ICCJ. Decizia nr. 3590/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 91 din 15 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 3201C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B.D., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, comisă în formă continuată;
în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 3201C. proc. pen. același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală;
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2801din Legea nr. 31/1990, respectiv pentru infracțiunea de transmitere fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia.
în baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) închisoare.
Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.
în baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 3 ani.
în baza art. 861C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpatului sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, iar în baza art. 862C. pen. s-a fixat un termen de încercare de 6 ani.
în baza art. 863C. pen. s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune; să anunțe schimbarea domiciliului sau orice deplasare care depășește 8 zile; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență; să respecte celelalte măsuri dispuse de Serviciul de Probațiune, în limitele legii.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 864C. pen.
în baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 1349 alin. (1), (2) C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad - Activitatea de Inspecție Fiscală și inculpatul a fost obligat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC S. DRL prin lichidator E. SPRL Arad, să plătească suma de 1.290.041 RON, cu titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 19 iunie 2001 inculpatul B.D. a înființat SC S. SRL, devenind asociat unic și administrator al societății, care avea ca principal obiect de activitate "intermedieri în comerțul cu produse diverse", sediul social declarat fiind în localitatea V.
în actul de sesizare s-a reținut că, în perioada iunie - septembrie 2001 SC S. SRL a achiziționat cereale de la agenți economici din Ungaria (respectiv de la A. Kft, B.G. Kft și S. Kft), livrându-le ulterior către societăți comerciale cu sediul în România, între care SC Y.G. SRL, SC M.C.S. SRL, SC A.V.C.I.E. SRL, SC M.A. SRL, SC B.R. SRL ș.a., fără a înregistra în contabilitate operațiunile comerciale efectuate. Deși în declarațiile privind TVA (D300) depuse la organul fiscal teritorial - Direcția Finanțelor Publice Arad, aferente trimestrul II și III 2007, SC S. SRL a evidențiat majoritatea livrărilor efectuate, totuși, în cursul acelorași trimestre, nu a declarat în totalitate TVA colectată, în sumă de 62.646 RON. în plus, în cuprinsul decontului de TVA aferent trimestrul II 2007, inculpatul B.D. a evidențiat cheltuieli fictive, deducându-și în mod nelegal suma de 104.819 RON, reprezentând TVA aferentă achizițiilor de cereale efectuate de la persoane fizice, deși în declarația de TVA le-a înregistrat ca provenind de la persoane juridice.
De asemenea, pentru trimestrele II și III ale anului 2007 SC S. SRL nu a depus nici declarațiile privind impozitul pe profit (D100), sustrăgându-se de la plata sumei totale de 1.106.471 RON, din care 938.414 RON reprezentând impozitul pe profit aferent cheltuielilor deduse ilegal ca urmare a înregistrării de cheltuieli fictive, în trimestrul II al anului 2007.
S-a mai reținut că, în toată perioada (iunie-septembrie 2009) inculpatul B.D. a desfășurat activitate comercială în numele societății, asigurând administrarea faptică a societății, încheind contracte comerciale, eliberând facturi fiscale, chitanțe, încasând plăți, fiind singurul titular cu specimen de semnătură în bancă - calitate în care a efectuat toate operațiunile bancare ale societății, ridicând, și, respectiv, depunând sume de bani în cont.
La data de 24 septembrie 2007 inculpatul B.D. a cesionat totalitatea părților sociale ale SC S. SRL către învinuitul H.C.M., fără ca acesta să desfășoare ulterior vreo operațiune comercială în numele societății, neavând nici măcar drept de semnătură asupra contului bancar al societății. După transmiterea părților sociale către H.C.M., la data de 01 octombrie 2007 și 21 noiembrie 2007, SC S. SRL a efectuat trei achiziții de autoturisme din Germania, de la A.D. Gmbh, S.M. Gmbh și M.A. Gmbh, aspect care rezultă din facturile fiscale eliberate de către furnizorii germani și din înscrisurile prezentate acestora în vederea cumpărării autoturismelor (copia actului de identitate a inculpatului B.D. și actul constitutiv de dinaintea cesiunii), inculpatul B.D. fiind recunoscut din planșa fotografică prezentată martorului P.N., reprezentant al M.A. Gmbh, ca fiind cumpărătorul autoturismului achiziționat de la M.A. Gmbh.
