ICCJ. Decizia nr. 336/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 336/2012
Dosar nr.9817/2/2011
(3768/2011)
Şedinţa publică din 7 februarie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3F din 10 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu referire la art.13 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, s-a admis cererea de extrădare privind pe numitul S.B.M.
În baza art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 s-a dispus amânarea predării acestuia către autorităţile judiciare americane până la finalizarea procesului penal în faţa autorităţilor judiciare române, cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută în art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 şi art. 74 din Legea nr. 302/2004.
În baza art. 43 alin. (6) cu referire la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea şi s-a dispus arestarea provizorie a numitului S.B.M. în vederea predării pe o durată de 30 de zile începând de la data încetării motivului care a justificat amânarea.
S-a constatat că a fost reţinut şi ulterior arestat provizoriu în vederea extrădării în perioada 16 noiembrie 2011-5 decembrie 2011.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut în esenţă că prin rezoluţia din 16 noiembrie 2011 emisă în dosarul nr. 2660/II/5/2011 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 42 şi urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală republicată, a fost sesizată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în vederea soluţionării cererii de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii împotriva acestuia.
S-a reţinut că cererea de extrădare a fost formulată la data de 10 noiembrie 2011 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii - Hartford, Connecticut, pe motiv că persoana extrădabilă este urmărită pentru punerea în executare a unui mandat de arestare emis la 12 noiembrie 2010 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii - Hartford, Connecticut, pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie pentru a comite fraudă bancară, conspiraţie pentru a comite fraudă legată de dispozitive de acces (electronic), furt agravant de identitate, prevăzute art. 1344, art. 1349, art. 1029 şi art. 1028 A din Titlul 18 al Codului Statelor Unite, fapte pentru care legislaţia statului solicitant prevede o pedeapsă maximă de 30 de ani închisoare.
S-a mai reţinut că din documentele transmise de statul solicitant a rezultat că, în fapt, între anii 2004 şi 2007 S.B.M., împreună cu alte persoane, au fost implicaţi în scheme de „phishing", respectiv aceştia au trimis mesaje e-mail frauduloase care păreau să provină de la bănci şi de la alte companii legitime pentru a înşela oamenii şi a-i determina să dezvăluie informaţii private, cum ar fi: nume, data de naştere, adrese, numere de cont de asigurare socială, numere de carduri de credit sau debit şi numere de conturi bancare. Astfel, o persoană care accesa link-urile din mesajul de e-mail fraudulos era redirecţionată automat către unul sau mai multe site-uri de internet frauduloase care păreau, în mod fals să-şi aibă originea în cadrul unei companii legitime. Ulterior, persoana extrădabilă împreună cu celelalte persoane foloseau aceste informaţii, obţinute în mod ilegal, în vederea obţinerii de bunuri şi servicii la care nu aveau dreptul.
Prin încheierea de şedinţă din data 16 noiembrie 2011 Curtea a dispus arestarea provizorie, în vederea extrădării, a persoanei extrădabile S.B.M., pe o perioadă de 29 de zile, de la 17 noiembrie 2011 la 15 decembrie 2011, inclusiv.
Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale cererii de extrădare formulate în prezenta cauză, cerute de tratat şi de legea internă relativă la procedura de extrădare, respectiv Legea 302/2004.
Cât priveşte predarea, din copiile hotărârilor judecătoreşti depuse la dosar, s-a reţinut că persoana extrădabilă S.B.M. are şi calitatea de inculpat în dosarul penal nr. 19789/215/2010, aflat în prezent în faza procesuală a recursului, pe rolul Curţii de Apel Craiova, acesta fiind trimis în judecată pentru săvârşirea, în cursul anului 2000, a unei infracţiuni de înşelăciune, fiind condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen., împrejurare în raport de care s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, referitoare la amânarea predării.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs persoana extrădabilă S.B.M. criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, în esenţă, pentru următoarele motive:
Prima critică formulată se referă la faptul că din perspectiva art. 24 din legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internaţionala in materie penala conform căruia „cetăţenii români pot fi extrădaţi din România in baza unor convenţii internaţionale multilaterale bazate pe reciprocitate" dacă sunt întrunite cel puţin una din următoarele condiţii:
- persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de extrădare;
- persoana extrădabilă are si cetăţenia statului solicitant;
- persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, daca statul solicitant este membru al Uniunii Europene.
In cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) si c), atunci când extrădarea se solicita in vederea efectuării urmăririi penale sau a judecaţii, o condiţie suplimentara este ca statul solicitant sa dea asigurări considerate ca suficiente ca, in cazul condamnării la o pedeapsa privativa de libertate printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva, persoana extrădata va fi transferata in vederea executării pedepsei in România.
Cetăţenii romani pot fi extrădaţi în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale si pe baza de reciprocitate.
In scopul constatării îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1)-(3), Ministerul Justiţiei poate solicita prezentarea unui act emis de autoritatea competenta a statului solicitant.
Analizând acest text de lege, a apreciat că se observă cu uşurinţa atât din actele de la dosarul cauzei, precum si din adresa nr. 95783/2011 din 14 noiembrie 2011 a Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional si Tratate - Serviciul Cooperare Juridica Internaţionala, ca persoana S.B.M. a cărui extrădare se judeca nu îndeplineşte nici una din aceste condiţii mai exact nu domiciliază pe teritoriul statului solicitant si nu a domiciliat pe teritoriul acestui stat la data formulării cererii de extrădare, si nici nu are cetăţenia acelui stat anume STATELE UNITE ALE AMERICII, cu atât mai mult condiţia impusa la litera c a aceluiaşi articol nu a săvârşit o infracţiune asupra unui stat membru al Uniunii Europene.
Al doilea motiv pentru care critică soluţia data in dosarul 9817/2/2011 este faptul ca dispoziţiile art. 24 indice 1 au fost încălcate.
Conform art. 24 indice 1 al aceluiaşi act normativ, anume legea nr. 302/2004, republicata, reprezintă motiv obligatoriu de refuz al extrădării situaţia in care : "a) nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil in sensul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului si a libertăţilor fundamentale, încheiata la Roma la 4 noiembrie 1950. sau al oricărui alt instrument internaţional pertinent in domeniu. ratificat de România...". aceste dispoziţii nefiind respectate.
In sensul acesta, a arătat că, la momentul emiterii mandatului de arestare emis la data de 12 noiembrie 2010 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii - Hartford, Connecticut în baza declaraţiilor date de agentul federal McBride, persoana extrădabilă nu a avut cunoştinţa ca era învinuit, căutat sau anchetat in vreun dosar penal sau vreo cauza penala pe teritoriul Statelor Unite ale Americii motiv pentru care nici nu a fost prezent sau invitat de către autorităţi, agentul federal sau alte instituţii si entităţi pentru a-si putea apară si susţine nevinovăţia, motiv pentru care Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale a fost încălcată, acesta fiind pus in situaţia de a nu putea formula apărări deşi avea dreptul sa o facă.
Al treilea motiv pentru care critică soluţia pronunţata in dosarul 9817/2/2011 este ca dispoziţiile art. 242 al aceluiaşi act normativ arata ca statul Roman poate refuza extrădarea pe motive opţionale care ţin de afacerile judiciare pe care numitul S.B.M. le are pe rolul instanţelor romane, aşa cum rezultă din rezoluţia din 16 noiembrie 2011 data de L.P. - în calitate de Procuror General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care precizează ca pe rolul Curţii de Apel Craiova exista un dosar pe rol, având ca inculpat pe S.B.M., stare de fapt ce a fost probata prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei în copie conform cu originalul, înscrisuri ce cuprindeau :
- Rechizitoriul din 12 februarie 2004 in dosarul 315/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj;
- Sentinţa Penala nr. 1739 din 11 mai 2007 pronunţata de Judecătoria Craiova;
- Decizia Penala nr. 13 din 26 februarie 2008 pronunţata de Tribunalul Dolj;
- Sentinţa Penala nr. 2969 din 24 noiembrie 2009 pronunţata de Judecătoria Craiova;
- Decizia Penala nr. 35 din 18 mai 2010 pronunţata de Tribunalul Dolj.
