ICCJ. Decizia nr. 356/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.356/2012
Dosar nr. 841/1/2012
Şedinţa publică din 10 februarie 2012
Asupra recursului penal de faţă.
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele.
Prin încheierea din 31 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis cererea persoanei extrădabile B.B. de sesizare a Curţii Constituţionale in vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a art. 1 si art. 22 din Legea nr. 111/2008 precum si a dispoziţiei "tratat pentru extrădarea infractorilor " din partea introductiva a Legii nr. 111/2008.
S-a menţinut starea de arest a persoanei extrădabile B.B., în prezent deţinut în Arestul IPJ Dolj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut că la termenul de judecata din data de 30 ianuarie 2012, apărătorul ales al persoanei extrădabile, a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 22 ale Legii nr. 111/2008, precum şi ale dispoziţiilor art. 1 din aceeaşi lege.
S-a învederat faptul că infracţiunile pretins săvârşite de persoana extrădabilă B.B., pentru care se solicită extrădarea, sunt anterioare datei intrării în vigoare a Legii nr. 111/2008, lege publicată în M.Of., partea I, nr. 387 din 21 mai 2008.
In acest sens, s-a precizat că dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 111/2008 - potrivit cărora prezentul tratat se aplică şi infracţiunilor săvârşite înainte de intrarea lui în vigoare - contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 78, art. 19 şi 11 alin. (2) din Constituţie, întrucât permit extrădarea unui cetăţean român pentru fapte săvârşite anterior intrării în vigoare a legii speciale de extrădare.
S-a învederat instanţei şi neconstituţionalitatea art. 1 din Legea nr. 111/2008, dar şi a dispoziţiei din preambulul Legii nr. 111/2008 „în acest scop, se încheie un nou tratat pentru extrădarea infractorilor", considerându-se că acestea contravin flagrant art. 23 alin. (11) din Constituţie şi art. 11 alin. (3) din Constituţie. S-a arătat că aceste dispoziţii contravin prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură orice persoană angajată în proceduri penale, atâta timp cât aceasta nu este condamnată printr-o hotărâre definitivă.
Ori, în condiţiile în care scopul legal al tratatului este extrădarea infractorilor, categorie în care, în termenii tratatului, sunt incluşi şi cei care sunt urmăriţi penal, o asemene calificare reprezintă o adevărată negare a principiului consacrat prin art. 23 din Constituţie.
S-a arătat că excepţia de neconstituţionalitate nu este inadmisibila, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, dispoziţiile legale atacate având legătura cu soluţionarea cauzei.
Curtea a apreciat însă că dispoziţiile art. 22 ale Legii nr. 111/2008, art. 1 din aceeaşi lege precum şi sintagma „în acest scop, se încheie un nou tratat pentru extrădarea infractorilor" din preambulul Legii nr. 111/2008 nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 78, art. 19 şi art. 11 alin. (2), art. 23 alin. (11) şi art. 11 alin. (3) din Constituţie.
Asupra menţinerii măsurii arestării provizorii a persoanei s-a reţinut că, prin încheierea din 18 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi s-a dispus arestarea persoanei extrădabile B.B. pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu 18 noiembrie 2011 - până la 16 decembrie 2011, iar prin încheierea din 13 decembrie 2011 s-a menţinut starea de arest pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 13 decembrie 2011, până la 11 ianuarie 2012.
Prin încheierea din data de 04 ianuarie 2012 s-a menţinut starea de arest pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 04 ianuarie 2012.
S-a arătat că potrivit art. 43 alin. (5) din Legea 302/2004, în cursul soluţionării cererii de extrădare, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menţinerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menţinerea arestării provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea. Măsura arestării provizorii se înlocuieşte cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea numai în cazuri bine justificate şi numai dacă instanţa apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare.
In cauza de faţă, faptele ce fac obiectul dosarului de urmărire penală al autorităţilor judiciare americane, sunt pedepsite de codul penal american cu pedeapsa de până la 30 de ani închisoare, iar pe de altă parte, aceleaşi fapte constituie infracţiuni care dau loc la extrădare, conform Legii nr. 111/2008.
