ICCJ. Decizia nr. 39/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 39/2012
Dosar nr.289/115/2011
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2012
Deliberând asupra recursurilor de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
1. Tribunalul Caraş-Severin, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 52 din 26 mai 2011, pronunţată în dosarul nr. 289/115/2011 a condamnat inculpatul P.P., în baza art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
Prin aceeaşi sentinţă penală a fost condamnat şi inculpatul D.I., în temeiul art. 174 – 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 10 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege).
În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), pe o durată de 5 ani (ca pedeapsă complementară), ce se va executa conform art. 66 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 357 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor pe o durată de 60 de zile şi a fost dedusă din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 17 octombrie 2010, până la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea corpului delict – bâtă (leucă din lemn).
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul D.I., faţă de partea civilă C.R. la plata sumei de 500 Euro – cu titlu de daune morale (sau echivalentul în lei la momentul plăţii efective).
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii D.I. şi P.P., în solidar, la plata sumei de 2.500 Euro (sau echivalentul în lei la momentul plăţii efective), faţă de partea civilă E.S. – cu titlu de daune materiale.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, faţă de părţile civile E.S., E.M.D. şi E.D.P. la plata sumei de 25.000 Euro (sau echivalentul în lei la momentul plăţii efective), pentru fiecare, cu titlu de daune morale.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, faţă de părţile civile minore E.M.D. şi E.D.P. (reprezentant legal E.S.) la plata sumei de 150 lei (pentru fiecare) cu titlu de prestaţie periodică – de la data săvârşirii faptelor 17 octombrie 2010 şi până la majoratul minorilor sau terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1.000 lei - cheltuieli judiciare faţă de stat.
Instanţa fondului a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin din data de 28 ianuarie 2011, consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen., s-a şi investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaţilor P.P. şi D.I., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzut de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se, în esenţă, că în noaptea de 16/17 octombrie 2010 inculpatul D.I. a lovit cu o bâtă, în zona capului, pe victima C.R., cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 9 zile de îngrijiri medicale, după care atât inculpatul D.I., cât şi inculpatul P.P. au agresat victima E.D.G., cauzându-i decesul.
Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale, în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., în contextul procesual al recunoaşterii vinovăţiei de către inculpaţi a faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi a solicitării acestora ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală – recunoaştere ce s-a produs conform exigenţelor legii, respectiv, până la începerea cercetării judecătoreşti – instanţa fondului a examinat existenţa faptelor deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorilor acestora, în care sens şi-a însuşit totodată starea de fapt descrisă de organele de urmărire penală şi recunoscută de inculpaţi.
În noaptea de 16/17 octombrie 2010, în jurul orelor 23,30, inculpatul P.P. s-a întors acasă de la bufetul din satul Poiana şi, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a propus tatălui său – P.S. şi cumnatului său – D.I., să meargă împreună în sat pentru a-l bate pe E.D.G. Motivul acestei propuneri a fost faptul că, în urmă cu aproximativ două luni, inculpatul P.P. a fost bătut de E.D.G.
Inculpatul P.P. a luat o leucă (loitră) de căruţă, fără a avea partea metalică, iar martorul P.S. a luat o altă leucă de căruţă, aceasta având partea metalică la un capăt, după care cei doi, împreună cu inculpatul D.I., au plecat pe strada principală a satului pentru a-l aştepta pe E.D., care urma să vină de la bufetul din sat, cu scopul de a-l agresa. Ajunşi în apropierea unei fântâni, inculpatul P.P. a spus tatălui şi cumnatului său să aştepte în acel loc, pe strada principală, după care a pus leuca ce o avea asupra sa lângă fântână şi a plecat numai el pentru a vedea unde se găseşte E.D.
Inculpatul P.P. a văzut că E.D. se afla împreună cu numitul C.R. în faţa casei lui D.M., stând de vorbă cu acesta din urmă. Apoi, a văzut că E.D. pleacă împreună cu C.R. pe strada principală din sat, iar D.M. a intrat în locuinţa sa, inculpatul P.P. urmărindu-i pe cei doi.
