mă suni şi-mi spui unde eşti"; „Din momentul ăsta, o oră!; f.113 vol. I d.u.p. - „Mă întreabă cineva de tine. În cât timp eşti?; f. 114 - „Păi, tu unde eşti acum? "; f. 129 vol. I d.u.p.; - „Ai ajuns acasă ?, - Da, - De ce nu mi-ai dat beep? (…)"; „comenzile" pentru combinaţii solicitate inculpaţilor (spre ex., la fila 124 vol. I d.u.p.; „Vine fata (…) - În cât timp ajungi fă?, - Zece minute, (…).- Zi să vină, frati-mio. S-apese 3 pe interfon (…)" ; f. 51-52 vol. I d.u.p. „(…) Dă-i te rog frumos (…).Îţi plăteşte 2 milioane. E bine?"; f. 94 vol. I d.u.p.: „- Mai vreau şi eu o sticlă blondă! - Bine, tot acolo? - Zece minute!" (…) etc.); îngrijorarea de a nu le fi ascultate telefoanele şi, de aici, dispoziţia de a vorbi codificat la telefon (spre pildă: la f. 51 vol. I d.u.p. -„(…) Vedeţi că vorbiţi cam mult prin telefon şi prost (…) poimâine ăştia de la D.N.A. de-abia m-aşteaptă şi m-ascultă. Cică de-aia vând femei (…)", f. 56 vol. I d.u.p.: „O mai ai pe L. aia acolo? Pe balerină? (…) Mâine (…) vreau să i-o dau lui ăla, lui secretaru΄ (…) - Mă! Vorbim, Doctore prin telefon, ăstea? (…) Păi, ne întâlnim şi vorbim dacă vrei (…)", f. 72 vol. I d.u.p. „(…) ne-a zis că ne dă o sută pe câte o apă şi jumătate (…)"; f. 41 vol. I: „A început ploaia tată. Poţi să vii până la mine (…) Cât de repede poţi (…)"; f. 43 vol. I „Mai beau o apă"; f. 84 vol. I d.u.p. „- Şefuţa (…) io mi-am terminat apa. Ce fac? - Vino repede la bar! - Andreea nu şi-a terminat-o! - Vino la bar am zis. Şi vorbim prin telefon?! (…); f. 126 vol. II d.u.p.: „- O sticlă de vin alb? - Este posibil (…) În cât timp trebuie să ajungă? - 10 minute (…)".

Tribunalul a luat în considerare interceptările telefonice din cauză, având în vedere că acestea se coroborează cu susţinerile persoanelor vătămate, cu declaraţiile martorilor (de pildă, martorul R. personal în faţa instanţei a confirmat conţinutul convorbirii telefonice redată la dosar - f. 54 - 55 vol. I d.u.p.). şi ale investigatorilor sub acoperire, cu procesele verbale întocmite de aceştia.

În ceea ce priveşte raportul de expertiză criminalistică întocmit, instanţa a reţinut concluziile expertului că există o probabilitate ridicată ca vocile să aparţină inculpaţilor B.; de asemenea a constatat că menţiunile expertului conform cărora literatura de specialitate nu conţine referiri la metodologii sau standarde prin intermediul cărora să se stabilească cu certitudine că o înregistrare este autentică se complinesc cu adresa nr. 868/2010 a I.N.E.C. (f. 439 vol. II dos. Trib.) şi cu concluzia 1 din raportul de expertiză I.N.E.C. nr. 147/2009 (f. 400).

Tribunalul a reţinut că esenţial este faptul că mijloacele de probă mai sus enunţate se coroborează cu procesele-verbale şi încheierile Tribunalului Argeş (f.32 - 34, 97 - 98, 168 vol. I d.u.p., f. 57, 63 d.u.p. vol. II, f. 302 dosar Tribunal Argeş), conform cărora inculpaţii B. erau titularii telefoanelor mobile interceptate. Susţinerile inculpaţilor că la cele două telefoane au avut acces mai multe persoane (f. 310 verso dosar Trib. Argeş) nu sunt credibile (greu de crezut că telefoanele mobile ale patronilor erau la dispoziţia angajaţilor sau terţilor), dar nici nu au fost dovedite cu nici o probă şi - nu în ultimul rând - contrazic actele din dosar.

În ceea ce priveşte infracţiunile de proxenetism din mijloacele de probă de la dosar, s-a constatat că şi elementele constitutive ale acestei infracţiuni sunt întrunite având în vedere că inculpaţii B. au înlesnit părţilor vătămate C.C.A., Z.D., D.D.D., A.L.I. şi martorelor cu identitate protejată R.I., I.R., să practice prostituţia prin localul lor, cu clienţii ce veneau acolo sau aduşi de inculpaţi şi că inculpaţii au tras foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către părţile vătămate. S-au reţinut ca relevante în acest sens declaraţiile martorilor D., R., T.C.D. care au recunoscut persoanele vătămate cu care au întreţinut relaţii sexuale, au relatat că au dat bani inculpaţilor, că fetele au fost racolate din clubul M.