In speţă, mandatul de arestare emis de către autorităţile judiciare americane, respectiv Tribunalul Districtual al Statelor Unite Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH, a reţinut în sarcina persoanei extrădabile săvârşirea faptelor penale amendate de legea penală americană astfel: conspiraţie pentru a comite fraude bancare, conspiraţie pentru a comite fraude bancare în legătură cu dispozitive de acces şi flirt agravat de identitate, prevăzute de titlul 18 secţiunea 1349, titlul 18 USC secţiunea 1028 A din codul Statelor Unite.
Instanţa a reţinut ca, potrivit art. 43 alin. (5), măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea se înlocuieşte numai în cazuri bine justificate şi numai dacă instanţa apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare.
In speţă, instanţa a apreciat că deşi circumstanţele personale ale persoanei extrădabile îi sunt favorabile, un astfel de risc există totuşi având în vedere faptul că există posibilitatea ca instanţa să dispună extrădarea iar pedepsele menţionate de legea americană sunt foarte mari prin comparaţie cu cele prevăzute de legea română pentru fapte similare, situaţie care ar putea genera ideea sustragerii de la procedura extrădării.
Prin urmare, în baza art. 43 alin. (5) din Legea 302/2004, republicată, s-a menţinut măsura arestării, întrucât nu s-au modificat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, impunându-se în continuare menţinerea stării de arest în vederea desfăşurării în bune condiţii a procedurii în faţa autorităţii judiciare române.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana extrădabilă B.B. solicitând înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o altă măsură preventiva întrucât nu sunt la dosar indicii că s-ar putea sustrage de la judecată, având în vedere că are o familie organizată şi este administratorul unei societăţi comerciale cu mai mulţi angajaţi care ar putea rămâne fără loc de muncă.
Recursul nu este fondat.
Din datele dosarului rezultă că prin cererea de extrădare înregistrată la Ministerul Justiţiei sub nr. 95785 din 10 noiembrie 201, autorităţile americane au solicitat extrădarea numitului B.B. în vederea judecării sub aspectul comiterii de conspiraţie pentru a comite fraudă bancară, conspiraţie pentru a comite fraudă legate de dispozitive de acces electronic şi furt agravat de identitate. Autorităţile americane au emis împotriva sa un mandat de arestare la data de 12 noiembrie 2010.
Prin încheierea din 18 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi s-a dispus arestarea persoanei extrădabile B.B. pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu 18 noiembrie 2011 - până la 16 decembrie 2011, iar prin încheierea din 13 decembrie 2011 s-a menţinut starea de arest pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 13 decembrie 2011, până la 11 ianuarie 2012.
Prin încheierea din data de 04 ianuarie 2012 s-a menţinut starea de arest pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 04 ianuarie 2012.
In cauza de faţă, faptele ce fac obiectul dosarului de urmărire penală al autorităţilor judiciare americane, sunt pedepsite de codul penal american cu pedeapsa de până la 30 de ani închisoare, foarte mari comparativ cu cele prevăzute de legea română pentru fapte similare, aşa încât, instanţa de fond a reţinut în mod corect că ar putea genera ideea din partea persoanei extrădabile de a sustrage de la procedura extrădării.
Deşi persoana extrădabilă susţine că are o familie organizată şi este administratorul unei societăţi comerciale, gravitatea deosebită a infracţiunilor săvârşite pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, sancţionate cu pedepse foarte aspre, constituie indicii că aceasta s-ar putea sustrage de la măsura extrădării, aşa încât circumstanţele prezentate, deşi sunt în favoarea persoanei extrădabile, nu justifică înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o altă măsură preventivă.
Reţinând că măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea se înlocuieşte numai în cazuri bine justificate şi numai dacă se apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Prin urmare, recursul declarat de persoana extrădabilă B.B. este nefondat, iar în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (1) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana extrădabilă B.B. împotriva încheierii din 31 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 2246/54/2011.
Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 10 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 357/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 351/2012. Penal. Revocarea măsurii preventive... → |
|---|
