ICCJ. Decizia nr. 3536/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 153/ D din 08 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar, s-a dispus condamnarea inculpatului P.G., la pedeapsa de 20 (douăzeci) de ani închisoare și 10 (zece) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174-175 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.
în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului P.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.
în temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest.
în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată deja prin reținere și arest preventive începând cu data de 18 decembrie 2011 la zi.
în temeiul art. 17 C. proc. pen., art. 1357 C. civ. cu art. 529 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească minorilor: D.M.A., D.D.M. și P.V.I., cu titlu de contribuție periodică lunară, pentru fiecare copil câte 111 RON, la nivelul venitului minim pe economie, începând cu data de 18 decembrie 2011 și până la majoratul acestora.
în temeiul art. 14,art. 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ., s-a luat act că partea vătămată O.D. nu s-a consituit parte civilă în cauză.
în temeiul art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, și a necropsiei, aflate și înregistrate în Registrul de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacău din 10 februarie 2012.
în temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat cuțitul și toporul folosite la săvârșirea infracțiunii și înregistrat în Registrul de Corpuri delicte al Tribunului Bacău din 10 februarie 2012.
în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul P.G., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.000 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-a inclus și cheltuielile judiciare de 1.500 RON efectuate pe parcursul urmăririi penale. S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, nr. 928/P/2011, din 10 februarie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului P.G. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 174-175 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în aceea că în noaptea de 17 din 18 decembrie 2011, în jurul orelor 01:00-01:30, pe fondul consumului de alcool și al unei stări de gelozie puternică, a înjunghiat-o pe concubina sa C.A.S., în vârstă de 27 de ani, cu un cuțit, de mai multe ori, în zona capului, gâtului, toracelui, coastelor, umărului stâng și coapsei stângi, două dintre lovituri perforând plămânul drept și inima victimei, apoi imediat, pe același fond, i-a aplicat victimei mai multe lovituri de topor în zona gâtului, provocând decapitarea aproape în totalitate a victimei.
în fapt, s-a reținut că inculpatul P.G., în vârstă de 30 de ani, și victima C.A.S., ambii domiciliați în com. T., sat T., jud. Bacău, au avut o relație de concubinaj în urma căreia a rezultat un copil minor. De asemenea, victima, în vârstă de 27 de ani, mai avea în întreținere doi copii minori, în vârstă de aproximativ 7-8 ani, rezultați dintr-o relație anterioară.
Relația de concubinaj a persoanelor susmenționate a fost marcată de-a lungul timpului de numeroase tensiuni, datorate faptului că inculpatul obișnuia să consume alcool în cantități mari și să își suspecteze concubina de faptul că aceasta ar avea relații cu alți bărbați. Urmare acestor cauze, inculpatul se certa foarte des cu victima și o agresa fizic în mod frecvent, motiv pentru care cele două părți s-au despărțit și împăcat în numeroase rânduri.
în ziua de vineri, 16 decembrie 2011, victima C.A.S. a avut un nou conflict cu concubinul său P.G., căruia i-a solicitat să părăsească domiciliul conjugal, întrucât nu mai dorea să continue relația de concubinaj cu acesta. Inculpatul a plecat, nu înainte de a o agresa fizic pe victimă (a strâns-o cu palma de față). Ulterior, acesta s-a întâlnit cu prietenul său R.C.V. căruia i s-a confesat că a fost părăsit de concubina sa și din acest motiv fie o va ucide și apoi se va sinucide, fie se va sinucide direct. în cursul aceleiași zile, inculpatul P.G. s-a deplasat la domiciliul părinților săi din aceeași localitate, unde a rămas peste noapte.
A doua zi, sâmbătă 17 decembrie 2011, inculpatul P.G. s-a deplasat la locuințele a două familii din sat, unde a ajutat la tăiatul porcilor din respectivele gospodării, ocazie cu care a fost servit de gazde cu băuturi alcoolice. Ulterior, acesta a mers la două baruri din sat, unde a consumat din nou băuturi alcoolice, apoi seara, în jurul orei 22:30, a plecat la discoteca din satul C., com. T., unde a rămas până la scurt timp după miezul nopții. în acest loc, inculpatul a consumat din nou băuturi alcoolice (bere și coniac).