Instanţa de fond a mai arătat că în ceea ce priveşte depoziţiile martorilor propuşi în apărare de inculpaţi, chiar dacă se doresc a fi favorabile acestora, ele trebuie analizate şi din perspectiva altor circumstanţe: a raporturilor cu inculpaţii (de pildă soţii D. - f. 285, 291 - au lucrat pentru inculpaţi însă atitudinea lor subiectivă rezultă din faptul că nu au putut da răspunsuri tocmai despre aspectele importante, relevante cauzei: aceştia au susţinut că nu au discutat cu fetele despre vârsta lor, despre activităţile desfăşurate, despre familiile acestora etc. ), ori a faptului că nu cunoşteau împrejurări concrete, că nu au dialogat cu părţile vătămate (de exemplu martorii F. - f. 254, S - f. 287). În mod similar, schimbările intervenite în declaraţiile date în faza de cercetare judecătorească se constată că aparţin celor apropiaţi inculpaţilor (a se vedea, de pildă depoziţia părţii vătămate Z.D. - f. 157 dosar Trib. Argeş, care, chiar aflându-se în Italia, a purtat convorbiri amicale cu inculpata) şi prin urmare poziţia sa subiectivă este pe deplin explicabilă. Drept consecinţă, toate aceste depoziţii au fost avute în vedere de instanţă doar în măsura coroborării cu celelalte mijloace de probă de la dosar, în concordanţă cu dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

În apărare inculpaţii au mai învederat că agenţii sub acoperire au determinat părţile vătămate să întreţină relaţii sexuale contra cost, profitând de situaţia lor precară, că provocarea venită din partea agentului judiciar constituie un mijloc ilegal de obţinere a unei probe, motiv pentru care se impune a fi înlăturat din ansamblul de probe (f. 563). Din acest punct de vedere s-a constatat însă că activitatea investigatorilor sub acoperire s-a realizat după luna mai 2008 în timp ce perioada reţinută în actul de sesizare şi de către instanţă este până în ianuarie 2008 şi prin urmare, acţiunile infracţionale imputate inculpaţilor s-au desfăşurat anterior pretinselor provocări, motiv pentru care cererea inculpaţilor este total neîntemeiată şi nu poate fi primită. De fapt, declaraţiile investigatorilor şi procesele verbale întocmite de aceştia confirmă situaţia de fapt reţinută în cauză şi se coroborează cu celelalte probe ale cauzei (spre exemplu sumele de bani - în bancnote înseriate - date părţilor vătămate de către investigatorii sub acoperire, cu ocazia percheziţiilor efectuate au fost descoperite la inculpaţi şi nu la părţile vătămate (f.152 - 153, 207 - 209, 247 d.u.p. vol. I).

S-a constatat de către instanţa fondului că, în drept, faptele inculpaţilor B. care în perioada aprilie 2007 - ianuarie 2008 au cazat în apartamentul proprietatea lor personală pe părţile vătămate minore M.M.A., M.A., S.E.C., B.L.I., pentru realizarea de beneficii materiale de pe urma traficării lor, în scopul exploatării lor, a practicării prostituţiei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de minor, prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001.

Faptele aceloraşi inculpaţi care în aceeaşi perioadă au înlesnit practicarea prostituţiei de către C.C.A., Z.D., D.D.D., A.L.I., „I.R.", „R.I." şi de a trage foloase de pe urma practicării prostituţiei, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 321 alin. (1), (3) C. pen. ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptelor.

Luând în considerare dispoziţiile deciziei nr. XLIX/2007 asupra recursului în interesul legii, ţinând cont de rezoluţia infracţională unică ce a stat la baza comiterii infracţiunilor împotriva mai multor subiecţi pasivi, dar în aceleaşi condiţii de loc şi timp, de împrejurări şi procedee, tribunalul a reţinut în sarcina inculpaţilor şi dispoziţiile art. 41 alin. (2), 42 C. pen. privind forma continuată a infracţiunilor de trafic de minori şi proxenetism.

Referitor însă la infracţiunile de spălare de bani imputate inculpaţilor B., tribunalul a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracţiuni. Astfel potrivit dispoziţiilor art. 23 lit. b), c) din Legea nr. 656/2002, constituie infracţiunea de spălare a banilor ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, respectiv, dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

Din modul de redactare a textului legal, prin folosirea sintagmei „cunoscând că bunurile provin din săvârşirea unor infracţiuni" reiese că legiuitorul a dorit să excludă din sfera subiecţilor activi persoanele care au săvârşit infracţiunile din care provin bunurile spălate, întrucât în mod clar aceste persoane cunosc împrejurarea că fapta săvârşită e infracţiune.

Drept consecinţă, din punctul de vedere a subiectului activ şi al laturii obiective, s-a constatat că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunilor de spălare de bani, inculpaţii B. fiind cei care au comis infracţiunile de trafic şi proxenetism iar banii de care se susţine că au dispus proveneau din aceste activităţi. Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., tribunalul a dispus achitarea celor doi inculpaţi B. pentru comiterea infracţiunilor de spălare de bani.