întrucât SC S. SRL nu a depus declarația de TVA aferentă trimestrului IV al anului 2007, nu a declarat nici achiziția și nici livrarea celor trei autoturisme și nici nu a achitat TVA aferentă vânzării acestora, s-a produs un prejudiciu bugetului consolidat al statului, cauzat de nedeclararea și nevirarea TVA, în sumă totală de 16.105 RON.
La data de 12 februarie 2008 comisarii Gărzii Financiare Arad au efectuat verificări la sediul SC S. SRL, constatând că societatea nu desfășoară activitate la sediul social declarat la Oficiul Registrului Comerțului, iar în trimestrul III al anului 2007, nu a evidențiat în contabilitate veniturile realizate ca urmare a vânzării de cereale către diverse persoane fizice, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 1.907.446 RON, reprezentând TVA.
Ca urmare a constatărilor Gărzii Financiare Arad, inspectorii din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad - Activitatea de Inspecție Fiscală au întocmit procesul verbal din data de 06 ianuarie 2009, stabilind un prejudiciu cauzat de către SC S. SRL, în sumă de 1.725.711 RON, din care 1.445.362 RON, reprezentând impozit pe profit și 280.349 RON, reprezentând TVA.
în cursul urmăririi penale, Agenția Națională de Administrare Fiscală București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.725.711 RON.
Având în vedere neconcordanța dintre prejudiciul constatat de către Garda Financiară Arad și Direcția Finanțelor Publice - Activitatea de Inspecție Fiscală, în cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize fiscale. Conform raportului de expertiză fiscală judiciară întocmit de consultantul fiscal P.B.D. a rezultat că prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului este în sumă de 1.290.041 RON, din care 183.570 RON, reprezintă TVA și 1.106.471 RON, reprezintă impozit pe profit.
Analizând starea de fapt reținută în actul de sesizare, instanța a constatat că fapta inculpatului B.D., care, în calitate de administrator de drept al SC S. SRL în perioada iunie - septembrie 2007, și, respectiv, în calitate de administrator de fapt al SC S. SRL în perioada octombrie - noiembrie 2007, nu a înregistrat în evidențele contabile ale SC S. SRL și nu a declarat în deconturile de TVA aferente trimestrelor II, III, IV ale anului 2007 și în declarația privind impozitul pe profit aferentă anului 2007 veniturile realizate ca urmare a livrărilor de mărfuri efectuate pe teritoriul României, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă de 1.017.165 RON (conform expertizei fiscale efectuate), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), rap. la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.
A reținut că fapta aceluiași inculpat care, în calitate de administrator al SC S. SRL, a înregistrat în documentele legale ale societății - anume în declarația privind TVA aferentă trimestrului II al anului 2007 - operațiuni nereale (achiziții declarate ca provenind de la persoane juridice, deși proveneau de la persoane fizice), deducându-și în mod nelegal TVA-ul aferent operațiunilor comerciale efectuate și reducând totodată cuantumul impozitului pe profit datorat bugetului consolidat al statului, cauzând un prejudiciu în sumă de 272.876 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Cu privire la infracțiunea de cesionare în mod fictiv a părților sociale ale unei societăți în scopul sustragerii de urmărirea penală, instanța a constatat că, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 2801din Legea nr. 31/1990 modificată și republicată, presupune sub aspectul laturii obiective - urmarea directă - o sustragere de la urmărirea penală. în speță, din actele dosarului a rezultat că inculpatul a cesionat părțile sociale ale SC S. SRL la data de 24 septembrie 2007 și prin ordonanța procurorului din 14 martie 2008 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b), f) din Legea nr. 241/2005 și art. 43 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., astfel că s-a constatat că acestei infracțiuni îi lipsește unul din elementele constitutive și pe cale de consecință se impune achitarea inculpatului pentru această infracțiune.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost descrise anterior și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201C. proc. pen.
La stabilirea pedepsei, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, gradul concret de pericol social al faptei, respectiv de modul de acțiune și perioada de timp în care s-a acționat, întinderea prejudiciului cauzat, faptul că acesta nu a fost recuperat, precum și de persoana și conduita inculpatului.
în acest sens, prima instanță a reținut vârsta inculpatului (38 ani la data comiterii faptei), nivelul de instruire școlară, absolvent de 10 clase, fără ocupație, conduita bună avută în societate și familie anterior comiterii faptei, împrejurare ce rezultă din lipsa antecedentelor penale, atitudinea cooperantă avută în fața organelor judiciare, care implică recunoașterea faptei și regretul manifestat. De asemenea, a avut în vedere conduita inculpatului care a fost prezent la judecată al fiecare termen, atitudinea sa dovedind interesul pe care acesta îl manifestă față de situația sa și conștientizarea riscului pe care îl presupune aplicarea unei eventuale sancțiuni.
