ICCJ. Decizia nr. 3568/2012. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Olt, prin sentința penală nr. 135 din 2 noiembrie 2009 a condamnat pe inculpații:
- G.M.I. (fost Co.),
- M.G.C. (fost R.),
- D.L., la câte 6 ani închisoare și câte 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), a art. 74 alin. (1) lit. a), rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
S-a făcut, în ce-i privește pe cei trei inculpați, aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpații au fost achitați pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităților de 2,10 gr. cocaină, 0,30 gr. cocaină și 0,72 gr. cocaină.
în baza art. 5 lit. a) din Legea nr. 371/2004, s-a dispus comunicarea hotărârii către Agenția Națională Antidrog din cadrul I.G.P.R.
Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 23/D/P/2008, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Olt, a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen.
Prin rechizitoriul amintit, inculpații și făptuitorii M.R.C. și C.M., au fost scoși de sub urmărire penală pentru infracțiunile prev. de art. 3 alin. (2), de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, precum și de art. 24,art. 25,art. 27 din Legea nr. 365/2002, faptele neexistând.
Actul de sesizare, în esență, a reținut că la 12 martie 2008, lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Olt s-au sesizat din oficiu cu privire la existența unei grupări de traficanți de droguri de mare risc, respectiv cocaină, ce acționa pe raza Municipiului Slatina, având ramificații în județele Dolj, Vâlcea și Argeș, în cadrul acestuia inculpatul G.M.I., cunoscut sub numele de "C." avea rol conducător, la acesta aderând coinculpații M.G.C., zis "G." și D.L.N., zis "Cu.".
La 14 martie 2008, procurorul, cu nr. 1A, a autorizat folosirea investigatorului sub acoperire "P.M." și a colaboratorului "V.M.", aceștia având dreptul de a cumpăra, de la cei amintiți, droguri.
Ulterior, la 15 martie 2008, colaboratorul "V.M.", a cumpărat de la inculpatul G.M.I., 2 gr. cocaină pentru care a plătit 250 euro, cei doi întâlnindu-se pe DE 5+4. Drogul a fost predat investigatorului "P.M.".
Raportul de constatare tehnico-științifică din 17 martie 2008 a înscris că drogul este cocaină în amestec cu fenacetină.
în faza urmăririi penale s-au autorizat interceptări și înregistrări ale convorbirilor membrilor grupului infracțional, iar perchezițiile domiciliare au relevat, la D.L.N. și M.G.C., cantitățile de 0,87 gr. și 0,47 gr. cocaină.
în faza cercetării judecătorești, inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor, inculpatul G.M.I. negând că la 15 martie 2008 a vândut colaboratorului V.M., cocaină, inculpatul M.G.C., cu privire la cantitatea de drog găsită în locuința lui declarând că i-a rămas după ce consumase parte din ea, iar inculpatul D.L.N. a susținut că în nicio împrejurare nu a deținut, nu a consumat și nici nu a comercializat cocaină.
Analizând probatoriul administrat judecătorul fondului a reținut în derularea aspectelor relevate de urmărirea penală, că numitul M.A.N., la 15 martie 2008, întâlnindu-se cu C.A. și N.V.A. în Municipiul Drăgășani, au hotărât să consume cocaină, în acest sens cerându-i primului să se deplaseze la Slatina și să îl contacteze telefonic pe "C.", acesta având spre vânzare respectivul drog. Pentru plata drogului, același i-a dat suma de 250 euro.
Aspectul reținut a fost susținut și de C.A. și N.V.A., ambii fiind de față când "C." le-a înmânat două pliculețe din celofan transparent, în acestea existând un praf de culoare albă.
N.V.A. și M.A.N. l-au recunoscut pe "C." din planșele foto. Totodată, după o săptămână, N.V.A. și M.A.N. au mai cumpărat, de la același inculpat, 2 gr. cocaină, pentru care i-au plătit 250 euro, contactarea lui sau a lui "G." (inculpatul M.G.C.) făcându-se telefonic.
Percheziția domiciliului acestui din urmă inculpat, efectuată la 10 mai 2008, a evidențiat cantitatea de 0,47 gr. cocaină, aspect reținut și în raportul de constatare tehnico-științifică".
Privind pe inculpatul D.L.N., percheziția domiciliului, efectuată la 10 mai 2008, a evidențiat, în dormitor, o bucată folie de plastic în aceasta fiind depistată o substanță albă, cristalizată, stabilit a fi cocaină în amestec cu fenacetină și cafeină în greutate de 0,87 gr.