La un moment dat, pe fondul stării de ebrietate instalate și al unui puternic sentiment de gelozie și frustrare, a luat hotărârea de a merge la locuința victimei C.A.S., pentru a o ucide. A părăsit în grabă discoteca și s-a deplasat pe jos până la locuința victimei din satul T. A intrat în curte și a bătut la ușa de acces într-un chiler al locuinței. Victima, care se afla acasă împreună cu cei trei copii minori, l-a primit pe inculpat în interiorul locuinței (în chiler) și i-a dat să mănânce.
După ce a servit masa, inculpatul și cu victima au intrat în dormitorul situat alături, unde se aflau și cei trei copii minori, moment în care victima i-a solicitat inculpatului să nu mai revină la locuința acesteia, întrucât are o nouă relație sentimentală cu un alt bărbat și nu mai dorește să conviețuiască cu inculpatul.
Atunci acesta, cuprins de un puternic sentiment de furie, pe fondul stărilor de ebrietate și gelozie menționate anterior, a luat un cuțit care se afla pe soba din cameră și a început să îi aducă reproșuri victimei cu privire la atitudinea acesteia. Victima a insistat asupra faptului că dorește să încheie relația, fapt ce a amplificat starea de furie a inculpatului care a început să lovească victima de mai multe ori în diverse părți ale corpului cu cuțitul. Aceasta a început să sângereze și s-a refugiat în chilerul situat alături de dormitor. Inculpatul a urmărit victima și a continuat să o lovească în mod violent cu cuțitul, până ce aceasta a căzut la pământ lângă ușa de la intrare în chiler din exterior. Imediat, inculpatul a luat un topor așezat alături de ușa de la intrare cu care a lovit victima în mod repetat în zona gâtului, cauzându-i leziuni traumatice foarte grave care au dus aproape la decapitarea acesteia. Este de menționat și faptul că inculpatul a început să o lovească cu cuțitul pe concubina sa în prezența celor trei copii minori.
Imediat după uciderea concubinei sale, inculpatul P.G. a realizat gravitatea faptei comise, motiv pentru care a părăsit locuința victimei și s-a deplasat către centrul satului T., unde s-a oprit mai întâi la locuința unei cumetre, respectiv numita B.M., căreia inculpatul i-a relatat cele întâmplate, însă a fost alungat din curte de către aceasta. La scurt timp, la ora 01:47, inculpatul a sunat la SNUAU 112 și a sesizat organele de poliție cărora le-a relatat cele întâmplate, după care a așteptat sosirea acestora în fața Postului de Poliție T.
De la fața locului au fost ridicate mai multe mijloace materiale de probă, printre care și cuțitul și toporul folosite la săvârșirea faptei.
Din concluziile raportului medico-legal de necropsie din 18 decembrie 2011, emis de S.J.M.L. Bacău, rezultă că: "moartea numitei C.A.S. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio respiratorii acute, consecutiv unor plăgi înjunghiate penetrante - pulmon și cord - hemotorax, hemopericard. Leziunile s-au produs prin lovire activă cu corp tăietor înțepător (cuțit), în condițiile stabilite și pe cale de anchetă. Leziunile au avut caracter tanatogenerator și au fost sigur și direct mortale. Leziunile de decapitare au aspect postvital, produse prin loviri repetate cu corp tăietor despicător. Moartea datează din 18 decembrie 2011".
De asemenea, din conținutul raportului de necropsie susmenționat rezultă modul deosebit de violent cu care a fost săvârșită fapta de către inculpat.