În apropierea fântânii de pe strada principală, E.D. şi C.R. s-au întâlnit cu P.S. şi cu inculpatul D.I. ce aşteptau. În urma acestora a venit şi inculpatul P.P.. P.S. i-a reproşat lui E.D. faptul că l-a bătut anterior pe băiatul său, moment în care E.D. a scos din haine un cuţit şi l-a lovit pe P.S. în zona hemitoracelui stâng, provocându-i o plagă ce a necesitat pentru vindecare un număr de 15 zile îngrijiri medicale. P.S. a strigat că a fost tăiat, după care E.D. a fugit înapoi pe stradă.
Inculpatul P.P. şi-a luat leuca de lângă fântână, unde o lăsase anterior şi a plecat în urmărirea lui E.D., iar inculpatul D.I. a luat o bâtă din apropiere, lovindu-l în zona capului pe C.R., după care a aruncat bâta şi a plecat şi el în fugă în urmărirea lui E.D.G.
Fiind urmărit de cei doi inculpaţi, la un moment dat, E.D. a fost lovit de către inculpatul P.P. cu leuca peste umăr. Cei doi inculpaţi l-au ajuns pe E.D. la poarta imobilului cu numărul 35, unde acesta a bătut pentru a intra. E.D. a prins cu ambele mâini de leuca ţinută de P.P., trăgând de leucă. În acele momente, inculpatul D.I. l-a lovit pe E.D.G. cu pumnul în zona feţei, fiind izbit cu corpul de poarta imobilului cu numărul 35. E.D.G. a căzut în faţa porţii, fiind lovit în continuare de către inculpatul D.I. cu pumnii şi picioarele peste corp, şi de inculpatul P.P. cu leuca, în mod repetat, peste cap şi corp.
Deoarece P.S. i-a strigat pe cei doi inculpaţi că este rănit şi căzut, inculpatul D.I., urmat de către inculpatul P.P. au mers la acesta pentru a-l ridica, lăsând victima E.D. căzută în faţa porţii unde a fost agresată.
Cei doi inculpaţi, împreună cu P.S., au mers la domiciliul lor, iar victima E.D.G. a fost găsită de mai multe persoane, decedată la locul faptei. A fost chemată ambulanţa din Caransebeş, personalul acesteia constatând decesul victimei.
În urma cercetării la faţa locului, organele de urmărire penală au constatat existenţa urmelor biologice, de sânge, pe poarta de acces în imobilul nr. 35 şi în faţa porţii. Din existenţa mai multor stropi pe suprafaţa porţii, respectiv existenţa unei pete consistente de sânge cu diametrul de 70 cm din faţa porţii, a rezultat că agresiunea exercitată de cei doi inculpaţi a avut o intensitate deosebită. De la faţa locului a fost ridicată şi o bâtă cu care inculpatul D.I. a lovit victima C.R. în zona capului.
De la locuinţa inculpaţilor a fost ridicată o bucată leucă din lemn pe care s-au observat mai multe pete de culoare brun-roşcat de forme neregulate. Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 439725 din 09 decembrie 2010 a rezultat că respectivele urme sunt urme de sânge uman, neputând fi stabilită cu certitudine grupa sanguină datorită cantităţii reduse de substanţă activă.
Din Raportul de constatare medico-legală nr. 244/A3 din 17 octombrie 2010/22 octombrie 2010, avizat de către I.M.L. Timişoara cu nr. 12/E2 din 14 februarie 2011, a rezultat că moartea victimei E.D.G. a fost violentă şi s-a datorat traumatismului cranio-cerebral acut (fractură calotă şi bază craniu, hemoragie lepto-meningee, contuzie cerebrală, cerebeloasă şi de trunchi cerebral). Leziunile de violenţă descrise la punctele 1-4 la examenul extern şi leziunile de la pct. 3-4 la examenul anatomo-patologic, au putut fi produse prin lovire directă şi repetată cu un corp contondent. În momentul decesului victima avea o concentraţie de 1,10 %o.
Din Raportul de constatare medico-legală nr. 223/A1 din 22 octombrie 2010, a rezultat că victimei C.R. i-a fost cauzată o leziune la nivelul regiunii parietale stângi, extern şi anterior, ce a necesitat pentru vindecare un număr de 9 zile de îngrijiri medicale.