Al patrulea motiv de recurs pentru care critică soluţia data de instanţa de fond este reprezentat de faptul că, conform dispoziţiilor art. 25 al aceluiaşi act normativ, statul roman poate sa refuze extrădarea propriului cetăţean examinându-şi propria competenta in cazul in care poate exercita acţiunea penala. Raportându-se la acest ultim aspect, a arătat si faptul că, din punct de vedere teritorial, material si funcţional, statul roman era competent, in baza dispoziţiilor prevăzute de codul de procedura penala, sa execute cercetarea judecătoreasca, sa pună in mişcare acţiunea penala pentru presupusa fapta de care este acuzat, raportându-se, pe de o parte, la dispoziţiile prevăzute de codul de procedura penala legate de competenta instanţelor judecătoreşti, dar si de faptul ca presupusa fapta a fost săvârşita pe teritoriul României, întrucât recurentul inculpat persoana extrădabilă S.B.M. nu a fost niciodată, in perioada 2004-2007, dar nici ulterior acestei perioade, pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, nu a solicitat vizitarea acestei tari si nici nu a aplicat niciodată pentru a obţine viza in vederea deplasării, vizitării, tranzitării acestui stat.
Al cincilea motiv de recurs pentru care critică soluţia data de către instanţa de fond in dosarul 9817/2/2011 este acela ca soluţia pronunţata a fost redactata si elaborata in urma judecării cauzei de către judecătorul magistrat care, anterior pronunţării, s-a pronunţat si cu privire la competenta in a soluţiona prezenta cauza. In acest sens, a arătat că, la termenul din data de 04 ianuarie 2012, in baza regulamentului de ordine interioara de funcţionare al Curţii de Apel Bucureşti raportat la dispoziţiile art. 95 al acestuia, dar si la modalitatea de repartizare ciclica a cauzei, acesta s-a pronunţat ca, pe de o parte, completul la care a ajuns acest dosar spre a fi soluţionat nu este competent sa judece, întrucât era un complet special de vacanta, dispunând datorita necompetentei de-a putea judeca cauza, repartizarea ciclica la un alt complet de judecata având termen de judecata la data de 16 ianuarie 2012. Fata de acest aspect, completul nou investit in data de 05 ianuarie 2012 preschimba termenul de judecata din 16 ianuarie 2012 la data de 09 ianuarie 2012, fixând ora 12 pentru dezbatere. La termenul din 09 ianuarie 2012 instanţa proaspăt investita sa soluţioneze cauza in baza dispoziţiilor date in data de 04 ianuarie 2012 constată, in şedinţa publica, că repartizarea ciclica raportata la regulamentul de ordine interioara al Curţii de Apel Bucureşti nu a fost făcuta in mod corespunzător, înaintând dosarul către un alt complet de judecata, acelaşi complet cu acelaşi judecător, care s-a pronunţat pe competenţă in data de 04 ianuarie 2012. A apreciat ca sunt incidente dispoziţiile art. 47 C. proc. pen., articol modificat de legea 356/2006 pentru modificarea si completarea codului de procedura penala, precum si modificarea altor legi din 21 iulie 2006 publicate in MOF 677/2006.
Totodată, a arătat ca in aceasta cauza se impunea formularea unei cereri de abţinere din partea judecătorului magistrat, acesta arătând cazul de incompatibilitate ce constituie motivul abţinerii conform dispoziţiilor art. 50 C. proc. pen.
Al şaselea motiv de recurs pentru care critică soluţia data de către instanţa de fond in dosarul 9817/2/2011 este faptul ca prin soluţia pronunţata s-a adus atingere drepturilor constituţionale pe care inculpatul persoana extrădabilă le are. Astfel a arătat ca : s-a adus la cunoştinţa instanţei faptul ca tratatul reciproc de extrădare dintre România si SUA a fost semnat in anul 2007 si a fost transpus in legislaţia interna prin Legea nr. 111/2008. Din aceste considerente, a cerut sa se observe ca sunt incidente dispoziţiile din Constituţia României - TITLUL II - Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale CAPITOLUL I - Dispoziţii comune. ARTICOLUL 15 - Universalitatea : conform cărora :
1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."