Pentru infracţiunile reţinute în sarcina fiecărui inculpat instanţa, a aplicat pedepse - principale şi complementare conform art. 64, 65 C. pen. - la a căror individualizare a luat în considerare prevederile art. 72, 52 C. pen. şi anume: limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 7 la 18 ani închisoare, respectiv de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi), modalitatea concretă de săvârşire a faptelor (prin obţinerea de foloase materiale ca urmare a exploatării unor persoane, inclusiv minore); gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de inculpaţi (generat de natura şi gravitatea faptelor săvârşite, ce vizează persoana şi încălcări ale drepturilor sale fundamentale; pericolul social crescut al unor asemenea fapte este determinat - în prezent când fenomenul traficului de persoane a cunoscut o constantă extindere şi agravare - şi de împrejurarea că exploatarea unor persoane a ajuns să fie o formă periculoasă de parazitism social, o sursă ilegală de câştiguri şi chiar un model de urmat pentru proprii membrii ai familiei dar şi ai colectivităţii); persoana inculpaţilor (care au manifestat o atitudine nesinceră pe perioada procesului, de nerecunoaştere a caracterului ilegal şi periculos al faptelor comise, de neasumare a răspunderii pentru actele comise, pentru consecinţele dăunătoare produse asupra sănătăţii, dezvoltării fizice, psihice, morale a persoanelor vătămate, motivaţiile pecuniare ce i-au determinat la comiterea faptelor).

Având în vedere că inculpaţii au comis faptele înainte de a fi fost condamnaţi definitiv pentru vreuna dintre ele, tribunalul a reţinut în sarcina acestora şi dispoziţiile art. 33, 34, 35 C. pen. privitoare la concursul de infracţiuni.

Analizând prevederile art. 74 C. pen. prin prisma conduitei manifestate de inculpaţi pe parcursul procesului, faţă de vârsta victimelor împotriva cărora au acţionat, instanţa a apreciat că nu se impune reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea lor. Raportat la gravitatea faptelor comise şi la atitudinea manifestată, lipsa antecedentelor penale nu echivalează automat cu reţinerea circumstanţei reglementate de art. 74 lit. a) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 71 C. pen., luând în considerare natura şi gravitatea faptelor comise, împotriva şi a unor minori, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie (cu referire la cauzele Hirst contra Marii Britanii, Cumpănă şi Mazăre, Sabău şi Pârcălab contra României), a interzis inculpaţilor B. exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate fiecărui inculpat, duratele reţinerilor şi arestărilor preventive, respectiv perioada 30 iunie 2008 - 22 iunie 2009 pentru inculpatul B.F. şi perioada 30 iunie 2008 - 27 noiembrie 2008 pentru inculpata B.L.

În temeiul dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., instanţa a constatat că faţă de fiecare dintre inculpaţii B. s-a luat măsura obligării de a nu părăsi ţara şi având în vedere gravitatea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, a menţinut măsura preventivă luată până la data rămânerii definitive a hotărârii.

Sub aspectul laturii civile, instanţa a mai constatat că părţile vătămate M.A.N., M.M.A., A.I.L., D.D.D., Z.D. nu s-au mai constituit părţi civile în cauză.

În ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate de părţile civile C.C.A., B.L.I., S.E.C., în conformitate cu dispoziţiile art. 14, 346 C. proc. pen. au fost respinse având în vedere că acestea reprezintă sume de bani obţinute din practicarea prostituţiei şi prin urmare nu au un caracter licit.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, tribunalul a dispus confiscarea specială a apartamentului proprietatea inculpaţilor B., situat în Piteşti, intabulat în cartea funciară Piteşti, având în vedere că acesta a servit la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor (respectiv la găzduirea persoanelor vătămate).

În temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la fiecare dintre inculpaţi a sumei de câte 60.675 lei, banii fiind dobândiţi prin săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor. La stabilirea cuantumului total de 121.350 lei, instanţa a avut în vedere declaraţiile persoanelor vătămate complinite cu declaraţiile martorilor, celelalte mijloace de probă, luând în calcul un cuantum şi număr cert minim dovedit de 300 lei/ partida sexuală, 2 clienţi/ zi, 4 zile/ săptămână şi anume: 4.800 lei -. M.A.; 3.750 lei – M.M.; 28.800 lei – D.; 28.800 lei – C.; 24.000 lei – B.; 14.400 lei – S.; 9.600 lei – Z.; 7.200 lei - R. De asemenea s-a precizat faptul că sumele anterior relevate, reprezintă partea din bani revenită inculpaţilor, respectiv jumătate din sumele totale obţinute de fete, astfel cum rezultă din actele dosarului.

Faţă de sumele dispuse a fi confiscate, în conformitate şi cu dispoziţiile art. 353 C. proc. pen. s-a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Argeş la data de 2 iulie 2008.

Referitor la cererea formulată de partea vătămată Z.D. de restituire a sumei de 16.050 euro, instanţa a respins-o ca neîntemeiată, ţinând cont că nu există nici o probă la dosar care să dovedească cu certitudine că banii primiţi de inculpaţi prin intermediul serviciilor de transfer W.U., T., M.G. (conform adreselor de la dosar), se aflau la aceştia acasă la momentul efectuării percheziţiilor, că banii ridicaţi de la inculpaţi sunt parte din banii pretinşi de partea vătămată. Dacă parte vătămată deţinea bani la inculpaţi, urmează ca aceasta să îşi rezolve problema direct cu ei, pe cale amiabilă sau judecătorească.

