ICCJ. Decizia nr. 3598/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3598 /2012
Dosar nr. 4883/1/2012
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 2276 din 27 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 895/36/2011, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara M.C. împotriva Sentinţei penale nr. 89/P din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
A fost obligată recurenta petiţionară la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în acest sens că, potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia rar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, iar în conformitate cu art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea, o poate respinge, ca nefondată, prin sentinţă, cum este cazul în cauză. S-a reţinut, de asemenea, că potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, împotriva hotărârii pronunţate de judecător conform alin. (8), nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că Sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea M.C., aceasta fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 4 iulie 2012.
Pe această cale, contestatoarea şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia adoptată în Dosarul nr. 895/36/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, criticând decizia penală pronunţată în acest dosar pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatoarea M.C., sub aspectul admisibilităţii în principiu, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma.
Contestaţia în anulare constituie o cale extraordinară prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi şi: anume anularea pentru vicii, nulităţi privind actele de procedura, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.
Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestaţiei în anulare poate fi anulată hotărârea, cât şi de retractare, respectiv că însăşi instanţa care a pronunţat hotărârea este pusă de a controla condiţiile în care a dat hotărârea şi de a o infirma eventual.
în conformitate cu dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.
Art. 386 C. proc. pen. prevede cazurile în care se poate face contestaţie în anulare, însă numai împotriva hotărârilor penale definitive, contestaţia în anulare putând fi exercitată doar în cazurile şi în condiţiile prevăzute expres şi limitativ de lege.
Prin urmare, examinarea temeiniciei contestaţiei nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilităţii în principiu.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen.. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat doua hotărâri diferite pentru aceeaşi faptă;
e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen..
Aşadar, legiuitorul a prevăzut expres şi limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin intermediul contestaţiei în anulare, instituindu-se astfel o garanţie că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane şi în orice condiţii de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătoreşti definitive.
În prezenta cauză, se constată că a fost promovată calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare împotriva unei decizii prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara M.C. împotriva Sentinţei penale nr. 89/P din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, iar criticile invocate în cuprinsul cererii formulate de conte statoare nu pot fi calificate şi încadrate în niciuna dintre dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.
Astfel fiind, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele care condiţionează admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, o va respinge, ca inadmisibilă, urmând ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea sa fie obligată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulata de contestatoarea M.C. împotriva Deciziei penale nr. 2276 din 27 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 895/36/2011.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3600/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3597/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