Totodată, a arătat că cererea de extrădare vizează fapte ce se presupun a fi săvârşite de către inculpat-persoana extrădabila S.B.M. in perioada 2004-2007. A cerut să se observe că legea privind extrădarea si cooperarea cu SUA a fost finalizata in anul 2008 si transpusa in legislaţie. Conform principiilor constituţionale arătate mai sus ea nu poate retroactiva, urmând să dispună numai pentru viitor, adică numai pentru cererile făcute după intrarea in vigoare a acesteia. In concret pentru toate cererile ce au ca punct de plecare anul 2008.
Al şaptelea motiv de recurs este dat de faptul că, potrivit art. 11 C. pen. "legea penala nu se aplica faptelor care la data când au fost săvârşite nu erau prevăzute ca infracţiuni". Conform dispoziţiilor prevăzute de art. 385 indice 9 alin. (20) a arătat ca instanţa de fond prin soluţia pronunţata a încălcat aceste dispoziţii întrucât nu a aplicat legea penala mai favorabila. In susţinerea acestei afirmaţii a arătat ca sub incidenţa alin. (20) din art. 385 indice 9 C. proc. pen. raportat la alin.(17) indice 2 C. proc. pen. al aceluiaşi articol, soluţia pronunţata este contrara legii întrucât s-a făcut o greşita aplicare a acesteia. In ceea ce priveşte pe recurentul inculpat persoana extrădabila S.B.M., legea mai favorabila este legea pe care statul roman o are ca si corespondent pentru presupusele infracţiuni reţinute in sarcina sa prin mandatul de arestare emis de către Statele Unite ale Americii, care pentru aceleaşi fapte au un regim sancţionator mult mai mare si anume 30 de ani pentru unul din capetele de acuzare fata de incriminarea pe care o aduce statul roman si anume de un maxim de 12 ani.
Conform principiului neretroactivităţii legii penale romane prevăzut in Constituţia României la art. 15, dar si a principiului activaţii penale romane prevăzut la art. 10 C. pen. privind aplicarea in timp a legii penale, a arătat ca legea penala se aplica infracţiunilor săvârşite in timpul cat se afla ea in vigoare. Or, a cerut să se constate ca la momentul intrării in vigoare a legii 111/2008, presupusele fapte de care este acuzat recurentul fuseseră deja săvârşite. Pe de o parte, delimitam atât momentul intrării si ieşirii din vigoare a legii, cat si momentul săvârşirii infracţiunii. Momentul intrării in vigoare a unei legi este data la care aceasta este publicata in Monitorul Oficial sau data la care este indicata ulterior intrarea in vigoare a textului legii. Cu privire, insa, la momentul săvârşirii infracţiunii, a arătat ca presupusa infracţiunea a fost săvârşita anterior publicării tratatului bilateral România - SUA in Monitorul Oficial, deci înaintea anului 2008.
Principiul neretroactivităţii legii asigură stabilitatea dreptului legal câştigat care nu poate fi suprimat printr-o noua lege prevenind abuzul de drept prin modificarea legilor si asigurând legitimitatea legii, recunoaşterea acesteia ca obligatorie si justa, neputându-se pretinde respectarea unei legi inexistente, respectiv pana la intrarea in vigoare a acesteia. Tot in susţinerea acestui motiv de recurs, a arătat ca in art. 5 pct. 2 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile si politice ratificat de România prin Decretul 212/1974, cu privire la drepturile câştigate recunoscute se dispune: "nu se poate admite nici o restricţie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau in vigoare in orice stat parte la prezentul Pact, in aplicarea legii, a convenţiilor, regulamentelor sau cutumelor, sub pretextul ca prezentul Pact nu recunoaşte aceste drepturi sau le recunoaşte intr-o măsura mai mica".
Al optulea motiv de recurs cu privire la soluţia pronunţata de instanţa de fond in dosarul 9817/2/2011 este acela ca, potrivit art. 22, s-a făcut o greşita aplicare a normelor constituţionale si garanţiilor procesuale in sensul ca, conţinutul art. 22 din tratat stabileşte ca dispoziţiile acestuia "se aplică infracţiunilor săvârşite atât înainte, cat si după data intrării sale in vigoare". In acest context, acest articol este evident in contradicţie cu principiul neretroactivităţii statuat la art. 15 alin. (2) din Constituţia României, in condiţiile in care prin efectul art. 11 din Constituţia României, textul acestui tratat bilateral România - SUA privind extrădarea si transpus in legislaţia interna prin Legea 111/2008 se transforma in norma de drept intern.