Astfel, din examinarea externă a victimei, rezultă că inculpatul a lovit victima de 10 ori cu cuțitul (două dintre plăgile tăiate înjunghiate de la nivelul coapsei stângi, fiind alăturate, alcătuiesc o plagă mai mare). S-a constatat existența a două plăgi la nivel frontal (suprasprâncenar stânga) și fronto parietal stânga (plagă cu infiltrat sanguin); o plagă înțepată la baza gâtului, în partea laterală dreapta; două plăgi înțepate la nivelul umărului stâng; două plăgi tăiate înjunghiate, cu infiltrat hemoragie, în zona pectorală dreapta și hemitoracică stânga; două plăgi alăturate, tăiate înjunghiate, în zona coapsei stângi, treimea inferioară postero intern, care alcătuiesc o plagă mai mare, cu infiltrat hemoragie, profunde cu interesarea țesuturilor (piele, țesut subcutan, mușchi, vase, nervi); o plagă tăiată înțepată, la nivelul aceleiași coapse, fața antero internă, treimea medie, cu infiltrat hemoragie.
De asemenea, la examinarea internă a victimei, s-a constatat că plămânul drept, lobul mijlociu, a fost străpuns de cuțit, pe o lungime de 5 cm, fiind produsă o hemoragie masivă. S-a mai constatat că și inima victimei prezintă o plagă de 2 cm la nivelul pericardlilui (tunica exterioară a cordului), fapt ce a cauzat o puternică hemoragie; precum și o plagă de 0,5-0,7 cm la nivelul ventriculului, stâng către vârf.
Leziunile descoperite la nivelul inimii și al plămânului drept, care au avut un efect fatal, sunt corespondente celor din zona pectorală dreapta și hemitoracică stânga.
La aceste leziuni descrise mai sus, se adaugă multiplele leziuni din zona submandibulară și a gâtului, cauzate de loviturile cu toporul, care au dus la decapitarea aproape în totalitate a victimei. De altfel, în cuprinsul raportului de necropsie se precizează faptul că a rămas atașat capul de corp printr-un lambou cutanat lat de cca. 6 cm în regiunea occipito - vertebrală.
Chiar dacă leziunile de decapitare au fost produse ulterior decesului victimei (caracter postvital), acestea vin să completeze tabloul macabru al faptei săvârșite de inculpatul P.G. și demonstrează ferocitatea cu care inculpatul a ucis victima.
Din analiza și interpretarea naturii, gravității și modului de dispunere al leziunilor descoperite pe corpul victimei, coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, poate fi dedus modul în care inculpatul a întreprins acțiunile de ucidere a concubinei sale.
Astfel, acesta a lovit mai întâi victima în zona coapsei stângi, plăgile din această zonă fiind profunde, astfel cum au fost descrise mai sus și au cauzat o puternică sângerare a victimei. Astfel se explică existența petelor mari de sânge pe țolul de lângă patul din dormitor. Apoi, victima s-a refugiat în bucătăria (chilerul) situat alături, fiind urmărită de inculpat care i-a aplicat și celelalte lovituri de cuțit, dintre care două au fost direct mortale. Urmare acestor lovituri, victima s-a prăbușit la pământ cu fața în sus, cu piciorul stâng întins și cel drept flexat.
Imediat, inculpatul, orbit de furie și de alcool, a luat toporul rezemat de perete, lângă capul victimei, cu care i-a aplicat loviturile din zona gâtului și submandibulară, care au dus la decapitarea aproape în totalitate a acesteia.
Având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice asupra inculpatului, pentru a se constata dacă acesta prezenta sau nu discernământ în momentul săvârșirii faptei.
Astfel, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din anul 2011, emis de I.N.M.L. "M.M." București, rezultă că: P.G. prezintă diagnosticul: Tulburare de personalitate de tip instabil (...) are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Situația de fapt rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală și cercetarea judecătorească proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarații parte vătămată/parte civilă O.D., concluzii preliminare necropsie, declarații inculpat P.G., declarații martori C.F., S.I., copie fișă SNUAU 112, raport medico-legal de necropsie, raport de expertiză medico-legală psihiatrică + probatoriul administrat pe parcursul cercetării judecătorești când au fost audiați: inculpatul, reprezentanții legali ai celor trei copii minori: C.L. și P.C. (bunica maternă și bunicul patern), partea civilă O.D., martorii C.F., S.I., B.C., G.D., R.C.V.