În raport de prevederile art. 189 C. proc. pen., tribunalul a respins ca nedovedite şi cererile formulate de martorii M.A., H.A. (f. 246, 247) de restituire a cheltuielilor de transport, având în vedere că aceştia nu au probat cuantumul cert al acestor cheltuieli cu nici un mijloc de probă, deşi li s-a pus în vedere expres acest aspect iar ei s-au şi obligat în acest sens.

Consecinţă a condamnării inculpaţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 191 C. proc. pen., tribunalul a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Onorariile avocaţilor din oficiu au fost suportate din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Împotriva sentinţei penale nr. 159/2010 a Tribunalului Sibiu, secţia penală, au declarat apel în termen inculpaţii B.L. şi B.F. solicitând, în principal, desfiinţarea sentinţei atacate şi în rejudecare:

- pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina lor;

- înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor, prevăzută de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.;

- înlăturarea măsurii confiscării speciale dispusă de către instanţă.

În subsidiar, s-a solicitat ca la individualizarea pedepsei să fie avute în vedere dispoziţiile art. 52 alin. (2) C. pen., apreciind că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi realizat şi fără executarea acesteia în regim de detenţie. Astfel, se solicită a fi reţinute în favoarea apelanţilor circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 74 lit. c) C. pen., cu consecinţa pronunţării unor pedepse orientate sub minimul special şi suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate, conform art. 86 alin. (1) şi urm. C. pen.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că probele administrate în faza de cercetare judecătorească nu dovedesc că inculpaţii ar fi săvârşit infracţiunile pentru care au fost condamnaţi.

Instanţa de fond în mod nelegal a înlăturat toate probele aduse în apărare, hotărârea de condamnare bazându-se pe declaraţiile date de victime în cursul urmăririi penale, fără a se observa că în faţa instanţei acestea şi-au modificat poziţia. În acest sens sunt menţionate declaraţiile părţilor vătămate M.A.M., A.I.L., D.D.D., S.E., C.C.A. şi B.L.I.

Din declaraţiile martorilor cu identitate protejată S.V., M.A., R.G.R., G.C., R.I., I.R., a celorlalţi martori: S.I., D.E., F.I. şi D.G. rezultă că angajatele negociau personal întreţinerea de relaţii sexuale după terminarea programului de muncă, iar sumele de bani, chiar cele marcate, găsite în geanta inculpatei, reprezentau de fapt contravaloarea consumaţiei făcute de cei în cauză la bar.

Din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpaţii nu au constrâns, prin nici una din modalităţile prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, părţile vătămate, iar activităţile prestate după sfârşitul orelor de program nu constituiau rezultatul vreunui îndemn sau constrângeri din partea şefilor, care ar fi condiţionat astfel plata victimelor.

Sub un alt aspect se solicită ca din ansamblul probator să fie înlăturate mijloacele de probă obţinute de investigatorii sub acoperire, a căror activitate este apreciată ca fiind un act de instigare la săvârşirea infracţiunilor.

Provocarea agentului judiciar este apreciată ca un demers nelegal ce nu poate constitui probă în procesul penal.

În legătură cu presupusa racolare a părţilor vătămate de către inculpaţi se susţine că acestea şi-au dorit să fie angajate ca animatoare, au fost plătite pentru serviciul prestat şi au ascuns vârsta lor reală.

În ceea ce priveşte raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză se arată că nu pot fi primite concluziile acestuia odată ce sunt contrazise de opiniile expuse de acelaşi expert în alte cauze.

Referitor la inculpata B.L. se solicită a se constata că instanţa de fond nu face vreo referire concretă la vreo probă prin care poate fi reţinută vinovăţia acesteia. Nici declaraţiile martorilor cu identitate protejată, nici investigatorii sub acoperire nu sunt în măsură să dovedească participarea inculpatei B.L. la săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism. Cât priveşte interceptările telefonice, caracterul lor cert nu a fost stabilit prin expertiza criminalistică de voce şi, mai mult, nici părţile vătămate nu o acuză de săvârşirea vreunei fapte penale. Chiar procurorul de caz invocă o contribuţie mult diminuată a inculpatei faţă de cea a soţului.

Criticabil este în opinia apelanţilor şi modul de determinare a sumei ce ar fi obţinut-o din practicarea prostituţiei de către părţile vătămate, modul de abordare al stabilirii cuantumului foloaselor necuvenite este total eronat şi nu are la bază nici un temei de drept.

Distinct de acestea se susţine că măsura confiscării speciale a fost dispusă în considerarea săvârşirii infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. b), c) din Legea nr. 656/2002 pentru care a fost pronunţată o soluţie de achitare.