Din Raportul de constatare medico-legală nr. 225/A1 din 22 octombrie 2010 a rezultat că inculpatul P.P. a prezentat leziuni la nivelul degetului patru mâna dreaptă şi la nivelul antebraţului stâng (excoriaţii), ce s-au putut produce prin lovire cu/de corpuri contondente ce au necesitat pentru vindecare un număr de 2 zile de îngrijiri medicale. Din această constatare a rezultat că inculpatului i-au fost produse leziunile în momentul exercitării agresiunii asupra victimei.
Din Raportul de constatare medico-legală nr. 224/A1 din 22 octombrie 2010, a rezultat că numitul P.S. a prezentat o plagă la nivelul toracelui, spaţiul IX intercostal, ce a putut fi produsă prin lovirea cu un corp tăietor-înţepător, ce a necesitat pentru vindecare un număr de 15 zile îngrijiri medicale.
Ca urmare, în urma reţinerii vinovăţiei inculpaţilor în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor de omor calificat şi de loviri sau alte violenţe, precum şi de diminuarea limitelor de pedeapsă în cota prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., instanţa le-a aplicat acestora pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, criteriile de proporţionalizare constând în modalitatea şi împrejurările în care au săvârşit faptele, lipsa antecedentelor penale, ca indiciu al comportamentului anterior corespunzător, precum şi atitudinea procesuală demnă şi sinceră. Aceste criterii fiind reţinute doar în vederea proporţionalizării cuantumului pedepselor, ele nu au fost reapreciate şi ca circumstanţe atenuante judiciare, cererile apărătorilor formulate în această privinţă fiind nefondate. Tot nefondată a fost apreciată şi solicitarea unuia dintre apărători de a fi reţinută circumstanţa atenuantă legală a provocării, nefiind întrunite condiţiile reglementate de art. 73 lit. b) C. pen.
În afară de pedepsele principale stabilite pentru inculpaţi şi contopite în ceea ce-l priveşte pe inculpatul Damian, ele fiind săvârşite în concurs real, instanţa le-a aplicat inculpaţilor pedepse complementare de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), strict pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat, în cazul inculpatului Damian aceasta urmând să fie aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă, conform dispoziţiilor art. 35 C. pen. De asemenea, pe durata executării pedepselor principale, până la eventuala graţiere sau împlinirea termenului de prescripţie a executării acestora, inculpaţilor le-au fost aplicate pedepsele accesorii de interzicere a unor drepturi.
S-a procedat de asemenea la deducerea perioadelor de reţinere şi arestare preventivă, din durata pedepselor principale aplicate inculpaţilor, fiind totodată menţinută starea lor de arest pe considerentul că temeiurile avute în vedere subzistă în continuare.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei dedusă judecăţii, prin coroborarea întregului material probator administrat, s-a constatat că pretenţiile materiale şi morale solicitate sunt admisibile în parte, în sensul că într-adevăr se impune obligarea inculpatului la plata unei prestaţii periodice în favoarea minorilor rămaşi fără tată, după cum se impune repararea prin echivalent a suferinţelor psihice cauzate de decesul victimei.
În privinţa daunelor materiale, instanţa a considerat că este evidentă necesitatea acordării unei sume de bani periodice fiecăruia dintre cei doi copii minori, starea lor de necesitate durând până la împlinirea vârstei majoratului sau, după caz, până la terminarea studiilor (fără a fi depăşită limita de vârstă de 25 de ani), însă respectiva sumă trebuie proporţionalizată nu doar în funcţie de necesităţile minorilor, ci şi de posibilităţile inculpaţilor. În consecinţă, luându-se ca valoare de calcul venitul minim pe economie şi aplicându-se cota de împărţire cuvenită unui număr de doi copii, s-a apreciat ca adecvată acordarea unei prestaţii lunare de câte 150 lei în favoarea fiecăruia dintre minori, prelungită în timp până la momentele enunţate mai sus.
Tot în privinţa proporţionalizării daunelor materiale, s-a constatat că cele solicitate de partea civilă E.S. sunt dovedite, din declaraţiile celor doi martori audiaţi în cauză (L.I. şi respectiv C.C.L.) rezultând că, într-adevăr, cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei E.D. şi a îndeplinirii procedurilor ulterioare tradiţionale s-au cifrat la o sumă indicată de ambii martori cam în acelaşi cuantum, respectiv 10.000 lei sau 2.500 Euro în echivalent monedă Europeană.