Inculpatul, în scurta sa declarație a arătat că recunoaște săvârșirea faptei, că are cunoștință de întreg materialul de urmărire penală și că, prin urmare, dorește aplicarea dispozițiilor art. 3201C. proc. pen. vizând procedura simplificată a judecării cauzei.
Instanța de judecată, la același termen a respins solicitarea inculpatului, având în vedere dispozițiile aceluiași art. 3201C. proc. pen. care în alin. (7) arată că "dispozițiile alin. (1)-(6) nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață". Având în vedere că la dosarul de urmărire penală se regăsește ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "omor deosebit de grav", prev. de art. 174-175 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., iar limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune sunt de la 15 la 25 de ani închisoare sau detențiunea pe viață.
Apărătorul inculpatului a solicitat pentru acesta indulgență în aplicarea pedepsei, având în vedere că a avut o poziție constantă de recunoaștere și regret.
Inculpatul s-a aflat într-o stare tulburătoare, numai el știe ce-a fost în mintea lui când a aflat că victima dorea să-l părăsească pentru un alt bărbat, așa cum rezultă și din declarația martorei S.I., apreciază că inculpatul nu și-a dat seama ce face, a existat o lipsă de discernământ pe parcursul săvârșirii faptei.
într-adevăr în cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică în care s-a apreciat că inculpatul la momentul săvârșirii faptei avea discernământ, însă această expertiză a fost efectuată la mult timp după comiterea faptei, nu cunoaștem starea efectivă în care se afla inculpatul la acel moment astfel, încât nu putem lua de bază aceste concluzii.
Simplele precizări cum că inculpatul ar avea o tulburare de personalitate de tip instabil, apreciază că este incompletă.
Instanța trebuie să analizeze, într-adevăr viața celor doi era tumultoasă, a fost o iubire profundă din care a rezultat un copil de 4 ani, ulterior apreciază că numai urmare a comportamentului victimei a rezultat acest comportament de gelozie a inculpatului. Acest aspect rezultă numai din declarația inculpatului, nu avem martori direcți, victima i-a zis inculpatului că dorește să-l părăsească, însă starea a fost de tulburare profundă, faptul că inculpatul dorea ca această relație să subziste, și pe fondul acestor elemente s-au întâmplat în acea seară faptele.
Inculpatul nu a avut probleme cu nimeni din sat, se purta bine în societate, iubea copii, muncea, și nici un moment nu a dorit să se ajungă în această situație.
Inculpatul nu are antecedente penale, solicită să se aibă în vedere caracterizarea, martorii audiați în circumstanțiere, poziția sinceră a inculpatului, constantă de recunoaștere și regret, și solicită ca instanța să aplice o pedeapsă orientată sub minimul prevăzut de lege.
S-a apreciat că circumstanțele în care s-a săvârșit această faptă sunt necunoscute, și dacă cei doi nu s-au înțeles, de ce nu a existat plângere la poliție înregistrată, de ce mama victimei nu a încercat să-i despartă, și pe aceste aspecte solicită ca instanța să analizeze.
Pe latură civilă referitor la obligarea inculpatului la pensie pentru copii victimei obținuți din altă relație, solicită să se aibă în vedere că aceștia au tată, au un curator, astfel încât s-a lăsat soluția la aprecierea instanței.