Prin urmare, având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, poziția sa procesuală sinceră de recunoaștere a faptei astfel cum a fost reținută în actul de sesizare, ceea ce denotă că inculpatul a realizat gravitatea faptei comise, sunt elemente care au creat convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea în regim de detenție, impunându-se aplicarea unui tratament mai puțin represiv, respectiv, suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad.
Reținând vinovăția inculpatului în comiterea faptelor cauzatoare de prejudiciu, în baza art. 14,art. 346 C. proc. pen. și art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad - Activitatea de Inspecție Fiscală și a fost obligat inculpatul, în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC S. DRL prin lichidator E. SPRL Arad, să plătească suma de 1.290.041 RON, cu titlu de despăgubiri.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad.
în motivarea apelului, partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1.991.910 RON care să fie actualizată cu accesoriile aferente deoarece prima instanță a avut în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale care nu sunt pertinente.
Parchetul în susținerea motivului de apel a solicitat condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2801din Legea nr. 31/1990.
Prin decizia penală nr. 115/A din 07 iunie 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, a desființat în parte sentința penală nr. 91 din 15 martie 2012 pronunțată de Tribunalului Arad și rejudecând:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată în cauză și a repus pedepsele în individualitatea lor.
în temeiul art. 2801din Legea nr. 31/1991 cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.D. la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru infracțiunea de transmitere fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate comercială în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia.
în temeiul art. 33,art. 34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului stabilind ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
A menținut în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat partea civilă la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare parțiale către stat în apel.
în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.
Curtea a reținut că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, inculpatul fiind trimis în judecată și pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2801din Legea nr. 31/1990.
Potrivit art. 2801din Legea nr. 31/1990, constituie infracțiune și se pedepsește, transmiterea fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate comercială în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia. Analizând conținutul infracțiunii a reținut că este o infracțiune comisivă, care se realizează sub aspectul laturii obiective prin transmiterea fictivă a părților sociale sau a acțiunilor, fie în scopul sustragerii de la urmărirea penală, fie în scopul îngreunării acesteia. Pentru existența infracțiunii este necesar prin urmare în primul rând să existe o transmitere a părților sociale sau a acțiunilor, iar cesionarea să fie fictivă. Se mai impune condiția ca cesionarea părților sociale sau a acțiunilor să fie făcută de către un infractor, adică de către o persoană care anterior a săvârșit o infracțiune, fără a interesa dacă infractorul cesionar al părților sociale sau acțiunilor a săvârșit o infracțiune consumată sau o tentativă prevăzută de lege. Ceea ce interesează este ca în momentul săvârșirii actului de cesionare fictivă persoana care cesionează să fie implicată în activitatea judiciară în calitate de autor, instigator sau complice la săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu activitatea societății.
Ca atare, a reținut că pentru existența infracțiunii se cere un scop calificat, respectiv cesionarea fictivă a părților sociale sau a acțiunilor trebuie făcută în scopul sustragerii de la urmărirea penală sau în scopul îngreunării acesteia, cerință care se cere a fi îndeplinită în legătură strânsă cu latura obiectivă a infracțiunii, întrucât indică destinația obiectivă a actului de cesionare și nu finalitatea subiectivă a acestuia. Transmiterea fictivă a acțiunilor sau părților sociale în vederea sustragerii de la urmărirea penală sau în scopul îngreunării acesteia este o infracțiune de sine stătătoare, pentru existența elementelor constitutive ale acesteia nefiind necesară ca ea să fie realizată în concurs cu alte infracțiuni reglementate de Legea nr. 31/1990 și poate fi comisă în intervalul de timp până la trimiterea în judecată, fără a avea importanță dacă urmărirea penală a început sau nu, sau dacă acțiunea penală a fost nu pusă în mișcare împotriva acestei persoane. Transpunând aceste reglementări la starea de fapt recunoscută de către inculpat prin declarația dată, instanța de apel a reținut că SC S. SRL a fost înființată de inculpat la data de 19 iunie 2007 și în calitate de administrator, în perioada iunie - septembrie 2007 și respectiv octombrie - noiembrie 2007, nu a înregistrat în evidențele contabile și nu a declarat, deconturile de TVA aferente trimestrelor II, III și IV ale anului 2007 și nici în declarația privind impozitul pe profit aferentă anului 2007, venituri realizate ca urmare a livrărilor de mărfuri efectuate pe teritoriul național, cauzând astfel o pagubă bugetului consolidat al statului de 1.017.165 RON, pentru care a fost condamnat, reținându-se săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.