În schimb, daunele morale solicitate de părţile civile au fost apreciate ca exagerate, suferinţele cauzate părţii civile C. de loviturile aplicate putând fi recompensate prin obligarea inculpatului Damian la plata sumei de 500 Euro cu acest titlu (partea civilă respectivă neadministrându-şi nici un fel de probe care să-i justifice pretenţiile total disproporţionate în această privinţă), iar cele cauzate membrilor familiei victimei E.D. justificând obligarea în solidar a inculpaţilor la plata unor sume de câtre 25.000 Euro (plătibili în această formă sau prin echivalent monedă românească) fiecăreia dintre cele trei părţi civile. La stabilirea acestor cuantumuri s-a avut în vedere amploarea reparaţiei suferinţei prilejuită de dispariţia soţului, respectiv tatălui acestor părţi civile, precum şi necesitatea acordării unei consolări pentru schimbarea inerentă a modului de viaţă în continuare.
2. Împotriva acestei sentinţe au declarat, în termen legal, apeluri inculpaţii P.P. şi D.I., precum şi părţile civile C.R. şi E.S. în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal a minorilor E.M.D. şi E.D.P.
În motivarea apelului declarat de către partea civilă C.R. s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi majorarea daunelor morale acordate acestuia, pe care le consideră în cuantum foarte mic faţă de suferinţele avute şi de pretenţiile solicitate, cu atât mai mult cu cât după lovitura aplicată de către inculpat a necesitat 9 zile de îngrijiri medicale, iar mai apoi a mai fost internat în spital în repetate rânduri acuzând dureri la cap datorită loviturii primite şi, în consecinţă, a acumulat un număr mai mare de îngrijiri medicale.
În motivarea apelului declarat de E.S., E.M.D. şi E.D.P. s-a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei atât în latura penală cât şi în latura civilă. În latura penală s-a arătat că încadrarea juridică a faptei este incompletă, că fapta a fost săvârşită în loc public, iar pedeapsa a fost cea care se aplică pentru art. 174 C. pen. şi nu cea pentru art. 175 C. pen. în cazul omorului calificat, care se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi. S-a susţinut că la aplicarea sancţiunii instanţa nu a apreciat probele administrate la dosar, nu a analizat modul în care s-a săvârşit infracţiunea, felul în care inculpaţii au săvârşit omorul datorită loviturilor aplicate. Din actele medico-legale existente la dosar a rezultat că moartea victimei s-a datorat contuziei dilacerării cerebrale consecutiv unui traumatism medico-legal ca urmare a loviturilor repetate cu un corp contondent (leuca). De aceea, încadrarea juridică a faptei s-a considerat a fi incompletă, faptele – textul normativelor neputând fi disociate, prevederile art. 175 trebuind raportate la dispoziţiile art. 174 C. pen. De asemenea, s-a criticat cuantumul daunelor materiale şi morale, care au fost considerate în cuantum prea mic faţă de cel solicitat, precum şi prestaţia periodică lunară acordată minorilor care este mică faţă de salariul mediu pe economie.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, din prisma motivelor de apel, precum şi din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a apreciat că hotărârea penală apelată este legală şi temeinică, în deplină concordanţă cu starea de fapt şi ansamblul probator administrat în cauză.
Starea de fapt reţinută de prima instanţă a fost corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză şi din care a rezultat că în noaptea de 16/17 octombrie 2010 inculpatul D.I. a lovit cu o bâtă în zona capului pe victima C.R., cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 9 zile îngrijiri medicale, după care, atât inculpatul D.I., cât şi inculpatul P.P., au agresat victima E.D.G., cauzându-i decesul.
Inculpaţii au recunoscut comiterea faptei reţinute în sarcina lor, solicitând judecarea cauzei pe baza probelor administrate la dosar şi aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen.