Revenirea martorilor asupra declarațiilor din faza urmăririi penale, respectiv că suma de 250 euro era menită a achita, unei persoane, mai multe parfumuri, necoroborată cu alte probe și nesusținută veridic, a fost înlăturată cu motivarea că nu constituie temei fondat pentru neluarea în considerare a ceea ce au declarat în faza procesuală amintită, explicația dată, că cele menționate le-au fost sugerate de procuror fiind pro causa. Totodată, procesele-verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpați au evidențiat că în perioada martie-mai 2008, aceștia au vândut droguri, ceea ce se coroborează cu depozițiile martorilor amintiți, cu rezultatele perchezițiilor domiciliare cum s-a mai arătat, cu depozițiile investigatorului acoperit "P.M." și colaboratorului acoperit "V.M.".
Referitor infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, judecătorul fondului, a reținut că acțiunile desfășurate de cei trei inculpați, de a comercializa, în perioada martie-mai 2008, droguri de raza Municipiului Slatina, sunt numai participație la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc pentru că s-a întins pe o perioadă scurtă de timp, ocazional, numai când găseau cumpărători, a fost de amploare mică și inculpații nu s-au constituit într-o ierarhie prestabilită, probatoriul nerelevând că inculpații au avut reprezentarea clară că formează un grup infracțional organizat, că ar fi acționat după reguli și roluri, singura înțelegere dintre ei fiind de a pune în vânzare droguri după ce identificau potențiali beneficiari, limbajul codificat fiind de natura infracțiunii amintite, ceea ce nu înseamnă că a existat o activitate efectivă de coordonare, organizare sau control desfășurată de vreunul din cei trei asupra celorlalți.
Pentru considerentele amintite, judecătorul fondului a reținut că infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu există.
împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și cei trei inculpați.
Parchetul a criticat sentința pentru nelegala achitare a inculpaților pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și pentru netemeinicia pedepselor aplicate, în cadrul acestui motiv susținându-se că în cauză nu este fondată reținerea de circumstanțe atenuante.
Inculpații și-au motivat apelurile pe greșita lor condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, M.G.C. fiind numai consumator de drog, ceilalți, în domiciliile lor, fie găsindu-se o cantitate mică, fie deloc, nu înseamnă că au săvârșit fapta, mai ales că martorii, în faza cercetării judecătorești, au retractat ceea ce declaraseră sub presiune însă, la urmărirea penală. în subsidiar, inculpații au criticat netemeinicia pedepselor aplicate.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 52 din 23 februarie 2012 a admis apelul declarat de Parchet, a desființat, în parte sentința și în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe fiecare inculpat la câte 6 ani închisoare și câte 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpații au fost condamnați la câte 10 ani închisoare și câte 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii acelor drepturi.
în baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea, de către fiecare inculpat, a pedepsei de câte 10 ani închisoare și câte 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Apelurile formulate de inculpați au fost respinse ca nefondate.
împotriva deciziei instanței de apel, inculpații, în termenul legal, au declarat recursuri, motivele căii de atac fiind detaliate în prezenta.
Recursurile inculpaților sunt fondate pentru motivul comun susținut, respectiv cel încadrabil în cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., pedepsele aplicate nu au fost individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
în ce privește celelalte motive, inculpații M.G.C. și D.L.N. criticând sentința și decizia fără a indica vreun caz de casare dintre cele prev. de art. 3859C. proc. pen., iar inculpatul C. (fost G.) M.I. susținând a fi cazuri de casare cele prev. de art. 3859pct. 10, 171 _i 18 C. proc. pen., acestea nu sunt fondate.
Privind critica ce vizează nelegala pedeapsă aplicată inculpaților M.G.C. și D.L.N. pentru că fie instanța de fond, fie cea de apel nu au procedat la cererea cazierelor judiciare actualizate, în acest mod neobservând că ei au fost condamnați anterior prin hotărâri definitive la 6 noiembrie 2009 și/sau la 14 septembrie 2010, aceasta însemnând că pedeapsa stabilită în cauză este greșit individualizată, din analiza lucrărilor cauzei, se constată că la dosarul de fond, la 9 aprilie 2009 și, respectiv, la 13 aprilie 2009, s-au înregistrat cazierele judiciare vizându-i pe sus-numiții inculpați, în acestea înseriindu-se, în dreptul temeiurilor legale pentru care se pusese în mișcare acțiunea penală, că "nu se cunoaște soluția", însemnând, pe de o parte, că la acele date nu există o hotărâre definitivă și, pe de altă parte, nici obligația instanței de a stabili dacă faptele anterioare sunt sau nu cunoscute cu cele din cauza dedusă judecății, iar aceasta nu înseamnă că pedepsele aplicate în cauză, pentru acest motiv, ar fi incorect individualizate.