în drept fapta inculpatului P.G. care, în noaptea de 17 din 18 decembrie 2011, în jurul orelor 01:00-01:30, pe fondul consumului de alcool și al unei stări de gelozie puternică, a înjunghiat-o pe concubina sa C.A.S., în vârstă de 27 de ani, cu un cuțit, de mai multe ori, în zona capului, gâtului, toracelui, coastelor, umărului stâng și coapsei stângi, două dintre lovituri perforând plămânul drept și inima victimei, apoi imediat, pe același fond, i-a aplicat victimei mai multe lovituri de topor în zona gâtului, provocând decapitarea aproape în totalitate a victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. și ped. de 174-175 alin. (1), 176 alin. (1) lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Privitor la persoana și conduita inculpatului s-a reținut că este necăsătorit, are trei copii minori, are 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, nu are ocupație, nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă.
Art. 71 C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) "se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, este de observat că potrivit art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicția absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor. în consecință inculpatului i se va interzice numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teze a II-a, lit. b) C. pen., potrivit art. 71 alin. (2) C. pen.
în privința stării de arest preventiv, în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută această arestare preventivă, întrucât instanța a constatat că luarea acestei măsuri preventive față de inculpat s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, din 18 decembrie 2011 a Tribunalului Bacău, s-a apreciat că este legală neimpunându-se revocarea ei și că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia nu au încetat, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 1491, 143 și 148 lit. f) C. proc. pen. pentru următoarele considerente:
Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că P.G. este prezumtivul autor, că ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143 C. proc. pen. și, de asemenea, să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148 C. proc. pen.
Cu privire la prima condiție, Tribunalul a reținut că probatoriul administrat până la această dată, demonstrează că există "indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală" [art. 143 alin. (1) C. proc. pen.], care să nască presupunerea rezonabilă că acest inculpat ar fi comis fapte de natură penală.
De asemenea, potrivit art. 136 alin. (8) C. proc. pen. la alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Infracțiunea pentru care inculpatul P.G. este cercetat este omor calificat prev. de art. 174-176 lit. a) C. pen. Aceasta, este sancționată de lege cu detențiunea pe viață sau cu închisoarea de la 15 la 25 de ani.
în privința celei de-a doua condiții cerută de dispozițiile art. 148 lit. f), s-a apreciat că există în continuare probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită modului în care a fost săvârșită infracțiunea.
Față de probatoriul administrat în cauză, s-a atătat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publică prin punerea în libertate a inculpatului, față de natura și gravitatea faptelor de care este acuzat acesta, rezonanța socială deosebită a acestora persistând cu repercursiuni nu doar materiale, dar și morale, de natură să insufle temere și repulsie în rândul opiniei publice.
în ceea ce privește durata stării de arest preventiv a inculpatului, instanța a apreciat ca aceasta nu depășește limitele unui termen rezonabil în sensul dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât să legitimeze înlocuirea măsurii arestării preventive. Așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, celeritatea particulară la care un acuzat are drept în examinarea cauzei sale nu trebuie să dăuneze eforturilor magistraților pentru a îndeplini sarcinile lor cu grija dorită (a se vedea, mai ales mutatis mutandis, hotărârea Toth c. Austriei din 12 decembrie 1991).
Ori complexitatea cauzei determinată de natura faptelor care fac obiectul cauzei, numărul martorilor ce trebuie audiați in cauză, conduce la concluzia că durata arestării preventive a inculpatului nu a depășit exigențele unui termen rezonabil.
Sub aspectul temeiniciei, analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, instanța a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare întrucât temeiurile care au determinat arestarea sa și în continuare privarea de libertate.
S-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr. 30/1994 și prin prisma prevederilor art. 20 raportat la art. 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitivă a cauzei.
Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, respectiv ceea ce s-a administrat la urmărirea penală, și cu prilejul soluționării propunerilor de arestare preventivă, a celor de prelungire a acestei măsuri, îl plasează pe inculpat ca fiind prezumtivul autor al săvârșirii faptei, instanța a apreciat că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodată instanța retine că probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeași greutate ca și probele care ar justifica o soluție de condamnare, iar luarea acestei măsuri preventive restrictive de libertate nu este de natură să aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Astfel, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat din pedeapsa de executat, ceea ce a executat deja prin reținere și arest preventiv de la 18 decembrie 2011 la zi.