Raportat la starea de fapt reţinută de instanţă şi însuşită de inculpaţi, instanţa de apel a apreciat că s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor, ţinându-se seama de criteriile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptei, persoana inculpaţilor, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Fapta comisă de către inculpaţi prezintă pericol social întrucât a adus atingere relaţiilor sociale referitoare la respectarea integrităţii corporale şi sănătăţii persoanei, precum şi a respectării dreptului la viaţă de care se bucură orice cetăţean. În privinţa persoanei inculpaţilor, instanţa a avut în vedere atitudinea sinceră manifestată de aceştia în cursul procesului penal, concretizată în recunoaşterea comiterii faptei, modul de comitere a activităţii infracţionale, gradul de contribuţie al fiecăruia la comiterea faptei, sens în care instanţa de apel a apreciat că în mod corect instanţa de fond a aplicat aceeaşi pedeapsă de 10 ani închisoare fiecăruia din inculpaţi, în condiţiile în care ambii au exercitat acţiuni violente ce au condus la decesul victimei E.D.
În ceea ce priveşte modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, instanţa a apreciat că aceasta a fost soluţionată în mod corect, atât în privinţa părţii civile C.R., cât şi a părţilor civile E.S., E.M.D. şi E.D.P. Urmare agresiunilor comise de către inculpatul D.I. şi recunoscute de către acesta, partea vătămată C.R. a necesitat pentru vindecare un număr de 9 zile îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal 223 din 22 octombrie 2010. Raportat la numărul de îngrijiri medicale necesare părţii vătămate pentru vindecare, disconfortul creat acestuia urmare a conduitei ilicite a inculpatului, îngrijirile suplimentare de care a avut nevoie partea vătămată pentru a se recupera, precum şi privarea posibilităţii de a participa la viaţa socială, instanţa de apel a apreciat că suma de 500 Euro cu titlu de daune morale este just stabilită şi conformă principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat.
În ceea ce priveşte situaţia părţilor civile E.S., E.M.D. şi E.D.P., instanţa de apel a apreciat că inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de 25.000 Euro pentru fiecare parte cu titlu de daune morale, 2.500 Euro cu titlu de daune materiale şi la plata unei sume lunare de 150 lei pentru părţile civile minore E.D. şi E.D.P.
Referitor la cuantumul daunelor morale, Curtea a constatat că prin acordarea acestor daune se încearcă o compensare a suferinţelor pricinuite părţilor civile, ţinându-se seama de toate efectele negative suportate de către acestea ca urmare a faptei ilicite săvârşite de inculpaţi, fiind necesar însă ca acestea să fie stabilite într-un cuantum care să nu conducă la o îmbogăţire fără justă cauză a părţilor civile. Instituţia daunelor morale constituie şi o reprobare morală a faptei ilicite pentru că, cel care a săvârşit-o trebuie să răspundă atât pe plan social prin executarea sancţiunilor penale, cât şi pe plan individual prin repararea prejudiciului existent în patrimoniul părţii vătămate şi în domeniul vieţii sufleteşti. Este de necontestat că inculpaţii, prin fapta ilicită care a avut ca rezultat uciderea tatălui, respectiv soţului, datorită legăturilor personale existente între părţile civile şi victimă, au cauzat prejudicii de natură morală constând în suferinţele determinate de pierderea soţului şi tatălui în împrejurări dintre cele mai nefericite, care trebuie reparate. Prin raportare la aceste criterii, suma acordată de către instanţa de fond cu titlu de daune morale, materiale şi prestaţie periodică lunară, a reprezentat o reparaţie echitabilă, nefiind de natură a reprezenta o îmbogăţire fără justă cauză şi neexistând temeiuri pentru a se dispune majorarea cuantumului acestor sume de bani.
În consecinţă, Curtea de Apel Timişoara, decţia penală, în baza deciziei penale nr. 131/A din 08 septembrie 2011, în conformitate cu art. 379 pct. 1 lit. b) C. pen., a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpaţii P.P. şi D.I. şi de părţile civile, menţinând starea de arest a celor doi inculpaţi şi deducând din pedepsele aplicate, durata prevenţiei, din data de 26 mai 2010 la zi.
Prin aceeaşi deciziei penală s-a dispus, în acord cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligarea inculpaţilor şi a părţilor civile la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
3. Împotriva deciziei amintite au declarat recursuri părţile civile C.R. şi E.S., atât în nume propriu, cât şi în calitate de reprezentant legal al celor doi minori.
