ICCJ. Decizia nr. 3575/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3575 /2012
Dosar nr. 7724/2/2012
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 octombrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 7724/2/2012 (3244/2012), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 1608a C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.D.E.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut că cercetările sunt încă în cursul urmăririi penale care este una laborioasă prin numărul persoanelor implicate în presupusa activitate infracţională cât şi prin modalitatea de operare utilizată astfel că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu este oportună la acest moment procesual.
S-a apreciat că pentru buna desfăşurare a procesului penal se impune privarea de libertate a inculpatului, eliberarea sa/chiar subordonată unor garanţii ori obligaţii/în acest moment poate fi de natură să provoace o tulburare a ordinii publice.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P.D.E.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 1602 şi următoarele C. proc. pen., atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii instanţa de judecată poate acorda la cerere liberarea provizorie sub control judiciar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., dându-se eficienţă uneia din garanţiile privind libertatea persoanelor prevăzută de art. 5 alin. (5) C. proc. pen.
Astfel, conform textului de lege acordarea liberării provizorii este facultativă fiind atributul instanţei şi este lăsată la aprecierea acesteia, de unde rezultă că cererea poate fi respinsă nu numai în situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile de formă şi fond prevăzute de lege ci şi în situaţia în care instanţa apreciază că punerea în libertate a inculpatului nu este oportună, fapt pe care de altfel instanţa de fond l-a avut în vedere atunci când a respins cererea inculpatului.
Examinând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că inculpatul P.D.E. a fost arestat preventiv la data de 10 iulie 2012 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 10 iulie 2012 şi până la 07 august 2012 inclusiv, reţinându-se că există probe care susţin presupunerea rezonabilă că, în perioada mai 2011 - iunie 2012, s-a implicat în activităţile grupului infracţional organizat, constituit şi coordonat de numiţii N.R., G.G., J.A.F., C.D. şi M.O.l., iniţiator a unui amplu mecanism evazionist ce vizează sustragerea de la plata accizelor aferente a importante cantităţi de motorină, comercializate pe piaţa internă sub denumirea unor produse petroliere inferioare, prin intermediul unor societăţi comerciale tip fantomă, controlate prin persoane interpuse, totul cu asigurarea unui palier de protecţie reprezentat de foşti factori decizionali de vârf din cadrul A.N.A.F.
Astfel, există presupunerea că inculpatul a deţinut rolul de coordonare a operaţiunilor de transport motorină de la SC E.R.G. SRL, la beneficiarii finali din judeţul Sibiu, în principal, B.O. (deţinută de M.O.I.) şi A.O. (deţinută de G.P.D.) şi totodată, a coordonat activităţile derulate în beneficiul grupării de către J.A.F. (finul său).Tot din cercetări a rezultat că, inculpatul P.D.E. controla SC „C.T.P." SRL, beneficiară a motorinei livrate de SC „E.R.G." SRL şi realiza sustragerea de la plata accizei aferente, folosindu-se şi de o firmă fantomă, SC „G.I.S." SRL. Există, de asemenea date şi indicii temeinice rezultate din interceptările autorizate a convorbirilor şi comunicărilor telefonice că inculpatul se ocupa de remedierile disfuncţionalităţilor apărute în activitatea de transport, coordona transportul motorinei de la SC „E.R.G." SA la doi beneficiari finali, regla întârzierile unor cisterne cu motorină ce trebuiau să ajungă la depozitele de pe raza municipiului Sibiu. În perioada 8 iulie 2011 - 16 august 2011, SC „C.T.P." SRL a efectuat plăţi în valoare de 1 milion de RON către SC „G.I.S." SRL Bucureşti.
În drept, faptele pentru care inculpatul P.D.E. este cercetat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală prevăzute şi pedepsite de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzute şi pedepsite de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Temeiul de drept avut în vedere la luarea măsurii privative de libertate a fost cel prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire la prezervarea ordinii publice prin reprimarea infracţiunilor grave.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură limitativă de drepturi care reprezintă, în esenţă, o constrângere a libertăţii mai puţin gravă decât arestarea preventivă instituită pentru a se asigura buna administrare a justiţiei precum şi pentru a împiedica comiterea de fapte periculoase.
Prin prisma existenţei datelor şi a indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a comis infracţiunile pentru care este cercetat se constată că în mod corect prima instanţă a apreciat că cererea acestuia este neîntemeiată.
În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului au fost dezvoltate patru motive pentru care se poate refuza eliberarea sub control judiciar: riscul ca inculpatul să nu se prezinte la proces, probabilitatea ca în cazul eliberării acesta să încerce să împiedice desfăşurarea procesului să comită alte infracţiuni ori să tulbure ordinea publică.
Raportat la aceste criterii, având în vedere pericolul social al faptelor presupus comise de inculpat, impactul negativ produs asupra ordinii sociale, în mod corect prima instanţă a apreciat că la acest moment procesul şi în pofida împrejurării că, formal cererea inculpatului îndeplineşte condiţiile legale se impune cercetarea sa în continuare în detenţie preventivă.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte apreciază că nu este oportună liberarea sub control judiciar a inculpatului, motivele care au determinat arestarea preventivă a acestuia menţinându-se în continuare.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D.E. împotriva încheierii din 16 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I Penală, pronunţată în Dosarul nr. 7724/2/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3597/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 350/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