Sub aspectul individualizării pedepselor se arată că instanţa de fond nu a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, lipsa antecedentelor penale şi buna conduită anterioară care ar fi îndreptăţit reţinerea de circumstanţe atenuante şi aplicarea unor pedepse fără executarea în regim de detenţie.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 8/ A din21 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus respingerea ca nefondate a apelurilor formulate de inculpaţii B.F. şi B.L. împotriva sentinţei penale nr. 159 din 16 august 2010 pronunţate de Tribunalul Sibiu, secţia penală în Dosarul nr. 2815/109/2008.

S-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpaţii B.F. şi B.L. prin încheierea penală pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală la data de 07 octombrie 2009 în Dosarul nr. 2815/109/2008, respectiv prin Decizia penală nr. 87 din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia.

A fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 700 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel, din care suma de 300 lei pentru fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în contul Baroului de Avocaţi Alba.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a constatat următoarele:

Neîntemeiat s-a susţinut de către inculpaţi că în sarcina lor nu se poate reţine săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Instanţa de fond a evaluat în mod corespunzător materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică dată faptelor şi vinovăţia inculpaţilor.

Potrivit art. 13 alin. (1), (3) cu referire la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, constituie infracţiunea de trafic de minori în formă agravată recrutarea, transportarea, găzduirea sau primirea unui minor, de către două sau mai multe persoane împreună, în scopul exploatării acestuia.

Instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă atunci când a concluzionat că inculpaţii au găzduit în perioada aprilie 2007 - ianuarie 2008 părţile vătămate minore M.A.N., M.M.A., S.E.C., B.L.I. în apartamentul lor situat în Piteşti, în scopul exploatării acestora.

Scopul special este cu prisosinţă relevat de probele administrate în cauză, din care rezultă că exploatarea minorelor s-a realizat atât prin exercitarea unor munci în cadrul barului, patronat de inculpaţi cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, în înţelesul art. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cât şi prin exploatarea lor sexuală.

Apărarea inculpaţilor potrivit cărora minorele s-au prostituat de bunăvoie nu este de natură să înlăture răspunderea lor penală, conform art. 6 din Legea nr. 678/2001.

Scopul special al exploatării sexuale a minorelor şi beneficiile obţinute din această activitate rezultă din declaraţiile date de victimele minore în cursul urmăririi penale şi al judecăţii (filele 95 - 100 vol.I Trib. Argeş), declaraţii care relevă că inculpaţii au profitat de starea lor materială şi socială precară, iar prin verificarea permanentă realizată personal şi telefonic de inculpatul B.F., găsirea unor locaţii, aprobarea tarifelor pentru întreţinerea raporturilor sexuale şi a plecării lor din local în acest scop, controlul şi împărţirea sumelor de bani date de clienţi în vederea realizării raporturilor sexuale, conduita uneori violentă a inculpatului B.F. au realizat elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori.

Susţinerile victimelor minore au fost confirmate de celelalte probe administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţilor civile C.C.A. (fila 94 vol. I Trib. Argeş), B.L.I. (filele 95 - 96 vol I Trib. Argeş), declaraţiile martorilor D.N. (fila 155 vol I Trib. Argeş), D.E. (fila 159 vol. I Trib. Argeş), R.G.R. (fila 161 vol. I Trib Argeş), C.C. (fila 162 vol. I Trib. Argeş), T.C.D. (fila 276 vol. I Trib. Argeş, fila 382 vol. II Trib. Sibiu), R.I. (fila 277 vol. I Trib. Argeş, fila 382 vol. II Trib. Sibiu), D.G. (fila 307 vol. I Trib. Argeş, fila 291 Trib. Sibiu), F.I. (fila 308 vol. I Trib. Argeş, fila 284 Trib. Sibiu), ale martorilor cu identitate protejată C.G. (fila 341 vol. I Trib. Argeş, fila 244 Trib. Sibiu), M.A. (fila 342 vol. I Trib. Argeş, fila 235 Trib. Sibiu), R.I. (fila 621 vol. II Trib. Sibiu), S.V. (fila 124 vol. I Trib. Sibiu), P.C. (fila 187 vol. I Trib. Sibiu), ale investigatorilor sub acoperire H.A. (fila 343 vol. I Trib. Argeş, fila 237 Trib. Sibiu), S.C. (fila 345 Trib. Argeş, fila 241 Trib. Sibiu), M.A. (fila 347 Trib. Argeş, fila 239 Trib. Sibiu).

Extrem de relevante în ansamblul probator au fost, aşa cum în mod corect a reţinut judecătorul fondului, interceptările convorbirilor telefonice din care rezultă controlul exercitat în mod constant asupra victimelor, comenzile pentru fete solicitate inculpaţilor atât într-un limbaj obişnuit, cât şi codificat, dar şi conştientizarea caracterului ilicit al acţiunilor întreprinse relevată de încercările de codificare şi teama de a nu le fi ascultate convorbirile.

Susţinerile inculpaţilor privitoare la caracterul incert al interceptărilor convorbirilor telefonice sunt nefondate odată ce expertul criminalist a concluzionat că este o probabilitate ridicată ca vocile din înregistrările audio puse la dispoziţie să aparţină inculpaţilor.

