ICCJ. Decizia nr. 3597/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3597 /2012
Dosar nr. 533/45/2012
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 115 din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulata de petiţionarul B.Ş. împotriva rezoluţiei din data de 23 mai 2012, dată în Dosarul nr. 689/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
A fost menţinută rezoluţia atacată.
A fost obligat petiţionarul să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că petiţionarul B.Ş. a formulat, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluţiei procurorului din 23 mai 2012 dată în Dosarul nr. 689/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apei Iaşi, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 2481 C. pen. şi favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. de către magistratul procuror H.O.M. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi.
Examinând actele şi materialul probator din dosar, curtea de apel a reţinut că petiţionarul B.Ş. a reclamat că magistratul procuror H.O.M. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi şi-a exercitat în mod abuziv atribuţiile specifice funcţiei deţinute cu ocazia supravegherii cercetărilor şi soluţionării dosarului penal nr. 7603/P/2010 în care petiţionarul avea calitatea de parte vătămată, întrucât a refuzat să admită cererea de recuzare a poliţistului desemnat a efectua cercetări şi a dispus o soluţie nelegală, favorizând astfel interesele persoanelor cercetate în cauză.
S-a reţinut că prin Rezoluţia din 23 mai 2012, dată în Dosarul nr. 689/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a dispus, în baza prevederilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul procuror H.O.M., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei în formă calificată şi favorizarea infractorului, prev. de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen. şi art. 264 C. pen.
S-a constatat că procurorul de caz a dat această soluţie în urma cercetărilor care au demonstrat că faptele reclamate nu există, întrucât nu au fost evidenţiate indicii privitoare la exercitarea cu rea-credinţă a atribuţiilor de serviciu şi nici nu a fost dovedită intenţia magistratului de a produce vreun prejudiciu petiţionarului sau de a-i prejudicia interesele legale.
S-a mai apreciat că infirmarea soluţiei de neurmărire penală de către instanţa de judecată nu demonstrează în mod automat îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, neputând fi antrenată răspunderea penală a magistratului procuror pentru opiniile profesionale exprimate în cadrul soluţiei dispuse în dosar.
Împotriva soluţiei procurorului de caz a formulat plângere petiţionarul B.Ş., iar prin rezoluţia nr. 741/II/2/2012 din 19 iunie 2012, procurorul general a respins ca neîntemeiată aceasta considerând că soluţia dată de procuror în cauză este legale şi temeinică.
Verificând rezoluţia atacată, instanţa a constatat că, faţă de plângerea petiţionarului B.Ş., nu poate fi antrenată răspunderea penală a procurorului reclamat, deoarece activitatea magistratului procuror, de interpretare şi aplicare a normelor juridice la o situaţie litigioasă reclamată de partea vătămată, nu este susceptibilă, în lipsa unor probe temeinice de vinovăţie, de exercitare abuzivă şi vătămare a intereselor legale ale vreunei persoane, iar eventualele nemulţumiri ale persoanelor pretins a fi vătămate prin activitatea judiciară pot constitui obiectul căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, s-a reţinut că persoana reclamată de petiţionar şi-a îndeplinit legal atribuţiile de serviciu, faptele pretins a fi comise neputând fi reţinute în sarcina acesteia, aşa încât nu poate fi antrenată sub nicio formă răspunderea penală.
În privinţa acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul B.Ş., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul din data de 5 noiembrie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursului declarat de petiţionar împotriva Sentinţei penale nr. 115 din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Concluziile formulate de reprezentantul parchetului au fost în sensul de a se admite excepţia şi de a se respinge recursul, ca inadmisibil.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionar este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2781 pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentinţa penală nr. 115 din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în calitate de instanţă de fond. a rămas definitivă potrivit art. 2781 pct. 10 C. proc. pen. împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiţionar.
Această sancţiune procesuală este incidenţă în cauză în raport şi cu principiul unicităţii exercitării căilor de atac, decurgând din aceleaşi dispoziţii legale anterior citate.
Pentru considerentele anterior arătate, recursul în cauză se va respinge, ca inadmisibil, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu consecinţa obligării recurentului petiţionar, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare statului, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul B.Ş. împotriva Sentinţei penale nr. 115 din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3598/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3575/2012. Penal → |
|---|