în ce privește latura civilă a cauzei s-a reținut că sora victimei, O.D., a suportat toate cheltuielile legate de înmormântarea victimei, C.A.S., însă a declarat în fața instanței că nu are nici un fel de pretenții de la inculpat, prin urmare în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. s-a luat act că nu a solicitat daune materiale și morale.
în cauză, însă, de pe urma faptei inculpatului, a uciderii concubinei sale, trei copii minori au rămas fără mamă, fără afecțiunea, grija, creșterea și educare din partea sa. Este vorba de D.M.A., D.D.M. și P.V.I., copii care, în urma evenimentului nefericit au fost repartizați, prin dispoziție de curatelă către cei doi bunici P.C. și C.L.
Pentru aceștia, instanța a admis pretențiile formulate de bunici și să-l oblige pe inculpat la plata unei contribuții periodice lunare de la momentul săvârșirii faptei 18 decembrie 2011 până la împlinirea majoratului fiecăruia dintre ei. în sprijinul acordării acestei contribuții periodice lunare, stau dispozițiile codului civil.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P.G., fără a expune în scris criticile aduse sentinței atacate.
Cu ocazia dezbaterilor apelului, apărătorul desemnat ales al inculpatului a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei în sensul reducerii acesteia. în susținerea acestui motiv de apel s-au invocat atitudinea sinceră, lipsa antecedentelor și situația familială (doi copii minori în întreținere).
Prin decizia penală nr. 97 din 23 august 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul formulat de apelantul-inculpat P.G. împotriva sentinței penale nr. 153/P din 08 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar, numai în ceea ce privește încadrarea juridica dată faptei reținută în sarcina inculpatului.
S-a desființat sentința atacată sub acest aspect, s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond:
în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 174-175 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174-176 alin. (1) lit. a) C. pen.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate, inclusiv pedepsele aplicate apelantului inculpat.
în baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. rap. la art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a apelantului inculpat.
în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată apelantului inculpat perioada executată de la 08 iunie 2012 la zi.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cat și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatată că apelul declarat în cauză este fondat doar în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei, reținută în sarcina inculpatului.
S-a arătat că instanța de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului, dar a stabilit o încadrare juridică parțial corectă.
Raportat la situația de fapt reținută-inculpatul a înjunghiat-o pe concubina sa C.A.S., în vârstă de 27 de ani, cu un cuțit, de mai multe ori, în zona capului, gâtului, toracelui, coastelor, umărului stâng și coapsei stângi, două dintre lovituri perforând plămânul drept și inima victimei, apoi imediat, pe același fond, i-a aplicat victimei mai multe lovituri de topor în zona gâtului, provocând decapitarea aproape în totalitate a victimei - nu se justifică reținerea dispozițiilor art. 175 alin. (1) C. pen., în cauză, nefiind incidente niciuna din împrejurările prevăzute de lit. a)-i) ale acestui art., care să atribuie faptei și caracter calificat.
Așa fiind Curtea de Apel, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 174-175 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174-176 alin. (1) lit. a) C. pen.
Curtea a observat că pedeapsa aplicată în cauză, a fost corect individualizată cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Cât privește modalitatea de individualizare a pedepsei principale aplicată inculpatului P.G. criticată de către acesta prin apărător, Curtea a considerat că această pedeapsă stabilită de prima instanță este adecvată, corespunzând funcțiilor de constrângere și reeducare, precum și scopului preventiv.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
S-a arătat că înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului în speță de față, Curtea a constatat că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire, descrisă detaliat în partea expozitivă a sentinței apelate, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care caracterizează pozitiv persoana sa (lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră).