Totodată, motivul expus, posibil, ar fi și în defavoarea inculpaților, faptele anterioare și pedepsele aplicate pentru acelea atrăgând starea de recidivă în condițiile art. 37 C. pen.
în ce privește schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în cea prev. de art. 4 alin. (2) din aceeași Lege, instanța de apel a motivat considerentele pentru care această din urmă infracțiune nu poate fi reținută, probatoriul administrat relevând că inculpații M.G.C. și D.L.N. au desfășurat activități de trafic de droguri de mare risc.
Referitor motivului că instanța de apel a nesocotit dreptul celor doi inculpați la apărare, prin omisiunea de a se pronunța asupra cererii audierii nemijlocite a colaboratorului sub acoperire "V.M.", motiv încadrabil în cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10 C. proc. pen., nici acesta nu se regăsește în cauză.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că la termenul de judecată 6 septembrie 2011, instanța a dispus emiterea unei adrese către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Olt pentru a se întreprinde demersurile necesare prezentării, spre audiere, a colaboratorului sub acoperire menționat.
La 10 octombrie 2011, organul judiciar a comunicat imposibilitatea, de la acel moment, de a asigura prezentarea persoanei, pe motivul că și-a schimbat domiciliul, dar va depune diligențele necesare stabilirii actualei locațiuni.
în continuare, la termenul de judecată 21 februarie 2012, constatându-se imposibilitatea obiectivă de audiere a martorului colaborator sub acoperire V.M., instanța a motivat aceasta, deci nu a omis a se pronunța asupra probei încuviințate, dar, obiectiv, imposibil de a fi realizată.
Referitor motivului de recurs că instanța de apel și-ar fi întemeiat soluția fără a avea la dispoziție plicurile conținând autorizațiile de interceptare, încheierile prin care se dispusese aceasta, CD-urile conținând înregistrările și procesele-verbale de transcriere, în lipsa lor hotărârea fiind nelegală în ce privește fapta prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nici acesta nu este fondat.
Potrivit art. 913alin. (2) C. proc. pen. - convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate sunt redate integral într-un proces-verbal, în acesta menționându-se autorizația dată pentru efectuarea acestora, numărul sau numerele posturile telefonice sau alte date de identificare a legăturilor între care s-au purtat convorbirile sau comunicările, numele persoanelor care le-au purtat, dacă sunt cunoscute, data și ora fiecărei convorbiri sau comunicări în parte și numărul de ordine al suportului pe care se face imprimarea.
Alin. (2) al textului prevede că procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală în cauză.
în dosar, toate încheierile instanței competente, procesele-verbale de redare în formă scrisă a înregistrărilor convorbirilor telefonice, CD-urile și copiile suport înregistrări convorbiri telefonice au fost anexate.
La 15 septembrie 2008, inculpaților, în prezența apărătorilor aleși, li s-a prezentat materialul de urmărire penală, ei semnând că au luat la cunoștință de întreg conținutul acestuia.
La cercetarea judecătorească, niciunul dintre inculpați, nu a contestat legalitatea interceptărilor convorbirilor telefonice.
în ce privește nelegala condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanța de apel, analizând probatoriul, legal și just a stabilit că inculpații au constituit grup infracțional organizat, inițiatorul fiind inculpatul C.M.I., coinculpații M.G.C. și D.L.N. contactând direct potențiali cumpărători de droguri sau desfășurând activități de vânzare drog, primirea banilor și predarea lor către inițiator, în modul descris ei acționând în perioada noiembrie 2007 - 15 mai 2008 (convorbiri telefonice din 31 martie 2008, 4 aprilie 2008) din procesele-verbale de redare în formă scrisă rezultând modul codificat în care inculpații comunicau între ei și cumpărători, termenul "ore" însemnând gramele de drog.
Ca atare, latura obiectivă a infracțiunii există prin acțiunea de a iniția sau constitui un grup infracțional organizat și aderarea sau sprijinirea sub orice formă a acestuia, scopul fiind săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri, astfel cum prevede art. 2 din aceeași Lege.