Al nouălea motiv de recurs este reprezentat de terminologia folosita la elaborarea tratatului de extrădare care apare in preambulul acestuia si care la paragraful 3 arata ca cele doua părţi au convenit "in acest scop sa încheie un nou tratat pentru extrădarea infractorilor"; aceasta calificare este de natura sa diminueze garanţiile constituţionale ale prezumţiei de nevinovăţie de care se bucura orice persoana aflata sau nu in proceduri penale, atât timp cat nu este condamnata printr-o hotărâre definitiva si irevocabila, aşa cum este statuat in dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţia României. In condiţiile in care scopul legal al tratatului este extrădarea infractorilor, categorie in care, in termenii tratatului, sunt incluşi si cei care sunt urmăriţi penal, aceasta calificare nu reprezintă decât o adevărata negare a principiului statuat la art. 23 din Constituţia României.
Al zecelea motiv de recurs este reprezentat de faptul ca la art. 3 din tratatul bilateral de extrădare România - SUA, care face referire la cetăţenie, se arata ca "extrădarea nu va fi refuzata pe baza cetăţeniei persoanei căutate". Dispoziţiile acestui articol nu numai ca sunt abuzive si neconstituţionale, dar sunt intr-o contradicţie totala cu acordul de extrădare dintre Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii semnat la Washington DC la 25 iunie 2003, întrucât conform mandatului european de extrădare si a legii 302/2004, lege ce guvernează obiectul procesual al prezentei cereri si obligaţiile pe care România le are fata de statutul de membru al Uniunii Europene, se încalcă dispoziţiile art. 24 lit. a), b), c) din legea 302/2004, lege care priveşte cooperarea judiciara internaţionala in materie penala.
Al unsprezecelea motiv de recurs este reprezentat de faptul ca prin soluţia pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti s-a încălcat art. 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului care statuează ca înaltele părţi contractante recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicţia lor drepturile si libertăţile definite in Titlul I al prezentei Convenţii". A arătat ca, contrar acestor dispoziţii, drepturile si libertăţile definite nu au fost respectate întrucât, pe de o parte, s-au încălcat normele de drept comunitar si AQUIS-ul comunitar in materie, iar, pe de alta parte, s-au încălcat normele interne procesuale garantate de Constituţie si de codul de procedura penala in sensul ca s-a făcut o greşita aplicare a legii.
Al doisprezecelea motiv de recurs este reprezentat de faptul ca s-au încălcat dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. f) din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului care statuează ca "orice persoana are dreptul la libertate si siguranţa" fiind vorba despre arestarea sau detenţia unei persoane aflate in curs de rezolvare a unei proceduri de expulzare ori de extrădare întrucât garanţiile procesuale si constituţionale au fost încălcate.
A solicitat admiterea recursului în baza art. 38515 raportat la art. 38514 C. proc. pen. şi respingerea cererii de extrădare.
Totodată, recurentul-persoană extrădabilă S.B.M. a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Tratatul Reciproc de Extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.
În susţinerea admisibilităţii excepţiei ridicate în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, recurentul a arătat că Legea nr. 111/2008 privind Tratatul Reciproc de Extrădare dintre România si Statele Unite ale Americii este neconstituţională, din următoarele considerente:
În art. 3 din tratatul bilateral de extrădare România - SUA, care face referire la cetăţenie, se arată că "extrădarea nu va fi refuzată pe baza cetăţeniei persoanei căutate". Dispoziţiile acestui articol nu numai că sunt abuzive si neconstituţionale dar sunt într-o contradicţie totala cu acordul de extrădare dintre Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii semnat la Washington DC la 25 iunie 2003, întrucât conform mandatului european de extrădare si a legii nr. 302/2004, lege ce cuprinde acordul dintre Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii, guvernează obiectul procesual al prezentei cereri si obligaţiile pe care România le are faţă de statutul de membru al Uniunii Europene se încalcă dispoziţiile art. 24 lit. a), b), c) din legea nr. 302/2004, lege care priveşte cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
A solicitat să se constate că excepţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din legea nr. 47/1992 şi, prin urmare, se impune sesizarea Curţii Constituţionale prin încheiere motivată.