Existenţa unor multiple posibilităţi tehnice de modificare a unei înregistrări audio-video datorită tehnicii de calcul nu înlătură concludenţa unei atare probe. Pe de altă parte, inculpaţii nu au contestat autenticitatea, veridicitatea convorbirilor înregistrate, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Nici susţinerile apelanţilor privitoare la pertinenţa probelor testimoniale administrate în apărare nu au putut fi primite odată ce prin declaraţiile date, martorii D.E., S.I., G.V.M., D.G. şi F.I. nu au fost în măsură să infirme starea de fapt care rezultă din coroborarea celorlalte probe administrate în cauză, în mod corect analizate de către judecătorul fondului.

Tot sub aspect probator, Curtea a apreciat că nu se poate reţine încălcarea principiului loialităţii administrării probelor cu consecinţa excluderii acestora în privinţa mijloacelor de probă obţinute de investigatorii sub acoperire. Prin manoperele utilizate aceştia nu au determinat inculpaţii sau victimele traficate să deruleze activităţile ilicite, pe care le desfăşurau cu mult timp înainte.

În jurisprudenţa sa Curtea Europeană a făcut distincţie între acţiunea agenţilor provocatori ce au creat intenţia infracţională care anterior nu exista şi cazurile în care acuzaţii aveau predispoziţia de a săvârşi activităţi ilicite (Teixeira de Castro c. Portugalia, hotărârea din 09 iunie 1998).

Nici susţinerile apelantei B.L. privitoare la neindicarea probelor care îi dovedesc nevinovăţia nu pot fi primite, acestea fiind comune cu cele care vizează activitatea infracţională a soţului său.

A arătat Curtea că relevante sunt declaraţiile martorilor C.G., R.R. şi H.A. care evidenţiază contribuţia inculpatei în săvârşirea ambelor infracţiuni pentru care a fost dispusă trimiterea în judecată, cât şi interceptările convorbirilor telefonice (filele 72, 84, 95, 104, 119, vol. I urmărire penală). Toate acestea vin să confirme susţinerile părţilor vătămate, conform cărora activitatea infracţională era derulată în comun de către cei doi inculpaţi, banii reprezentând preţul „combinaţiilor" fiind predaţi ambilor.

Semnificativ este şi faptul că din cele 48 bancnote de 50 RON predate celor trei investigatori sub acoperire s-au găsit în geanta aparţinând inculpatei un număr de 41 de bancnote (fila 247 urmărire penală).

Ansamblul probelor administrate în cauză, anterior amintite au dovedit că faptele inculpaţilor B. de a înlesni părţilor vătămate majore C.C.A., Z.D. şi minore D.D.D., A.L.I. şi martorilor cu identitate protejată R.E., I.R., practicarea prostituţiei prin localul lor şi de a trage foloase în urma practicării prostituţiei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1), (3) C. pen.

Nici critica privitoare la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor de instanţa de fond nu este întemeiată, deoarece prin cuantumurile stabilite, acestea răspund scopului cerut de art. 52 C. pen., fiind avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 din acelaşi cod.

Reţinerea în sarcina inculpaţilor a unor fapte privind traficul de minori şi proxenetism în formă continuată, atitudinea preponderent nesinceră a acestora în faţa organelor judiciare sunt suficiente motive pentru a nu se dispune aplicarea circumstanţelor atenuante, iar lipsa antecedentelor penale şi conduita bună avută anterior săvârşirii faptelor au fost avute în vedere de instanţă la individualizarea pedepselor.

S-a apreciat că aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus nu este aptă de a îndeplini funcţiile şi de a realiza scopul pedepsei în contextul în care infracţiunile au fost săvârşite şi al caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracţiuni în ultima perioadă de timp.

Aplicarea de către instanţa de fond a pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. s-a făcut în mod corect, având în vedere că pentru infracţiunea de trafic de minori instanţa de judecată este obligată ca alături de pedeapsa principală să aplice şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

În mod just au fost aplicate în speţă şi dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., odată ce apartamentul proprietatea inculpaţilor B., situat în Piteşti, înscris în CF Piteşti, a servit la săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, fiind utilizat pentru găzduirea părţilor vătămate.

În considerarea declaraţiilor detaliate date de părţile vătămate în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declaraţiile martorilor, clienţi ai fetelor, cuantificarea sumelor dobândite de inculpaţi prin săvârşirea infracţiunilor este corectă, instanţa de fond făcând o corespunzătoare aplicare a dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii B.L. şi B.F. care au invocat incidenţa următoarelor cazuri de casare:

- dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17, în sensul că faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică, nu sunt realizate cerinţele legii în sensul reţinerii agravantei prevăzută de lege în sensul că fapta a fost comisă de două sau mai multe persoane, agravanta există numai dacă fapta este săvârşită de două sau mai multe persoane în calitate de coautori sau coautor este o singură persoană însă la activitatea infracţională a participat şi complicele care ajută sau înlesneşte activitatea autorului prin activităţi similare de natură să întărească hotărârea acestuia.

- dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18, în sensul că s-a comis o gravă eroare de fapt, situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi preluat de instanţa de apel nu este conformă cu mijloacele de probă administrate în cauză, nu rezultă în nici un mod vinovăţia inculpaţilor, metodele de calcul a sumelor de bani primite de inculpaţi nu au fost corect calculate, măsura asigurătorie nu este corectă şi nu are legătură cu fapta.

- dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14, în sensul că pedepsele au fost greşit individualizate,nu s-a dat eficienţă circumstanţelor reale şi personale, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) nu au fost corect aplicate.

Înalta Curte analizând recursurile formulate prin prisma cazurilor de casare invocate, apreciază că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse.

Astfel cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., în sensul că faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică, nu sunt realizate cerinţele legii în sensul reţinerii agravantei prevăzută de lege în sensul că fapta a fost comisă de două sau mai multe persoane şi că agravanta există numai dacă fapta este săvârşită de două sau mai multe persoane în calitate de coautori sau coautor este o singură persoană însă la activitatea infracţională a participat şi complicele care ajută sau înlesneşte activitatea autorului prin activităţi similare de natură să întărească hotărârea acestuia, Înalta Curte apreciază că, nu este incident acest caz de casare pentru următoarele considerente:

Încadrarea juridică este o chestiune de drept, şi prin urmare supusă controlului instanţei de recurs. Prin aceasta se stinge fondul, întrucât chestiunea de fond rezidă în constatarea existenţei sau inexistenţei faptei precum şi a tuturor împrejurărilor de fapt. Aprecierea dacă această faptă constituie infracţiune şi ce anume infracţiune este o chestiune de drept iar dacă instanţa de fond a încadrat fapta constatată,într-o formă juridică, alta decât cea corectă, înseamnă că a dat faptei o încadrare juridică greşită.

Probele administrate în cauză pornind de la considerentele anterior expuse cu privire la incidenţa acestui caz de casare relevă neechivoc că inculpaţii au găzduit în perioada aprilie 2007 - ianuarie 2008 părţile vătămate minore M.A.N., M.M.A., S.E.C., B.L.I. în apartamentul lor situat în Piteşti, în scopul exploatării acestora şi că scopul special urmărit de inculpaţi a fost cu prisosinţă relevat de cercetarea judecătorească amplu şi minuţios efectuată în cauză, din care rezultă că exploatarea minorelor s-a realizat atât prin exercitarea unor munci în cadrul barului, patronat de inculpaţi cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, în înţelesul art. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cât şi prin exploatarea lor sexuală aşa încât încadrarea juridică a faptelor reţinută în sarcina celor doi inculpaţi este una corectă aşa dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. nu-şi găsesc aplicarea.

Cât priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. în sensul că s-a comis o gravă eroare de fapt, situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi preluat de instanţa de apel nu este conformă cu mijloacele de probă administrate în cauză, nu rezultă în nici un mod vinovăţia inculpaţilor metodele de calcul a sumelor de bani primite de inculpaţi nu au fost corect calculate, măsura asigurătorie nu este corectă şi nu are legătură cu fapta sau nu sunt conforme cu realitatea de asemenea Înalta Curte apreciază că nu-şi găseşte aplicabilitatea.

Nu poate fi vorba despre incidenţa acestui caz de casare, întrucât faptele constatate de către instanţa de fond şi confirmate de instanţa de apel nu sunt neconforme cu realitatea sau contrare legii dimpotrivă ele sunt relevate de întreg probatoriul administrat în cauză care infirmă apărările inculpaţilor apărări care sunt trunchiate, extrase din context şi folosite în apărare în mod subiectiv. Apărarea inculpaţilor potrivit cărora minorele s-au prostituat de bunăvoie nu este de natură să înlăture răspunderea lor penală; declaraţiile părţilor civile C.C.A. (fila 94 vol. I Trib. Argeş), B.L.I. (filele 95 - 96 vol. I Trib. Argeş), declaraţiile martorilor D.N. (fila 155 vol. I Trib. Argeş), D.E. (fila 159 vol. I Trib. Argeş), R.G.R. (fila 161 vol. I Trib Argeş), C.C. (fila 162 vol. I Trib. Argeş), T.C.D. (fila 276 vol. I Trib. Argeş, fila 382 vol. II Trib. Sibiu), R.I. (fila 277 vol. I Trib. Argeş, fila 382 vol. II Trib. Sibiu), D.G. (fila 307 vol. I Trib. Argeş, fila 291 Trib. Sibiu), F.I. (fila 308 vol. I Trib. Argeş, fila 284 Trib. Sibiu), ale martorilor cu identitate protejată C.G. (fila 341 vol. I Trib. Argeş, fila 244 Trib. Sibiu), M.A. (fila 342 vol. I Trib. Argeş, fila 235 Trib. Sibiu), R.I. (fila 621 vol. II Trib. Sibiu), S.V. (fila 124 vol. I Trib. Sibiu), P.C. (fila 187 vol. I Trib. Sibiu), ale investigatorilor sub acoperire H.A. (fila 343 vol. I Trib. Argeş, fila 237 Trib. Sibiu), S.C. (fila 345 Trib. Argeş, fila 241 Trib. Sibiu), M.A. (fila 347 Trib. Argeş, fila 239 Trib. Sibiu) relevă şi susţin vinovăţia inculpaţilor aşa încât nu poate fi admisă ipoteza unei erori de fapt, deoarece acest motiv se sprijină în esenţă, pe contrarietatea evidentă şi necontroversată între ceea ce spune prin actele lui dosarul şi ceea ce spune prin hotărârea sa instanţa, ori aceste aspecte nu se regăsesc în hotărârea atacată