Având în vedere modul concret în care inculpatul a conceput și a săvârșit infracțiunea (inculpatul a înjunghiat-o pe concubina sa C.A.S., în vârstă de 27 de ani, cu un cuțit, de mai multe ori, în zona capului, gâtului, toracelui, coastelor, umărului stâng și coapsei stângi, două dintre lovituri perforând plămânul drept și inima victimei, apoi imediat, pe același fond, i-a aplicat victimei mai multe lovituri de topor în zona gâtului, provocând decapitarea aproape în totalitate a victimei), Curtea apreciază că inculpatul manifestă o vădită lipsă de respect față de valori sociale fundamentale protejată de legea penală - dreptul la viață al persoanei motiv pentru care reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, astfel cum s-a solicitat, nu se justifică.
Inculpatul a acționat cu mult peste modalitatea necesară de a ucide o persoană, cu o violență deosebită, dovedind o ferocitate ieșită din comun, provocând victimei suferințe fizice, stârnind un puternic sentiment de oroare, sentiment ce a fost amplificat și de faptul că în momentul săvârșirii faptei, în locuința victimei se aflau și cei trei copii minori ai acesteia, cu vârste cuprinse între 3 și 8 ani.
în aceste condiții Curtea a apreciat că pedeapsa principală aplicată inculpatului de prima instanță asigură intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptelor și caracterul preventiv al pedepselor, reflectând gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a acestuia.
Așa fiind, instanța de apel a apreciat că pedeapsa principală aplicată în cauză este justă și proporțională, fiind de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen. român, art. 52 alin. (1) potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni". Atitudinea sinceră, lipsa antecedentelor penale și situația familială a fost reținută de instanța de fond producând deja efecte favorabile acestuia prin coborârea pedepsei sub maximul special, neimpunându-se cu evidență o reducere și mai mare a pedepsei de către instanța de recurs.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul, criticând-o cu privire la individualizarea pedepsei, pe care o apreciază ca fiind excesivă față de circumstanțele personale ale inculpatului.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Se constată că inculpatul P.G. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174-176 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în aceea că în noaptea de 17 din 18 decembrie 2011, în jurul orelor 01:00-01:30, pe fondul consumului de alcool și al unei stări de gelozie puternică, a înjunghiat-o pe concubina sa C.A.S., în vârstă de 27 de ani, cu un cuțit, de mai multe ori, în zona capului, gâtului, toracelui, coastelor, umărului stâng și coapsei stângi, două dintre lovituri perforând plămânul drept și inima victimei, apoi i-a aplicat victimei mai multe lovituri de topor în zona gâtului, provocând decapitarea aproape în totalitate a victimei.
Infracțiunea a fost comisă în prezența celor trei copii minori ai victimei.
Având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice asupra inculpatului, pentru a se constata dacă acesta prezenta sau nu discernământ în momentul săvârșirii faptei, iar din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, emis de I.N.M.L. "M.M." București, rezultă că inculpatul P.G. prezintă diagnosticul de Tulburare de personalitate de tip instabil dar are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Situația de fapt a fost corect stabilită în baza probatoriului administrat la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, iar inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
în ce privește pedeapsa aplicată, înalta Curte constată că aceasta este just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținându-se seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al infracțiunii, de persoana infractorului și de împrejurările în care s-a comis fapta.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Este adevărat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptelor, dând dovadă de sinceritate, dar împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea, numărul mare al loviturilor aplicate victimei atât cu cuțitul cât și cu toporul, în prezența celor trei minori, cruzimea de care a dat dovadă, demonstrează o periculozitate sporită a inculpatului, astfel că pedeapsa de 20 ani închisoare, răspunde cerințelor legale, fiind o replică socială adecvată pericolului social concret al faptei și făptuitorului și singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și preventiv ale acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni.
Având în vedere criteriile arătate și modalitatea în care s-a comis fapta, înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de instanța de apel inculpatului, este just individualizată, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică.
Față de cele menționate, înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în baza art. 88 alin. (1) C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea și arestarea preventivă de la 18 decembrie 2011 la zi.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3539/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3535/2012. Penal → |
|---|