A solicitat, de asemenea, ca prezenta excepţie de neconstituţionalitate să fie considerată o formă a controlului de constituţionalitate a posteriori realizat de Curtea Constituţională în virtutea art. 146, lit. d) din legea fundamentală şi a legii organice nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii.
Prin excelentă, aceasta excepţie priveşte drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor reprezentând în egală măsură „o garanţie constituţională a apărării intereselor lor."
A invocat în drept dispoziţiile art. 146, lit. d) din Legea fundamentală şi ale Legii organice nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii; art. 29 alin. (1) şi (3) din legea fundamentală şi ale Legii organice nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii şi ale art.148 din legea fundamentala privind aderarea României la Uniunea Europeana si la respectarea Tratatelor si a Altor prevederi comunitare.
Asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Tratatul Reciproc de Extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 invocată de persoana extrădabilă S.B.M. în dosarul nr. 9817/2/2011 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, instanţa constată următoarele:
Potrivit art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerinţe stipulate expres de textul legislativ: a) starea de procesivitate, în care ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate cere ca un incident procedural să fie creat în faţa uni judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului; b) activitatea legii, în sensul că excepţia priveşte un act normativ, lege sau ordonanţă, după caz, în vigoare; c) prevederile care fac obiectul excepţiei să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale; d) interesul procesual al rezolvării prealabile a excepţiei de neconstituţionalitate.
Instanţa de judecată în faţa căreia s-a invocat o excepţie de neconstituţionalitate nu are competenţa examinării acesteia, ci exclusiv a pertinenţei excepţiei, în sensul legăturii ei cu soluţionarea cauzei, în orice fază a procesului şi oricare ar fi obiectul acestuia, şi a îndeplinirii celorlalte cerinţe legal.
Referitor la condiţia de admisibilitate privind legătura cu soluţionarea cauzei este de observat că raportul cu soluţionarea cauzei trebuie să privească incidenţa dispoziţiei legale, a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată în privinţa soluţiei ce se va pronunţa asupra cauzei deduse judecăţii, adică a obiectului procesual penal aflat pe rolul instanţei judecătoreşti.
Astfel, Decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.
Aceasta presupune, pe de o parte, existenţa unei legături directe dintre norma contestată şi soluţia procesului principal, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea Decizia sa în proces, ea trebuind să aibă efecte materiale asupra conţinutului deciziei judecătorului.
Dreptul de a invoca o excepţie de neconstituţionalitate este un drept subiectiv protejat de lege, care nu are caracter absolut şi trebuie exercitat în condiţiile şi în limitele stabilite de lege (cu bună credinţă), cu respectarea scopului legii şi nu pentru a se încerca denaturarea legii sau a se împiedica aplicarea unei instituţii şi norme legale.
Pentru a nu fi caracterizată ca un abuz de drept, menit să tergiverseze soluţionarea cauzei, ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să fie adecvată argumentului că textul invocat ca neconstituţional, este în mod logic, în raport şi în contradicţie cu un articol din Constituţie.
Or, în cauză nu se invocă veritabile critici de neconstituţionalitate ci doar aspecte de interpretare.
Motivarea excepţiei, potrivit căreia dispoziţiile art. 3 din Tratatul bilateral de extrădare România – SUA referitoare la cetăţenie sunt abuzive, neconstituţionale, vizează, în esenţă, caracterul lacunar al art. 3 din Legea nr. 111/2008 care este criticat pentru simplitatea redactării şi pentru ceea ce nu prevede in terminis.
Practic, se solicită modificarea şi completarea textului de lege criticat.
Asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Aşadar, examinând recursul declarat de persoana extrădabilă S.B.M. împotriva sentinţei penale nr. 3/F din 10 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Tratatul reciproc de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, invocată de persoana extrădabilă S.B.M.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă S.B.M. împotriva sentinţei penale nr. 3/F din 10 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 280 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cu recurs, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Definitivă, cu privire la recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 34/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 394/2012. Penal → |
|---|