Recurenţii, prin apărători, nu au arătat aşa cum cere textul de lege invocat de aceştia ca şi motiv de recurs care este piesa dosarului ce a determinat eroarea gravă de fapt ori care sunt argumentele care susţin contrariul a ceea ce este evident şi fără posibilitate de controversă, aşa încât Înalta Curte apreciază ca netemeinice susţinerile acestora şi făcute în scopul de a înlătura răspunderea penală. În mod just au fost aplicate în speţă şi dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., odată ce apartamentul proprietatea inculpaţilor B., situat în Piteşti, înscris în CF Piteşti, a servit la săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, fiind utilizat pentru găzduirea părţilor vătămate.

În considerarea declaraţiilor detaliate date de părţile vătămate în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declaraţiile martorilor, clienţi ai fetelor, cuantificarea sumelor dobândite de inculpaţi prin săvârşirea infracţiunilor este corectă, instanţa de fond făcând o corespunzătoare aplicare a dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen.

Nici incidenţa dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 14,în sensul că pedepsele au fost greşit individualizate, nu s-a dat eficienţă circumstanţelor reale şi personale iar criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) nu au fost corect aplicate nu sunt aplicabile, aşa cum corect au constatat ambele instanţe, pedepsele aplicate reflectă pe deplin o justă şi temeinică individualizare a pedepselor.

Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea şi a altor persoane în săvârşirea de noi infracţiuni şi nu doar a inculpatului.

Ori un astfel de scop - prevenţia generală în săvârşirea de noi infracţiuni - nu poate fi atins dacă pentru fapte deosebit de grave îndreptate împotriva libertăţii persoanelor s-ar aplica pedepse care să nu aibă caracter disuasiv.

Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte de o extremă gravitate sancţiunea aplicată ar fi una modică.

În acord cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, la stabilirea şi aplicarea acestora se tine seama de cinci criterii:

- dispoziţiile din partea generala a Codului penal;

- limitele de pedeapsa fixate în partea specială;

- gradul de pericol social al faptei săvârşite;

- persoana infractorului;

- împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală;

Analizând considerentele hotărârii judecătoreşti sub aspectul criteriilor de individualizare se observă ca instanţa de fond şi de apel a făcut în mod pertinent aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) pedepsele sunt corect individualizate în raport de gradul de pericolul social concret şi toate celelalte circumstanţe de natură să caracterizeze faptele şi pe inculpat.

Modalitatea de executare aleasă şi cuantumul pedepsei aplicată pentru infracţiunile concurente este în acord cu principiul proporţionalităţii având in vedere infracţiunile comise şi urmările produse.

Datorita semnificaţiei deosebite şi a impactului social pe care le are săvârşirea în societate a unor astfel de infracţiuni nu pot fi valorificate în favoarea inculpaţilor ca şi circumstanţe atenuante, circumstanţele personale ale acestora întrucât au lezat profund valorile sociale concrete ocrotite de lege prin comiterea infracţiunilor cu privire la care au fost condamnaţi.

La individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu-gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmând ca celelalte două criterii alăturate şi distincte, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală să fie avute in vedere după ce instanţa şi-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale ori gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite a fost apreciat în mod corespunzător de instanţa ca fiind ridicat în temeiul motivelor evidenţiate în expozitivul sentinţei penale recurate şi totodată trebuie luată în considerare rezonanţa socială a faptelor pentru care au fost condamnaţi inculpaţii la nivelul întregii ordini sociale aspecte care au fost avute în vedere pe deplin de instanţa de apel.

Atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii inculpaţii au avut o poziţie constant nesincera, încercând sa denatureze adevărul juridic rezultat din materialul probator administrat în cauză şi care conturează în mod cert vinovăţia acestora în raport cu infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

Din analiza considerentelor hotărârii judecătoreşti se desprinde concluzia potrivit căreia instanţa a apreciat raportat la cele expuse în mod corect că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare.

În cazul concret faţă de toate aspectele expuse Înalta Curte apreciază că nu se impune reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpaţilor sub nici un aspect, respectiv al reducerii pedepselor prin operaţiunea de individualizare în raport de criteriile expuse hotărârea pronunţată asigură sub acest aspect justul echilibru dintre gravitatea faptei şi pedeapsa aplicată aşa încât constată că pedepsele au fost corect individualizate, motiv pentru care va faţă de toate motivele de recurs formulate şi analizate în cauză va respinge ca nefondate recursurile formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.L. şi B.F. împotriva deciziei penale nr. 8/ A din 21 martie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 625 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 20 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile şi intimatele părţi vătămate.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1172/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 35/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 986/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 204/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 35/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1172/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Primirea de foloase necuvenite (art.256C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiunea de spălar ICCJ. Decizia nr. 1283/2012. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1291/2012. Penal