Prin fapta inculpatului, care în calitate de administrator a înregistrat operațiuni nereale în trim. II al anului 2007 cauzând o pagubă bugetului de stat, s-au realizat elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, faptă recunoscută de asemenea de către inculpat.
Cesiunea fictivă a părților sociale s-a făcut la data de 24 septembrie 2007 către H.C.M., prin care asociatul unic al SC S. SRL, respectiv inculpatul, l-a cooptat ca asociat, cesionându-i la valoarea nominală toate cele 20 de părți sociale în valoare de 200 RON, fără ca acesta din urmă să fi desfășurat ulterior vreo operațiune comercială în numele societății. Mai mult decât atât, acesta neavând nici drept de semnătură asupra contului bancar. După transmiterea părților sociale inculpatul a achiziționat 3 autoturisme din Germania, operațiuni care, de asemenea, nu se regăsesc în evidențele contabile ale societății, astfel că în mod eronat, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2801din Legea nr. 31/1990.
Pentru toate aceste considerente, instanța de prim control judiciar a apreciat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală că sunt întrunite elementele constitutive și ale infracțiunii prev. de art. 2801din Legea nr. 31/1991 și a dispus condamnarea inculpatului și pentru această faptă.
în ceea ce privește critica părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală a apreciat că suplimentul la raportul de expertiză fiscală judiciară întocmit la data de 02 februarie 2004, menționează că valoarea totală a prejudiciului adus bugetului de stat de către SC S. SRL în perioada iunie 2007 - decembrie 2007 este în sumă de 1.290.041 RON, prejudiciu care însumează înregistrarea și declararea de operațiuni fictive, neînregistrarea și nedeclararea către organele fiscale a TVA-ului și impozitului pe profit, astfel că, în mod corect, a fost avută în vedere această sumă la momentul pronunțării hotărârii de către instanța de fond, sumă care are la bază calculele efectuate de către specialist raportat la infracțiunea comisă de către inculpat. De altfel, suma de 1.290.041 RON este reținută și în actul de acuzare ca fiind prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului de către inculpat și care a fost defalcat în expertiza întocmită în cauză.
în ceea ce privește solicitarea formulată de către partea civilă de a se proceda la instituirea măsurilor asigurătorii față de inculpat și partea responsabilă civilmente, instanța de apel a reținut că potrivit art. 163 C. proc. pen., măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile și imobile în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii. în alin. (2) al aceluiași articol se prevede că măsurile asigurătorii în vederea recuperării pagubei se pot lua asupra bunurilor inculpatului și părții responsabile civilmente până la concurența valorii probabile a pagubei.
A reținut că, din interpretarea acestor dispoziții precum și a art. 165 C. proc. pen. care se referă la identificarea și evaluarea bunurilor contestate, rezultă că pentru a se putea institui o măsură asigurătorie este necesară nominalizarea acestor bunuri de către partea civilă, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală, ce putea efectua și verificări pentru identificarea acestor bunuri. Instanța de apel a constatat că partea civilă nu a făcut o asemenea operațiune de identificare a bunurilor inculpatului iar o asemenea cerere nefiind formulată în fața instanței de fond, astfel că a respins-o, ca atare.
împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile civile Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Arad și Direcția Generală a Finantelor Publice Arad în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală și inculpatul B.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept, cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 172, 18 și 14 C. proc. pen.
în susținerea motivului de recurs, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., inculpatul B.D. a solicitat reducerea pedepselor aplicate având în vedere conduita inculpatului de recunoaștere a faptelor.
în dezvoltarea motivelor scrise de recurs și circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 172 și 18 C. proc. pen., părțile civile Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Arad și Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală au solicitat, în esență, acordarea în integralitate a despăgubirilor civile solicitate, în sumă de 1.991.910 RON și instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei datorate, în raport de dispozițiile Legii nr. 241/2005 ce instituie această obligație în sarcina instanței în cazul comiterii unor infracțiuni din legea specială.