Perchezi?iile domiciliare vizându-i pe inculpații D.L.N. și M.G.C. au evidențiat găsirea la aceștia, de cocaină.
în ce privește critica adusă deciziei instanței de apel, că nu s-ar fi pronunțat asupra înlăturării declarațiilor martorilor N., C. și M. pentru că ceea ce aceștia au susținut la urmărirea penală a fost obținut ilegal, ei cumpărând neautorizat drog, critică încadrată de inculpatul C.M.I. în cazurile de casare prev. de pct. 10 și 171 C. proc. pen., sunt de evidențiat următoarele:
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor acoperiți pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor și obținerea mijloacelor de probă, în situațiile în care există indicii temeinice că a fost săvârșită sau că se pregătește comiterea unei infracțiuni dintre cele prevăzute în prezenta lege.
Alin. (2) al art. 22 din aceeași Lege, prevede că actele încheiate de polițiștii și colaboratorii acestora pot constitui mijloace de probă. La urmărirea penală procurorul care a efectuat și supravegheat, la 14 martie 2008, sub nr. 1A/2008 a autorizat investigatorul sub acoperire, colaboratorul și procurarea de droguri, în ordonanță menționându-se că aceștia pot procura droguri de mare risc (cocaină), de la membrii rețelei de narcotraficanți și pot desfășura obținerea mijloacelor de probă, în condițiile legii.
Investigatorul sub acoperire, la 15 martie 2008, prin proces-verbal, constată că drogurile (2 gr. cocaină) au fost procurate de colaboratorul V.M., autorizat, prin intermediul numiților N.V.A., C.A., de la G.M.I., cei doi fiind consumatori.
La același dosar, colaboratorul sub acoperire a declarat că de la C., prin intermediul numitului M.A.N., cunoscut consumator de droguri, a fost cumpărat drog.
Ca atare, investigatorul și colaboratorul, autorizați să procure droguri și să obțină mijloace de probă, au acționat conform legii, persoanele menționate, în accepțiunea art. 78,art. 63 alin. (1), art. 64 alin. (1) C. proc. pen. fiind martori, declarațiile lor constituind mijloc de probă.
Referitor cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., apărarea descriind ca fiind incidentă eroarea gravă de fapt pentru că "surprinderea în flagrant a tranzacției" dintre martorul S. și inculpatul M., materializată în percheziționarea lor și a autoturismelor folosite, nu a evidențiat existența vreunui bun interzis a fi deținut, la fel monitorizarea pachetelor primite din străinătate de către inculpatul C., acesta, de asemenea, nu este fondat. Stabilirea situației de fapt și a vinovăției inculpaților nu s-au întemeiat exclusiv pe acestea, dimpotrivă, prin coroborarea probelor deja arătate. Or, pentru a ne afla în acest caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei și, pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică, ea neprivind dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente.
Este însă fondat, pentru toți inculpații, cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., în sensul ce se va dezvolta.
Judecătorul fondului, în procesul de individualizare a pedepselor, privind persoana inculpaților, a reținut că aceștia au avut anterior datelor infracțiunilor din cauză, un comportament bun, apreciat a constitui circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., la acel moment cazierele judiciare, cum s-a mai arătat, cuprinzând mențiuni nedefinitive privind fapte pentru care fuseseră trimiși în judecată în alte cauze.
Instanța de apel, în mod corect a constatat că această circumstanță atenuantă nu este susținută și, ca atare, a înlăturat-o, dar nu a dat relevanță și altor date ce caracterizează persoana inculpaților, aceștia au locuri de muncă, C.M.I. are doi copii minori, sunt caracterizați de membrii comunităților unde locuiesc, pozitiv, astfel că, existând la dosar documente în circumstanțiere, situațiile pot fi reținute ca împrejurări ce atenuează răspunderea penală potrivit alin. (2) al art. 74 C. pen.
Ca atare, văzând pericolul social al faptelor săvârșite, împrejurările în care acestea s-au derulat [în condițiile art. 41 alin. (1) C. pen. cu referire la infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000], limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, reținând și incidența art. 74 alin. (2) C. pen., pedeapsa rezultantă de câte 6 ani închisoare în condiții de executare prin privare de libertate, se apreciază că răspunde atât criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât și scopului, astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen.
Pentru cele expuse, recursurile declarate de inculpați fiind fondate, potrivit art. 38515 pct. 21 lit. d) C. proc. pen. au fost admise și s-a procedat corespunzător dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3580/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3551/2012. Penal → |
|---|
