ICCJ. Decizia nr. 362/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.362/2012
Dosar nr. 4858/116/2010/a3
Şedinţa publică din 10 februarie 2012
Asupra recursului penal de faţă:
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 23 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului S.M.L.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se menţin şi în prezent, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.
A arătat că inculpatul a fost deja condamnat în primă instanţă prin sentinţa penală nr. 175/F din 15 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., încăierare prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., distrugere prev. de art. 217 C. pen. şi ameninţare prev. de art. 193 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
S-a reţinut în sarcina inculpatului că în noaptea de 22/23 august 2010, în timp ce se afla în faţa unui bar din jud. Călăraşi împreună cu inculpaţii G.M., G.V., B.M., S.G. şi I.M., inculpatul minor S.M.L. i-a aplicat victimei D.A. două lovituri cu picioarele. După cca. o oră, victima a revenit în faţa localului împreună cu unchii săi, D.M.C. şi D.N., înarmaţi cu bâte, iar între cele două grupuri a avut loc o încăierare. în timpul altercaţiei, inculpatul S.M.L. i-a aplicat victimei D.A. mai multe lovituri cu o bâtă metalică în zona capului, cauzându-i leziuni care condus la decesul acesteia, după care, împreună cu ceilalţi inculpaţi i-a urmărit pe ceilalţi membri ai grupului din care făcea parte victima, care locuiau împreună cu mama acestora, au intrat în domiciliul acesteia, inculpatul S.M.L. a lovit-o cu o ulucă ruptă din gard şi ameninţat-o cu moartea dacă nu-i spune unde s-au ascuns fiii ei, a spart geamurile de la locuinţă, după care s-au retras.
Referitor la existenţa în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, Curtea de apel a constatat că inculpatul este cercetat pentru infracţiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor ci şi din modalităţile şi împrejurările concrete de săvârşire a faptelor.
S-a arătat că inculpatul, deşi minor, a dat dovadă de o violenţă şi o impulsivitate deosebită, pe fondul consumului de alcool, prin comportamentul său sfidând valorile sociale fundamentale apărate de lege, respectiv viaţa şi integritatea persoanei.
Totodată, faţă de rezonanţa socială negativă a acestui gen de infracţiuni, care generează o stare de insecuritate şi neîncredere în rândul societăţii civile, în raport de stadiul procesual al cauzei, Curtea de apel a constatat că arestarea preventivă a inculpatului este necesară pentru a sigura buna desfăşurare a procesului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea în stare de libertate.
Recursul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul S.M.L. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., încăierare prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., distrugere prev. de art. 217 C. pen. şi ameninţare prev. de art. 193 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
S-a reţinut în sarcina inculpatului că în noaptea de 22/23 august 2010, în timp ce se afla în faţa unui bar din jud. Călăraşi împreună cu inculpaţii G.M., G.V., B.M., S.G. şi U.M., a participat la o încăierare cu grupul din care făcea parte victima D.A., respectiv D.N. şi D.M.C.
În timpul altercaţiei, inculpatul minor S.M.L. a aplicat victimei D.A. mai multe lovituri cu o bâtă metalică în zona capului, cauzându-i leziuni care au condus la decesul acesteia, după care împreună cu ceilalţi inculpaţi i-a urmărit pe numiţii D.N. şi D.M.C., care locuiau împreună cu mama lor, au intrat în domiciliul acesteia, inculpatul S.M.L. a lovit-o cu o ulucă ruptă din gard şi a ameninţat-o cu moartea dacă nu-i spune unde s-au ascuns fiii ei, au spart geamurile de la locuinţă, după care s-au retras.
Inculpatul S.M.L. a fost arestat preventiv la data de 26 octombrie 2010 în baza mandatului de arestare preventivă nr. 20/UP emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală, în temeiul art. 146, art. 148 lit. f) şi art. 149/1 C. proc. pen., iar prin sentinţa penală nr. 175/F din 15 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că deşi minor, inculpatul prezintă o periculozitate deosebită având în vedere gradul de pericol social al infracţiunilor comise, de modalitatea concretă de săvârşire a acestora, de comportamentul violent al acestuia şi de starea de insecuritate creată în rândul membrilor societăţii a unor astfel de fapte.
In plus, faţă de împrejurarea că inculpatul a fost deja condamnat printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, rezultă presupunerea rezonabilă că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Apreciind că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat şi impun în continuare menţinerea acestei măsuri, înalta Curte constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică şi cu respectarea dispoziţiilor Convenţiei europene a drepturilor omului şi ale Constituţiei României referitoare la libertatea individuală. Măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există indicii temeinice că s-a săvârşit o infracţiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârşească o nouă infracţiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
Faţă de aceste menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, iar recursul inculpatului este nefondat, urmând ca în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul S.M.L. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată n dosarul nr. 4858/116/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 10 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 365/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 357/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