înalta Curte verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate - în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 14, 172 _i 18 C. proc. pen. - cât și din oficiu - potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - apreciază hotărârile atacate ca fiind legale și temeinice și recursurile declarate de părțile civile și inculpat ca nefondate, având în vedere următoarele considerente:
1. Referitor la critica recurentului inculpat B.D., circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., înalta Curte reține că nu este întemeiată, întrucât hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă stabilite în Partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, din examinarea acestor criterii, se constată că cel referitor la gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul prioritar celui referitor la persoana infractorului, ambele instanțe apreciind, în mod corect, că faptele săvârșite de inculpat - astfel cum au fost expuse în considerentele deciziei și recunoscute de acesta - prezintă, în concret, un ridicat grad de pericol social.
De asemenea, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen. pedeapsa este deopotrivă un mijloc de constrângere dar și de reeducare a celui condamnat, având un rol preventiv-educativ. Ca măsură de constrângere pedeapsa pe lângă scopul represiv trebuie să reflecte dezaprobarea legală și judiciară, atât cu privire la faptele penale, cât și în ceea ce privește comportamentul inculpatului.
Prin urmare, sub aspectul cuantumului dar și a modului de executare a acesteia, pedeapsa trebuie individualizată astfel încât să îl convingă pe inculpat de necesitatea respectării legii penale și să-l determine pe viitor să nu mai comită fapte penale.
Sub acest aspect, înalta Curte, constată că cele două instanțe, în mod justificat, nu au reținut în sarcina inculpatului B.D. ca și circumstanțe atenuante, prevederile art. 74 lit. a) și c) C. pen. - conduita înainte de comiterea faptelor - lipsa antecedentelor penale, faptul că are o familie și o conduită bună în societate - și conduita sinceră în proces, determinată de atitudinea sa de recunoaștere totală a faptelor în fața primei instanțe și a instanței de apel, având în vedere natura și gravitatea faptelor, concursul de infracțiuni dar și împrejurarea că atitudinea procesuală a inculpatului de recunoaștere a faptelor a fost valorificată de către instanță în cadrul procedurii simplificate prev. de art. 3201C. proc. pen.
Este adevărat că inculpatul a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, judecata realizându-se în cadrul procedurii simplificate, în baza probelor administrate la urmărire penală, însă comportamentul sincer în proces se poate valorifica o singură dată, prin reținerea dispozițiilor art. 3201C. proc. pen. și reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă de către instanța de judecată, pentru că altfel, acelorași împrejurări li s-ar da o dublă valență juridică. Dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen. pot coexista cu dispozițiile art. 3201C. pen. numai atunci când ele sunt determinate de o altă conduită favorabilă inculpatului după comiterea faptelor, alta decât comportamentul sincer, situație care nu se regăsește în cauză.
Totodată, nu se justifică nici reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. întrucât și în opinia înaltei Curți, datele personale ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, faptul că provine dintr-o familie organizată și a avut o conduită bună în societate), devin împrejurări lipsite de orice relevanță juridică în raport cu faptele inculpatului, evaziune fiscală (2 fapte) și cesionarea fictivă a părților sociale a societății pe care o administra în scopul sustragerii de la urmărire penală.
De altfel, toate aceste elemente au fost avute în vedere de către cele două instanțe la cuantificarea pedepselor aplicate inculpatului (de câte 3 ani închisoare pentru infracțiunile de evaziune fiscală și 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2801din Legea nr. 31/1990), care au manifestat clemență prin orientarea acestora spre minimum limitelor speciale prevăzute de lege, reduse cu o treime prin reținerea dispozițiilor art. 3201C. proc. pen.
în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată recurentului, înalta Curte apreciază în acord cu cele două instanțe că, scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins fără executarea pedepsei în regim de detenție, obligațiile stabilite în sarcina inculpatului în cadrul termenului de încercare de 6 ani fiind apte să-i schimbe comportamentul față de valorile sociale ocrotite de lege.
Pentru toate aceste considerente, înalta Curte urmează să respingă recursul inculpatului B.D., ca nefondat.
2. Neîntemeiate sunt și criticile părților civile Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Arad și Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 172 _i 18 C. proc. pen.