Prealabil examinării criticilor formulate de recurenta parte civilă E.S., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procedând la verificarea termenului în care a fost declarat recursul, constată că în cauză, termenul de 10 zile prevăzut în art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 363 – 365 C. proc. pen., a fost depăşit.
Astfel, observând actele procedurale existente la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că pentru parte civilă E.S. termenul de recurs curgea de la pronunţarea deciziei penale nr. 131/A a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, respectiv 08 septembrie 2011, în condiţiile în care, partea fusese prezentă la dezbateri, incidente în cauză fiind dispoziţiile art. 363 alin. (3) teza I C. proc. pen.
Partea civilă a formulat cererea sa de recurs la data de 19 septembrie 2011, fiind înaintată, prin serviciul poştal, conform ştampilei aplicate pe plic, la 21 septembrie 2011 şi înregistrată la Curtea de Apel Timişoara la 22 septembrie 2011.
Prin urmare, recursul părţii civile E.S. este tardiv, fiind declarat peste termenul legal şi neputând fi considerat un recurs peste termen şi de asemenea neexistând vreo cerere de repunere în termenul de recurs.
În ceea ce priveşte recursurile pronunţate de părţile civile M.D. şi E.D.P., prin reprezentant legal E.S., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că au fost avansate critici cu referire atât la modalitatea de soluţionare a acţiunii penale, cât şi a celei civile în cauză.
Astfel, reiterându-se susţinerile din faţa instanţei de apel, s-a arătat că la aplicarea pedepsei, instanţele nu au apreciat probatoriul administrat în cauză în mod corespunzător, împrejurările concrete ale comiterii faptelor, procedând în consecinţă, la o greşită individualizare a pedepselor. În acest sens s-a invocat că circumstanţele reale ale cauzei, urmărire produse, în concret moartea violentă a victimei – ar fi impus aplicarea unor pedepse ferme.
De asemenea, s-a criticat cuantumul redus al daunelor materiale şi morale acordate, precum şi al prestaţiei periodice lunare acordate minorilor în raport cu salariul mediu pe economie.
Recurentul parte civilă C.R. nu şi-a motivat recursul.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică.
Situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa fondului, în urma însuşirii stării descrise de organul de urmărire penală şi recunoscută integral de inculpaţi, astfel cum a rezultat prin coroborarea probelor strânse, administrate în faza de urmărire penală cu recunoaşterea vinovăţiei de către inculpaţi, conform art. 3201 C. proc. pen.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu există temeiuri care să justifice majorarea pedepselor aplicate de instanţa fondului – menţinute de Curte în urma efectuării controlului judiciar – limitele stabilite având corespondent în gravitatea faptelor comise, periculozitate socială a celor doi inculpaţi şi acordând eficienţa cuvenită normelor de favoare [art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.].
Criticile avansate cu privire la modalitatea de soluţionare a acţiunii civile exercitate în cauză, în planul cuantumului daunelor materiale şi morale la care au fost obligaţi inculpaţii, la prestaţia periodică lunară în favoarea minorilor, nu se circumscriu vreunui caz de casare reglementat de art. 3859 C. proc. pen.
În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca tardiv recursul formulat de recurenta parte civilă E.S. împotriva deciziei penale nr. 131/A din 8 septembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de părţile civile C.R. şi E.M.D. şi E.D.P., prin reprezentant legal E.S., împotriva aceleiaşi decizii.
Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor P.D. şi D.I. durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 octombrie 2010 la 16 ianuarie 2012.
Vor fi obligate recurentele părţi civile C.R., E.S. şi E.D.P. şi E.M.D., prin reprezentant legal E.S., la plata sumelor de câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi P.P. şi D.I. se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de partea civilă E.S. împotriva deciziei penale nr. 131/A din 8 septembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile C.R. şi E.M.D. şi E.D.P., prin reprezentant legal E.S., împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor P.D. şi D.I. durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 octombrie 2010 la 16 ianuarie 2012.
Obligă recurentele părţi civile C.R., E.S. şi E.D.P. şi E.M.D., prin reprezentant legal E.S., la plata sumelor de câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi P.P. şi D.I. se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 392/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 365/2012. Penal → |
|---|