Astfel, înalta Curte constată că instanțele de fond și de apel au reținut, în mod corect, întrunirea în cauză a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale, prev. de art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ., respectiv, existența prejudiciului suferit de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad a cărui reprezentare în instanță s-a realizat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, a faptelor ilicite comise de către inculpatul B.D., legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției inculpatului în săvârșirea lor.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se reține că în cursul urmăririi penale Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.725.711 RON, însă, ulterior, prin raportul de expertiză contabilă, necontestat de către partea civilă, s-a reținut de către expertul judiciar că valoarea prejudiciului cauzat statului în perioada de referință de către SC S. SRL, administrată de inculpat, este de 1.290.041 RON (din care 183.570 RON TVA și 1.106.471 RON impozit pe profit).
Reținând vinovăția inculpatului în comiterea faptelor, față de poziția acestuia de recunoaștere a situației de fapt astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu și disponibilitatea de a achita prejudiciul cauzat statului, în mod corect, cele două instanțe au apreciat că se impune obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S. SRL, prin lichidator E. SPRL Arad. în ceea ce privește cuantumul prejudiciului cauzat statului, cele două instanțe, în aplicarea principiului disponibilității și în raport de valoarea prejudiciului stabilit prin raportul de expertiză fiscală judiciară din 01 februarie 2012 și suplimentul la raportul de expertiză din 02 februarie 2012, necontestat de părțile civile, a obligat inculpatul la plata sumei de 1.290.041 RON cu titlu de despăgubiri civile, stabilite în raport de dispozițiile O.G. nr. 92/2003, astfel că, susținerile recurentelor părți civile că instanțele au admis doar în parte acțiunea civilă nu sunt întemeiate.
Mai mult, dacă se considera de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală sau de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad că valoarea prejudiciului era mai mare decât cea stabilită de expertul judiciar, îi revenea obligația legală, în calitate de reprezentant al statului, să depună diligențele necesare pentru stabilirea valorii acestui prejudiciu și, pe cale de consecință, să solicite primei instanțe disjungerea laturii civile, urmând ca acesta să fie soluționată separat, aspect ce nu a fost solicitat de către recurente, care nici nu au fost prezente la termenul de judecată când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, deși aveau termen în cunoștință (procedura de citare fiind legal îndeplinită).
în ceea ce privește critica recurentelor părți civile privind greșita aplicare a legii de către instanța de apel prin neaplicarea măsurii asigurătorii asupra bunurilor inculpatului, înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată.
în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 241/2005 în cazul săvârșirii unei infracțiuni prevăzută de legea specială, instanța este obligată să ia măsurile asigurătorii față de inculpat și partea responsabilă civilmente.
Potrivit art. 163 C. proc. pen., măsurile asigurătorii se pot lua asupra bunurilor inculpatului și, respectiv, ale părții responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei. în situația în care instanța admite acțiunea civilă, trebuie să examineze în raport de prevederile art. 163 și urm. C. proc. pen., necesitatea luării măsurii asigurătorii privind reparațiile civile, dacă asemenea măsuri nu au mai fost luate anterior, dispozițiile instanței fiind executorii.
Dispozițiile legale relative la luarea măsurilor asigurătorii nu pot fi disociate de cele cuprinse în dispozițiile art. 165 C. proc. pen. care se referă la identificarea și evaluarea bunurilor asupra cărora instanța a dispus instituirea unui sechestru pentru că altfel ar însemna că această instituție ar fi lipsită de eficiență juridică, or, instituirea măsurilor asigurătorii de către instanța de judecată presupune existența unor bunuri care aparțin inculpatului sau părții responsabile civilmente.
Raportat la aceste considerente de ordin teoretic, se constată că în cauză în cursul urmăririi penale nu au fost luat măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpatului B.D. iar partea responsabilă civilmente se afla în lichidare judiciară, astfel că nu au putut fi identificate bunuri care să impună aplicarea măsurii asigurătorii de către organul de cercetare penală. în cursul judecății la fond, partea civilă nu a solicitat luarea măsurilor asigurătorii iar la judecata în apel nu a făcut dovada existenței unor bunuri care să aparțină inculpatului.
Prin urmare, în mod corect, instanța de apel a respins cererea părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad ca nefiind dovedită.
Constatând că nu sunt incidente, pentru motivele anterior arătate, niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 14, 172 și 18 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.D. și părțile civile Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Arad și Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Având în vedere că recurentele părți civile și recurentul inculpat erau cei care se află în culpă procesuală, înalta Curte, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3542/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3580/2012. Penal → |
|---|
